Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Şomajul în România"

În ultimii doi ani, numărul şomerilor s-a dublat, ajungând la sfârşitul lunii aprilie 2010 la 738.187 de persoane. Previziunile arată că în scurt timp ne vom confrunta cu un nou val de disponibilizări, care împinge spre un milion numărul celor rămaşi fără loc de muncă.

Chiar dacă oficial ni se spune că doar 70.000 de bugetari trebuie să părăsească sistemul până la sfârşitul anului, cifra reală e mult mai mare, sindicatele avansând varianta de 235.000 de persoane. Aici trebuie să adăugăm şi concediaţii din mediul privat rezultaţi în urma "măsurilor anticriză" adoptate de cabinetul Boc.

În 1999, în România erau înregistrate 1.118.877 de persoane fără loc de muncă, rata şomajului atingând atunci la 11,4%. În 2010 statisticile indică faptul că şomajul se apropie de pragul de un milion, fiind posibil ca în câteva luni să fie chiar mai mare. Intervalul 2008-2010 a reprezentat perioada cea mai agitată de pe piaţa muncii autohtone. Trecerea bruscă de la extaz la agonie arată cât de puţin pregătită a fost România pentru a face faţă crizei economice internaţionale, şomajul reprezentând un indicator relevant. Disponibilizările succesive realizate în special în mediul privat au determinat o creştere fără precedent a numărului celor obligaţi să se înscrie în statisticile referitoare la asistaţii sociali. Dacă în aprilie 2008 rata şomajului era de 3,9%, în acest an a atins 8,07%. Optimismul afişat de Guvern atunci când compară rata şomajului de la noi cu cea înregistrată în alte ţări din spaţiul comunitar nu are susţinere practică.

Chiar dacă spaniolii au un şomaj mult mai ridicat, gradul de ocupare e unul crescut, dând posibilitatea persoanelor concediate să revină destul de repede în activitate. În România, trimiterea în şomaj este similară cu o condamnare de cel puţin un an în care disponibilizatul are nevoie de susţinerea statului pentru a supravieţui. Reîncadrarea în muncă se face din ce în ce mai greu, Guvernul neavând niciun plan coerent de redresare a pieţei muncii. Inclusiv programele de reconversie profesională susţinute din bani publici sunt paralele cu realitatea. De altfel, bugetul alocat instituţiei care gestionează şomajul din România este egal cu cel de anul trecut, arătând că Guvernul nu realizează impactul viitoarelor disponibilizări asupra acestui sistem. Pentru 2010, fondul de şomaj şi-a programat un consum de 2,72 miliarde de lei, sumă insuficientă pentru a acoperi toate indemnizaţiile pe care statul va trebui să le plătească în urma viitoarelor concedieri. Şi în 2009 s-a observat că Executivul nu a estimat corect efectele crizei economice pe piaţa muncii, fiind obligat să apeleze la rectificări bugetare pentru a face faţă avalanşei solicitărilor de ajutor de şomaj.