Parliamentary debates

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Guvernul forţează angajarea persoanelor cu handicap"

Firmele cu peste 50 de angajaţi sunt obligate să facă loc şi persoanelor cu dizabilităţi, astfel, societăţile care au peste 50 de angajaţi vor trebui să aibă 4% salariaţi din rândul persoanelor cu handicap. Dacă nu vor sau nu pot, firmelor li se oferă alternative traduse prin plata unor obligaţii la bugetul de stat sau contractarea de produse şi servicii de la unităţi comerciale protejate.

Sub umbrela nobilă a protecţiei sociale, mai precis a protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap, Guvernul pune presiune pe întreprinzători, printr-o lege ce le va creşte costurile pentru forţa de muncă. Astfel, Legea nr.448/2006 prevede ca "persoanele juridice publice sau private, autorităţile şi instituţiile care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi". Excepţie de la regulă fac doar instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională. Această obligativitate exista şi înainte de 1989, deşi majoritatea cetăţenilor ştiau doar de existenţa cooperativelor meşteşugăreşti ale acestei categorii sociale defavorizate. Aşadar, cadrul moral şi chiar legal există, iar în contextul actual, al necesităţii integrării pe deplin în societate a persoanelor cu dizabilităţi, legea este pe deplin justificată. Mai departe însă, aplicarea ei ţine de responsabilitatea socială a societăţilor comerciale.

Etica managerială şi mai puţin constrângerea pare să fie cheia succesului aplicării acestei legi care oferă în egală măsură facilităţi şi variante alternative. Firmele care angajează persoane cu handicap beneficiază însă de o serie de facilităţi. Un prim avantaj este deducerea la calculul profitului impozabil a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor necesare în procesul muncii efectuate de persoana cu handicap.

Pentru a nu fi exclusiv restrictivă, legea oferă şi alternative pentru cei care nu pot sau nu vor să angajeze persoane cu handicap. Alternativele se traduc însă prin contribuţii la bugetul de stat sau cumpărături de la unităţile comerciale protejate, adică din munca persoanelor cu handicap. Legea prevede ca, în cazul în care nu se conformează prevederilor sale, persoanele juridice publice sau private, autorităţile sau instituţiile pot opta să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap. A doua variantă de ocolire a legii este ca firmele să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat conform primei variante.

Consider că, în situaţia actuală, cadrul legislativ incident în materia protejării persoanelor cu dizabilităţi trebuie modificat în sensul reglementării situaţiei expuse anterior, situaţie care îngreunează viaţa şi aşa grea a persoanelor cu dizabilităţi.