Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Trecem, stimaţi colegi, în continuare, la dezbaterea moţiunii simple.

În legătură cu procedura de dezbatere, supun votului dumneavoastră următoarea modalitate de desfăşurare pe care au convenit să v-o propună Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi în şedinţa din 4 decembrie: prezentarea moţiunii de către unul din semnatari, să se aloce Guvernului 45 de minute pe care le utilizează la începutul şi la sfârşitul dezbaterilor, grupurilor parlamentare să li se aloce un timp după cum urmează: PSD - 57 de minute, PRM - 24 de minute, PD - 10 minute, PNL - UDMR - câte 9 minute, minorităţi 6, parlamentarilor fără apartenenţă politică - 2 minute.

În consecinţă, dau cuvântul reprezentantului Partidului România Mare, domnului deputat Bolcaş, şeful grupului, pentru a prezenta moţiunea, nu înainte de a întreba colegii săi dacă cineva îşi retrage semnătura de pe moţiune sau şi-o menţin toţi. Da, toată lumea îşi menţine semnătura.

Aveţi cuvântul, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am cinstea să prezint în faţa domniilor voastre moţiunea formulată în temeiul art.64 din Constituţia României şi a art.148-153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor de către membrii grupului parlamentar al PRM, semnatari ai prezentei moţiuni.

Avînd în vedere dezinteresul manifestat de actuala guvernare referitor la:

• monopolul de stat privind exploatarea minereurilor de aur şi de argint, prin transferul Licenţei de concesiune pentru perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba, de la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., societate comercială cu capital integral de stat, la S.C. "Roşia Montană Gold Corporation" S.A., al cărei patron majoritar este un cetăţean din Canada, prin încălcarea flagrantă a prevederilor legale;
• intenţia noului concesionar de a exploata intensiv minereurile, prin derocare cu explozii masive şi cianurare, metode foarte nocive pentru mediu, interzise în ţările Uniunii Europene;
• costurile sociale pentru eliberarea amplasamentului, precum şi suferinţele şi privaţiunile la care vor fi supuşi localnicii;
• distrugerea iremediabilă a tezaurelor arheologice dacice şi romane, aflate în zona de exploatare şi în cea adiacentă;
• caracterul dubios al deciziilor de concesionare, precum şi escamotarea intereselor unor grupuri de afaceri, aflate în spatele transferului licenţei de concesiune;
• incertitudinea cu privire la bonitatea, respectiv capacitatea financiară şi managerială a concesionarului de a finaliza un proiect de exploatare atît de pretenţios şi de costisitor,

Supunem dezbaterii Camerei Deputaţilor moţiunea "Roşia Montană", care exprimă poziţia Camerei Deputaţilor privind politica internă a Guvernului referitoare la exploatarea minereurilor auro-argintifere în contextul necesităţii păstrării monopolului de stat, protecţiei populaţiei şi a mediului şi conservării siturilor arheologice.

1. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 458 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 285/21 iunie 1999, s-a aprobat Licenţa nr. 47/1999 de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba. Hotărîrea de Guvern de mai sus a fost contrasemnată de către Mihail Ianăş, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Radu Berceanu, ministrul industriei şi comerţului, şi Decebal Traian Remeş, ministrul finanţelor. Licenţa încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., anexă la Hotărîrea de Guvern, nu a fost publicată, nefiind destinată circuitului public.

Prin Ordinul nr. 310 din 9 octombrie 2000, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 504/13 octombrie 2000, Agenţia Naţională pentru Resursele Minerale aprobă transferul licenţei nr. 47/1999 de concesiune pentru exploatare, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 458/1999, către Societatea Comercială "Roşia Montană Gold Corporation" S.A. La art. 2 din acest ordin se precizează: "Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. va rămîne companie afiliată în condiţiile stabilite prin licenţă".

Acest ordin, care transferă licenţa de concesiune privind exploatarea minereurilor auro-argintifere de la o societate cu capital exclusiv de stat la o societate cu capital majoritar privat, este vădit nelegal şi ascunde în spatele lui afaceri oneroase. Caracterul său ilegal este evident, întrucît se invocă două acte normative care, în fapt, nu permit transferul de concesiune.

Astfel, art. 14 alin. (1) din Legea minelor prevede că: "Titularul unei licenţe poate transfera unei alte persoane juridice drepturile dobândite şi obligaţiile asumate, numai cu aprobarea scrisă a autorităţii competente. Orice transfer, realizat fără aprobare scrisă, este nul de drept". Prin urmare, acest text de lege permite numai transferul "drepturilor dobîndite" şi al "obligaţiilor asumate" în baza unei licenţe, nu transferul licenţei înseşi.

Art. 31 din Anexa la Hotărârea de Guvern, prevede că: "Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale aprobă, în scris, în termen de 30 de zile de la data solicitării, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998, transferul drepturilor dobândite şi al obligaţiilor asumate în licenţa de explorare sau de exploatare către altă persoană, în condiţiile realizării activităţilor cuprinse în licenţă". Această prevedere este formulată în termeni şi mai clari, transferul licenţei fiind, deci, interzis. Agenţia Naţională putea să transfere - pentru a folosi o metaforă plastică - numai "oul de aur", nu şi pasărea fermecată ! Dacă exploatarea minereurilor auro-argentifere ar fi rămas la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A., societate cu capital integral de stat, totul ar fi fost legal şi n-ar mai fi fost generate atîtea discuţii, confuzii şi proteste, care au creat o stare de tensiune inutilă în societatea românească şi profituri nelegale pentru alţii.

Rezultă că, în mod premeditat, s-a evitat procedura acordării unei noi licenţe de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere, care ar fi presupus o nouă Hotărâre de Guvern, alegîndu-se o soluţie, care, în aparenţă, e mai puţin bătătoare la ochi, aceea a transferului licenţei vechi printr-un simplu ordin al Agenţiei Naţionale pentru Resursele Minerale, numai că acest ordin încalcă, în mod flagrant şi Legea, şi Interesul Naţional.

Apreciem că această încălcare brutală a legii ascunde în spatele ei afaceri oneroase. Numai aşa se explică de ce fostul director RAC Deva, Nicolae Stanca, numit prefect al judeţului Hunedoara, exact în momentul în care se făceau demersuri pentru transferul licenţei, a acceptat o asociere a regiei cu numai 18% faţă de cota de 80 % a societăţii "Gabriel Resources Limited", patronată de un cetăţean canadian.

Totodată, menţionăm că s-au asociat, ca paravan sau comision intrinsec, firme precum "Cartel BAU" S.A. Cluj-Napoca, "Foricon" S.A. Deva, jud. Hunedoara, "Comat TRADING" S.A. Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, cu numai 0,2%. Mai mult decît atît, patronul societăţii "Gabriel Resources Ltd" "i-a invitat" pe Nicolae Stăiculescu, secretar de stat la Ministerul Industriei şi Comerţului, Adrian Şerban, consilier prezidenţial, şi Nicolae Stanca, prefectul judeţului Hunedoara, să facă o vizită "de documentare" în Canada.

Întîmplător sau nu, după întoarcerea delegaţiei din călătoria "de documentare" au fost semnate, imediat, cu o grabă suspectă şi cinică, actele pentru transferul licenţei de concesiune a zăcământului aurifer.

2. Exploatarea minereurilor, preconizată de către concesionar, prin derocare cu explozii masive şi cianurare, în scopul obţinerii unui profit maxim, va avea un efect devastator pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului - anomalii care, mai mult ca sigur, vor crea României probleme cu vecinii şi vor complica inutil procesul de aderare al Ţării noastre la Uniunea Europeană. Argumentele în favoarea acestor grave afirmaţii constau în:

• strămutarea a 740 de locuinţe, 138 de apartamente, 8 biserici, 9 cimitire cu morţi cu tot, dar şi a unor şcoli, grădiniţe din Roşia Montană, Bunta, Corna şi Bucium;
• deşertificarea imediată a 1600 de hectare de teren, pe care se întinde zăcămîntul;
• poluarea atmosferică cu o multitudine de elemente nocive, rezultate din exploziile de exploatare la suprafaţă a minereului, dar şi din emisiile de noxe de la uzinele de preparare a minereurilor şi de la iazurile de decantare;
• poluarea apelor de suprafaţă şi cele freatice cu depuneri de noxe din atmosferă, cianuri şi ioni de metale grele, toate cu efecte devastatoare asupra florei şi faunei din zonă;
• efectele depozitării a 226 de milioane tone de steril, în care vor rămîne încorporate 180.000 tone de cianură;
• interzicerea, în ţările Uniunii Europene, deja membre, a tehnologiei de exploatare a minereurilor aurifere cu ajutorul cianurilor, tehnologie folosită, încă, numai în ţări subdezvoltate din Africa, America de Sud, ori în deşertul australian, dar la distanţe mari faţă de zonele locuite;
• distrugerea actualelor rezervaţii naturale de la Valea Negrilesei, a miracolului reprezentat de Poiana Narciselor, a coloanelor bazaltice, unicat în lume, de la Detunata.

Orice strămutare a unor vetre de cultură şi civilizaţie cu privire la care noi avem o tristă experienţă pe care şi acum o condamnăm, provoacă suferinţe şi traume sufleteşti deosebite, care nu se pot compensa prin despăgubiri financiare.

Aceste minuni ale naturii, care fac parte dintr-o lume mirifică, neschimbată de milenii, vor fi cariate, acoperite cu steril şi otrăvite cu cianuri.

Iată cum sintetizează un ziarist drama exploatării miniere de la Roşia Montană, unde aurul, în loc să fie o binefacere, a devenit un adevărat blestem: "Simt o tristeţe teribilă, de cetăţean al unei republici bananiere şi umile, tristeţea unui reporter dintr-o ţară de doi lei, o ţară cu genunchii prăbuşiţi în cioburile trecutului său, incapabilă să se ridice, incapabilă să se apere, incapabilă să ridice capul din pămînt. Umilinţă..." ( "Roşia Montană - presimţirea unei catastrofe", în "Romanian Tribune" - 3 mai 2002, California, SUA).

Uriaşul sanctuar antic situat pe drumul dintre Alburnus Major (Roşia Montană) şi Alburnus Minor (Abrud), lîngă "Tăul Găurilor" de pe Dealul Habadului este în pericol. Acesta va fi acoperit, prin deschiderea exploatării, de miile de tone ale holdelor de steril. În acelaşi pericol se află şi alte vestigii arheologice, care au înfruntat vitregiile mileniilor, dar sunt, acum, pe cale de a fi prăvălite în neant, ceea ce constituie o crimă împotriva civilizaţiei umanităţii. Tezaurele arheologice au rezistat, în mare măsură, năvălirilor migratoare, ambiţiilor chezaro-crăieşti şi furiei demolatorilor fără Dumnezeu, dar actuala Putere politică refuză să protejeze ceea ce a mai rămas.

Surprinde neplăcut tăcerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Academiei Române, foruri obligate prin lege să protejeze siturile arheologice, dar care asistă indiferente la risipirea acestora.

Preţul, o redevenţă cuvenită statului român, este de 2% din valoarea producţiei miniere anuale, ceea ce ar reprezenta 4,4 milioane de dolari SUA. Aceasta ar fi "valoarea" celui mai mare dezastru ecologic planificat pentru România mileniului III.

Apelul cadrelor didactice de la Academia de Studii Economice din Bucureşti, prin care se solicită puterii actuale sistarea proiectului "Roşia Montană", este elocvent: "Deschiderea şantierului, strămutarea localnicilor şi o campanie mediatică susţinută vor duce la creşterea cotaţiei firmei şi la vânzarea de acţiuni. În momentul în care ar trebui să apară primele rezultate, firma intră ".. în faliment. Care ar fi pierderea pentru România? O pierdere de imagine privind mediul de afaceri românesc, o populaţie dezrădăcinată din locurile natale şi sărăcită, vestigii arheologice distruse, dar, şi mai important, un dezastru ecologic de proporţii, de care nu va fi găsit nimeni vinovat."

3. Cu toate că afacerea "Roşia Montană" a debutat sub patronajul guvernului anterior, actualul guvern a manifestat o tăcere complice faţă de încălcarea Constituţiei, a proprietăţii publice, ocrotită de aceasta, şi a Interesului Naţional, abandonând, pur şi simplu, acest zăcămînt strategic care, pretutindeni în lume, ar rămâne monopol de stat.

În loc să ia măsuri de intrare în legalitate, de readucere a exploatării de la Roşia Montană în patrimoniul public, precum şi pentru respectarea drepturilor patrimoniale ale locuitorilor, protejarea mediului şi a monumentelor arheologice de o valoare inestimabilă, Guvernul PSD asistă impasibil la perpetuarea ilegalităţilor şi la producerea unor abuzuri şi catastrofe iremediabile.

Ca urmare, noi, deputaţii P.R.M., semnatari ai acestei moţiuni, ne adresăm celorlalţi colegi ca, în urma dezbaterilor care vor avea loc în fiecare grup parlamentar, Camera Deputaţilor să-şi exprime poziţia, prin votul său, în această problemă vitală a Statului Român, solicitând Guvernului României următoarele:

1. Menţinerea monopolului de stat asupra exploatării zăcămintelor auro-argentifere, prin anularea Ordinului nr. 310 din 9 octombrie 2000.

2. Interzicerea tehnologiei de exploatare a zăcămîntului de aur şi argint prin derocare cu explozii masive şi cianurare şi impunerea unor metode de exploatare moderne care să nu afecteze mediul, fauna şi flora specifice zonei.

3. Respectarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale locuitorilor zonei, care vor fi afectaţi de activitatea de exploatare a zăcământului.

4. Protejarea vestigiilor arheologice şi arhitecturale care ar putea fi afectate de activitatea de minerit.

5. Informarea corectă a opiniei publice cu privire la condiţiile concesiunii şi la costurile şi riscurile exploatării acestui zăcămînt.

6. Sesizarea P.N.A. privind ilegalităţile comise în transferul licenţei pentru exploatarea zăcământului aurifer de la Roşia Montană.

În numele semnatarilor am avut cinstea să vă supun dezbaterii moţiunea Partidului România Mare. (Aplauze puternice din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Dau, în continuare, cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul ministru Dan Ioan Popescu, pentru a răspunde acestei moţiuni.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Mă prezint astăzi în faţa dumneavoastră pentru a da răspuns, în numele Guvernului, moţiunii simple intitulată de semnatarii ei, 69 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al PRM, un deputat aparţinând Grupului parlamentar al PD şi un deputat independent, "Moţiunea Roşia Montana".

Cred că normal ar fi fost ca această prezentare pe care o fac în faţa dumneavoastră să fi fost realizată de alte persoane, de altfel, nominalizate în textul moţiunii, deoarece sub aspectul deciziei politice de constituire a societăţii mixte şi de atribuire a licenţei de concesiune nu se poate spune că acest caz revine actualei guvernări. Astăzi ne aflăm deja în faţa derulării contractului, chiar dacă încă nu s-a ajuns la exploatarea propriu-zisă a minereului, ci se execută numai lucrările pregătitoare acesteia. Modul de executare a clauzelor contractuale ca în orice convenţie constituie obligaţia părţii interesate, respectiv o atribuţie a organelor de supraveghere şi control abilitate. De altfel, în spiritul celor mai de sus, este pentru prima dată când un guvern este chemat să răspundă pentru actele şi deciziile pe care le-a luat un guvern precedent constituit din alte formaţiuni politice. Aş remarca şi faptul că între semnatarii moţiunii este şi un reprezentant al Partidului Democrat.

Pentru a ajunge la moţiune, PRM ar fi trebuit să ceară explicaţii de la autorităţile abilitate să i le dea, pe problema licenţei de concesiune pentru perimetrul Roşia Montană, asupra modului în care părţile îşi îndeplinesc obligaţiile, dacă le îndeplinesc, a transferului de drepturi şi obligaţii între părţile aceleiaşi licenţe.

În fine, pentru ca această moţiune să se justifice, ar fi fost cel puţin necesar ca Partidul România Mare să fi solicitat efectuarea unei anchete parlamentare sau să participe, prin reprezentanţii săi din Comisia de industrie şi servicii, la subcomisia de analiză a oportunităţii acestei investiţii, decizie luată în şedinţa din data de 19 noiembrie, anul curent, şi pe concluziile căreia să se fi putut sprijini în acest demers. Nimic din toate acestea, cu excepţia faptului că pe fondul unei campanii de menţinere a unei părţi din populaţia Munţilor Apuseni, sub influenţa ideologiei pueril naţionalistă Partidul România Mare aduce un nou subiect fals în Parlamentul României, dându-i artificial conotaţia de obiect de confruntare politică. Poate, semnatarii s-au gândit la o confruntare între grupurile parlamentare ce constituie opoziţia de astăzi.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Perioada fostei guvernări a constituit pentru mineri un timp al întrebărilor, al nedumeririlor în faţa torentului de decizii politice insuficient gândite, decizii care s-au transformat în obiectivele unui experiment economic nesfârşit, situaţie care a condus inevitabil la creşterea sentimentelor de mânie şi frustrare, al profunde frământări sufleteşti, fireşti pentru oamenii aflaţi într-o continuă nesiguranţă materială. Se impune în acest moment să nu continuăm experimentul rezultat al politicianismului pe care vrea să-l imprime în continuare Partidul România Mare.

Variantele vehiculate de aşa-zişii specialişti ca posibile surse de absorbţie a disponibilizaţilor proveniţi din sectorul miner, de tipul reconversiei profesionale pentru cultivarea plantelor medicinale, colectarea fructelor de pădure sau amenajarea de ciupercării sau de angrenare a minerilor în crearea de zone turistice, s-au dovedit perspective iluzorii, fumigene, fără nici o acoperire practică.

Avem cu toţii datoria să ne exprimăm deschişi şi sinceri părerea asupra proiectului Roşia Montană, să trecem prin filtrul raţiunii toate aspectele legate de această perspectivă, deocamdată unică în peisajul minier din Apuseni, fără a prelua opiniile "binevoitorilor" de ocazie sau de aiurea.

Consider că problema nu e dacă trebuie sau nu să valorificăm aurul de la Roşia Montană, ci cum vom face acest lucru? Cu alte cuvinte, este vorba de modalitatea în care va fi exploatat acest zăcământ. Zona Munţilor Apuseni, zonă cu puternică încărcătură istorică şi emoţională pentru toţii românii trebuie analizată cu responsabilitate, detaşată de tot ce înseamnă ingerinţă de dragul amatorismului şi al părerii circumstanţiale, induse de lideri ocazionali, aserviţi unor interese obscure de grup.

În scopul elucidării stărilor de confuzie faţă de proiectul Roşia Montană, în spiritul democraţiei, considerăm că este momentul de a prezenta în faţa Camerei Deputaţilor actuala situaţie de la Roşia Montană.

Crearea Societăţii Comerciale Roşia Montană Gold Corporation S.A. În fapt, Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A., persoană juridică română a fost creată în 1997, prin asocierea firmei canadiene Gabriel Resources Limited cu Compania Naţională Minvest Deva şi alţi trei acţionari români.

Conform informaţiilor actuale, prin acţionariatul firmei Gabriel Resources Limited fac parte un număr de bănci şi instituţii financiare internaţionale de renume, din care putem enunţa: Montreal Police Pension Fund, Royal Bank Investment Management, J.p. Morgan Fleming, Credit Suisse Bank Asset. Management, Société Generale Bank Asset Management, Ing Bank Paris, Merill Lynch Bank Asset Management, Resources Capital Fund Rothchild Bank, Wellington Asset Management, unde acţionar este Guvernul american, fără a exista la această societate o persoană fizică ca acţionari majoritari.

Emiterea licenţei de concesiune şi aprobarea de transfer a acesteia. Licenţa de concesiune a activităţile miniere din perimetrul Roşia Montană nr. 47/1999 a fost acordată prin încredinţare directă, în conformitate cu prevederile art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998 şi cele ale art. 57 din Hotărârea Guvernului nr. 639/1998 privind aprobarea normelor pentru aplicarea Legii minelor.

Potrivit prevederilor licenţei de concesiune, aprobată prin hotărâre a Guvernului, compania titulară, respectiv Compania Naţională a cuprului, aurului şi fierului Minvest S.A. desfăşoară activitatea de exploatare a rezervelor auro-argentifere din perimetru, iar compania afiliată S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. desfăşoară activităţi miniere de cercetare, dezvoltare în cadrul aceluiaşi perimetru de exploatare.

Subliniem faptul că operaţiunea de concesionare nu implică transferul dreptului de proprietate asupra resurselor minerale, ci numai dreptul de a desfăşura o activitate minieră.

Concretizarea operaţiunii de concesionare privită ca operaţiune juridică îmbracă forma licenţei de concesiune. Acest act, în sensul de instrument probator, concretizează înţelegerea dintre concedent şi concesionar, cuprinzând cu exactitate toate drepturile dobândite de către părţi şi mai ales toate obligaţiile asumate de către aceştia.

În baza prevederilor art. 6 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 639/25 septembrie 1998, contrasemnată de domnul Radu Berceanu, vicepreşedinte al Partidul Democrat din partea Ministerului Industriei şi Comerţului, de domnul Dan Radu Ruşanu, personalitate marcantă din conducerea Partidului Naţional Liberal, din partea Ministerului Finanţelor şi domnul Mihail Ianăş, din partea Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale se poate realiza transferul unei licenţe de concesiune de explorare sau de exploatare către altă persoană juridică, cu aprobarea Regiei Naţionale a Resurselor Minerale, transfer care s-a realizat prin Ordinul nr. 310/9 octombrie 2000.

Transferul drepturilor dobândite şi a obligaţiilor asumate, folosind terminologia legală, implică transferul actului care consemnează şi redă aceste drepturi şi obligaţii.

Aş dori să remarc, stimaţi colegi, faptul că în vederea îmbunătăţirii cadrului legislativ din domeniu şi pentru eliminarea unor ambiguităţi, precum şi în vederea alinierii la legislaţia europeană, în perioada anilor 2001 - 2002, Ministerul Industriei şi Resurselor, împreună cu Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, cu consultarea specialiştilor de la Banca Mondială şi de la Comisiile de specialitate ale Uniunii Europene au elaborat noul proiect al Legii minelor pe care actualul Guvern l-a înaintat Parlamentului, acest proiect fiind aprobat de dumneavoastră, de Camera Deputaţilor şi se află în dezbatere la Senat.

Noile norme de aplicare ale acestui proiect de lege vor fi elaborate şi aprobate prin hotărâre de Guvern, după apariţia legii.

Protejarea monopolului de stat. Este regretabil că trebuie să constatăm încă o dată interpretarea eronată a reglementărilor în domeniu şi ne vedem obligaţi să arătăm că activitatea desfăşurată de Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest S.A. se încadrează în categoria de activităţi prevăzute de art. 2 lit. c). Pentru aceasta este, de fapt, titular al licenţei specifice instituite de Legea nr. 31/1996, iar activitatea desfăşurată de Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation S.A., respectiv cercetare-dezvoltare în perimetrul de exploatare, nu se încadrează în categoria de activităţi care constituie monopol de stat.

Având în vedere cele două categorii de activităţi desfăşurate în perimetrul de exploatare, prevederile legale privind monopolul de stat sunt strict respectate, iar în ipoteza în care S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. va îndeplini cumulativ toate condiţiile trecerii la exploatare, aceasta are obligaţia legală de a obţine şi licenţa de monopol emisă de Ministerul Finanţelor, moment la care se va aprecia şi oportunitatea emiterii unei asemenea licenţe, în raport cu protejarea monopolului de stat şi cu interesul naţional.

Utilizarea cianurilor. Utilizarea cianurilor în prepararea minereului auro-argentifer cu concentraţie scăzută în metal reprezintă singura metodă aplicată în întreaga lume pentru recuperarea în condiţii de eficienţă economică a aurului şi argintului. Pe plan mondial, inclusiv în Europa există numeroase exemple de tipuri de minereu similare care necesită cianurarea. Astfel, ponderea exploatărilor în carieră a minereurilor auro-argentifere este de peste 50%, iar metoda de preparare prin ceanurare se aplică la toate zăcămintele de acest tip.

Exemple în acest sens îl constituie zăcămintele de minereu auro-argentifer din Europa, El valle-Rio Narcea din nordul Spaniei, Celopeci - Bulgaria, Masivul Central francez - Franţa, Ovacik - Turcia. Adăugăm că mai mult de 400 de exploatări miniere din întreaga lume utilizează cianura pentru extragerea aurului şi argintului. Precizăm că 75% din aurul extras din zăcămintele de acelaşi tip din Statele Unite ale Americii utilizează această metodă de preparare a aurului şi nu avem încă cunoştinţă că Statele Unite ale Americii s-au mutat în Africa.

Managementul cianurilor, impus ca obligaţie prin Codul Internaţional de management al cianurilor elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite, adoptat conform legislaţiei româneşti şi ghidurilor Băncii Mondiale şi aplicabil şi în cadrul proiectului de la Roşia Montană, are în vedere identificarea şi soluţionarea corespunzătoare a tuturor pericolelor posibile legate de utilizarea cianurilor, respectiv cele ce privesc transportul, depozitarea, manevrarea, utilizarea şi distrugerea finală a acestora.

Ca parte a managementului cianurilor se are în vedere, pe de o parte, recuperarea şi refolosirea acestora, iar pe de altă parte descompunerea chimică a părţii de cianuri ce va fi evacuată în mediu, descompunere care se va face printr-o serie de componenţi nedăunători.

Tehnologia de distrugere a cianurilor preconizată a fi aplicată în cadrul proiectului de la Roşia Montana asigură, conform proiectului, îndepărtarea acestora din sterilele de procesare, înainte ca acestea să părăsească incinta uzinei de preparare.

Contrar afirmaţiilor făcute de specialiştii Partidului România Mare, precizăm că nu există nici o legislaţie internaţională sau directivă europeană care să interzică utilizarea cianurilor în prepararea minereurilor auro-argentifere.

Proiectul de la Roşia Montană prevede ca cianurile eliberate în mediu să nu depăşească standardele româneşti şi internaţionale, concentraţia lor fiind sub 0,5 miligrame pe litru, mult sub nivelurile toxice, limita admisă fiind în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 288/2002, de 1 miligram pe litru.

Este cel puţin curios faptul că un bun specialist în domeniu şi fost ministru al cercetării, împreună cu alţi specialişti din cadrul Partidului România Mare pot să susţină că derocarea cu explozii masive poate avea efecte devastatoare pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului, creând în acest fel o imagine similară utilizării bombei atomice în România.

Redevenţă. Nivelul redevenţei cuvenite statului este de 2% din valoare producţiei realizate, aceasta fiind conformă cu prevederile Legii minelor nr. 61/1998 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă nr. 47/2002, precum şi cu cel al noului proiect al Legii minelor, deja aprobat în Camera Deputaţilor în cursul semestrului II 2002 şi votat inclusiv de semnatarii moţiunii.

Cei care protestează că statul român nu câştigă suficient judecă, încă, după o logică depăşită, după logica: "Nu ne vindem ţara!" Le spun, însă, acestora, că poporul român a depăşit demult acest complex. Idealurile autarhice ale regimului ceauşist şi-au dovedit inconsistenţa. Mentalitatea poporului român a început deja să se adapteze condiţiilor care definesc economiile statelor dezvoltate.

Mulţi dintre angajaţii din societăţile de stat manifestează azi pentru privatizarea întreprinderii la care lucrează.

Presa, analiştii economici şi chiar oameni obişnuiţi susţin cu convigere că România are nevoie de cât mai multe investiţii străine. Dacă doriţi, formula corectă este, poate: "Nu trebuie să ne vindem interesele naţionale", iar interesul nostru, al României, este să atragem cât mai multe investiţii, pentru că investiţiile produc bani şi generează bunăstare.

Mediul. Având în vedere problemele de mediu generate de proiectul Roşia Montană, autorităţile de mediu au luat în considerare, la elaborarea acestuia, toate aspectele de detaliu care trebuie abordate în studiul de evaluare a impactului asupra mediului, generat de proiect şi care corespund în totalitate exigenţelor legislaţiei naţionale şi europene în domeniul protecţiei mediului.

Îndrumarul a fost aprobat de conducerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. De altfel, domnul ministru Petru Lificiu, prezent la această dezbatere, s-a adresat în scris Comisiei pentru mediu de la Uniunea Europeană, în ideea constituirii unei comisii internaţionale de experţi pentru evaluarea proiectului, sub aspectul tehnologiilor, riscurilor de mediu ce le implică şi a măsurilor preventive ce se impun a fi luate.

Titularul proiectului şi-a asumat obligaţia să prezinte un studiu de evaluare a impactului asupra mediului, generat de proiectul Roşia Montană, elaborat de o persoană juridică atestată de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului.

La nivelul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului s-au constituit două colective de experţi, şi anume, colectivul ştiinţific de asistenţă tehnică şi colectivul de analiză tehnică care vor analiza cu maximă exigenţă documentaţiile tehnice depuse de titulari, astfel încât conţinutul acestora să fie în deplină concordanţă cu prevederile legislaţiei Uniunii Europene şi ale convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Având în vedere impactul potenţial asupra mediului, generat de proiectul Roşia Montană, România, ca parte semnatară a convenţiei ESPOO privind evaluare impactului asupra mediului în context transfrontalier, va face notificările necesare ţărilor vecine, potenţial afectate, urmând toate procedurile internaţionale legale.

Constrângeri generate de realizarea proiectului. Ca orice investiţie de acest gen, realizarea proiectului Roşia Montana generează o serie de probleme de natură socială şi de mediu care influenţează opinia publică şi care, dacă nu sunt tratate cu transparenţă şi obiectivitate pot deveni o frână în realizarea acesteia.

Dând încă o dată dovadă de necunoaşterea legislaţiei şi încălcând în mod grosolan drepturile inalienabile ale fiecărui proprietar de a decide liber asupra proprietăţii, speculând buna credinţă a locuitorilor, autorii moţiunii încearcă să acrediteze ideea că proiectul Roşia Montana va reprezenta o imixtiune dureroasă în existenţa fiecărei familii din zonă.

Or, realitatea din teren este alta. Reprezentanţii autorizaţi ai firmei au discutat deja cu 1.450 de proprietari, din care numai 31 au refuzat să vândă proprietăţile pe care le deţin, aspect care înseamnă o acceptabilitate de peste 98% din partea populaţiei din zonă.

S-a oferit opţiunea de a fi relocaţi, adică obţinerea unei compensaţii în bani şi mutarea în altă zonă sau opţiunea de strămutare, ceea ce înseamnă primirea unei case noi în zona propusă pentru noua localitate Roşia Montană.

Protejarea vestigiilor arheologice şi arhitecturale. Într-o regretabilă atitudine propagandistică şi prin manifestarea unui cras dezinteres faţă de oportunităţile pe care proiectul le deschide identificării de noi vestigii, precum şi de conservarea şi protejarea patrimoniului, autorii moţiunii, manifestând aceeaşi rea-credinţă transformă acţiunile de protejare a vestigiilor arheologice şi culturale în obiect de dispută politică.

Datorită importanţei cu totul excepţionale pe care o are patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană, precum şi datorită importanţei economice a proiectului investiţional, Ministerul Culturii şi Cultelor a instituit prin Ordinul ministrului nr. 2.504 din 7 martie 2001 Programul naţional de cercetare Alburnus Maior.

Având în vedere faptul că cercetările arheologice efectuate în situl Roşia Montană s-au desfăşurat conform legislaţiei în vigoare şi că ele au dus la obţinerea de noi şi importante date privind comunitatea iliră de la Alburnus Maior, se apreciază în sens pozitiv rezultatele programului naţional iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor.

Precizăm că biroul executiv al Comisiei Naţionale de Arheologie opinează că disputa privind cercetările arheologice de la Roşia Montană nu trebuie să devină obiect de confruntare politică. Pentru a asigura desfăşurarea în cele mai bune condiţii a programului său de cercetare şi protejare a patrimoniului cultural, material şi imaterial, S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A. s-a aflat în contact permanent cu Ministerul Culturii şi Cultelor, cu care s-a stabilit o relaţie de parteneriat, pornindu-se de la premisa că se poate stabili un nou standard de cooperare între investitorii majori şi administraţia centrală.

Practic, parteneriatul constă în asumarea, pe de o parte, de către Societatea Roşia Montană a finanţării tuturor cercetărilor şi studiilor considerate a fi necesare iar, pe de altă parte, Ministerul Culturii şi Cultelor îşi asumă responsabilitatea organizării şi monitizării permanente.

Informarea publică pe probleme sociale de mediu şi arheologie. În conformitate cu cele mai noi practici mondiale în domeniu, cât şi ale Uniunii Europene, preluate deja în mare parte, deci şi de legislaţia românească, în scopul informării şi antrenării comunităţilor locale în adoptarea deciziilor asupra problemelor care le afectează în perioada 2001 - 2002, au avut loc o serie întreagă de acţiuni, în primul rând cu locuitorii din zona Roşia Montană, pe probleme de urbanism, tehnică de exploatare minieră, asistenţă juridică în vederea garanţiei proprietăţii, cât şi pe probleme de mediu şi de reconstrucţie ecologică.

De asemenea, întâlniri semnificative au avut loc cu reprezentanţii cultelor din zonă.

Stimaţi colegi,

Nu aurul în sine este miza proiectului de la Roşia Montană. Ceea ce contează este valorificarea acestui zăcământ. Ceea ce contează e ca poporul român, cetăţenii români să câştige ceva din aceasta, pentru că oamenii sunt cea mai importantă resursă a ţării. Oamenii, în opinia noastră, sunt mai importanţi chiar decât aurul de la Roşia Montană.

Actualul Guvern analizează cu maximă responsabilitate toate aspectele economice, sociale şi de mediu pe care le implică acest proiect.

Având, însă, în vedere importanţa deosebită şi impactul investiţiei de la Roşia Montană, cea mai mare investiţie din sectorul minier din Europa şi probabil din lume în acest moment, Guvernul intenţionează ca după obţinerea tuturor avizelor necesare să revină în Parlament, pentru a vă da dumneavoastră posibilitatea să vă exprimaţi asupra necesităţii şi aplicării acestui proiect.

În final, având în vedere argumentele prezentate asupra afirmaţiilor cuprinse în moţiune, vă rog stimaţi colegi parlamentari, să vă exprimaţi votul de respingere a moţiunii simple promovate de cei 71 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, un parlamentar PD şi un independent.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnul ministru.

Stimaţi colegi,

S-au înscris următorii deputaţi la dezbateri: din partea Grupului parlamentar social-democrat şi umanist, domnii Bara Liviu, Selagea Constantin, Florescu Ion, Bercăroiu Victor, Miţaru Anton; din partea Grupului parlamentar PRM, Moiş Văsălie, Crişan Emil, Ifrim Mircea Ionescu Costel; din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Alexandru Sassu; de la PNL, domnul Anton Marin; de la Grupul parlamentar UDMR, domnii deputaţi Makkai Grigore şi Antal Istvan.

Dau cuvântul domnului deputat Bara Radu Liviu. Se pregăteşte domnul deputat Moiş Văsălie.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Guvernarea ţării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartitism implică răspunsuri politice la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât şi pentru opoziţie.

A 11-a moţiune simplă iniţiată de către reprezentanţii opoziţiei, în urma atâtor subiecte de moţiuni: sănătate, învăţământ, administraţie şi alte domenii de activitate, arată că am trecut la o altă fază a moţiunilor, moţiuni cu denumirea de localităţi şi până la sfârşitul mandatului actual vom ajunge la moţiuni cu nume de străzi sau, cine poate şti, inventivitatea opoziţiei este nelimitată în această direcţie.

În întreaga sa activitate Parlamentul trebuie să militeze pentru legalitate, pentru ordine şi linişte socială, pentru întărirea statului de drept, aceste elemente împreună cu măsurile menite să readucă România la standardele economice europene pot crea ţării noastre o nouă perspectivă, un nou piedestal în eşicherul politic european.

Aş dori să arăt de la început că aşa-zisa moţiune pe care o discutăm astăzi se încadrează perfect în categoria declaraţiilor politice.

Desigur, discutăm această moţiune tot marţea, dar eu cred că era normal să o discutăm marţea, dar azi dimineaţă.

Înainte de a spune câteva cuvinte despre o moţiune, vreau să fac câteva referiri generale privind modul de fundamentare a acestei aşa-zise moţiuni.

Titlul moţiunii Roşia Montană s-a vrut un titlu de răsunet, în istoria civilizaţiei moţilor aceasta fiind o denumire şi de referinţă nu acum, ci cu adânci rădăcini în istorie.

Sunt ferm convins că majoritatea dintre semnatari nici nu-i cunosc pe moţi şi nici viaţa lor. Eu sunt unul dintre ei, m-am născut şi am crescut acolo, bunicul meu a fost preot în Sohodol, lângă Roşia Montană, iar străbunicul a fost inginer la minele de aur din Roşia Montană. Acest titlu a vrut să echilibreze lipsa de conţinut a moţiunii, fundamentarea sa fiind mai mult decât puerilă.

Am să vă dau un singur exemplu, citatul pe care l-aţi dat a unui ziarist cvasinecunoscut care numeşte România o "republică bananieră şi umilă, o ţară de doi lei, o ţară cu genunchii prăbuşiţi, incapabilă să se ridice".

Mari patrioţi de la PRM, pentru a motiva această moţiune nu aţi găsit numai acel ziarist nemernic şi cuvintele lui despre ţara noastră? Din acest punct de vedere chiar meritaţi compasiunea noastră.

Trebuie să recunoaşteţi: aceasta este adevărata valoare a dumneavoastră, stimaţi colegi, semnatari ai moţiunii! Moţii au fost şi vor fi oameni puternici!

Nu încercaţi dumneavoastră prin această propagandă electorală ieftină să ne lămuriţi pe noi şi pe ei că vă pasă de ce se întâmplă acolo la ei acasă.

De fapt, încercaţi în mod ruşinos să exploataţi o situaţie, de fapt, grea şi foarte grea a moţilor pentru a obţine nişte voturi în plus! Vă înşelaţi amarnic! Moţii au ştiut să-şi apere pe cât posibil singuri familia, ţara, fără aşa-zisul ajutor sau interes a unor falşi politicieni şi patrioţi.

Dacă-i puneaţi un alt titlu, dacă problemele mari pe care le au moţii privind căile de comunicaţie, dezvoltarea economică în zonă erau cuprinse într-o moţiune, îşi dădeau seama şi alţii că vă interesează în mod real viaţa acestor oameni şi aţi fi avut, probabil, şansa ca moţiunea să fie semnată şi de alte partide. Aşa, nici o şansă! Nu mai puteţi păcăli pe nimeni, nu este târziu să o retrageţi şi să recunoaşteţi că aţi dat din nou în bară.

O calitate mare a moţiunii pe care o discutăm azi este că se situează în primele locuri, din punct de vedere a cum nu se fundamentează o moţiune, într-o clasificarea a tuturor moţiunilor pe care le-am citit în 10 ani de Parlament.

Lăsând pe colegii care vor lua cuvântul din partea partidului nostru să intre într-o analiză detailată a inadvertenţelor şi multor confuzii ce se fac în această moţiune, am să arăt pe scurt de ce această moţiune este ruptă de realitate şi are o tentă clară de propagandă electorală.

Nu vă puteţi schimba stilul: să criticăm, să criticăm! Prea multă răutate şi prea puţină minte şi adevăr în ceea ce spuneţi!

Începeţi cu o confuzie gravă: criticaţi actualul Guvern pentru ceea ce a făcut Guvernul anterior. Spuneţi că metodele propuse la exploatare sunt interzise în ţările europene. Din această afirmaţie îmi dau seama că nici măcar nu aţi văzut proiectul. O să vi-l pună la dispoziţie colegul meu şi după ce-l citiţi şi-l înţelegeţi, sunt ferm convins că o s-o faceţi o contramoţiune şi o să criticaţi pe cei care au făcut moţiunea de astăzi.

În Spania, Franţa, Italia, Peninsula Scandinavică sunt folosite procedee propuse la Roşia Montană. Probabil că aceste ţări nu mai fac parte din Europa. Faceţi, vă rog, o moţiune la Consiliul Europei prin care să-i sesizaţi de dispariţia acestor state din Europa.

Aş putea să continui în acest fel cu fiecare punct din moţiune.

Oricum, vă spun că cine v-a învăţat să faceţi această moţiune vă este ori duşman, ori statul pentru el în Parlament se rezumă într-adevăr la stat şi la nimic altceva!

Dacă la întocmirea şi fundamentarea moţiunii s-ar fi gândit cineva să se transpună într-un localnic, într-un om care trăieşte acolo, care are părinţii, fratele sau sora în zonă şi-ar fi dat seama că o asemenea investiţie ar însemna redarea speranţei într-o viaţă mai bună.

Vreau să enumăr numai câteva din considerentele care mă fac să afirm acest lucru: noi locuri de muncă, atât în activitatea de bază, cât şi în servicii; dezvoltarea drumurilor şi căilor de acces, dezvoltarea turismului. Vor fi mai mulţi bani în zonă, amenajări moderne şi construcţii care vor rămâne şi după închiderea lucrărilor care se estimează acum la 25 - 30 de ani.

Vă daţi seama că în această perioadă se pot găsi zăcăminte noi, apariţia unor investiţii adiacente. Faceţi, vă rog, o comparaţie cu zonele unde s-au făcut hidrocentrale, cum arătau înainte şi după realizarea lor, construcţiile care s-au realizat şi cum a crescut standardul de viaţă a oamenilor din zonă.

Sigur, modul de concesionare, politicile de protecţie a mediului se pot încă discuta, astfel încât şi investitorul şi statul român şi în primul rând locuitorii din zonă să beneficieze de condiţii mai bune ca acum.

Aş vrea să arăt şi să atrag atenţia încă o dată că suntem la faza de proiect şi orice idee bună care poate fi argumentată corect se poate discuta şi probabil, în final, accepta.

Iată doar câteva din elementele care duc la concluzia că această moţiune nu poate fi acceptată şi ar fi bine să încercaţi, stimaţi colegi de la PRM, să vă canalizaţi energiile spre obiective mult mai apropiate de nevoile într-adevăr mari ale acestui popor şi naţiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De ce nu aţi dat textul, să vi-l controleze gramatical cineva? Are multe greşeli de exprimare!

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Văsălie Moiş şi îl întreb pe domnul deputat Tudor dacă vrea să se înscrie la cuvânt.

Domnul Marcu Tudor (către deputaţii PSD):

Vreau să vă dau un sfat, celor care ştiţi limba română, daţi-i o îndrumare domnului Bara!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Marcu Tudor, vă înscrieţi şi dumneavoastră la cuvânt?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Oricum, au fost multe greşeli de gramatică, mai devreme.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă cer voie să-i dau cuvântul colegului dumneavoastră.

Aveţi cuvântul, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Mă adresez şi domnului Gabriel Dumitraşcu, director la S.C. Gold Corporation, se pare, supervizor chemat de către Guvern în ajutor pentru supravegherea moţiunii...

Grupul parlamentar al Partidului România Mare a reflectat îndelung înainte să inţieze Moţiunea "Roşia Montană", subiect amplu dezbătut în mass-media şi cu profunde implicaţii politice, economice, sociale, de mediu şi, nu în ultimul rând, de larg răsunet internaţional.

De la început, dorim să facem precizarea că nu ne opunem reformei şi restructurării economiei, intrării ţării în circuitul economic mondial, investiţiilor străine prin care se face o infuzie de capital şi se creează locuri de muncă, din contră, le susţinem, conştienţi că, în era globalizării, izolarea României ar echivala cu ştergerea ei de pe hartă. Pe de altă parte, însă, consecvenţi cu programul nostru, suntem împotriva devalizării patrimoniului naţional, cu scopul umplerii buzunarelor unor aventurieri străini, care nu au alt merit decât acela că au ştiut să-şi atragă complicitatea unor guvernanţi, oricând gata să-şi vândă conştiinţa pentru un blid de linte sau pentru 30 de arginţi.

Trebuie să fim conştienţi măcar acum că din considerente geostrategice, mai mult decât pentru meritele noastre, am fost invitaţi să aderăm la NATO şi ducem tratative cu Uniunea Europeană, că politica postdecembristă duplicitară practicată de către guvernanţii noştri nu mai cadrează cu politica europeană şi că structurile euroatlantice sunt cu ochii pe noi şi vor taxa orice derapaj. Afacerea Roşia Montană, aşa cum a fost concepută de către beneficiarii ei, se putea desfăşura fără nici un fel de probleme într-o republică bananieră, aflată într-un capăt de lume, la cheremul unui dictator, dar nici într-un caz în centrul unei Europe civilizate, ultrasensibilă la problemele de mediu.

Aranjamentele juridice, un fel de "specialitate a casei", s-au făcut în cel mai pur stil dâmboviţean, aruncându-se praf în ochii opiniei publice şi ai mass-media, încălcându-se prevederile legale cu privire la acordarea şi transferul licenţei de exploatare a zăcămintelor auro-argentifiere. Condiţiile şi modalitatea de desfăşurare a afacerii au fost, probabil, stabilite în cursul vizitei celor implicaţi în Canada, pe banii şi la invitaţia concesionarului, făcându-se publice doar simulaţiile, nu actele reale.

Faptul că societatea concesionară este un SRL din Deva sau din Pocreaca nu contează prea mult, contează doar ţipla ţipătoare, de bomboane pentru proşti, în care o ambalează Guvernul, pentru a fi făcută credibilă. Nimeni, cu excepţia guvernanţilor, nu ştie ce zăcăminte au fost concesionate cu adevărat "investitorului" canadian, noi discutăm despre cele aflate la Roşia Montană, dar pe site-ul de internet al acestuia apare ca fiind concesionate şi cele de la Certez, Slatna, ".., Băiţa Crăciuneşti, deci, aproape toţi Apusenii.

Cine ne spune adevărul cu privire la întinderea concesiunilor? Guvernul a păstrat până în prezent cel puţin o tăcere suspectă, dacă nu vinovată.

Cel mai îngrozitor aspect al afacerii Roşia Montană este însă cel legat de poluarea mediului şi care are implicaţii deosebite la nivel continental şi mondial, care ar putea face din România "oaia neagră" a Europei. În toate ţările civilizate, s-a renunţat la cianurare ca metodă de prelucrare a minereurilor aurifere, iar la Congresul de la Berlin, din anul 2001, a fost interzisă cu stricteţe în ţările europene.

Îi aducem aminte domnului ministru al industriilor, dacă nu a ştiut până acum, că, pe plan mondial, pentru obţinerea aurului, se aplică două procedee: CIP - Carbon in Part, bazat pe capacitatea cărbunelui acativ de a fixa prin absorbţie aurul şi argintul din minereu şi oxidarea biologică a concentratelor obţinute prin flotarea minereurilor. Concesionarul nu este dispus să aplice aceste procedee ecologice, deoarece sunt mai costisitoare decât cianurarea masivă, care este mai ieftină şi mai profitabilă, dar infinit mai dăunătoare pentru mediu, pentru faună şi pentru floră. Aceste două procedee moderne atrag în circuitul economic zăcămintele noi, lărgind baza de materii prime cu minereuri neprelucrabile prin procedeele clasice, putând constitui o sursă de dezvoltare a producţiei de aur românesc.

Rezultă, aşadar, că nu putem accepta în nici un caz metoda cianurării, preconizată de către concesionar, deoarece ar putea produce o adevărată catastrofă ecologică şi ar proiecta o imagine total distorsionată a României în exterior.

În acest context, ne surprinde poziţia ambiguă a Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, preocupat, mai degrabă, de clientela politică decât de protecţia faunei şi florei autohtone. În această ambiguitate se scaldă Ministerul Culturii, care păstrează o tăcere vinovată cu privire la tezaurele dacice şi romane din zone, ameninţate de sutele de mii de halde de steril.

România trebuie să se încadreze în structurile europene şi euroatlantice cu zestrea ei de cultură şi de civilizaţie materială, în care un loc aparte îl ocupă vestigiile arheologice ale zorilor istoriei noastre. Toate popoarele îşi protejează patrimoniul prin legi draconice şi măsuri de excepţie, numai noi ne abandonăm vestigiile care ne legitimează etnogeneza şi ne dovedesc continuitatea în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ceea ce este o dovadă de barbarie, dacă nu de inconştienţă.

Ambiguitatea Ministerului Culturii este evidentă. Pe de o parte, a fost iniţiat cel mai mare program de cercetare arheologică de salvare, unul dintre cele mai importante din Europa, Programul naţional de cercetare Alburnus Maior, la care participă zece muzee şi institute naţionale, iar, pe de altă parte, nu se ia nici o atitudine faţă de posibilitatea acoperirii siturilor arheologice cu o mare de steril.

Ca orice afacere, Roşia Montană a atras roiul de profitori, care, avizaţi că ar putea smulge fie şi o ciozvârtă, s-au implicat, cumpărând case şi terenuri, pentru a le revinde la preţuri profitabile, ori intermediind tot felul de învârteli veroase. Presiunea acestor profitori se face simţită şi în mass-media, unde aceştia duc o campanie de susţinere a investiţiei străine, nu numai în Parlamentul României.

De aceea, nu ne miră faptul că partidul nostru este acuzat, de exemplu, de ziarul "Adevărul" de azi, că: "A dat mâna cu ongurile finanţate de la Budapesta" şi că militează pentru "Reîntoarcerea locuitorilor din Roşia Montană la păstorit".

Nu putem coborî la nivelul unor astfel de cugetări "profunde", scăpate în paginile unui publicaţii constant anti-PRM, mulţumindu-ne să amintim un vechi proverb chinezesc: "Şobolanul crede că lumea se reduce la dimensiunile propriei sale vizuine".

În realitate, membri marcanţi ai partidului nostru au sensibilizat organizaţiile neguvernamentale şi diferite personalităţi publice pentru a le atrage atenţia cu privire la consecinţele nefaste ale poluării mediului şi distrugerii siturilor arheologice. Otrava difuzată în mediu nu alege victimele după culoarea politică, după naţionalitate sau rasă, ea este la fel de nocivă pentru toţi locuitorii planetei.

Cu toate că a debutat sub guvernarea anterioară, nefiindu-i imputabilă nebuloasa concesionării licenţei de exploatare a zăcământului, Guvernul actual se face vinovat de faptul că nu a luat nici o măsură pentru clarificarea situaţiei şi pentru restabilirea legalităţii, lăsând să se perpetueze o stare de incertitudine. Nu credem că este în favoarea României să fie "pusă la colţ" ca o repetentă la ecologie, aşa cum nu credem că gravele probleme ale ţării se pot rezolva cu atitudini ţâfnoase.

Observaţiilor decente şi pertinente ale celor care conduc structurile europene nu le putem răspunde ca un jupân Dumitrache, lovit în "amorul de familist" de un "maţe-fripte", ori ca un "bibic", tradus de o "mangafa" de provincie, aşa cum s-a procedat cu domnul Jonathan Shilly, şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România. Principiul de guvernare "ciocu’ mic" nu poate fi aplicat decât pe Dâmboviţa, nu pe Rin, Sena ori Tamisa.

Şi, pentru că tot suntem în "Anul Caragiale", i-am recomanda domnului prim-ministru să se implice direct în tăierea nodului gordian al afacerii Roşia Montană sau: "Zoe, fii bărbată!", aşa cum ar zice Ştefan Tipătescu.

Nu este bine, după părerea noastră, că domnul ministru al industriilor justifică actualele greşeli ale Guvernului din care face parte, invocând greşelile regimului comunist şi principiul: "Nu ne vindem ţara!", care nu ne aparţine. Îl pot auzi colegii fostului preşedinte al României comuniste, actualii colegi de bancă parlamentară sau din structurile de conducere ale partidului aflat la putere!

În concluzie, apreciem că, de această dată, grupul parlamentar majoritar din Camera Deputaţilor ar trebui să-şi calce pe mândria devenită aproape un viciu şi să accepte o moţiune care l-ar înnobila şi care ar fi benefică pentru ţară şi pentru destinul ei european. Mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg. Domnule Moiş, aţi vorbit 12 minute.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, are cuvântul domnul Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Avem astăzi în discuţie o moţiune simplă adresată Guvernului pe o problemă care, în opinia noastră, este extrem de interesantă şi care, iarăşi, în opinia noastră, ar fi trebuit să facă, în fond, obiectul unei interpelări, în cazul în care regulamentul ar fi permis ca interpelarea să fie, în Parlamentul României, ceea ce este în parlamentele din celelalte ţări. Adică, un schimb de opinii, întrebări şi răspunsuri.

Lipsind acest lucru, astăzi, asistăm la un şir de declaraţii, fără ecou şi fără nici un fel de urmare, un şir lung de monologuri. Asistăm astăzi la invocarea intereselor cetăţenilor din zonă, fără ca părerea acestora sau punctul lor de vedere să apară în mod explicit. Asistăm la o invocare a unor dispute arheologice între specialişti, fără ca să fie foarte clar cine are dreptate, deşi, şi de o parte, şi de alta, sunt foarte multe nume "grele" ale domeniului. Asistăm la dispute ale specialiştilor în protecţia mediului, fără, iarăşi, să avem un punct de vedere unitar sau, măcar, cât de cât clar.

În aceste condiţii, în condiţiile în care nu putem căpăta răspunsuri la toate lucrurile astea, în condiţiile în care, de fapt, suntem în faţa unor monologuri şi nu a unui dialog, nu ne rămâne decât să punem în discuţie tema moţiunii.

Cu toate că, aparent, moţiunea se axează pe probleme de mediu, aşa cum spuneam mai devreme, arheologie sau corupţie, în fapt, lait-motivul sau punctul central al moţiunii este unul foarte clar exprimat: încălcarea interesului naţional, prin concesionarea prospectării şi exploatării minereului din zonă către o firmă cu capital majoritar străin. Şi cererea este revenirea la monopolul de stat. Este primul punct în textul moţiunii, este primul punct în cererile prezentate de semnatarii moţiunii.

Din punctul nostru de vedere, din punctul de vedere al membrilor Grupului parlamentar al Partidului Democrat, lucrurile sunt foarte clare: respingem total această teză, care, în opinia noastră, este anacronică, total în contradicţie cu concepţiile şi legislaţia europeană, dar, mai ales, periculoasă prin consecinţe. Am spus permanent şi am susţinut şi la dezbaterile generate de modificarea Constituţiei României faptul că concesionarea exploatării resurselor româneşti nu trebuie să fie legată de cetăţenia celor care o fac.

Ceea ce cer deputaţii Grupului parlamentar al PRM, menţinerea monopolului de stat asupra exploatărilor zăcămintelor, este inacceptabil şi este în totală contradicţie cu directivele Uniunii Europene. Din punctul nostru de vedere, acest lucru nu poate fi acceptat!

Acest lucru, practic, reprezintă, într-un fel sau altul, o revenire la un slogan de tipul: "Nu ne vindem ţara!", care părea demult apus şi care este în totală contradicţie cu traseul european pe care România a pornit, cel al integrării în structurile europene şi euroatlantice, cu concepţiile europene de integrare şi cu necesităţile României de a încuraja investiţiile străine. Această moţiune dovedeşte faptul că în cazul Partidului România Mare există o diferenţă extrem de mare între ceea ce susţine public, în cazul nostru, integrarea europeană, şi ceea ce face practic - respingerea concepţiilor şi valorilor europene.

În aceste condiţii, cu toate că există multe lucruri care, încă, sunt insuficient de clare - şi mă refer la protecţia mediului (cu toate că, aşa cum rezultă din documentaţia de specialitate, măsurile luate sunt la nivelul maxim al standardelor mondiale); situaţia siturilor arheologice din zonă (cu toate că există o finanţare de peste 2 milioane de dolari, făcută de Firma Roşia Montană Gold Corporation S.A. pentru un proiect amplu de specialitate în zonă) sau la drepturile cetăţenilor din zona respectivă (cu toate că şi în acest domeniu există proiecte serioase susţinute financiar de firma respectivă), repet, în aceste condiţii, Partidul Democrat, reafirmându-se pe această cale, ca susţinător al integrării europene reale a României - nu numai în vorbe, ci şi prin adoptarea valorilor europene - va vota împotriva moţiunii simple înaintate de membrii Grupului parlamentar al PRM. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, mulţumesc.

Urmează domnul Anton Marin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal. Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Anton Marin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Tema supusă dezbaterii parlamentare prin moţiunea simplă prezentată de deputaţii Partidului România Mare poate fi abordată din mai multe punct de vedere: cultural, istorico-arheologic, economic, social şi politic. În oricare abordare avută în vedere, sunt câteva chestiuni care trebuie înţelese sub mai multe aspecte.

Din punct de vedere cultural şi istorico-arheologic, aşa cum se întâmplă şi în multe alte cazuri, considerăm că argumentele aduse de moţiune pot fi privite ca rezonabile, numai că Parlamentul este cel care, prin voinţa majorităţii, a ciuntit an de an bugetele alocate culturii în general şi nu se întrevăd speranţe nici pentru viitor. O ţară săracă ca România, în care partidul de guvernământ se laudă cu realizări pe hârtie, nu este capabilă să aloce fondurile necesare pentru zestrea culturală pe care trebuie să o transmită urmaşilor săi şi culturii universale. Cu toate acestea, investitorii care operează în asemenea zone par dispuşi să-şi asume şi investiţiile în activităţi de cercetare care ţin de patrimoniul arheologic şi etnografic.

Din punct de vedere economic, zona Apusenilor este vitregită de reforme adevărate, de investiţii serioase şi continuă se fie un areal neprielnic pentru o dezvoltare economică cu urmări asupra nivelul de viaţă al cetăţenilor.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Chiar orice investiţii?!

Domnul Anton Marin:

În acelaşi timp, este nevoie să încurajăm orice investiţie care are ca efect crearea de locuri de muncă, acumulări la bugetele locale din taxe şi impozite ca urmare a unor activităţi economice eficiente şi nu numai din cele adunate de la cetăţenii sărăciţi oricum. Dezvoltarea de proiecte investiţionale private în această zonă înseamnă rezolvarea unor dificultăţi economice, care pot avea ca rezultat dezvoltarea pe orizontală a mai multor industrii, cu efect în soluţionarea problemelor de ordin social, de protecţie a mediului şi de creare a unei infrastructuri adecvate desfăşurării oricărui tip de activitate.

În acelaşi timp, considerăm că se impune o evaluare corectă, în condiţiile legii, şi pentru aceasta există instituţii abilitate ale statului, care sunt datoare să-şi îndeplinească atribuţiile, în sensul de a urmări şi controla implicaţiile investiţiilor cu impact asupra acestei zone de de interes cultural, istorico-arheologic. Avem convingerea că printr-o acţiune coerentă şi responsabilă a instituţiilor statului se pot proteja toate monumentele istorice, culturale şi naturale din acest ţinut uitat de Dumnezeu. Considerăm, de altfel, că idei preconcepute şi prejudecăţi de tot felul, care induc opiniei publice alte interpretări, sunt neavenite şi pot descuraja orice iniţiativă privată.

Aducem, de asemenea, în discuţie faptul că în prezent există constituită o comisie, care are tocmai rolul de a depista eventualele nereguli şi de a risipi îndoielile legate de punerea în practică a proiectului. A veni cu o moţiune înainte de a afla rezultatele activităţii comisiei special instituite reprezintă o ingerinţă în activitatea acesteia, dar şi sporirea prealabilă a neîncrederii a cele ce însuşi Parlamentul a stabilit.

Având în vedere controversele pe această temă, dar şi aspectele legate de viaţa oamenilor, de comunitatea locală, care trebuie consultată asupra a ceea ce doreşte şi crede că este mai bine pentru ea, cu respectarea întregii legislaţii în domeniu, Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal din Camera Deputaţilor a decis să aştepte rezultatele activităţii comisiei şi numai după aceea să se exprime în cunoştinţă de cauză. De aceea, Grupul parlamentar PNL adoptă poziţia politică de a nu vota Moţiunea simplă "Roşia Montană". Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu, domnule coleg.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi, altfel, trebuie să dea înapoi bacşişul înainte convenit! Cum să îl dea? Cine dă mita înapoi cuiva?

Domnul Anton Marin (din sală):

Domnul Marcu nu vrea să dea înapoi bacşişul!

Domnul Valer Dorneanu:

Când v-am dat posibilitatea să vă înscrieţi la cuvânt, domnule Marcu, n-aţi vrut...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să vă zic ceva? De discuţiile astea a început să-mi fie silă!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mai ofer încă o dată posibilitatea să vă înscrieţi pe lista vorbitorilor, ca să vorbiţi regulamentar.

Domnul deputat Makkai Grigore.

Domnul Makkai Grigore:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Producţia mondială de aur se ridică astăzi la circa 300 de mii de tone anual. Peste 90% din această cantitate se obţine în exploatări miniere deschise, utilizând tehnologia de extragere chimică prin cianurare. Această tehnologie se practică preponderent în cazul zăcămintelor cu conţinut scăzut de aur. Se foloseşte, de regulă, o cantitate mare de cianuri, adesea, peste 500 de grame pentru obţinerea unui gram de aur. Sterilul care rezultă rămâne îmbibat cu această otravă periculoasă. Din acest motiv, tehnologia de extragere a aurului prin cianurare reprezintă un pericol ce, astăzi, nu mai poate fi ignorat. Peisajele serenizate ale minelor de aur se extind cu repeziciune şi apar inevitabil tot mai multe accidente ecologice.

Astfel, în 1984, în Papua-Noua Guinee, se rupe un baraj de la un iaz de decantare şi se revarsă în apele râului apropiat o cantitate de 100 de mii de litri de cianură. În Kîrghistan se prăbuşeşte un elicopter cu un transport de cianură şi poluează apele râului Barskum. În Guyana, tot o reversare masivă de cianuri afectează râurile din regiune.

Însă, ce mai mare poluare cu cianuri se produce la Baia Mare, în data de 30 ianuarie 2000. Ea este considerată al doilea accident ecologic ca mărime în Europa, după explozia de la Cernobâl.

După acest eveniment dramatic, apar luări de poziţie tot mai ferme împotriva mineritului cu cianuri şi se conturează ideea că deschiderea de noi exploatări miniere utilizând această tehnologie reprezintă un risc economic major. Astfel, în decembrie 2001, Naţiunile Unite au extins considerabil programul de minerit, minerale şi mediu cu aspecte ce vizează prevenirea şi intervenţia în cazuri de acest gen. Tot atunci, în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, a fost dezvoltat un cod pentru utilizarea cianurilor în mineritul de aur, în care se enumeră un număr de 9 principii, fiecare fiind considerat ca etalon pentru protecţia mediului, a lucrătorilor din domeniu şi a societăţii.

În data de 6 noiembrie 2001, Senatul Statului Wisconsin din SUA adoptată o propunere legislativă care interzice utilizarea cianurilor în toate operaţiunile miniere de pe teritoriul statului. Măsuri similare au fost adoptate şi în statele Montana şi Colorado.

În data de 17 noiembrie 1994, Parlamentul European adoptă o Rezoluţie cu privire la utilizarea cianurii în exploatările miniere de aur de la Pergamon şi Edremit din Turcia. Urmare acestei rezoluţii, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 2311/1997, interzice mineritul de aur prin cianurare pe teritoriul Turcniei, bazându-se pe prevederile art. 56 din Constituţia Turciei, în care se garantează "dreptul cetăţenilor de a trăi într-un mediu sănătos".

Senatul ceh adoptă, în data de 11 august 2000, par. 8 al art. 30 din Legea minelor, prin care se interzice mineritul de aur prin cianurare. Aceeaşi decizie se adoptată şi în Parlamentul grec, la data de 6 octombrie 2000.

Parlamentul Federal al Germaniei, în data de 10 octombrie 2001, adoptată în unanimitate Documentul nr. 14/1076 cu privire la cianurare. În cap. IV al documentului, Parlamentul Federal cheamă Guvernul Federal să uziteze de toată influenţa sa ca în timpul negocierilor pentru admiterea de noi state în Uniunea Europeană, ţările candidate să dispună de o legislaţie de mediu care să garanteze că în producţia de aur se uzitează ultimele dezvoltări tehnologice, asigurând astfel o strictă protecţie a mediului şi să adopte toate măsurile de protecţie care vor preveni în viitor apariţia accidentelor de tipul celor de la Baia Mare, Uniunea Europeană să-şi îndeplinească obligaţia de a identifica amplasamentele acelor mine de aur care constituie o ameninţare pentru cursurile de ape şi să forţeze respectarea recomandărilor făcute în raportul Task Force Baia Mare.

Iată doar, stimaţi colegi, câteva idei care ar fi trebuit să se regăsească într-o moţiune serioasă, bazată pe principii ecologiste. Cea de faţă denotă o xenofobie a semnatarilor, o mentalitate care doreşte să menţină în economie monopolul de stat.

Această mentalitate nu va fi susţinută niciodată de grupul nostru parlamentar. În locul declaraţiilor populiste, propunem o analiză echilibrată a problemei, analiză care va fi prezentată de colegul meu, domnul deputat Antal Istvan. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am parcurs un prim tur de luări de cuvânt din partea tuturor reprezentanţilor partidelor politice. Trecem la următorul tur. V-aş sugera să reflectaţi dacă trebuie să utilizaţi toate minutele care v-au fost afectate, mă refer la grupurile mai mari, PSD şi PRM, având în vedere că s-au cam spus, în general, toate argumentele, şi pro şi contra.

Are cuvântul domnul Selagea Constantin, de la PSD, şi se pregăteşte domnul Crişan Emil, de la PRM.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Constantin Selagea:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am studiat cu atenţie şi interes Moţiunea "Roşia Montană". Am avut un sentiment de bucurie citind titlul moţiunii semnate de colegii noştri, văzând interesul manifestat pentru Munţii Apuseni, pentru ocupaţia de milenii a locuitorilor zonei.

Bucuria a fost de scurtă durată. Pe măsură ce am intrat în conţinutul moţiunii, am constatat o necunoaştere a realităţii, o lipsă de informare şi o interpretare eronată a realităţii existente şi o ofertă ireală pentru zona Apusenilor. Constat cu surprindere că între a ne mândri cu tradiţiile istorice ale zonei şi a oferi o variantă de dezvoltare nu există nici o preocupare din partea unora.

În documentaţia pe care o pun la dispoziţia tuturor grupurilor parlamentare... (se îndreaptă spre deputaţii PRM şi le-o înmânează)

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

Varianta a doua!

Domnul Constantin Selagea:

...se arată care sunt condiţiile concrete de la Roşia Montană, care sunt condiţiile mineritului din Apuseni şi o prezentare pe scurt a controversatului proiect.

Pentru a-mi continua expunerea, sunt nevoit să mă prezint, în primul rând, pe mine. Sunt născut şi locuiesc la 15 km de Roşia Montană, rudele, prietenii, vecinii, lucrează şi trăiesc din minerit. Am avut ocazia să cunosc mineritul din Apuseni prin activitatea desfăşurată în perioada 1985-1989 la Banca Naţională, Filiala Câmpeni. Am colaborat şi colaborez cu colegi angajaţi la unităţile miniere din Apuseni.

În calitate de deputat, după decembrie 2000, am avut întâlniri cu oamenii din zona Apusenilor, cu reprezentanţi ai administraţiei locale, cu cei ce se ocupă de minerit. Am participat la dezbateri organizate pe tema mineritului, atât la nivel local, cât şi la nivelul Ministerul Industriei şi Resurselor. Am văzut şi cunosc perspectiva acestuia. Toată această activitate îmi permite să am o viziune reală şi corectă faţă de acest sector, pe care îl susţin prin munca mea.

Analizând proiectul "Roşia Montană", ca economist, sunt nevoit să reamintesc tuturor cinci principii de care trebuie să ţinem cont: necesitatea economică, protecţia mediului, protecţie socială, conservarea patrimoniului cultural şi arheologic, perspectivele administraţiei locale.

O analiză economică a proiectului trebuie să răspundă următoarelor condiţii: posibilităţi de subvenţionare a acestui sector, măsuri ce se impun pentru a avea o activitate viabilă în acest domeniu, măsuri pentru atenuarea impactului social, propuneri de atragere de investiţii în sectorul minier.

Din raportul întocmit de consultantul de afaceri Andersen privind mineritul metalelor feroase şi neferoase din România, respectiv cele trei companii - Minvest Deva, Remin Baia Mare, Moldomin Moldova Nouă - concluzia şi propunerea consultantului este, citez: "35 din 37 de mine nu sunt capabile să-şi acopere costurile de exploatare din veniturile de exploatare şi de aceea sunt propuse spre închidere (pagina 55, scenariul 1 din raport)". Concluzia acestui raport referitor la mineritul actual este atragerea de investiţii în sectorul minier.

Cunoaştem cu toţii posibilităţile de investiţii ale actualului proprietar, statul, şi cu toţii am fost de acord cu necesitatea investiţiilor străine. Exploatarea Roşia Montană are ocazia acestor investiţii, are ocazia să părăsească locul 1-35 din propunerile de închidere, are ocazia să beneficieze de investiţii de 437 de milioane de dolari.

Ce dorim: să spunem nu investiţiei sau să spunem da investiţiei? Dacă spunem nu, ne asumăm răspunderea pentru disponibilizarea a 700 de persoane de la această unitate, ne asumăm răspunderea creării unor probleme sociale deja acutizate, ne asumăm răspunderea de a accentua poluarea zonei datorate situaţiei existente, ne asumăm răspunderea de a anula administraţiei locale veniturile anticipate a se realiza.

Analiza protecţiei mediului privind acest proiect este un capitol important. Problemele de mediu sunt, nu au fost create de actualul Guvern, de Guvernele postdecembriste, ci sunt rezultatul mineritului de sute de ani. Ce trebuie să facem? Asta este întrebarea. Cum trebuie acţionat şi care sunt variantele de acţiune.

Proiectul propus de Compania Roşia Montană Gold Corporation ne oferă o variantă de rezolvare. Are în vedere ecologizarea a 2.000 de hectare afectate, la ora actuală, a fost dispusă să contribuie la ecologizarea suprafeţelor afectate actual şi care nu intră în noul perimetru, respectiv Uzina actuală de preparare, hălzile de steril de la Săliştea şi Gura Roşiei, precum şi alte hălzi mai mici din zona actualei exploatări miniere, cheltuieli care se ridică la peste 6 milioane de dolari.

Pentru activitatea viitoare, proiectul de investiţii prevede măsuri de protecţie a mediului şi de ecologizare a zonei. Sarcina celor implicaţi în urmărirea protecţiei mediului este de a urmări şi impune realizarea măsurilor cuprinse în proiect, care să fie corelate cu legislaţia existentă pe plan european şi naţional.

Protecţia socială este o problemă care, la Roşia Montană, trebuie tratată cu deosebită atenţie. Ea are o componentă suplimentară. Subsolul acestei localităţi este străbătut pe 12 - 16 nivele de sute de kilometri de galerii. Aceste galerii, care au fost armate cu lemn, pot crea neplăceri. Vreau să reamintesc nefericitul an 1987, când o treime dintr-un bloc s-a dărâmat. Protecţia socială presupune, în condiţiile de la Roşia Montană, oferirea unei alte variante de dezvoltare, în condiţiile în care stopăm mineritul. Ce facem cu forţa de muncă? Celor ce au lucrat în minerit ce le oferim? Să culeagă fructe de pădure? Vorba unui demnitar din perioada 1996 - 2000: consider că nu asta doriţi, atunci de ce nu faceţi o analiză mai corectă a realităţii.

Conservarea patrimoniului cultural şi arheologic este o componentă importantă, este nevoie să fie analizată de specialişti, este nevoie să fie finanţată cercetarea în acest perimetru care ne oferă istoria noastră, a moţilor, ne arată istoria noastră de veacuri. Acest perimetru de istorie şi cultură, până în anul 2000, nu a beneficiat de importanţa cuvenită, nu a deranjat pe nimeni existenţa acestei localităţi.

În anul 2000 a început programul naţional de cercetare "Alburnus Maior". Acest program este finanţat de SC Roşia Montană Gold Corporation şi implică specialişti din ţară şi străinătate. Amănunte suplimentare găsiţi în documentarul pe care vi l-am înmânat dumneavoastră.

Perspectivele administraţiei locale de la Roşia Montană sunt legate de mineritul din zonă. Dezvoltarea mineritului poate asigura resursele financiare, poate asigura dezvoltarea zonei. Dacă se dezvoltă mineritul, se dezvoltă şi alte activităţi legate de minerit, prestări de servicii, precum şi activităţi specifice. Dacă se desfăşoară activitatea economică, există posibilitatea aducerii unor venituri care oferă administraţiei locale să realizeze o infrastructură modernă, să susţină sectoarele de care răspunde: drumuri locale, învăţământ, sănătate.

Dacă închidem mineritul de la Roşia Montană, şansa unor resurse scade. O să avem încă o administraţie locală care stă cu mâna întinsă la venituri bugetare, care va depinde de redistribuirea de fonduri care nu pot asigura o certitudine.

Ce înseamnă proiectul, care este oferta lui pentru statul român, pentru cei din zona Apusenilor: redevenţă minieră pentru rezerva preconizată - 54 de milioane de dolari, impozit pe profit pentru cota statului român 190 de milioane de dolari, taxe şi impozite aferente salariilor - 73 de milioane de dolari, dividende cuvenite statului român - 130, alte taxe locale - 5 milioane de dolari. Toate aceste aspecte oferite de proiect înseamnă promovarea mineritului, înseamnă a da o şansă pentru oamenii de acolo. Ce trebuie să facem este să ascultăm şi vocea oamenilor de la Roşia Montană, unde peste 70% din locuitori sunt pentru dezvoltarea proiectului.

Analizaţi această anchetă care este cuprinsă în materialul prezentat. Motivaţia propusă de colegii noştri nu are o justificare reală, nu este rezultatul unei documentări corecte şi despre care nu pot să afirm că este partinică sau cu reacredinţă.

Ca să susţin ce am afirmat, vă prezint cine este partenerul extern: se numeşte Gabriel Resource, cu sediul în Canada, are un capital social de aproximativ 1 miliard de dolari canadieni, format din 120 de milioane acţiuni subscrise şi 80 de milioane de acţiuni nesubscrise, cu o cotaţie de 5 dolari canadieni pe acţiune. Acţionariatul societăţii este format din bănci şi fonduri de investiţii din Australia, Canada, SUA, Europa, în proporţie de 78,4 şi persoane fizice, în proporţie de 21,6%.

Care este structura actuală de la Roşia Montană Gold Corporation? Gabriel Resource - 80%, statul român, prin Invest Deva - 19,3, alţi acţionari - 0,7%. De ce această structură? Pentru că întreaga investiţie este suportată de Gabriel Resource, inclusiv cota de 60 de milioane de dolari aferentă statului român, cotă care, în condiţiile unor investiţii suplimentare, se conservă. Nu se poate diminua sub procentul actual de 19,3%.

Justificarea prezentată în moţiune, cu asocierea unor nume personale, este ireală şi are mai mult un caracter tendenţios. Probabil că, în susţinerea unei cote suplimentare pentru statul român, se invocă încă principiul "fiecăruia după muncă, fiecăruia după necesităţi" care ar produce un echilibru, dar, având în vedere legislaţia actuală, trebuie să uităm acest principiu, precum şi unele elemente ale programelor electorale din 2000.

Argumentele aduse contra proiectului nu sunt reale, sunt rodul documentării din surse neconcludente şi, în acelaşi timp, demonstrează o necunoaştere a zonei şi a proiectului. În acest sens, vreau să vă precizez că numărul bisericilor afectate este de două, nu de opt, din care o biserică nu are enoriaşi. Zona Punta nu are şcoală şi grădiniţă, este un grup de 18 case izolate. Localitatea Bucium este la câţiva kilometri de unde este colegul dumneavoastră Crişan, faţă de Roşia Montană. Poiana Narciselor, situată la Negrileasa şi Coloana bazaltică a masivului Detunata este la 15 kilometri de perimetrul Roşia Montană şi nu sunt afectate de proiect. Perimetrul exploatării de la Roşia Montană cuprins este în proporţie de 60% cel actual, unde se lucrează la suprafaţă dinainte de 1978.

Dezvoltarea proiectului presupune strămutare, relocare de gospodării. Acest aspect a fost analizat şi dezbătut la o întâlnire cu populaţia afectată. S-au discutat posibilităţile existente, s-au discutat cererile celor afectaţi. Dezvoltarea activităţii la exploatarea la suprafaţă se poate face cu strămutarea a mai puţin de 100 de familii, dar, în această situaţie, zona de protecţie este de numai 50 de metri. La solicitarea oamenilor, a administraţiei locale şi chiar a mea personal, zona de protecţie s-a extins la 500 de metri faţă de perimetrul exploatării. Pentru cei afectaţi, se face o ofertă constând din: relocarea pe alt amplasament situat în Roşia Montană, Abrud sau Alba Iulia sau posibilitatea de a opta pentru despăgubiri băneşti.

Oferte de relocare şi amplasamente au fost prezentate comunităţii, iar oferta de casă se găseşte în materialul transmis dumneavoastră. Pentru cei care optează pentru vânzarea proprietăţii, preţurile stabilite sunt în funcţie de construcţiile existente, de calitatea terenurilor şi posibilitatea acestor terenuri de a oferi recolte agricole calculate la media realizată la nivel naţional. La preţurile astfel stabilite s-a aplicat o corecţie de majorare care să vină în sprijinul oamenilor.

Pentru cele 138 de apartamente, oferta este construirea de case individuale, pe noul amplasament de la Roşia Montană sau despăgubiri băneşti. Pentru administraţia locală, prin protocol semnat de ambele părţi, s-au stabilit condiţiile de relocare a bunurilor publice, respectiv construirea unui nou centru civic, care să cuprindă primărie, şcoală şi grădiniţă, dispensar, casă de cultură, precum şi infrastructura de drumuri şi alimentări cu apă aferentă.

Pentru patrimoniul arheologic cultural, se va finanţa crearea unui muzeu şi vor fi conservate vestigiile istorice, aşa cum este stabilit în programul naţional de cercetare "Alburnus Maior".

Am făcut până acum o prezentare a ceea ce se întâmplă la Roşia Montană, v-am pus la dispoziţie un mic documentar. Nu doresc ca Roşia Montană să fie acoperită cu holte de steril, aşa cum este în pagina 6 a moţiunii şi doresc o dezvoltare civilizată a zonei, o protecţie a mediului, conservarea istoriei, astfel încât urmaşii noştri să nu ne condamne. De aceea, în încheiere, propun respingerea moţiunii ca neavenită, nedocumentată şi contra intereselor mineritului din România şi, în acelaşi timp, propun constituirea unei comisii parlamentare de documentare asupra proiectului, de a urmări realizările acestuia, aşa cum sunt proiectate şi pentru a putea informa pe colegii noştri prezenţi şi viitori.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Selagea.

Are cuvântul domnul Crişan Emil. Se pregăteşte domnul Antal István.

Domnul Emil Crişan:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Vreau să fac întâi o precizare, pentru antevorbitorul, domnul Bara, deputat PSD, care a afirmat că semnatarii moţiunii nu cunosc nimic despre viaţa moţilor. Vă spun doar că sunt deputat PRM şi sunt moţ get-beget, pe deasupra sunt şi inginer minier, sunt, într-adevăr, născut în comuna Bucium, cum a spus domnul deputat Selagea, dar locuiesc în oraşul Abrud, la 5 km de Roşia Montană.

Pe lângă unele monumente ale naturii unice în Europa sau chiar în lume, cum ar fi: Detunatele, Poiana Narciselor de la Negrileasa, gheţarul de la Scărişoara, Huda lui Papară ori Peştera Urşilor, mai există, în Munţii Apuseni, un tezaur al naturii şi vistieriei naţionale niciodată secătuit, alcătuit din metalele preţioase, dintre care se evidenţiază, cu preponderenţă, aurul. Despre comorile Munţilor Apuseni, scrie, cu multă pasiune, Bogdan Petriceicu Haşdeu, dedicând inegalabile versuri vestitelor mine de aur din zona oraşului Abrud, acolo unde se află şi localitatea binecuvântată de Dumnezeu cu multe bogăţii naturale, Roşia Montană. citez din memorabilele versuri ale cunoscutului poet şi prozator:

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim, domnule Crişan. (Aplauze în Grupul PRM)

Are cuvântul domnul Antal István.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi pare rău că nu pot fi sentimental ca antevorbitorul meu şi voi apela la raţiune în prezentarea mea.

În programul uniunii noastre, la capitolul "Integrare europeană, relaţii economice externe, priorităţi", este prevăzut: stimularea capitalului extern, a investiţiilor străine, sprijinirea cu prioritate a investiţiilor în sectorul productiv. Totodată, la capitolul "Protecţia mediului", am prevăzut întocmirea studiilor de impact asupra mediului în cazul oricărei investiţii realizate în industrie, înaintea autorizării acestora, în vederea evitării distrugerii sistemelor ecologice.

Din documentele puse la dispoziţia noastră, rezultă: proiectul "Roşia Montană" avizează o zonă minieră tradiţională, cu un mediu grav afectat de activităţile miniere din trecut; prin dezvoltarea proiectului, se urmăreşte continuitatea mineritului, ţinând cont de criterii de viabilitate economică, tehnologică, ecologică, socială şi culturală; investiţia totală este de peste 400 de milioane dolari americani, 175 de milioane de dolari, annual, provenind din costurile de operare la Roşia Montană, vor rula în economia românească; se va elimina subvenţia de exploatare alocată de la bugetul de stat către Exploatarea minieră Roşia Montană, de circa 3 milioane de dolari anual; introducerea de standarde internaţionale în industria minieră privind dezvoltarea durabilă, investiţie în protecţia mediului, în protecţia culturală, în pregătirea profesională şi în management; revitalizarea economică a unei zone întinse din Apuseni, considerată defavorizată; venituri directe şi indirecte la bugetul de stat, de 4,4 milioane dolari pe an, numai din redevenţă şi taxă pe activitatea minieră, impozite şi taxe de natură salarială, de 2 milioane de dolari pe an, şi prin Mininvest, 300 milioane de dolari dividende anual; venituri la bugetele locale, din impozite şi taxe, 1 milion de dolari pe an; până la finele anului 2001, Roşia Montană SA a investit, în programe de cercetare, deja, peste 50 de milioane de dolari. Totodată, există şi posibilitatea apariţiei unor noi oportunităţi industriale în zonă.

Analizând şi aspectele sensibile mult mediatizate în ultima perioadă, ale proiectului, am avut în vedere cele stipulate în programul nostru la capitolul "Protecţia mediului". Ca atare, noi înţelegem şi respectăm temerile tuturor specialiştilor în domeniul mediului, care ne atrag atenţia asupra riscurilor. Avem în vedere accidentul ecologic de la Baia Mare, din 30 ianuarie 2000. Cunoaştem demersurile forurilor internaţionale apărute în urma acestui eveniment dramatic. Cunoaştem măsurile luate de Naţiunile Unite în decembrie 2001, prin care s-a extins considerabil programul de minerit "Minerale şi mediu" vizând aspectele de prevenire şi de intervenţii în cazuri de acest gen.

La rândul nostru, credem că cele stipulate în proiectul investitorului, la capitolul "Responsabilitatea privind mediul şi managementul acestuia" vor fi respectate ad literam. Transportul, depozitarea şi manipularea cianurii să fie realizate în conformitate cu Codul internaţional de management al cianurii pentru industria minieră a aurului, în vederea reducerii la minimum a riscurilor la care se pot expune lucrătorii, comunităţile umane şi mediul în zona exploatărilor, precum şi de a reduce îngrijorarea resimţită de public în legătură cu utilizarea cianurii, iar în vederea distrugerii cianurii, uzina de procesare să fie autorizată, cu condiţia utilizării unei tehnologii de ultimă oră. De altfel, vi s-a prezentat acest aspect şi de către domnul ministru Popescu, în expunerea dumnealui.

La acest capitol, trebuie să ne aplecăm cu seriozitate asupra semnalelor venite din partea societăţii civile din România şi să urmărim cu atenţie poziţia exprimată de membrii Parlamentului European. Dar, în aceeaşi ordine de idei, avem datoria morală de a ne apleca la fel de serios şi asupra semnalelor care ni se transmit din partea celor implicaţi în mod direct în acest proiect şi din partea celor care susţin acest proiect. Va trebui să auzim şi glasul locuitorilor din Munţii Apuseni, care nu demult, prin Asociaţia Pro-Roşia Montană, s-au adresat şi uniunii noastre, rugându-ne, citez, "să le ascultăm doleanţele lor, pentru a scrie în Munţii Apuseni o nouă filă a istoriei mineritului". Totodată, am atrage atenţia asupra pericolului stopării politice a acestei investiţii majore, care va avea consecinţe negative şi asupra mediului de afaceri românesc, precum şi asupra credibilităţii şi oportunităţii realizării de investiţii în activităţile miniere din România, conducând, în final, la degradarea imaginii ţării, pe plan internaţional şi făcând inutile eforturile de promovare şi consolidare a acesteia, ca ţară cu o economie de piaţă şi deschisă investiţiilor. Ca atare, rezolvarea situaţiei, în opinia noastră, trebuie să pornească de la o atentă analiză a tuturor implicaţiilor pe termen mediu şi lung asupra mediului, a sănătăţii populaţiei şi asupra evoluţiei economice a regiunii.

Parlamentul a aprobat Legea minelor, în 1998, iar la ora actuală, aşa cum vi s-a mai prezentat, noua lege agreată de forurile europene a fost dezbătută şi aprobată de Camera Deputaţilor, fiind în curs de aprobare şi la Senat. Există şi Legea nr.332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, investiţiile directe, noi, fiind şi cele efectuate în domeniul minier, contribuind la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a ţării, ducând la crearea de noi locuri de muncă.

Recent, am finalizat dezbaterea modificării, modernizării Legii mediului, în conformitate cu exigenţele în documentele de aderare de la Uniunea Europeană. Există normele de aplicare a acestor legi, există aprobat programul de închidere a minelor care stipulează că planul închiderii unei mine trebuie să fie elaborat înainte de construcţia acesteia. Ştiu, şi semnatarii moţiunii, că, până la punerea în funcţiune a proiectului, sunt necesare încă multe autorizaţii şi că probele tehnologice încep doar în 2005.

În concluzie, doamnelor şi domnilor colegi, noi propunem să lăsăm instituţiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Agenţia Naţională de Resurse Minerale, prin legile aprobate de noi, să-şi facă datoria, să-şi asume partea de responsabilitate care le revine şi să acordăm o şansă, pentru experţii şi investitorii din ţară şi din străinătate, să demonstreze că au competenţa profesională şi simţul răspunderii să deruleze o investiţie de o asemenea anvergură.

Grupul UDMR votează împotriva moţiunii.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Antal.

Grupul parlamentar al PRM-ului mai are fix 7 minute şi 36 de secunde. Deci, o să-i dau cuvântul domnului Ifrim Mircea, pentru 4 minute şi 36 de secunde şi mai are domnul Ionescu 3 minute, pe urmă.

Domnule Ifrim, aveţi cuvântul. (Rumoare în sală)

Domnule Ifrim, cred că nu citiţi toate dosarele alea! 4 minute şi 36 de secunde, nu glumesc, să ştiţi!

Domnul Mircea Ifrim:

Chiar mai puţin.

Întotdeauna, medicina rămâne ultima. S-a vorbit despre Ministerul Industriilor, "..

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sunteţi penultimul, acum, nu puteţi să spuneţi că...

Domnul Mircea Ifrim:

... S-a vorbit despre Ministerul Mediului, nu se vorbeşte nimic de Ministerul Sănătăţii.

Voi spune doar câteva cuvinte.

În primul rând, se începe această investiţie fără a se face o analiză pedologică care, în mod sigur, va arăta existenţa plumbului, arseniului, cadmiului, cuprului şi uraniului în această zonă, ceea ce implică o serie de elemente.

În al doilea rând, aş dori să spun, legat de procedeul cu cianuri. Procedeul cu cianuri este prohibit în ţările civilizate, se utilizează în Australia, unde sunt deşerturi şi unde cianurile pot să stea liniştite în această zonă deşertică. Cianura venită în contact cu umiditatea dă acid cianhidric care se vaporizează şi acţionează asupra enzimelor, în principal asupra citrocromoxidazei dând tulburări patologice foarte grave, dar ceea ce este foarte grav este faptul că noi continuăm această practică. Este exact ceea ce s-a făcut la Baia Mare de către Phoenix S.A. care, utilizând cianurile, a condus la aceste catastrofe ecologice.

Comisiile de sănătate au făcut acest studiu care a fost pus pe masa Ministerului Mediului care cere 100 de miliarde în acest studiu pentru a rezolva ceva din ceea ce se întâmplă la Baia Mare unde procentul malformaţiilor congenitale, a neoplasmelor pulmonare, a saturnismului şi silicozei care nici nu mai există în ţările civilizate, au crescut considerabil după această catastrofă. Sigur, se pot spune foarte multe, însă ceea ce se întâmplă este un pericol, iar ceea ce s-a prezentat cu două săptămâni în urmă la Alba Iulia a primit avizul negativ al forurilor de sănătate competente care au un raport în acest sens şi vor arăta lucrurile.

Închei prin a spune: fiind ultima ţară în ce privesc indicatorii printre ţările candidate la Uniunea Europeană şi, stimaţi colegi, nu vreau să vă mai spun încă o dată aceleaşi lucruri, cred că ar fi cazul ca să oprim pentru sănătatea naţiunii asemenea chestiuni.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc domnule Ifrim. Are cuvântul domnul Ionescu Costel Marian.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Proiectul faraonic "Roşia Montană Gold Corporation S.A." a ridicat şi ridică numeroase semne de întrebare datorită următoarelor aspecte:

1. Operatorul titular de licenţă, un S.R.L. canadian nu deţine experienţă în exploatarea zăcămintelor auro-argintifere şi doreşte să crească capacitatea de escavare de la 400.000 de tone minereu pe an la circa 13 milioane de tone minereu pe an, deci, o creştere de peste 30 de ori.

În aceste condiţii, specialiştii estimează epuizarea rezervelor de zăcăminte auro-argintifere din bazinul Roşia Montana în cel mult mult 13 ani.

2. Operatorul canadian este slab cotat la bursă şi nu se cunoaşte nimic despre bonitatea sa financiară.

3. Din informaţiile noastre, instituţiile financiar-bancare din străinătate, spre exemplu Banca Mondială nu susţin acest proiect megalomanic şi nu agreează soluţiile tehnologice de prelucrare a minereurilor şi de protecţia mediului cuprinse în proiectul întocmit de Roşia Montană Gold Corporation.

4. Tehnologiile specifice hidrometalurgiei utilizate în acest proiect se bazează pe proprietatea aurului şi argintului de a se combina cu cianurile metalelor alcaline sau alcalino-pământoase din reacţia cărora rezultă cianuri complexe solubile în apă, iar precipitarea aurului şi argintului se face prin cementare cu zinc sau aluminiu, proces fizico-chimic ce are un consum total neproductiv.

Tehnologiile moderne de prelucrare a minereurilor auro-argintifere au la bază folosirea a două procedee: metoda carbon impalt care are la bază proprietatea cărbunelui activ de a fixa prin absorbţie aurul şi argintul din mineru, iar cea de a doua metodă se referă la procesele de oxidare cu agenţi biologici de tip bacterian. Aceste aspecte v-au fost prezentate în faţa dumneavoastră de către un specialist în metalurgie.

5. Guvernul României nu s-a preocupat de realizarea unei expertizări şi a unui studiu de prefezabilitate şi a permis inoportun operatorului canadian să efectueze studii fără implicarea experţilor români sau instituţiilor româneşti abilitate. Documentaţiile tehnologice întocmite de către Roşia Montană Gold Corporation nu sunt definitivate şi nu au avize şi acorduri conform legislaţiei în vigoare.

În această situaţie, Partidul România Mare consideră ilegal transferul licenţei de la Minvest Deva S.A., actuala întreprindere, la Roşia Montană Gold Corporation.

Din punct de vedere economic, conform studiului de fezabilitate întocmit în 2001 de către operatorul canadian se estimează rezerva de aur la peste 300.000 de kilograme care valorează la ora actuală circa 3,1 miliarde de dolari, iar rezerva de argint este estimată la peste 1 milion 370.000 de kilograme care valorează peste 8 miliarde de dolari. Deci, societatea canadiană, cu o investiţie totală de circa 400 milioane de dolari doreşte să obţină o producţie de peste 11,1 miliarde de dolari, având un profit net fabulos de circa 10,7 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă jumătate din datoria ţării noastre la sfârşitul anului 2000.

6. În condiţiile economiei de piaţă, când aurul şi arginul reprezintă marfă, această bogăţie este oferită pe tavă de actualii guvernanţi unei societăţi cu capital canadian contra unor sume jignitor de mici pentru statul român. Aceste sume sunt formate din redevenţa anuală de 2%, taxa de exploatare stabilită la 14 milioane de lei pe kilometru, precum şi de impozite şi salarii.

7. Strategia de închidere a Proiectului Roşia Montana este lipsit în opinia PRM de fezabilitate întrucât zona unde au avut loc escavările şi prelucrările hidrometalurgice vor avea un aspect selenar, nemaiputând fi astfel reabilitate şi redate circuitului turistic.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul România Mare vă propune să votaţi această moţiune în numele generaţiilor actuale şi în special pentru cele viitoare, pentru a stopa jaful incomensurabil ce se doreşte a fi pus în practică asupra bogăţiei solului şi subsolului zonei Roşia Montana, asupra mediului înconjurător, asupra oamenilor care vor fi dezrădăcinaţi de pământul natal, asupra istoriei şi perenităţii poporului nostru, popor blagoslovit de Dumnezeu pe aceste meleaguri de peste 2000 de ani. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

(Cuvântările domnilor deputaţi Victor Bercăroiu şi Ion Florescu au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am avut ocazia să cunosc acest proiect prin vizita efectuată în vara trecută în Apuseni.

Am admirat frumuseţea zonei, am avut ocazia să văd cu ochii mei realitatea de la Roşia Montană, am avut ocazia să vizitez Centrul de Informare organizat de S.C.Roşia Montană Gold Corporation S.A. ce prezintă proiectul propus de dezvoltare a mineritului.

În ultimii ani am avut parte de disponibilizări masive în minerit, nu am avut ocazia unor propuneri de dezvoltare a mineritului, acum avem ocazia să susţinem o dezvoltare a mineritului.

Ce facem, cum acţionăm, ce dorim, aceasta este întrebarea, care ne este dorinţa, care sunt efectele în plan economic, social şi de mediu, etc.

Prezentarea făcută de antevorbitori consider că este elocventă, ne arată o şansă, există posibilităţi de creare a noi locuri de muncă, există un semnal şi un imbold de încurajare a investiţiilor străine în mineritul din România.

Acest proiect, din cunoştinţele mele, reprezintă una din cele mai mari investiţii din România, reprezintă o promovare a tehnologiei moderne în mineritul din România, reprezintă o investiţie care construieşte o nouă uzină, nu cumpără una existentă.

Acest proiect se implică şi în rezolvarea unor probleme de cultură, administraţie şi de mediu.

Există deja o strategie culturală a S.C.Roşia Montană Gold Corporation S.A. pusă de acord cu legislaţia română referitoare la protecţia patrimoniului cultural naţional şi arheologic.

În cadrul acestei strategii, datorită importanţei cu totul excepţionale pe care o are patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană, precum şi datorită importanţei economice a proiectului investiţional, Ministerul Culturii şi Cultelor a instituit prin ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr.2504/07.03.2001 Programul naţional de cercetare "Alburnus Maior".

De asemenea au fost realizate documentaţii de urbanism care au stabilit zona de protecţie din centrul istoric al comunei Roşia Montană, aprobate de comisia Naţională a Monumentelor Istorice prin avizul nr.61 din februarie 2002 şi 178 din iulie 2002.

Până în prezent, R.M.G.C. a investit în lucrări şi studii de specialitate aflate în legătură cu patrimoniul cultural naţional peste 2 milioane dolari, ceea ce face ca Programul naţional "Alburnus Maior" să constituie unul din cele mai importante programe culturale din centrul şi sud-estul Europei.

Doamnelor şi domnilor,

De ce nu sunt unii de acord? Nu vreau să critic, nu vreau să fac aprecieri, dar am impresia că la mijloc sunt altfel de interese, am impresia că programul de dezvoltare a mineritului promovat după anul 2000 de actualul guvern "deranjează" anumite interese care nu-şi au locul.

Este nevoie să sprijinim acest sector, este nevoie să încurajăm investiţiile străine, să punem în valoare resursele naturale de care dispunem, să asigurăm o protecţie a mediului corespunzătoare şi să evităm cât ai mult posibil închiderea de mine, din care să moştenim efectele sociale, economice, administrative şi de mediu la care cu greu se face faţă.

Dezvoltarea oricărei activităţi economice, creşterea economică dintr-un sector atrage după sine o dezvoltare şi în alte sectoare, acesta să fie cuvântul de ordine al nostru.

Este nevoie de dezvoltare, o ştim cu toţii, realizările nu trebuie să ne deranjeze deoarece avem cu toţii de câştigat. Faţă de cele prezentate de colegii noştri, faţă de realitate, susţin respingerea moţiunii ca fiind neîntemeiată şi, în acelaşi timp, factorii de decizie din cadrul Ministerului Industriilor şi Resurselor, Ministerului Mediului şi din celelalte ministere să încurajeze asemenea proiecte cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene.

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Opţiunea de dezvoltare a noii exploataţii miniere de la Roşia Montana se bazează pe un set integrat de analize şi consideraţii economice, financiare, tehnologice, de protecţie a mediului, sociale şi culturale.

La pct.2 al Moţiunii se motivează că exploatarea minereurilor, preconizată de concesionar, urmează a fi făcută prin derocare cu explozii masive şi cianurare, cu un efect devastator pentru mediu şi va produce deteriorări ireversibile ale ecosistemului. Că se vor deşertifica peste 1600 de hectare, că poluarea atmosferică şi a apelor urmează a fi extrem de mare, că totul s-ar face în dezacord cu Directivele Uniunii Europene, care ar interzice extragerea aurului cu ajutorul cianurilor; că astfel de tehnologii s-ar folosi doar în ţări subdezvoltate.

Deoarece celelalte puncte au fost dezbătute de alţi colegi, mi-am propus să dezvolt cât consider că este necesar, punctele referitoare la poluare şi modul cum se fac astfel de exploatări în ţări dezvoltate din lume.

E falsă afirmaţia că Uniunea Europeană interzice utilizarea cianurii în minerit. Uniunea Europeană nu are în prezent o legislaţie specifică relativă la domeniul minier, în general, şi nici la mineritul aurifer cu cianuri, în particular. Din cele cunoscute, aceeaşi tehnologie pe bază de cianuraţie se foloseşte la exploatarea Rio Narcea din Spania, membră UE şi în alte peste 50 de exploatări miniere din Canada, SUA, Australia şi Africa de Sud.

În momentul de faţă aproximativ 92% din producţia mondială de aur şi argint se obţine prin cianurare. Cu toate că înlocuitorii chimici pentru cianuri au fost investigaţi în ultimii zeci de ani, cianura a rămas singurul agent viabil pentru leşiere, datorită unor combinaţii de avantaje: disponibilitate, eficienţă economică şi posibilităţile de a fi folosită şi gestionată cu risc minim pentru oameni şi mediul înconjurător.

Din totalul producţiei mondiale de cianuri, doar 13% se foloseşte în industria minieră. Restul producţiei, 87% este folosită în obţinirea unei game largi de produse: adezivi, componente electronice, cosmetice, coloranţi, naylon, vopsele, produse farmaceutice, plexiglas, sare pentru drumuri şi de bucătărie, etc.

Aversiunea grupurilor antiminerit faţă de folosirea cianurii în extracţia aurului se justifică doar considerând istoricul folosirii ei şi cele 9 accidente din industria mineritului aurifer mondial în care a fost implicată cianura în ultimii 25 de ani.

Pentru reglementarea folosirii cianurii în minerit, în lipsa unei legislaţii europene specifice adecvate, a fost elaborat "Codul internaţional de management al cianurilor", prin cooperarea Băncii Mondiale, UNEP, OECD, Comisia Europeană, ONG-uri, companii miniere şi organisme globale interesate. Codul reglementează, pe baza celor mai bune practici în managementul cianurilor, folosirea sigură a cianurii în minerit, reducând astfel riscul cu care se pot confrunta muncitorii, comunităţile şi mediul înconjurător. Codul propune un management complet, pe toate fazele: transport, depozitare, folosire, deversare şi dezafectarea instalaţiilor. Managementul cianurilor are drept scop şi reducerea temerilor comunităţilor faţă de folosirea cianurii în minerit.

Codul propune drept limită maximă aceptabilă a concentraţiei cianurilor libere în iazurile de decantare (care reprezintă o componentă tehnologică a unei exploataţii miniere) valoarea de 50 mg/l. Această concentraţie asigură protecţia deplină a mediului, inclusiv a păsărilor şi animalelor, precum şi a personalului deservent.

Folosirea cianurii în activităţi industriale este permisă în Comunitatea Europeană, ca urmare Directiva UE 96/91, transpusă în legislaţia românească prin Legea privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării care prevede stabilirea de valori limită la emisie pentru cianuri.

Proiectul "Roşia Montană" este conceput să asigure o valoare a concentraţiei de cianuri în iazul de decantare faţă de valoarea limită de 50 mg/l., de aproximativ 1 mg/l. Acest lucru este realizabil prin montarea unui distrugător de cianuri, aşa cum există în peste 50 de exploatări miniere moderne din ţările dezvoltate industrial, unde rezultatele sunt remarcabile. Deversarea apelor epurate în emisar este proiectată să se facă la o valoare sub standardul românesc de calitate a apelor (cel european fiind mai permisiv). În plus, este prevăzută împrejmuirea iazului de decantare şi acoperirea zonei umede a acestuia pentru a împiedica accesul păsărilor. Sterilul uscat se supune natural, în urma proceselor foto-chimice, unui proces de descompunere a cianurilor în componente netoxice. În mod clar, cianura nu se acumulează şi nu persistă în mediul înconjurător.

În urma analizării cauzelor care au determinat accidentele miniere în ultimii 25 de ani, se constată că principala cauză a reprezentat-o ruperea sau distrugerea barajului iazului de decantare sau deversarea, în cazul unor precipitaţii abundente, peste coronamentul barajului iazului.

Proiectul "Roşia Montană" prevede un baraj de anrocamente, cu miez de beton conţinând o structură impermeabilă, capabil să reziste unui cutremur de 8 grade pe scara Richter. În permanenţă se va menţine o înălţime de gardă suficientă să preia ape mari, care statistic pot să apară o dată la 10.000 de ani. Cu toate că fundul iazului de decantare este teoretic impermeabil, în aval de barajul iazului de decantare este prevăzut un nou baraj impermeabilizat pentru captarea eventualelor exfiltraţii şi pomparea lor în staţia de tratare.

Măsurile adoptate în proiect elimină riscul producerii oricărui accident.

Apele poluate ca urmare a activităţilor miniere trecute se vor capta şi se vor epura, şi, în consecinţă, şi apele Arieşului vor fi mai curate decât în prezent.

Proiectul noii exploataţii miniere se întinde pe 722 ha zona industrială (4 cariere, din care două existente, o nouă uzină de preparare, iazul de decantre, haldele de steril şi drumurile de acces) şi nu pe 1600 ha cum se susţine în moţiune. În plus se prevăd aproximativ 900 ha zona de protecţie (care nu este afectată de lucrări miniere), zonă ce urmează a fi împădurită.

În prezent, conform bilanţurilor de mediu, sunt afectate de lucrări miniere şi poluare a solurilor peste 2000 ha, peisajul are amprenta mineritului de peste 2000 de ani, apele sunt puternic poluate.

Actualele zone poluate, care nu se regăsesc în viitoarea zonă a exploatării miniere se vor ecologiza şi vor fi redate destinaţiei fireşti.

Prin punerea în practică a proiectului de la Roşia Montană calitatea mediului în zonă urmează a se îmbunătăţi.

Despre afectarea rezervaţiilor naturale din Valea Negrilesei, a Poienii Narciselor, a coloanelor bazaltice de la Detunata nici nu poate fi vorba. Sunt 15-20 de km distanţă.

Faţă de cele prezentate, consider că Moţiunea se bazează pe o slabă informare a semnatarilor şi necunoaştere a mineritului, a proiectului şi a zonei şi, în consecinţă, vă propun respingerea acesteia.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnule Ionescu, are cuvântul domnul ministru Dan Ioan Popescu pentru a trage concluziile.

Domnul Dan Ioan Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În primul rând, aş vrea să mulţumesc tuturor colegilor care au înţeles importanţa deosebită a Proiectului "Roşia Montana" şi şi-au adus contribuţia prin dezbaterile constructive, prin punctele de vedere exprimate în această zi.

Aş vrea să mulţumesc, de asemenea, grupurilor parlamentare care susţin continuarea unor obiective economice de maximă importanţă pentru România care asigură locuri de muncă, care asigură o dezvoltare, asigură un trai decent pentru o bună parte a populaţiei.

Am participat astăzi cu plăcere, ca membru al Parlamentului, şi la unele dezbateri hilare, menţionate sau precizate în luările de cuvânt de către unii parlamentari ai Partidului România Mare.

Antevorbitorul meu, domnul deputat, distins deputat al Partidului România Mare cred că are destul de multe lacune în ceea ce privesc beneficiile, împărţirea costurilor, când se obţin beneficiile, care sunt valorile.

Aş vrea, de asemenea, să precizez acestui distins specialist în metalurgie deosebirea enormă din punct de vedere fizico-chimic între absorbţie şi adsorţie. Întotdeauna cărbunele activ s-a folosit pentru procedee de adsorţie şi niciodată pentru absorbţie. E vorba de gândire.

Deci, aş vrea, de asemenea, să menţionez în mod deosebit poziţia verticală, recunoscută prin probitatea menţionată de multe ori şi în presa locală, a domnului deputat Moiş, care mi-a dat o lecţie de verticalitate politică prin acea poziţie intransigentă de neschimbare a culorii politice decât maximum o dată la 4 ani.

Repet, ca membru al Parlamentului, mi-a făcut o plăcere deosebită să primesc aceste informaţii, ca membru al Guvernului, însă, vă mulţumesc în mod deosebit pentru participarea la această dezbatere. Proiectul "Roşia Montana" nu este un proiect al actulului Guvern, nu este un proiect al actualului Parlament, este un proiect al României care trebuie să ne intereseze pe toţi şi asupra căruia trebuie să ne implicăm cu toţii. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumim domnului ministru Dan Ioan Popescu.

Stimaţi colegi, trecem la vot.

Cine este pentru moţiune? Vă mulţumesc. 65 de voturi pentru.

Cine este împotriva moţiunii? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Cu 188 de voturi împotrivă, moţiunea a fost respinsă. Vă mulţumesc. (Aplauze în partea centrală a sălii.)

Cu aceasta, şedinţa noastră s-a încheiat. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14.25.