Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnului deputat Ştefan Baban îi răspunde domnul ministru Sorin Aurel Encuţescu, cu privire la "Armata română între agonie şi extaz".

Titlul întrebării nu este o aserţiune care să-mi aparţină.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Sorin Aurel Encuţescu (secretar de stat, Ministerul Apărării Naţionale):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Problematica suicidului în rândul militarilor în termen reprezintă un aspect cu repercusiuni şi ecouri neplăcute, cunoscut conducerii instituţiei militare.

Analizarea cauzelor generatoare ale acestor gesturi disperate la care recurg de regulă conscripţii a constituit primul pas pe calea prevenirii şi menţinerii sub control a acestui fenomen.

Observarea din toate perspectivele a fenomenului respectiv de către specialişti nu a putut fi ruptă de social, întrucât militarul în termen care recurge la o astfel de soluţie extremă provine dintr-un anumit mediu, are la bază un anumit grad de cultură şi inteligenţă, are o anumită reacţie la stimul şi este conştient de faptul că se va întoarce în acelaşi mediu.

Instituţia militară, servind scopului primordial al apărării şi securizării societăţii, are propriul sistem, distinct faţă de mecanismele de învăţare generale, proprii societăţii civile, de pregătire a tinerilor în vederea îndeplinirii îndatoririlor constituţionale faţă de ţară.

De aceea, ordinea cazonă s-a dovedit de-a lungul timpului a fi extrem de eficientă pentru nevoile de apărare, însă nu se poate afirma, totuşi, că reprezintă un sistem perfect.

Din acest motiv, evenimentele care, chiar desprinse din contextul vieţii militare au în mod normal impact emoţional deosebit, capătă în armată o amplitudine aparte, pentru că statutul de militar sau militar în termen reprezintă un statut special, cu renumele şi onoarea bine cunoscute, caracterizate de disciplină şi rigoare.

Instituţia militară, luând în considerare toate aspectele sociale - psihologice, umane - materiale, întrunite pentru a forma profilul condiţiilor din armată, a elaborat o strategie pentru prevenirea şi controlul acestor suiciduri.

Această strategie cuprinde în primul rând asigurarea unei selecţii cât mai riguroase a persoanelor care urmează să intre în armată ca militari în termen, sau în calitatea de cadre militare. Pe acest segment lucrează în centrele militare şi în centrele zonale de selecţie un număr de 64 de psihologi, la care se adaugă medicii psihiatri din comisiile de selecţie. Apoi, Ministerul Apărării Naţionale este preocupat şi de reacţia la condiţiile speciale cazone ale militarilor înrolaţi, prin cunoaşterea, în diferite perioade ale desfăşurării serviciului militar, a comportamentului acestora, sub toate aspectele. Astfel, după o lună sau o lună şi jumătate, aceştia sunt reverificaţi din punct de vedere psihosocial şi medical. În urma acestei verificări şi expertize psihologice, se ia o nouă decizie, în baza căreia se continuă sau se întrerupe satisfacerea îndatoririlor militare.

O altă metodă în slujba combaterii actelor de instabilitate psihică o reprezintă asistenţa psihologică a militarilor şi de consiliere întreprinsă de psihologii angajaţi în toate unităţile şi comandamentele militare.

De asemenea, în rândul măsurilor luate pentru prevenirea actelor autoviolente în armată, se numără şi rezolvarea oportună a problemelor militarilor în termen, prin grija comandanţilor de la toate eşaloanele, prin intermediul învoirilor, permisiilor, ori asigurării asistenţei religioase.

O atenţie sporită a fost acordată şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale militarilor în legătură cu hrănirea, echiparea, cazarea şi pe linia stabilirii relaţiilor interumane.

Toate aceste măsuri au ca efect scăderea numărului cazurilor de suicid. Statistic, dacă în perioada '96-2000, când comisiile pentru probleme sociale au fost desfiinţate, la fel ca şi funcţiile de psiholog de la unităţile militare, după anul 2001 şi reînfiinţarea structurilor menţionate, rata suicidelor din armată s-a situat constant sub procentul suicidelor din viaţa civilă, comparabil cu situaţia similară raportată de armatele statelor membre NATO.

Preocuparea permanentă pentru remedierea tuturor factorilor negativi din mediul militar, în contextul integrării în structurile euro-atlantice şi al trecerii la o armată profesionistă, are menirea, pe de o parte, de a anihila aceste aspecte şi, pe de altă parte, de a apropia viaţa militarilor de condiţiile oferite în societatea civilă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, aveţi dreptul la un comentariu de un minut la acest răspuns.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule ministru. Să sperăm că este aşa cum spuneţi dumneavoastră în materialul prezentat.

Din informaţiile pe care le am, într-adevăr, sunteţi pe cale de a le rezolva. Nu-i în totalitate.

Şi mai am o propunere: să vă ocupaţi chiar şi de cadrele armatei, care şi dânşii au probleme şi trebuie şi ei trataţi de aşa manieră încât să nu fie predispuşi la ultimul gest.

Oricum, vă mulţumesc pentru răspuns.