Parliamentary debates

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Cu vaca înhămată la plug, spre Uniunea Europeană"

România şi-a fixat ca obiectiv strategic postdecembrist de importanţă crucială, aderarea şi integrarea în Uniunea Europeană, nu pentru că sună frumos sau că este la modă.

Apartenenţa la grupul statelor civilizate este de fapt năzuinţa multiseculară a românilor, izvorâtă mai ales din dorinţa de a trăi la fel de bine precum apusenii.

Datoria aleşilor, a celor ce trăiesc bine datorită alegătorilor, era şi este să-i organizeze, să-i înveţe şi să-i aducă pe cei din urmă spre modul de viaţă occidental, apropiind mentalităţile românilor de cele ale europenilor dar şi economia, cu industria, agricultura, turismul, transporturile, serviciile ei etc. de economia statelor Uniunii Europene, va putea permite salarii pentru români, comparabile cu cele practicate în Uniunea Europeană.

În al şaptesprezecelea an al evoluţiei noastre postdecembriste, cu doar 90 de zile înainte de aderarea la Uniunea Europeană, pot să afirm că, graţie preocupărilor actualului guvern, paralele cu obiectivul primordial despre care vă vorbeam, economia României este departe de standardele europene. Dar din toate ramurile acesteia, agricultura românească a anului 2006 nu numai că nu a reuşit să evolueze dar, în multe zone ale ei, involuează spre evul mediu.

Principalul partid de guvernământ, erijat în înălbitor al societăţii de când farmecul portocaliului a început să dispară, prin glasul autorizat al purtătorului de cuvânt, remarca, zilele trecute, înapoierea agriculturii.

În urma unei revelaţii extraordinare, domnia sa observa cu voce tare că, deşi în agricultură lucrează mai bine de 40% din populaţia ţării, această importantă ramură a economiei naţionale contribuie la produsul intern brut cu sub 1%, mai puţin de jumătate faţă de aportul său în anul 1989.

Oficialul pe care îl citez nu aduce aminte că, în agricultura României de dinainte de 1989 era cuprinsă mai puţin de 27% din forţa de muncă activă a ţării şi nici că în agricultura europeană, cea cu care trebuie să ne comparăm şi să concurăm, nu lucrează mai mult de 6-7% din populaţie.

Mai trist este că, şi domnul guvernant are meritul de a recunoaşte, "situaţia nu are şanse prea mari să se redreseze pe termenul mediu", deoarece, potrivit estimărilor, aportul agriculturii la creşterea reală a p.i.b. nu va depăşi nivelul de 0,3% în fiecare an din următorii trei.

Această creştere ridicolă s-ar produce, probabil, dacă partidul domniei sale ar rămâne la Putere şi după 2008. Dar nici în această situaţie nu-l cred, ţinând cont că, în anul 2005 aportul agriculturii la creşterea reală a p.i.b. a fost de - 1,8%, după ce în 2003 şi 2004, pe timpul altei guvernări, fusese de 0,6%, respectiv de 2,2%.

Preocupări există însă pentru împlinirea visului portocaliu de transformare a agriculturii medievale româneşti într-o eficientă agricultură europeană.

Ca să demonstrez, reproduc, spre delectarea dumneavoastră, titlurile unor obiective majore cuprinse în programul menit să fericească jumătatea rurală a României: realizarea ortofotoplanurilor; realizarea legăturii între fermieri şi blocurile fizice digitizate; integrarea politicii de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale prin îmbunătăţirea activităţii Comitetului Interministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecţiei mediului în politicile şi strategiile sectoriale la nivel naţional şi a comisiilor sectoriale interministeriale care au fost înfiinţate pentru sprijinirea activităţii acestui comitet, precum şi diseminarea informaţiilor obţinute în procesul de negociere.

Între timp, agricultorii români de astăzi, fermierii de mâine ai Uniunii Europene, continuă să-şi are ogorul cu plugul tras de vacă, trăind într-o mizerie cruntă, pe măsura sărăciei la care au fost condamnaţi.