Parliamentary debates

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Aşa nu se mai poate"

Prudenţă, prudenţă şi iar prudenţă le oferă guvernanţii românilor cu atâta autosuficienţă şi mulţumire de sine, încât românii ar trebui să le ridice osanale că nu îi mai supun la alte tăieri şi în anul viitor. Cu o aroganţă specifică neştiutorilor, reprezentanţii puterii sunt mândrii de "marile realizări" ale guvernării, din cauza cărora românii îşi vor primi în continuare pensiile şi salariile reduse tot de acest Guvern "competent".

Dar românii le cer competenţă, competenţă şi iar competenţă şi decenţă. Competenţă în actul de guvernare, astfel încât cetăţenii acestei ţări să poată să ducă un trai cât de cât decent. Competenţa la locul de muncă, încât măsurile luate să fie în interesul românilor şi nu în interesul unui grup restrâns care se îmbogăţeşte în timp ce românii sărăcesc cu fiecare zi ce trece. Şi nu în ultimul rând, competenţă pentru a-şi justifica salariul şi privilegiile funcţiei publice, aşa cum fiecare român la locul lui de muncă, în aceste vremuri tulburi, trebuie să fie foarte eficient, altfel riscă să rămână pe drumuri, aşa şi guvernanţilor li se cere eficienţă. Iar decenţă pentru a nu-i sfida în aceste vremuri grele, când românii sunt copleşiţi de griji şi tot mai trişti, mai posomorâţi.

Însă puterea cenuşie Băsescu-Boc le oferă incompetenţă şi hoţie prin prăduirea bugetului naţional în favoarea unei camarile care înfloreşte, în timp ce românii se ofilesc zi de zi. Le oferă sfaturi în loc de măsuri concrete de redresare a economiei, de creare de locuri de muncă, de reducere a evaziunii fiscale, care să le dea o speranţă cât de cât pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în viitor.

Şi pentru a înlătura orice dubiu, dacă mai era nevoie, că politica lor naţională este tăierea, distrugerea, la măsurile opoziţiei de redresare economică ei răspund cu indiferenţă şi continuă să taie de oriunde, chiar şi de la persoanele cu dizabilităţi, indiferent de consecinţe, într-o fascinaţie a beţiei necontrolate.

Nimeni şi nimic nu îi opreşte, nici măcar strigătele disperate ale pensionarilor şi ale oamenilor cu venituri mici, care le spun "aşa nu se mai poate". Suferinţa românilor îi lasă indiferenţi şi în cel mai bun caz, râd cu gura până la urechi, neţinând cont că românii nu mai au timp să suporte lipsurile unei guvernări total incompetente.