Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia mea politică de astăzi "Neîncrederea şi frica, în creştere şi în judeţul Suceava".

Dacă neîncredere înseamnă a nu crede în ceva, iar frică starea de mare nelinişte provocată de un pericol real sau imaginar, vom constata cu îngrijorare că aceste stări le întâlnim frecvent în comunităţile locale din Colegiul 8 Suceava. În satele şi oraşele noastre oamenii comunică bine între ei, conlucrează şi realizează acea autentică comuniune specifică comunităţilor de dimensiuni medii.

Neîncrederea însă priveşte spaţiul administrativ pe verticală: cetăţenii şi-au pierdut încrederea în multe din autorităţile locale şi judeţene, dar mai cu seamă în autorităţile centrale ale statului - Guvern şi Parlament. S-a ajuns la exprimări stereotipe de felul: "Toţi politicienii sunt la fel"; "Nu mai cred în nimeni"; "Mă tem să vă spun!"; "Lăsaţi-mă în pace!" ş.a.m.d. Dacă ne oprim asupra cauzelor acestor stări, vom afla că oamenii au acest comportament foarte motivat de realităţi pe care le-au trăit ei, rudele, vecinii ori cunoscuţii. S-a pornit de la simple exprimări ale unor "devotaţi" din primării ori Consiliul judeţean: "Fii atent ce spui!"; "Tăcerea-i de aur"; "Vezi să nu ne audă"; Vedeţi-vă de treburile dumneavoastră" ş.a.m.d.

De la aceste prime atitudini s-a ajuns ca oamenii să fie atenţionaţi privind atitudinea lor faţă de puterea portocalie locală, dar mai cu seamă cea judeţeană şi centrală. Angajările şi disponibilizările s-au făcut pe criteriul apartenenţei politice sau al modului cum îşi exprimă aceşti bugetari devoţiunea; soluţionarea unor probleme de la simpla adeverinţă pentru confirmarea unei realităţi şi până la acordarea de aprobări sau ajutoare financiare tot politica decide; alocarea fondurilor bugetare în localităţi este decisă de culoarea politică a domnului primar; la Consiliul judeţean sau la Guvern acelaşi criteriu funcţionează şi oamenii ştiu bine asta şi ca urmare unii dintre aleşi fac declaraţii favorabile puterii sau trec în partidele de la guvernare ş.a.m.d.

La această dată cei mai mulţi cetăţeni nu mai vor să audă de politică, considerând-o o activitate compromiţătoare, poate chiar dăunătoare social. Cuvintele despre politică şi politicieni au coborât atât de mult, încât acum se exprimă prin temere, acuzaţii şi revoltă. Sărăcia are şi alte forme de exprimare: refuzul participării la manifestările publice, retragerea în familie sau în grupuri de familii înrudite, apelarea la falsuri şi furturi, plecarea din ţară etc.

Liderii Coaliţiei de guvernare au două direcţii mai bine conturate de acţiune: adună mari sume de bani prin toate formele pentru campania de alegeri şi promovează un program mascat de campanie electorală care se exprimă prin repartizarea de fonduri băneşti la comunele şi oraşele cu primari PDL sau UDMR, atragerea de partea puterii a unor ONG-uri cu lideri interesaţi şi activităţi îndoielnice, organizarea de manifestări distractive sau turistice gratuite pentru participanţi, finanţarea puternică a unor posturi locale de radio şi tv şi a unor publicaţii, ca şi alte forme care se vor extinde în viitor.

Social-democraţii, liberalii şi conservatorii uniţi în USL cunosc aceste realităţi nedemne pentru cei care le iniţiază şi întreţin, se exprimă public în mod constructiv şi credibil prin prezentarea programelor viitoare de guvernare - economie, agricultură, educaţie, sănătate, administraţie, turism etc. - şi dezvoltă comunicarea cu cetăţenii prin organizaţiile teritoriale şi prin manifestări politice decente, cu respect faţă de cetăţeni şi într-un limbaj şi forme civilizate. Avem convingerea că cetăţenii români au înţeles aceste realităţi politice şi sociale care au dus România pe marginea prăpastiei şi care sunt puse doar în slujba intereselor oamenilor puterii şi a acoliţilor acestora.

Vom continua să dezvoltăm dialogul cu cetăţenii, să le explicăm programele noastre pentru perioada când guvernarea va fi a USL şi să-i convingem că decizia pentru viitorul ţării este în votul lor de la alegerile locale şi parlamentare sau comasate din anul 2012.