Parliamentary debates

Domnul Antonella Marinescu:

«Nu a existat niciodată vreun "Ţinut Secuiesc"»

"Articolul 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Articolul 3

(2) Teritoriul României este inalienabil.

Articolul 6

(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Articolul 13

(1) În România, limba oficială este limba română."

Preambul

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iulie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în război. Tratatul a fost semnat de către reprezentanţii Franţei, Angliei, SUA, Japoniei, României, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Cehoslovaciei şi altor nouă state, pe de o parte, şi Ungaria, reprezentată de G. de Bernard şi A. Torda, pe de altă parte, pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi.

Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secţiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria, includerea Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României). În ciuda acestui fapt, Tratatul a fost şi continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă.

Dictatul de la Viena a fost un act internaţional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania nazistă şi Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de "arbitraj".

Textul arbitrajului de la Viena (30 august 1940):

"1. Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului.

2. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă.

3. Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primite de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.

4. Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitatea ungară, într-un termen de şase luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.

6. Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă între guvernele român şi ungar.

7. În cazul în care dificultăţi sau îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă. Dacă într-o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta o soluţie definitivă."

În decursul Conferinţei de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2 al Tratatului de pace cu Ungaria şi articolul 2 al Tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin "arbitrajul" de la Viena, din 30 august 1940, şi restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România şi Ungaria.

Acum mai bine de un deceniu şi jumătate, politicienii - jurişti ai UDMR au prezentat un proiect de lege inacceptabil, antieuropean şi antidemocratic referitor la minorităţile naţionale, care a fost inclus în Programul de guvernare al Alianţei DA, ajunsă la putere în 2004. Însă, din 2005, dezbaterea şi adoptarea acestui proiect de lege, devenit cunoscut sub titulatura "Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România", nu a mai avut loc în Parlamentul României, deoarece Senatul a eliminat din textul proiectului de lege prevederile referitoare la autonomia culturală şi a respins totodată cu fermitate întregul act normativ.

Că s-a aflat sau nu sub ocupaţie ungară, în Transilvania nu a existat niciodată vreo entitate administrativă sau juridică numită "Ţinut secuiesc". În România şi Europa există ţinuturi folclorice, dar "ţinuturi" în sensul unei structuri cu drapel, parlament local, autonomie financiar-economică şi politică, guvernare locală nu există. Fiecare stat acceptă invenţii şi ficţiuni pentru a stimula turismul, dar nu acceptă ca un grup de excitaţi să-şi proclame ţinuturi şi autonomii. E deja o trădare a statului român faptul că europarlamentarii maghiari şi secui din România lucrează doar cu cei din Ungaria şi vorbesc doar în maghiară, fără jenă sau bun simţ faţă de ţara care le-a permis să ajungă acolo.

Autonomie? Autonomie au naţiile care nu au o ţară şi au rămas singuri în vânt. Nu e cazul maghiarilor. Dacă au pondere mare, e datorită traiului bun, altfel ar fi plecat toţi în Ungaria.

"Constituţia se schimbă, nu este Sfânta Scriptură" - a spus Lászlo Tökés". Avem o legislaţie extrem de tolerantă şi protectoare cu minorităţile şi cu toate acestea maghiarii nu se mai satură şi sunt otrăviţi de veninul separatismului şi al negaţionismului istoric. Să se predea în limba maghiară şi în magazine să se vorbească exclusiv în maghiară...şi asta pe teritoriul altui stat? Nicăieri în Europa nu se acceptă autonomia pe criterii etnice".

Dacă nu le convine cât au, sunt liberi să emigreze.

Am zis!