Parliamentary debates

Domnul Zanfir Iorguş:

"Vremea, clima şi apa, între realităţile şi provocările secolului 21"

În fiecare an, în luna martie, se sărbătoresc două din cele mai importante zile ale calendarului ecologic, respectiv, în data de 22 martie Ziua Mondială a Apei, iar în 23 martie Ziua Mondială a Meteorologiei.

Ziua Mondială a Apei a fost desemnată de Organizaţia Naţiunilor Unite. În acest context, Organizaţia Internaţională a Meteorologiei, pornind de la faptul că datele climatologice se pot utiliza cu succes în activităţile de gospodărire a resurselor de apă, a creat în anul 1946 o Comisie Internaţională de Hidrologie. Însă, declararea zilei de 22 martie ca Ziua Mondială a apei a survenit mai târziu, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro din anul 1992. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este instituţia sub egida căreia sunt organizate, în lumea întreagă, acţiuni de celebrare a acestui eveniment.

Ziua Mondială a Meteorologiei se marchează din anul 1961 şi reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenţiei ONU care a transformat vechea Organizaţie Meteorologică Internaţională într-o organizaţie interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizaţia Meteorologică Mondială.

În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei, fenomenele legate de cele două elemente de mediu - apa şi aerul - sunt atât de interdependente, încât în multe din ţările lumii aniversarea celor două zile ecologice este cuplată. A devenit deja tradiţie ca la dezbaterile din aceste zile să se fixeze ca temă centrală o problemă de interes major. Astfel, dacă ne referim doar la Ziua Meteorologiei, de-a lungul anilor, au fost dezbătute: relaţia dintre meteorologie şi agricultură, dintre meteorologie şi producţia de energie, sau meteorologia în slujba vieţii şi a protecţiei bunurilor. Tot aşa, cu ocazia Zilei Internaţionale a Apei, se alege an de an un subiect, care se leagă de obicei de o temă de cercetare din domeniul protecţiei mediului. În acest an, tema Zilei Mondiale a Apei "Apă curată pentru o lume sănătoasă" pune accentul pe creşterea conştientizării şi a informării în ceea ce priveşte calitatea apelor şi conservarea resurselor de apă.

Însă, dincolo de aceste aspecte cu caracter istorico-cronologic, se pare că sensibilizarea societăţii faţă de evenimentele meteorologice şi hidrologice extreme este în creştere. Iar acest fapt este explicabil dacă ne gândim că, în ultimii 10 ani, în medie, anual, îşi pierd viaţa circa 250.000 de persoane în urma catastrofelor naturale. Decesul a circa 90% din numărul menţionat survine ca urmare a fenomenelor meteorologice şi hidrologice periculoase.

Multe dintre fenomenele meteorologice de astăzi par a nu mai fi ceea ce erau cu câteva decenii în urmă. Manifestările violente ale vremii sunt din ce în ce mai dese, tot mai multe inundaţii, secete prelungite, îngheţuri şi temperaturi extreme făcându-şi simţite prezenţa în zilele noastre. Chiar dacă în ultimele luni au existat discuţii aprinse şi chiar contestări ale veridicităţii prognozelor, un raport elaborat în septembrie 2001 de Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice a ONU constată că o mare parte din încălzirea observată în ultimii 50 de ani se datorează activităţilor umane. Acelaşi raport arată că temperatura medie globală de suprafaţă ar putea creşte cu 1,4 până la 5,8 grade C pe perioada 1990-2100, fără precedent în ultimii 10.000 de ani, ceea ce permite estimarea că nivelul oceanului planetar va creşte cu 9 până la 88 cm în aceeaşi perioadă. Aceasta va ameninţa semnificativ multe insule, porturi, terenuri agricole, resurse de apă dulce, zone turistice şi terenuri costiere productive. În România, în anul 2002 s-a înregistrat cea mai caldă lună februarie, iar în 2003 s-a înregistrat cea mai rece lună februarie din ultimii ani. Şi nu este singura ciudăţenie climatică înregistrată.

De aceea, toate aceste aspecte nu trebuie să ne lase indiferenţi, ci trebuie să existe o preocupare tot mai mare faţă de incidenţa pericolelor naturale. Pentru asigurarea unui cadru legislativ adecvat protecţiei mediului din ţara noastră, trebuie promovate proiecte de legi şi iniţiative legislative menite să asigure a protecţie adecvată atât a mediului atmosferic, cât şi a celui hidrologic din ţara noastră. De asemenea, este necesară ratificarea majorităţii convenţiilor internaţionale din domeniu, precum şi asigurarea armonizării legislaţiei din ţara noastră cu cea din Uniunea Europeană. Nu în ultimul rând, se impune modernizarea serviciilor meteorologice şi hidrologice naţionale, pentru a utiliza cât mai bine informaţiile furnizate sub toate auspiciile de către Organizaţia Mondială a Meteorologiei, astfel încât să se poată situa la înălţimea provocărilor acestui secol în ceea ce priveşte mediul.