Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

10. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, semnat la Bucureşti, la 5 septembrie 2020; PL-x 143/2021; suntem în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor din Regulament, în dezbatere are cuvântul iniţiatorul, reprezentantul Guvernului României.

Reprezentantul comisiei sesizate în fond, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pentru prezentarea raportului, domnul deputat Constantin Şovăială.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Constantin Şovăială:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Prezint raportul asupra Proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, semnat la Bucureşti, la 5 septembrie 2020.

În conformitate cu prevederile art. 95 şi art. 115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, spre dezbatere pe fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind cooperarea în domeniul tehnico-militar, semnat la Bucureşti, la 5 septembrie 2020 şi trimis cu adresa PL-x 143/2021.

Proiectul de Lege are ca obiect de reglementare ratificarea Acordului între cele două Guverne, acord ce cuprinde prevederi referitoare la achiziţia de armament şi de tehnică militară în cadrul proiectelor comune, producţia de armament şi de tehnică militară, reparaţia şi modernizarea armamentului, tehnicii militare şi furnizarea altor servicii în domeniul tehnico-militar sau vânzarea de licenţe de producţie a armamentului şi a tehnicii militare, desemnarea autorităţilor competente în aplicarea acestuia, înfiinţarea Comisiei Mixte Româno-Ucrainene de cooperare tehnico-militară, în scopul aplicării prevederilor acordului - protecţia informaţiilor clasificate, modul de soluţionare a divergenţelor, intrarea în vigoare, durata, modalitatea de denunţare, precum şi încetarea valabilităţii acordului.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă legislativă.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat semnarea acestui acord, prin Hotărârea nr. 61 din 6 mai 2021.

Proiectul de Lege face parte din categoria legilor ordinare.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Comisia a dezbătut acest proiect de lege în data de 13 aprilie 2021.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi pentru, să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată.

Mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La dezbateri generale, doamna deputat Hărătău Elena? Nu? Era apăsat, văd.

Dacă nu sunt intervenţii la dezbateri generale, atunci...

Domnul deputat Simion George?

Am o rugăminte, apăsaţi din timp când vreţi să vă înscrieţi la cuvânt, pentru că suntem pe procedură şi intrăm dintr-o etapă în alta.

Vă mulţumesc. (Vociferări.)

Poftiţi!

Domnul George-Nicolae Simion:

Avem o problemă cu proiectul de lege.

Acordul tehnico-militar dintre România şi Ucraina.

Avem o problemă nu cu Ucraina, nu cu parteneriatele din care facem parte, nu cu acordul şi strategia NATO, avem o problemă cu noi, cu instituţiile României care ar trebui să vegheze la drepturile românilor din ţară, din jurul graniţelor şi de pretutindeni.

În 2017, Parlamentul României vota cu unanimitate de voturi o declaraţie referitoare la adoptarea recentă a Legii educaţiei din Ucraina.

Nimic din acea declaraţie care viza protejarea minorităţii româneşti din Ucraina nu s-a respectat, şcoli româneşti au fost închise una după alta, din nefericire.

Avem jumătate de milion de români în Ucraina, în Ţinutul Herţa, în Bugeac, în Nordul Bucovinei şi în Transcarpatia. Din păcate, drepturile acestor români la educaţie în limba maternă nu sunt respectate.

Din păcate, statul român, prin instituţiile sale, care au fost foarte, foarte grăbite să treacă acest acord tehnico-militar prin Legislativul de la Bucureşti, nu au făcut aceiaşi paşi pentru a pune presiune pe autorităţile de la Kiev, pentru apărarea celor o jumătate de milion de români din Ucraina. Şi pentru asta dăm un vot de blam autorităţilor române de la Bucureşti. Este cazul ca cineva să o facă, pentru că, altfel, din 2017 până în 2021 trec patru ani.

Avem un minister de externe şi când vine vorba despre drepturile românilor, şi despre apărarea românilor, sau avem instituţii în cadrul statului român, când vine vorba doar despre alte interese?

Asta este poziţia noastră.

Vă mulţumesc.

Ştiu că suntem presaţi de timp, am pregătit o alocuţiune mai mare dar, cu siguranţă, atitudinea noastră la orice vizează statele vecine, fie că se numeşte Serbia, fie că se numeşte Ucraina, în concordanţă cu apărarea intereselor româneşti,l poziţiile noastre vor fi la fel.

Aveţi grijă cei de la Ministerul de Externe, cei din cadrul statului român, de românii din jurul graniţelor, altfel nu veţi avea cooperarea noastră pe chestiuni de multe ori vitale. (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Mulţumesc pentru prezentarea punctului de vedere.

Fiind procedură de urgenţă, este un singur vorbitor. Grupul PSD a cedat domnului Chelaru Mircia intervenţia la dezbateri generale.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircia Chelaru:

Mulţumesc pentru amabilitate celor care înţeleg că acest proiect de lege nu poate să treacă pe repede-nainte.

Prietenul nostru, domnul Şovăială, a spus că s-a votat în unanimitate. Îi amintesc că în comisie, votul nostru, de la AUR, a fost abţinere, urmând să propunem grupului o variantă de vot general.

Domnilor,

Este foarte curioasă, analizând acest acord, istoria lui.

A început în 2003, pe baza unei necesităţi. România nu era stat membru NATO şi eram în situaţia în care tehnica de luptă a Armatei Române, îndeosebi cea dependentă de administrarea de piese de schimb din fostul spaţiu ex-sovietic, în mod deosebit, din apărarea antiaeriană, radiolocaţie şi a altor categorii de sisteme de arme se şuntase, nu mai aveam piese de schimb şi canibalizam tehnica de luptă pentru a putea să o întreţinem pe cea existentă.

S-a convenit în 2003, într-o discuţie când ministru era domnul Paşcu şi prim-ministru domnul Năstase, ca Ucraina, care era posesoarea depozitelor de piese de schimb, armamente similare compatibile, să fie furnizoare de piese şi de asemenea tipuri de armamente către România.

În 2005, se reia această discuţie, sub domnul Băsescu, se ia din nou un acord de principiu pentru dezvoltarea discuţiilor în acest acord, numai că, în 2008, după ce acordul este pus în operă, domnul Băsescu refuză să-l mai semneze. De ce? Aţi găsit explicaţiile în ceea ce a spus George Simion înainte.

Mă întreb, din 2008 până în 2017, când s-au reluat din nou discuţiile, ce minuni a făcut ca acest acord să fie redivivat?

Între timp, România a intrat în NATO şi a trecut într-un sistem de compatibilitate a armamentelor şi sistemelor de arme cu NATO. Toată tehnica trebuie să fie interoperabilă şi de factură lucrativă în război, pe tehnologie NATO.

S-a schimbat situaţia geopolitică şi geostrategică, inclusiv din perspectiva tipurilor de ameninţări directe asupra integrităţii României.

Mai mult decât atât, intervine Uniunea Europeană şi atrage atenţia că orice relaţie, indiferent în ce domeniu al schimburilor, de la cele comerciale, la cele de armamente, intervine regula protejării spaţiului european, prin identificarea şi acordul către un terţ.

Se pare că ceea ce trebuia să înceapă cu un acord folositor României, se duce către o zonă în care România nu mai are niciun fel de avantaj în această zonă.

Probabil că raţiuni care ne depăşesc, la ora actuală, au făcut ca acest acord să fie reactivat şi pus sub semnătura ministrului apărării.

Ceea ce este curios, doamnelor şi domnilor, este însăşi conţinutul acordului.

Dacă vă veţi uita la art. 2, la "Autorităţi competente", din partea României semnează Ministerul Economiei, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Externe, iar din partea Ucrainei doar Ministerul Apărării şi Ministerul Dezvoltării Economice. Dispare simetria şi compatibilitatea interstatală.

Aş vrea să vă mai uitaţi, dragii mei, la art. 8, când se denunţă în caz acest tratat. Se spune că toate se vor face pe cale diplomatică.

Păi, e vorba doar despre diplomaţia economică sau de diplomaţia militară? Pentru că diplomaţia statală lipseşte din partea ucraineană.

Mergem, fără a elabora suspiciuni, nici pe departe, din perspectiva oportunităţii şi necesităţii.

Da, în 2003, poate până în 2005, era oportun şi era necesar să încheiem acest acord. Astăzi acest acord, în opinia noastră, ţinând cont că Ucraina, între timp, este un subiect de drept internaţional în stare de război, stat terţ faţă de Uniunea Europeană, care nu poate furniza subiectele sau titlurile contractului, schimb de tehnologie reciprocă şi mai ales producţie de armament interstatală, toate aceste fraze fiind preluate din vechea înţelegere, momentul de oportunitate şi de necesitate este depăşit şi consider că nu este benefic la ora actuală, din toate punctele de vedere, mai ales a tensiunii strategice din zonă, ca România să angajeze un asemenea acord cu Ucraina.

Mai mult decât atât, la anul vine din nou restanţa acordului cu Ucraina, în baza căruia s-a semnat acest acord militar, prin care Ucraina a încălcat în totalitate prevederile Tratatului din 1997, art. 13, îndeosebi punctul 13 din art. 13. "Ghinion pentru ei!", ca să folosesc expresia prezidenţială.

Doamnelor şi domnilor,

Ştiu că s-a hotărât, într-un fel sau altul, să se voteze acest acord.

Noi ne-am făcut datoria de cetăţeni oneşti şi de oameni care facem politică naţională pentru neam şi pentru ţară, nu pentru grupuri sau pentru interese la mână lungă via România.

De aceea, intervenţia noastră vine doar să vă atenţioneze asupra responsabilităţii pe care v-o luaţi votând acest acord. (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Dezbaterile sunt convins că au intrat în partea tehnică şi în detaliu la comisie şi aici sigur că trebuia surprins un punct de vedere general vizavi de atitudinea pe acest proiect de lege.

Domnul deputat Rodeanu Bogdan, Grupul USR PLUS, vă rog frumos.

Domnul Bogdan-Ionel Rodeanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Cu permisiunea dumneavoastră, o să fac câteva precizări, cu tot respectul pentru antevorbitorul meu, domnul Chelaru, care a expus tehnic într-un anumit fel perspectiva asupra acestui tratat.

Dar aş vrea să-i spun şi eu ce s-a întâmplat în perioada 2003-2021, ce s-a întâmplat în această perioadă.

Păi, putem să enunţăm şi să furnizăm două momente foarte importante: intrarea României în NATO şi episodul Crimeea.

Şi dacă începuturile discuţiei pe acest tratat, din 2003, puneau România în poziţia de achizitor piese de schimb de tehnologie ex-sovietică, în 2021 ne uităm la o Românie furnizoare de echipamente militare şi de tehnică specială.

În momentul de faţă se pune întrebarea de ce acei miniştri au semnat pe acel tratat.

Da, a semnat ministrul economiei, pentru că în subordinea lui există aceste capacităţi de producţie în care investim şi în care ducem partea de ofset sau de cooperare economică pe achiziţiile foarte mari şi programele de înzestrare a armatei.

Acesta este un răspuns. Este un răspuns la ce s-a spus mai devreme.

Şi aş vrea să fac o precizare. Acesta nu este un acord militar, este un acord comercial, în primul rând, prin care România poate exporta, i se dă instrumentul de a exporta şi de a participa, de a ajuta Ucraina în zona de retehnologizare şi mai puţină dependenţă faţă de ceea ce au în momentul de faţă. Şi vorbeam, şi aminteam de acea tehnologie ex-sovietică.

Vă mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cred că precizarea este foarte bună şi, chiar dacă poate uneori un acord nu este acoperitor, este mai bine să existe un acord decât să existe lipsa acestuia.

Nemaifiind dezbateri generale, proiectul de lege rămâne la votul final.