Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Sârb:

Subiectul "Directiva Bolkestein" a stârnit proteste atât în cadrul pieţei forţei de muncă a Uniunii Europene, dar şi printre opinia publică autohtonă şi cetăţenii români care lucrează în străinătate. Diferenţa constă însă în punctul de vedere abordat de către cei din urmă. Astfel, în România apar proteste faţă de o posibilă soluţie de îmbunătăţire a situaţiei muncitorilor români în Europa.

Cred că s-a ajuns la această situaţie în urma unei neînţelegeri. Iar cei incriminaţi pentru situaţie sunt responsabilii din ministerele de specialitate care nu reuşesc să asigure o comunicare a informaţiilor necesare pentru pregătirea mediului de afaceri, şi nu numai, din România, pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.

Apreciez modul de reacţie şi implicarea sindicatelor din România care reuşesc să treacă peste veşnicele teme de dezbatere publică ale problemelor interne ale Puterii şi reacţionează faţă de posibile intervenţii ale instituţiilor europene cu efect asupra spaţiului naţional; dar de data aceasta consider că situaţia este mult mai complexă.

Problema în cauză porneşte de la faptul că muncitorii români se tem că vor primi în străinătate salarii "româneşti", odată ce România va fi primită în Uniunea Europeană. Aceştia sunt salarizaţi, de regulă, mult sub nivelul de salarizare din ţara gazdă şi doresc egalitate de salariu pentru aceeaşi muncă. Dar, tocmai acest lucru îl face şi directiva "Bolkestein", numită după autorul ei, Fritz Bolkestein, fost comisar european pentru piaţa internă, iar agitaţia împotriva ei corelată cu luare de poziţie a sindicatelor europene pare total nejustificată. De ce? Pentru că de fapt sindicatele europene protestează faţă de o posibilă schimbare a condiţiilor care favorizau cumpărarea de forţă de muncă a est-europenilor la preţuri scăzute, ceea ce va duce la creşterea salariilor acestora şi implicit la tensionarea competiţiei pe piaţa forţei de muncă... Situaţie la care europenii nu se grăbesc să ajungă.

În prezent, legislaţiile naţionale din ţările Uniunii Europene obligă la salarizarea egală a muncitorilor angajaţi pe acelaşi post şi având aceeaşi calificare. În cazul în care directiva Bolkestein va fi adoptată, vor fi dezavantajaţi atât imigranţii care îşi găsesc un loc de muncă în ţările mai vechi ale Uniunii Europene, cât şi salariaţii autohtoni, deoarece în timp patronii europeni vor prefera să angajeze forţa de muncă mai ieftină.

Apariţia acestei stări de conflict se datorează şi conjuncturii politice europene, Uniunea Europeană încercând să atingă standardele impuse prin "Agenţia Lisabona", un plan strategic pe 10 ani pentru stimularea creşterii economice şi competitivităţii în Europa, incluzând obiective sociale şi de mediu, dar având obiectivul major ca până în anul 2010, economia europeană să devină cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere, cu locuri de muncă numeroase şi mai bune.

În acest context, potrivit principiului directivei Bolkestein, dacă un furnizor de servicii este suficient de bun pentru un stat membru, atunci el este suficient de bun să funcţioneze în oricare stat din Uniunea Europeană. Ca intenţie, directiva Bolkestein se va aplica pentru a facilita pătrunderea IMM-urilor pe piaţa comună europeană, va elimina birocraţia în privinţa procedurilor de acordare a autorizaţiilor de funcţionare, va limita "politica de dumping social" împiedicând companiile să aducă forţa de muncă ieftină din alte state membre ale Uniunii Europene.

Principiul ţării de origine se aplică numai în cazul furnizării transfrontaliere de servicii, atunci când furnizorul respectiv nu are sediul în ţara beneficiară. Orice prestator de servicii care doreşte să furnizeze servicii într-un alt stat membru, dacă nu are o prezenţă permanentă în acel stat, trebuie să se supună numai cerinţelor administrative şi juridice ale ţării în care are sediul principal. Principiul are şi unele derogări: salariul minim, timpul de lucru, standardele de igienă şi siguranţă nu se supun principiului ţării de origine. Un angajator cu firma în România, prestând servicii în orice stat din Uniunea Europeană, va trebui să asigure muncitorilor români care lucrează în acel stat, cel puţin salariul minim de acolo, timpul de lucru, durata minimă de odihnă şi standardele de siguranţă prevăzute de legea în vigoare a statului respectiv. Un pas important pentru condiţia acelor muncitori.

Deci, în esenţă, directiva Bolkestein asigură muncitorilor imigranţi egalitate de tratament, fiind de fapt un compromis care dă satisfacţie celor care se tem în Uniunea Europeană de un val de forţă de muncă ieftină din viitoarele state membre (România şi Bulgaria). Astfel, apare protestul sindicatelor est-europene pentru aşteptarea egalizării salariilor între ţările membre şi cele care aderă, dar şi a celor din interiorul Uniunii Europene (diferenţa salariilor din Vestul Europei faţă de cele din Estul Europei).

E adevărat, directiva Bolkestein va avea efecte directe asupra pieţei mâinii de lucru. Statele care vor găzdui ofertanţi de servicii din alte ţări nu vor putea să îi facă pe aceştia să se supună propriei legislaţii. Prin această directivă, poate se încearcă şi diminuarea salariilor vesticilor. Trebuie menţiont însă că acest principiu al ţării de origine nu se referă decât la firmele care prestează servicii în alt stat membru decât cel de origine. Vizează deci doar persoanele juridice, iar raportul avantaje/dificultăţi cu care s-ar confrunta în acest caz România este favorabil avantajelor.

Problema pe care doresc să o supun atenţiei dumneavoastră şi societăţii româneşti (în speţă sindicatelor care protestează) este dacă acest protest nu va dăuna obiectivului României de a fi primită în Uniunea Europeană cât mai repede...

Să nu pierdem din vedere faptul că protestul are loc în condiţiile în care România nu este încă stat membru, iar această directivă este doar la stadiul de proiect. Şi nu în ultimul rând, prevederile sale sunt favorabile României şi vizează strict persoanele juridice, nicidecum muncitorii care pleacă să câştige mai bine în Uniunea Europeană.

În consecinţă, pledez pentru o tratare mai complexă a acestei problematici, luarea unei poziţii fundamentale şi potrivite interesului naţional de către instituţiile abilitate, muncitorii români putând fi de fapt avantajaţi de prevederile propuse de această directivă.

Vă mulţumesc.