Parliamentary debates

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"Nepăsare şi indiferenţă sau din nou alte jocuri pe spinarea societăţii "ARO" S.A. Câmpulung"

În urmă cu aproape 5 luni, de la tribuna Parlamentului României criticam la modul vehement indiferenţa, nepăsarea şi reaua-credinţă a unora dintre autorităţile statului român faţă de soluţionarea legală şi sancţionarea celor vinovaţi de falimentul programat al S.C. "ARO" S.A. Câmpulung şi găsirea unor soluţii favorabile pentru sprijinirea celor peste 1.200 de angajaţi care au lucrat în această societate.

Trebuie să vă informez că în toate aceste luni, nu s-a întâmplat aproape nimic. Instanţa de la Timişoara lungeşte nejustificat luarea unei decizii privind viitorul acestei societăţi, lichidatorul, printr-o firmă specializată, amână la nesfârşit evaluarea societăţii şi, implicit, relansarea activităţii acesteia. Nici una dintre instanţele abilitate ale statului nu se pronunţă privind responsabilitatea şi vinovăţia celor care au girat această imensă hoţie. În timp ce mii de oameni din Câmpulung şi familiile lor trăiesc într-o cruntă sărăcie şi disperare.

Reiau de la tribuna Parlamentului României cele mai importante coordonate ale acestei hoţii, în speranţa că Direcţia Naţională Anticorupţie şi Parchetul General, măcar în al doisprezecelea ceas, îşi vor face cu adevărat datoria.

Nimic nu este mai revoltător pe lumea asta decât nedreptatea şi minciuna şi nepăsarea autorităţilor statului faţă de un caz grav de încălcare a legilor, de către un funcţionar de stat, la imboldul unor înalţi demnitari.

Una dintre ideile care au impus Alianţa D.A. P.N.L.-P.D. la alegerile din noiembrie 2004 a fost ideea de dreptate şi adevăr pentru cetăţenii României. Idee extrem de necesară pe fondul jafului, hoţiei şi corupţiei care defineau România la acea dată.

Suntem la mai mult de 18 luni de la preluarea puterii de către reprezentanţii Alianţei D.A. P.N.L.-P.D. şi încă există multe cazuri grave de corupţie care nu au fost soluţionare şi care îşi aşteaptă rezolvarea. Unul dintre ele, care a produs o adevărat dramă socială, este privatizarea S.C. ARO S.A. Câmpulung.

În anul 2003, după ce mai mulţi ani la rând mafia P.S.D. locală a căpuşat sistematic această societate, s-a trecut la atacul final: vânzarea pe mai nimic a cunoscutei societăţi argeşene. Autori morali ai acestei afaceri păguboase pentru statul român sunt: Nicolae Văcăroiu, senator P.S.D. de Argeş şi preşedintele Senatului, Constantin Nicolescu, senator P.S.D. de Argeş şi vicepreşedinte al Senatului, Adrian Năstase, preşedintele P.S.D. şi prim-ministru al României, Ovidiu Muşetescu, deputat P.S.D. şi preşedintele A.P.A.P.S., Dan Ioan Popescu, deputat P.S.D. şi ministrul industriei şi resurselor, Mihai Tănăsescu, deputat P.S.D. şi ministrul finanţelor publice.

Cine era beneficiarul acestei uriaşe escrocherii: firma Cross Lander USA Inc. care provine dintr-o firmă de apartament, Lacaro Auto Distributors Inc., cu un singur angajat. Firma are cel mai ridicat grad de risc posibil în SUA, din moment ce cel mai mare credit pe care a fost în stare să-l obţină vreodată de la o bancă din America a fost de ... 5.000 de dolari, o sumă pe care în România o poţi obţine lejer printr-un credit doar cu buletinul. Direcţia de Corporaţii Florida susţine că firma Cross Lander USA Inc. a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2003, cu doar o săptămână înainte de semnarea contractului de privatizare a ARO S.A. cu A.P.A.P.S., firma mamă - Lacaro Auto Distributors Inc. încadrându-se în grupa 5 de risc în SUA, adică cea mai mare.

În ciuda faptului că, încă de la început, sindicatul de la ARO şi-a manifestat suspiciunea faţă de capacitatea şi potenţialul financiar ale aşa-zisului investitor american, John Perez, şi ale firmei sale, Cross Lander USA Inc., salariaţii A.P.A.P.S., sub presiunea politică a liderilor P.S.D., care au năşit această megaescrocherie, nici măcar nu au verificat bonitatea firmei.

Dar iată cum văd angajaţii societăţii ce s-a întâmplat la ARO.

Sindicaliştii de la ARO afirmă că există dubii în privinţa modalităţii de privatizare. "Totul a fost făcut cu mare grabă pentru a se primi o singură ofertă", declară liderul de sindicat, domnul Apostu. El spune că dosarul de privatizare nu trebuia acceptat, deoarece lipsea proba bonităţii investitorului. Preţul tranzacţiei este năucitor: 150.000 de dolari pentru un patrimoniu de circa 20 milioane de dolari. Aceasta în condiţiile în care sunt şterse societăţii, în vederea privatizării, datorii de peste 1.500 miliarde lei vechi, adică 50 milioane de dolari.

Contractul de privatizare, întocmit ca pentru prieteni şi, evident, în defavoarea statului român, nu prevede decât o singură clauză de reziliere şi aceasta se referă la neplata sumei de 150.000 de dolari. Un rol important în favorizarea Cross Lander USA Inc. l-a jucat doamna Cerasela Barbone, salariat al A.P.A.P.S., membră a comisiei de negociere a contractului, care la două săptămâni după parafarea actelor, a devenit membră a Consiliului de Administraţie la ARO, numită de noul proprietar.

În ciuda angajamentelor de a efectua investiţii, de a moderniza producţia fabricii şi de a promova produsele acesteia, inclusiv în S.U.A., investitorul Perez a trecut la vânzarea activelor societăţii şi la dezmembrarea ei şi la vânzarea ca fier vechi. Fabrica de matriţe - vândută cu 2,7 milioane de dolari fără evaluare şi fără licitaţie - în condiţiile în care aceasta valora 6-7 milioane de dolari, o hală vândută cu 200.000 de euro, în condiţiile în care aceasta valora 1-2 milioane de euro, peste 3.000 de tone de fier vechi la preţul de 1.500 lei/kg, un preţ de trei ori mai mic decât preţul de piaţă. Au fost vândute o mulţime de utilaje la preţuri infime, evident, toate ascunzând marile matrapazlâcuri ale investitorului Perez, ales de capii P.S.D., pentru privatizarea acestei societăţi.

Cum s-a realizat în fapt această megaescrocherie (SUVEICA ARO-PEREZ-P.S.D.), susţinută de importante personalităţi ale fostei Puteri.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 45/ 26.09.2003, firma Cross Lander USA Inc. a lui Perez a cumpărat iniţial 68,7% din acţiunile ARO la preţul de 133.000 de dolari (preţul echivalent a 8 autoturisme marca ARO). Contractul de privatizare a fost în mod intenţionat făcut ce rea-credinţă de partea română, permiţându-i lui John Perez să mai cumpere în martie 2005, când procurorii noştri îl suspectau de înţelăciune, alte 14,47% din acţiuni la preţul de 46.283 dolari.

Perez şi firma sa au ajuns practic stăpâni la ARO pentru colosala sumă de 180.000 dolari. Această tranzacţie acoperea o şi mai mare fraudă guvernamentală. Având de recuperat de la ARO suma de 45.3207 miliarde lei vechi pentru facturile neachitate, în 2004, Electrica S.A. a primit directive de la fostul ministru al industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu, să convertească această datorie în acţiuni la ARO. Electrica S.A. s-a trezit peste noapte posesoarea unui pachet de acţiuni de 14,16% la ARO. Aceeaşi dispoziţie a primit-o şi Distrigaz Sud S.A., care a convertit o datorie de 10,5 miliarde lei vechi în acţiuni ARO.

Un calcul matematic arată clar, fără dubii, hoţia decidenţilor P.S.D. în detrimentul statului român: pentru 68% din acţiunile ARO, Perez a plătit 4,5 miliarde lei, pentru 14% din acţiunile ARO, Electrica S.A. a plătit 45 miliarde lei. Escrocheria nu s-a oprit aici, acţiunile ARO deţinute de Electrica S.A. şi Distrigaz Sud S.A. cumpărate cu aproximativ 55 miliarde lei, au fost preluate de A.P.A.P.S. şi vândute lui John Perez, în martie 2005, cu 46.282 dolari, adică 1,5 miliarde lei vechi.

De menţionat că, anterior, Perez mai primise un "cadou" important de la statul român de 1.566 miliarde lei vechi, datorii la stat, şterse de ministrul Mihai Tănăsescu prin decizia nr.408/2004, pe ultima sută de metri a Guvernării Adrian Năstase.

Toate aceste favoruri făcute lui John Perez reprezintă, în opinia mea, cea mai elocventă dovadă de corupţie la cel mai înalt nivel, cu grave consecinţe împotriva intereselor statului român şi cu consecinţe dezastruoase în plan social pentru salariaţii acestei societăţi.

Se impun câteva întrebări: cine se face vinovat de această situaţie? Ce măsuri s-au luat împotriva celor vinovaţi? Ce se poate face pentru cei aproximativ 1.200 de angajaţi de la ARO Câmpulung, lăsaţi de izbelişte de investitorul american care, în absenţa unei conduceri legitime (nu mai există director şi nici consiliu de administraţie de câteva luni) nu şi-au mai încasat salariile din luna octombrie 2004?

Sunt întrebări la care Guvernul României şi instituţiile abilitate ale statului trebuie să răspundă de urgenţă.