Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"România fără cianuri"

Să ne aducem aminte cum în luna ianuarie a anului 2000, mii de tone de peşte au murit în râurile Tisa şi Dunăre din cauza unei scurgeri de cianuri de la mina "Aurul", deţinută de o companie australiană. Aproximativ 99.000 mc de ape reziduale cu cianuri s-au revărsat din lacul de decantare al minei, provocând cel mai mare dezastru ecologic din Europa din ultima decadă. Biologii au estimat ca fiind necesari 5 ani pentru repopularea cu peşte şi între 10-20 de ani pentru refacerea totală a florei şi faunei. Bazinul Tisei era unul dintre cele mai curate râuri din Europa, adăpostind cel puţin 20 de specii protejate de peşte.

În urmă cu ceva timp, tot printr-o declaraţie politică, atrăgeam atenţia asupra problemelor majore rezultate ca urmare a folosirii cianurilor în mineritul românesc. Acelaşi lucrul voi încerca să îl readuc în discuţie prin aceasta declaraţie politică. Cu toţii trăim într-un mediu care îşi pune amprenta asupra vieţii noastre, iar prin distrugerea bogăţiilor naturale şi exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană şi pentru mediu, chiar în cantităţi mici putând fi fatală pentru oameni şi faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural. Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 şi 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, South Dakota şi South Carolina, precum şi în ţări ca şi România, Guyana, Canada, Kirghistan şi Papua Noua Guinee), cauzând moartea unor cantităţi enorme de peşte, distrugerea unor întregi ecosisteme şi contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea numărându-se Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum şi Argentina.

Având în vedere necesitatea protecţiei mediului, a vieţilor omeneşti, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul şi trebuie să ne opunem oricăror iniţiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acţionăm pentru a fi convinşi că am făcut ceea ce este necesar, firesc şi moral. Este mai uşor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roşia Montană ţin de trecut, nu ţin de viitor.

În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele ţări în care va fi păstrată natura aşa cum a creat-o Dumnezeu, şi nu acolo unde se mutilează peisajul şi se fură de la natură şi "ultimul cântec de pasăre".