Parliamentary debates

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă reluaţi locurile în sală.

Pentru domnul Paul Magheru, va răspunde domnul secretar de stat Vasile Molan.

Domnul Vasile Molan:

Doamnelor şi domnilor,

Sunt Vasile Molan, secretar de stat la Ministerul Educaţiei, şi răspund la interpelarea domnului deputat Paul Magheru.

Conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării cunoaşte prevederile Legii cu privire la învăţământul postliceal sanitar. Sintagma "cu sau fără diplomă de bacalaureat" a fost interpretată la nivelul specialiştilor din minister şi din Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca fiind la alegerea organizatorului învăţământului postliceal. Cu această interpretare eronată s-au elaborat cele două ordine. Imediat ce s-a constatat eroarea, s-a trecut la modificarea celor două ordine, în spiritul prevederilor legii. În momentul interpelării, deja unul dintre ordine fusese difuzat în reţea în mod corect.

Regretăm această întâmplare care nu caracterizează activitatea Ministerului Educaţiei şi mulţumim Comisiei pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor în legătură cu semnalarea acestei situaţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Codrin Ştefănescu este? Nu este. Se va trimite în scris răspunsul din partea Ministerului Turismului.

Domnul Ştefan Baban este? Nu este.

Domnule Zelenco, îi trimiteţi răspunsul în scris, ca şi domnului Codrin Ştefănescu.

Domnule Zelenco, îi răspundeţi domnului deputat Ioan Miclea, cu privire la "Cimentul" Turda.

Domnul Iacob Zelenco:

Mă numesc Iacob Zelenco, sunt secretar de stat la Autoritatea pentru Privatizare.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule deputat Ioan Miclea,

În legătură cu interpelarea dumneavoastră referitoare la modul cum s-a privatizat Societatea Comercială "Cimentul" S.A. Turda şi unele consecinţe ale acestei privatizări, menţionez următoarele:

Urmare interpelării dumneavoastră, s-a declanşat o acţiune de verificare şi, pe baza documentelor existente atât la sediul APAPS, cât şi la firma respectivă, s-au constatat următoarele: Societatea Comercială S.C. "Cimentul" Turda a fost înfiinţată ca societate pe acţiuni în baza Legii nr.15 şi a Hotărârii Guvernului nr.1176 din 1990 pe structura vechiului Combinat de Liant şi Materiale Refractare Turda, prin desprinderea de Fabrica de Ipsos Aghireş. Capitalul social, potrivit Hotărârii Guvernului nr.500, a fost de 49,2 miliarde de lei, împărţit într-un număr de 1.971.445 de acţiuni, în valoare de 25.000 de lei fiecare acţiune.

Între fostul FPS şi firma Holdebrang Financier Glaries Limited, cu sediul în Elveţia, s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr.905 din 18.06.1997 şi nr.212 din 14.04.1998, în baza Legii privatizării societăţilor comerciale nr.58, pentru 51% din acţiunile Societăţii Comerciale "Cimentul".

Prin contractul nr.905 din 1997, s-au vândut libere de orice sarcină un număr de 1.513.000 de acţiuni în valoare totală de 11,7 milioane de dolari SUA. Contractul a conţinut o serie de clauze cu obligaţii de a investi în societatea respectivă şi respectiv într-o perioadă de 5 ani suma de 15,5 milioane de dolari, în conformitate cu programul de investiţii, aşa cum a fost el prevăzut în anexa la contract.

În anul 1998, "Cimentul" Turda a înfiinţat o altă societate, Societatea Comercială "Gipsum" Turda SRL, constituită prin aport în natură al Societăţii Comerciale "Cimentul" S.A., respectiv activul, Secţia de producere şi desfacere a gipsului, unde Societatea Comercială "Cimentul" are calitatea de acţionar unic.

Tot ulterior a fost creată o altă firmă olandeză, "Carpatian Invest BV", prin care urma să se facă investiţii în sumă de 4.000.000 de dolari SUA.

Din analiza respectării clauzelor contractuale, sunt de menţionat următoarele: conform datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului, cumpărătorul pachetului de acţiuni de 51% ale Societăţii Comerciale "Cimentul", firma Holdebrang Financier Glaries Limited, nu a vândut sau cesionat până în prezent acţiunile societăţii.

Cesiunea părţilor sociale ale Societăţii Comerciale "Gipsum" SRL Turda s-a făcut către Carpatian Invest BV, nefiind necesar acordul Fondului Proprietăţii de Stat, deoarece cumpărătorul, la data plăţii preţului, conform contractelor nr.905 şi 212, a devenit proprietar al unui pachet majoritar, 51%, de acţiuni ale S.C. "Cimentul" S.A.

În prezent, APAPS mai deţine la Societatea Comercială "Cimentul" un pachet de acţiuni reprezentând doar 6,64% din capitalul social al acestei societăţi.

Până în prezent, firma Holdebrang Financier Glaries Limited nu şi-a respectat angajamentul asumat prin contractul nr.905 din 1997 referitor la realizarea investiţiilor pentru perioada 1997-2000 în sumă de 14,1 milioane de dolari. Pentru nerealizarea acestor investiţii, cumpărătorul trebuie să plătească APAPS penalităţi în valoare de 4,2 milioane de dolari. În acest sens, conform clauzei nr.11 din contractul nr.905/1997, Departamentul juridic din cadru APAPS a formulat acţiune la Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

Situaţia acestei privatizări este prezentată mult mai amplu în răspunsul pe care vi-l vom transmite în scris. Vă mulţumesc mult.

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnule ministru Zelenco, s-a prezentat şi domnul deputat Ştefan Baban, deci vă rog să-i răspundeţi şi dumnealui, cu privire la privatizarea "SIDEX" Galaţi.

Domnul Iacob Zelenco:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule deputat Ştefan Baban,

În legătură cu privatizarea "SIDEX", sunt de menţionat următoarele:

Privatizării acestei societăţi, Guvernul i-a acordat o atenţie deosebită, avându-se în vedere importanţa acestei societăţi, şi în principal au fost avute în vedere următoarele principii: s-a avut în vedere ca investitorul să nu tranfere profiturile în afara ţării prin exportul de produse cu grad de fabricaţie scăzut şi finisare ulterioară superioară la alte uzine din străinătate ale concernului cumpărător; să asigure creşterea de valoare a produselor combinatului în beneficiu naţional; să nu investească în aşa fel încât să-şi diminueze oportunităţile şi capacitatea concurenţială pe piaţă; să participe la dezvoltarea zonei prin investiţii secundare, directe sau atrase.

Deoarece importanţa "SIDEX" depăşeşte interesul economic strict naţional, s-a avut în vedere, de asemenea, ca prin deciziile care se iau privind viitorul "SIDEX" S.A. Galaţi, aceste măsuri să conducă la maximizarea avantajelor macro-economice şi sociale pe care le-ar aduce o anumită soluţie aleasă şi minimizarea factorilor de risc care ar determina un eventual colaps cu consecinţe naţionale uşor de prevăzut.

În ceea ce priveşte derularea negocierilor, menţionăm că data limită de depunere a ofertelor finale, iniţial stabilită pentru 5 martie 2001, ora 16,00, a fost prelungită de Guvern până la data de 4 aprilie 2001, pentru a oferi şanse şi altor investitori interesaţi care urmau să se decidă pentru a participa la privatizarea "SIDEX".

În urma apariţiei anunţului de vânzare de acţiuni ale S.C. "SIDEX" Galaţi, următoarele firme au cumpărat dosarul de prezentare: "Ispat Internaţional" prin intermediul firmei "LNM Holdings NV", "Erdemir Eregly Irons" şi "Steel Works" prin firma sa, "Erdemy România" SRL, "Grifco", cu "Metaneb" şi "Metal Import-Export" şi "Metal 3", "Kaskrom" plus un consorţiu din Kazakstan.

"Ispat Internaţional" a plătit garanţia de participare în vederea accesului la Camera de date şi a avut acces la documentele aflate în această cameră începând cu data de 22.01.2001.

"Erdemir Eregly Irons" şi "Steel Works Company" nu a depus garanţia de participare în vederea accesului la Camera de date, dar a cumpărat dosarul de prezentare şi a expus cu alte ocazii punctul de vedere că va oferta doar pe baza datelor din documentele achiziţionate şi a informaţiilor publice existente despre "SIDEX".

Consorţiul românesc "Grifco" a cumpărat dosarul de prezentare, dar nu a depus garanţia de participare, deci nu a avut acces la Camera de date. Consorţiul reprezentant de "Kaskrom" a cumpărat dosarul de prezentare, dar nu a depus garanţia de participare, deci nu a avut acces la Camera de date.

Referitor la stadiul actual al negocierilor, sunt de menţionat următoarele: la depunerea ofertelor din 4.04.2001 s-a prezentat doar "LNM Holdings". Consorţiul românesc reprezentat de "Grifco" s-a retras oficial din competiţie, printr-o scrisoare de motivaţie transmisă în 3.04.2001. La fel a procedat şi consorţiul reprezentat de "Kaskrom Erdemir", deoarece a avut o altă abordare decât cea din dosarul de prezentare care nu răspundea temei date; nu a prezent nici o ofertă.

Deschiderea ofertei "LNM Holdings" s-a efectuat public în data de 5.04.2001 în prezenţa ofertantului, a consultanţilor acestuia şi a celor de la APAPS, precum şi a presei scrise şi televiziunii.

Negocierile sunt derulate de Comisia de privatizare, numită prin Ordonanţa de urgenţă nr.34/2001, din care fac parte şi reprezentanţii altor ministere decât APAPS.

În ceea ce priveşte investitorul în cauză cu care se negociază, menţionăm că acesta este al patrulea producător de oţel din lume. Compania a obţinut cele mai bune realizări prin redresarea operaţională a companiilor aflate în dificultate, integrarea companiilor preluate în sistemul de management al grupului, implementarea cunoştinţelor grupului între companiile acestuia, ceea ce conduce la o valoare ridicată globală.

"LNM Group", cunoscut în lumea operatorilor siderurgici mondiali ca "ISPAT", are o serie de achiziţii de succes în toată lumea. A urmat o formulă relativ directă de succes cumpărarea de societăţi siderurgice neperformante în orice parte a lumii, susţinerea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii produselor, adesea prin utilizarea producţiei de fontă şi cu reducere directă. "ISPAT" deţine unităţi în Trinidad, Mexic, Canada, Irlanda, Germania, Kazahstan şi Indonezia.

Negocierile se desfăşoară pe baza ofertei prezentate de "LNM Group", care prevede în esenţă următoarele puncte prevăzute de altfel şi în planul de afaceri prezentat: investiţii în mărire de capacităţi, modernizări şi adiţionale, ceea ce presupune o injecţie de capital de lucru de 100 de milioane de dolari şi valoarea investiţiilor de 175 de milioane de dolari. Urmare acestor investiţii, se scontează pe creşterea capacităţii de producţie la 5,5 milioane de tone pe an. De asemenea, un alt punct esenţial îl constituie planul privind resursele umane şi sociale, cât şi angajamentele de mediu: 76,1 milioane de dolari, marketingul şi vânzările, precum şi aprovizionarea şi serviciile care urmează să fie modernizate.

În acest context, Comisia de privatizare urmăreşte, ca în numele Guvernului României, să negocieze un contract de vânzare-cumpărare care să aibă ca accent determinant crearea cadrului propice în care atât elementul economic, cât şi cel social să se poată dezvolta în viitor fără să fie nevoie de acţiunea directă a statului. Altfel spus, să nu mai existe sincopele care să necesite pentru rezolvare intervenţia directă a Guvernului după privatizare.

Vă mulţumesc.

Răspunsul este mult mai amplu, şi îl veţi primi în scris.

Să-l remiteţi, domnule ministru. Vă mulţumesc.

Pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului s-a prezentat domnul Lucian Bolcaş. Interpelarea domniei sale se referă şi la Ministerul Justiţiei.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri şi stimaţi colegi,

Am pornit de la o reacţie emoţională avută în momentul în care am luat cunoştinţă numai din presă de raportul baroanei Emma Nicholson cu privire la copiii instituţionalizaţi. Am crezut că din nou, fără nici o dovadă şi fără nici o justificare, suntem culpabilizaţi. Realitatea raportului însă, dezvăluită ulterior, şi mai ales interviurile şi precizările ulterioare m-au pus pe gânduri. Nu este vorba de soarta copiilor instituţionalizaţi în general, ci de o problemă absolut punctuală, şi anume de adopţiile ilegale de copii. Mi-am adus aminte atunci că în septembrie 2000 aceeaşi persoană, în numele aceluiaşi înalt for, făcea un acelaşi raport care evident că se referea la guvernarea anterioară şi la adopţiile ilegale de copii patronate de această guvernare şi, atunci, problema interpelării a decurs de la sine.

De ce trebuie actuala guvernare să-şi asume responsabilitatea pentru ceea ce au făcut alţii?!

De ce se mai muşamalizează şi la această oră grava problemă a adopţiilor ilegale făcute în cei patru ani anteriori, când ministru al Justiţiei era domnul Valeriu Stoica?!

De ce şi la această oră tribunalele noastre înţeleg să culpabilizeze pe cei care au demascat aceste adopţii ilegale de copii, dând condamnări sau obligări la plată senatorului Corneliu Vadim Tudor, primul şi poate singurul care în acea perioadă s-a "bătut" cu această problemă tristă pentru ţară?!

Fiind vorba de o problemă actuală, aştept răspunsul cu privire la măsurile actuale. Vă mulţumesc.

Domnul Alexe Ivanov, secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Stimate domnule deputat,

La interpelarea dumneavoastră formulată la Camera Deputaţilor la data de 4 iunie 2001 adresată primului-ministru, remisă spre soluţionare ministrului Justiţiei, referitoare la concluziile proiectului de raport al Parlamentului European întocmit de baroneasa Emma Nicholson, referitor la situaţia copiilor instituţionalizaţi din România, vă comunicăm următoarele:

La data de 20 februarie 1997, peşedintele Tribunalului Bucureşti a sesizat organele de urmărire penală cu privire la lipsa din arhiva civilă a 248 de dosare având ca obiect adopţia. Ministerul Justiţiei a dispus efectuarea de verificări de către Corpul de inspectori al Curţii de Apel Bucureşti, constatându-se lipsa unui număr de 404 dosare, din care 173 în perioada 1990-1993 şi 231 în perioada 1994-1995.

Prin Rezoluţia nr.109/1997 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.242 Cod Penal.

Întrucât din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cauză nu a fost identificat autorul infracţiunii, dosarul a fost trimis la Direcţia generală de poliţie a Municipiului Bucureşti, în vederea continuării cercetărilor şi identificării autorului infracţiunii, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată sub nr.466/1997.

Actele de urmăriri penale efectuate şi verificările specifice întreprinse până în prezent nu au condus la stabilirea identităţii autorului faptelor sesizate.

La data de 5 martie 2001, organele de poliţie au înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosarul nr.466/1997 cu propunerea de încetare a urmăririi penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Această propunere nu a fost însuşită de procurori şi, în consecinţă, prin Rezoluţia nr.466/1997 din 26 aprilie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus restituirea cauzei la Direcţia generală de poliţie a Municipiului Bucureşti, în vederea continuării cercetărilor, întrucât faptele au fost săvârşite şi în cursul anul 1997 şi, prin urmare, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

În legătură cu aceleaşi aspecte - dispariţia dosarelor de adopţie, s-au efectuat cercetări şi în dosarul nr.391/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în legătură cu implicarea unor judecători şi a unor funcţionari de la instanţele din Bucureşti. După finalizarea cercetărilor, s-a constatat că magistraţii respectivi nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei infracţiuni în legătură cu dispariţia dosarelor.

Prin Rezoluţia nr.391/1999 din 26.10.1999 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii Şega Marius Constantin, Pot Mirela, Tomescu Mihai, Bărăgău Daniela, Vişan Floarea, pentru infracţiunea prevăzută de art.272 Cod Penal, şi faţă de judecătorii Drăgan Daniela, Silinescu Gherbovan Claudia şi Tomescu Mihai, pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod Penal.

Vă rugăm, domnule deputat, să primiţi asigurarea întregii mele consideraţii. Semnează doamna Rodica Mihaela Stănoiu, ministrul Justiţiei.

Domnule deputat, vă rog să constataţi că nu vi s-a dat răspunsul şi din partea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului, şi voi ruga Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul să sesizeze Secretariatul General al Guvernului pentru această problemă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Aceasta este şi constatarea mea. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru răspuns. Însă vă asigur că eu nu cred că numai un dosar sau două de urmărire penală vor rezolva această situaţie. Există responsabilităţi, şi există responsabilităţi la nivel înalt. În ciuda represiunii la care suntem supuşi şi acum, vom continua să le demascăm. Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule ministru Alexe Ivanov, pentru că domnul Vlad Hogea nu este, să transmiteţi răspunsul în scris.

S-a prezentat atât domnul deputat Anghel Stanciu, cât şi domnul Romulus Mucha, secretarul de stat de la Ministerul Industriei şi Resurselor.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Domnilor miniştri şi stimată Adunare,

Este clar că Iaşiul, ca centru universitar, în calitatea sa de capitală a Moldovei, constată de circa nouă ani de zile că, în acest proces de descentralizare şi de restructurare, pierde zi cu zi instituţiile descentralizate în teritoriu.

Nu ştim cine şi pentru ce vrea ca vechea capitală a Moldovei să decadă sub aspect decizional şi economic.

Amintesc faptul că Fondul Proprietăţii Private II Moldova a fost stabilit la Bacău, sediul zonal al Apelor Române de la Iaşi a ajuns la Bacău, sediul Regiunii de Dezvoltare Nord-est la Piatra Neamţ, centrul zonal ROMSILVA la Suceava. Urmează acum Sucursala ELECTRICA S.A., care deja s-a stabilit să fie la Suceava. Din informaţiile noastre, şi Reparaţiile şi întreţinerea reţelelor, ca centru zonal, va fi la Suceava.

De aceea, domnule preşedinte, ca onorat deputat al Iaşiului, ar trebui să-l întrebăm pe domnul Răzvan Theodorescu când îi mutăm şi pe Dimitrie Cantemir şi pe Cuza, ca să ne descentralizăm în teritoriu!

De aceea mi-am permis să-l întreb pe distinsul nostru coleg şi ministru să ne spună ce se întâmplă, care sunt raţiunile pentru care Iaşiul începe să fie vitregit, pentru că cel puţin aceasta este percepţia noastră, sau poate suntem protejaţi ca să rămânem numai centru cultural, adică să-i învăţăm carte pe cei care ne lasă fără pâine, căci, odată cu disiparea acestora în teritoriu, rămân o serie de oameni cu experienţă pe dinafară.

Este drept că ei sunt primiţi la centru de şomaj, este drept că ei cred că preşedintele Camerei Deputaţilor este deputatul lor şi mă acceptă şi pe mine pe lângă dumneavoastră. De aceea, ar trebui să punem, totuşi, piciorul în prag, nu să mai disipăm instituţiile din Iaşi, dar ceva trebuie să rămână. Mâine, poimâine, va trebui să descentralizăm şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, să o mutăm, probabil, la cucuieţii din deal. Deci, cred că sunt jocuri de culise, care vitregesc şi încearcă să ia ceea ce i se cuvine capitalei de drept şi de fapt a întregii Moldove, şi nu este bine ceea ce se face. Să stopăm, domnule ministru şi domnule preşedinte aceste acţiuni. Pentru noi este o surpriză totală că, deşi PDSR-ul are forţa pe care o are în Iaşi, şi are cele mai bune rezultate din Moldova, totuşi, nu se implică. Pentru că este clar că dacă ar fi să ne înfiinţăm acum în Iaşi ar fi o problemă, dar să plece din Iaşi în altă parte este cu totul altă problemă.

Îl rog, deci, pe domnul ministru să ne precizeze care au fost criteriile care au stat la baza acestei disipări în teritoriu, a tuturor instituţiilor care aveau şi logistică, pentru că în Iaşi a fost universitate, care aveau şi experienţă şi de ce să nu o spunem şi tradiţii.

Sper într-un răspuns pozitiv şi un sprijin, domnule preşedinte, din partea dumneavoastră, ca al treilea om în stat. Altfel, s-ar putea, totuşi, să avem, şi dumneavoastră şi eu, aprecieri nu prea pozitive din partea celor care ne-au trimis aici.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi cuvântul, domnule ministru Romulus Mouha.

Domnul Romulus Mouha:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimate domnule deputat Anghel Stanciu.

În intervenţia mea, eu fiind reprezentant al Ministerului Industriei şi Resurselor, mă pot circumscrie numai la ceea ce priveşte domeniul de activitate al acestui minister. Desigur, în răspunsul meu voi căuta să vă dau un răspuns cât se poate de concret şi în acelaşi timp de documentat.

Având în vedere importanţa sectorului energetic, fiindcă din tot expozeul dumneavoastră, în aria de activitate a ministerului nostru intră sectorul energetic, nu intră universităţile şi alte activităţi pe care le-aţi amintit dumneavoastră, aş dori să subliniez faptul că importanţa sectorului energetic este primordială pentru infrastructura economică şi socială şi aceasta în conformitate cu programul de guvernare al actualului cabinet.

Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat strategia naţională de dezvoltare energetică a României pe termen mediu, având ca o primă limită temporară anul 2004, document ce a fost, desigur, cunoaşteţi şi dumneavoastră, aprobat de Guvern.

Strategia are ca punct de plecare imperativul legat de dezvoltarea durabilă a României în contextul convergenţei crescânde a energeticii româneşti cu cea a Uniunii Europene şi ia în considerare principalele obiective şi priorităţi ale strategiei energetice naţionale pe termen lung.

Principiile generale de care s-a ţinut seama în elaborarea strategiei, elaborate de ministerul nostru sunt mai multe, dar aş reţine câteva:

1) integrarea României în Uniunea Europeană nu poate avea loc fără realizarea unei creşteri economice accelerate;

2) creşterea economică este o necesitate primordială;

3) integrarea industriei energetice în structurile europene impune dezvoltarea durabilă a sectorului energetic românesc;

4) remodelarea şi restructurarea industriei energetice constituie un obiectiv major al procesului de reformă al întregii economii naţionale;

5) accelerarea privatizării în sectorul energetic va conduce la apariţia unor structuri cu capacitate concurenţială sporită în România;

6) intensificarea efortului investiţional reprezintă o necesitate vitală pentru industria românească.

Activitatea Societăţii Comerciale Electrica trebuie să se concentreze asupra unor elemente de bază: clienţii, calitatea produsului şi al serviciului oferit, angajaţii, beneficiile, costurile, eventuala concurenţă şi distribuţia.

În acest context, sucursalele trebuie să-şi reorienteze activitatea pe baze comerciale şi să pună accentul mai mult pe eficienţa economică a afacerii în sine.

Actualul sistem de organizare, valabil practic numai până la 1 august a.c., nu a oferit, din păcate, răspunsuri rapide şi pozitive la calitate, la nevoile crescânde ale clienţilor şi mai ales şi aceasta nu este deloc de neglijat în transparenţa costurilor.

În stabilirea noii structuri s-au avut în vedere următoarele considerente:

1) analiza privind revizuirea structurii sectorului, efectuată de BNP Pariba, încă din anul 2000, conform căruia gruparea optimă a activităţii este în opt entităţi, în concordanţă cu zonele de dezvoltare regională;

2) cerinţele de atingere a masei critice privind numărul de clienţi, astfel încât să se asigure o stabilitate a dezvoltării activităţii în toate zonele;

3) organizarea actuală a SC Electrica, operându-se ajustări minime, doar acolo unde a fost strict necesar, din considerente tehnice şi geografice;

4) realizarea unui echilibru mai bun între zonele de distribuţie din punctul de vedere al numărului de clienţi şi al structurii consumului;

5) apariţia consumatorilor eligibili şi dezechilibrarea structurii de consum a zonelor;

6) distribuţia pierderilor tehnologice şi comerciale între zone să fie cât mai echilibrată.

Reorganizarea actuală a Electrica, care este parte componentă a sectorului energetic românesc, face parte din eforturile de definire a României la orizontul anului 2010, inclusiv printr-un sector energetic puternic, al unei ţări membre a Uniunii Europene, care şi-a însuşit şi a pus în aplicare aquis-ul comunitar.

O piaţă concurenţială, în primul rând la nivel naţional şi mai apoi la nivelul european, o piaţă în care marea majoritate a activităţilor de producţie, distribuţie şi furnizare se vor realiza în sectorul privat şi nu în cel de stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Anghel Stanciu:

Stimate domnule preşedinte,

Vă rog să mă ascultaţi oriunde v-aţi afla.

Mulţumesc domnului ministru şi distinsului nostru coleg pentru răspunsul, evident, pe sectorul care îi revine, destul de competent şi destul de larg. El poate fi valabil pentru mai multe întrebări.

Totuşi, i-aş cere permisiunea să-i adresez foarte scurt şi foarte direct întrebarea: Centrul zonal al Direcţiei de întreţinere şi reparaţii, după criteriile pe care domnia sa le-a spus aici, unde va fi mutat? Va rămâne în Iaşi sau se va muta şi acesta? Aceasta este întrebarea: a fi sau a nu fi? Vă mulţumesc pentru eventualul răspuns pozitiv, domnule ministru.

Poftiţi.

Domnul Romulus Mouha:

Stimate domnule deputat,

În baza perceptului "a fi sau a nu fi", vă spun că în momentul de faţă este în analiză. Deci, în cel mai scurt timp veţi primi răspunsul.

Pentru domnul Lucian Bolcaş... A plecat.

Pentru domnii Valeriu Gheorghe şi Dan Coriolan Simedru? Domnul Simedru este.

Domnule Fleşariu, vă rog să răspundeţi cu privire la compatibilitatea directorului regiei. Din câte îmi amintesc eu, data trecută aţi prezentat-o chiar exhaustiv şi m-am ferit să vă opresc, deşi, potrivit Regulamentului, la data aceea puteaţi doar să prezentaţi obiectul şi aţi dezvoltat-o chiar exhaustiv.

Vă rog să răspundeţi.

Domnul Ionel Fleşariu:

Este o interpelare formulată de domnii deputaţi Valeriu Gheorghe şi Dan Coriolan Simedru.

Prin interpelarea adresată domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României, domnii deputaţi sesizează faptul că domnul deputat Filip Georgescu ocupă şi funcţia de director general al Regiei Naţionale a Pădurilor, fapt care l-ar face incompatibil cu calitatea de parlamentar.

Referitor la cele semnalate, precizăm faptul că problema incompatibilităţilor dintre calitatea de parlamentar şi alte funcţii se soluţionează potrivit art. 189 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, primul ministru al României neavând competenţe în această materie.

Cu stimă, semnează domnul ministru Octav Cozmâncă.

Vă mulţumesc.

Pentru domnul Năstase, domnul Ionel Fleşariu.

Domnul Dan Coriolan Simedru (din bancă):

Vreau să vă prezint....

Domnule deputat, vreau să vă reamintesc că, potrivit dispoziţiilor Regulamentului, doar la întrebările orale şi la interpelările adresate primului-ministru se fac comentarii cu privire la răspunsul dat. Nu suntem într-o asemenea ipoteză.

Domnul Dan Coriolan Simedru (din bancă):

Este o interpelare adresată primului-ministru.

Aici apare că este o interpelare adresată... Nu este înregistrată... Vă rog să vă uitaţi în Regulament cum trebuia să fie înregistrată ca atare.

Domnule preşedinte,

În interpelarea adresată primului-ministru...

Vă rog să vă uitaţi în textul din Regulament cum trebuie adresată întrebarea primului-ministru. Nu v-aţi încadrat în acest regulament şi în aceste dispoziţii. Se depune în scris miercurea, se răspunde... uitaţi-vă la Regulament, vă rog insistent.

Poftiţi, faceţi două observaţii, dar vă spun că le faceţi în afara Regulamentului şi mie întotdeauna îmi reproşaţi atunci când nu mă supun Regulamentului. Chiar dumneavoastră o faceţi cu foarte multă vehementţă.

Poftiţi.

Domnule preşedinte,

Interpelarea, şi data trecută când am citit în plen a fost adresată primului-ministru. Eu sunt surprins că a venit să dea răspunsul domnul secretar de stat Ionel Fleşariu de la Ministerul Administraţiei Publice Locale. Mă aşteptam să vină măcar de la Ministerul Agriculturii, că acolo este regia subordonată, să dea acest răspuns. Nu m-am referit la incompatiblitatea cu calitatea de deputat şi invers. Este cazul să discutăm de incompatibilitatea funcţiei de director Rom-Silva cu calitatea de deputat, pentru că, se ştie foarte bine, Constituţia României prevede foarte clar că nu poate ocupa o funcţie de demnitate publică, în afara celei de membru al Guvernului, conform art. 68 alin. 1 şi 2 din Constituţie.

Vă mulţumesc.

Domnule Fleşariu, vă rog să răspundeţi domnului deputat Ioan Mihai Năstase.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnul deputat Ioan Mihai Năstase mi-a făcut o interpelare privitoare la interpretarea eronată a unor dispoziţii ale Legii nr. 215 din 2001; este vorba de Legea administraţiei publice locale.

Privitor la tabloul sumbru în care se zbate, potrivit afirmaţiilor din interpelarea administraţia publică locală în prezent, tablou determinat de aplicarea denaturată a Legii administraţiei publice locale, Ministerul Administraţiei Publice face următoarele precizări.

noua Lege a administraţiei publice locale nr. 215 din 2001, lege calificată ca imperfectă şi neaplicabilă de înşişi domnii Traian Băsescu şi Gheorghe Funar, este drept, două somităţi în materie, a fost adoptată în actuala legislatură şi a intrat în vigoare la 23 mai a.c. Aşa cum s-a mai spus, prevederile art. 152 sunt deosebit de clare şi precise. Sunt atât de clare, de precise şi de logice, încât nu au nevoie de vreo interpretare. Nu înţelegem ce interpretare se mai poate da unui text care stipulează fără echivoc dreptul consilierilor în funcţie, la o anumită dată, în cazul nostru este vorba de 23 mai 2001, de a-şi exercita mandatul până la alegerilor locale din 2004.

În sensul celor de mai sus, vă rugăm să vedeţi şi punctul de vedere al eminentului profesor de drept, Tudor Drăganu, punct de vedere pe care îl anexăm prezentei.

Vă precizăm, stimate domnule deputat, că aşa-zisa bulversare a activităţii consiliilor locale şi a primăriilor este imaginară. Ea este atât de mare încât domnul Gheorghe Funar a rămas singur, a rămas doar el şi cu oasele sale, pe care le-a pus joia trecută pe mesele de lucru ale consilierilor.

Vă mulţumesc.

Semnează domnul Octav Cozmâncă.

Poftiţi. Vă rog.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din respect, domnilor colegi, pentru domnul ministru secretar de stat, domnul Ionel Fleşariu, pentru prezenţa domniei sale aici pentru a răspunde colegilor, daţi-mi voie să dau un răspuns colegului nostru care a făcut interpelarea că persoana cea mai îndreptăţită în momentul de faţă, din Guvern, care putea să răspundă în contextul interpelării domniei sale este domnul secretar de stat Ionel Fleşariu şi dacă domnia sa nu ştie, domnul secretar de stat coordonează Departamentul juridic al Guvernului.

Iar în al doilea rând, aş vrea să precizez domnului coleg că interpelarea, aşa cum spunea domnul preşedinte, nu putea fi adresată primului-ministru, pentru că interpelările adresate primului-ministru au ca obiect politica externă şi internă a Guvernului.

Vă mulţumesc.

Remarca este valabilă şi pentru colegul nostru Dan Simedru, care avea o interpelare şi mai punctuală decât politica guvernamentală internă sau externă. Cu privire la aceste lucruri se pot face interpelări adresate primului-ministru şi nu o chestiune foarte punctuală decât politica internă sau externă a Guvernului. Nu v-am dat cuvântul, stimate coleg.

Deci, poftiţi. Dar să fie de procedură şi să nu fie o nouă eludare a Regulamentului.

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze, eu nu eludez Regulamentul sau, cel puţin, nu mai mult decât alţi colegi.

Este o procedură, să ştiţi că n-am încălcat procedura. Până în data de miercuri a fost depusă, cu o săptămână înainte de data primirii răspunsului, aşa cum scrie Regulamentul. Pot să şi citesc Regulamentul, dar timpul este destul de scump pentru noi toţi.

Vreau să vă spun că nu cred că sunt normale aceste comentarii permanente la răspunsurile şi la poziţiile pe care le iau deputaţii. comentariile nu se fac în aceste momente, se fac în general la dezbateri şi dacă cineva are de făcut comentarii să le facă la conferinţele de presă sau în altă parte.

La ce comentarii vă referiţi?

N-aş fi vrut să pronunţ nici chiar numele dumneavoastră.

Eu vă amintesc, totuşi, că sunt dator să o fac, în calitate de preşedinte de şedinţă, care modelează discuţiile şi cheamă la obiect toţi deputaţii care iau cuvântul. Deci să vă reamintesc prevederile art. 166 din Regulament, potrivit cărora "Interpelările care se adresează primului-ministru vizează politica Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe". Asta spunea şi colega mea, pentru a apăra Regulamentul, asta vă spun şi eu.

Dacă un deputat cumulează sau nu o funcţie în mod legal, aceasta nu este o problemă de politică generală, internă şi externă.

Politica unei regii naţionale, condusă ilegal de un director nu este o politică importantă internă?! Eu cred că este, domnule preşedinte!

Domnule deputat, haideţi, totuşi, să ne raportăm la lucruri reale şi să nu forţăm limba română şi logica peste ceea ce este normal.

Situaţia unei persoane, chiar director de regie, nu este o problemă importantă de politică externă sau internă globală. Haideţi să ne ducem puţin şi la dicţionar şi la logică, la tot ce vreţi dumneavoastră.

Atunci, ca şi procedură, solicit răspunsul în scris, pe această problemă.

Domnul Ioan Miclea este? Da? Poftiţi, răspundeţi, domnule Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Vreau să vă spun că de la domnul deputat Ioan Miclea am avut două interpelări. Interpelarea referitoare la relaţiile de la Sovata şi cu Valcom încă nu am primit răspunsul, nu sunt în măsură să vă formulez răspunsul la interpelare. Vă rog să fiţi de acord să amânăm pentru săptămâna viitoare.

În ceea ce priveşte interpelarea privitoare la alimentarea cu apă a Comunei Poieni facem următoarele precizări: prin interpelarea adresată Ministerului Administraţiei Publice, domnul deputat solicită să se aloce suma de 6,5 miliarde lei din rezerva bugetară pentru realizarea, încă în acest an, a alimentării cu apă a localităţii Poieni din judeţul Cluj.

Referitor la solicitarea prezentată precizăm faptul că Ministerul Administraţiei Publice şi Guvernul în ansamblul său ar fi deosebit de mulţumiţi dacă economia şi finanţele ţării ar permite efectuarea lucrărilor de alimentare cu apă a tuturor localităţilor ţării.

Am fi dorit, stimate domnule deputat, să finalizăm şi acţiunea de electrificare şi de introducere a telefoniei până în ultimul cătun, mai ales că dotarea fiecărui moţ cu celular a eşuat.

Din păcate, starea economiei şi finanţelor româneşti nu permite acordarea unor ajutoare mai substanţiale pentru colectivităţile locale. Sugerăm, totuşi, primarului din Comuna Poieni să contacteze Ministerul Administraţiei Publice pentru ca împreună să găsim o soluţie pentru acordarea unui sprijin financiar în scopul finalizării lucrărilor de alimentare cu apă.

Cu stimă, semnează domnul ministru Octav Cozmâncă.

Mulţumesc.

Domnului deputat Nicolae Leonăchescu vă rog să-i răspundeţi şi dumnealui cu privire la perpetuarea unor efecte negative ale reformei administrative a Legii din 1968. Am senzaţia că aţi dezvoltat-o data trecută.

Poftiţi.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Domnilor miniştri,

Obiectul interpelării mele a fost expus pe scurt în şedinţa trecută şi îşi are obârşia în două semnale din realitatea satelor noastre.

Un prim semnal este acela că mergând prin sate nu sunt tăbliţe indicatoare, nu se cunosc limitele satelor noastre, deci, practic, ele şi-au pierdut identitatea. Un turist care trece prin satele noastre s-ar descurca greu cu harta în mână, fiindcă nu are indicatoare privind aceste sate. Şi, de aici, ca urmare a reformei administrative din 1968, au generat şi abuzuri privind limitele teritoriale ale acestor sate.

De aici al doilea semnal. O serie de proprietăţi aparţinând unui sat au fost trecute după reforma administrativă din 1968 în patrimoniul satului vecin sau altor sate. Iată două exemple: în comuna fostă Gliganu de Sus locuitorii aveau 170 de hectare izlaz în proprietate obştească, izlaz cumpărat în perioada 1910-1935. Deci, oamenii aceştia, timp de 25 de ani, un sfert de secol şi-au plătit izlazul. L-au stăpânit până în anul 1990, moment din care primăria comunei Rociu, de care aparţine acum statul Gliganu de Sus, a decis cu de la sine putere ca 70 de hectare să fie donate satului Şerbăneşti şi imediat 40 de hectare din acest izlaz să fie distribuite unor persoane particulare, fie salariaţi de la primărie, fie rude sau prieteni ai acestora. Este un abuz de proporţii. Oamenii din Gliganu de Sus au rămas fără izlazul pe care l-au plătit un sfert de secol. În aceeaşi situaţie sunt multe sate, inclusiv satul Stroeşti de pe Valea Vâlsanului, judeţul Argeş, care şi-a cumpărat izlaz de 100 de hectare în Şoptana, înainte de război, şi care astăzi sunt fără acest izlaz.

Întrebarea mea era următoarea: ce a întreprins Guvernul în această direcţie, spre a reda satelor noastre identitatea lor şi în a respecta limitele teritoriale, deci şi patrimoniul şi punctual, în cazurile de sus, Gliganu de Sus şi Stroeşti Argeş, dacă există o soluţie de restituire, evident, şi a altor sate, a izlazurilor pe care locuitorii le-au plătit.

Mulţumesc.

Domnule secretar de stat Fleşariu, vă rog să răspundeţi.

Domnul Ionel Fleşariu:

Privitor la delimitarea dintre localităţi vreau să spun că aceasta este făcută prin borne şi nu prin tăbliţe indicatoare, borne aşezate pe hotarele fiecărui sat, fiecărei comune, oraş, municipiu.

Reforma administrativ teritorială efectuată în 1968 a generat într-adevăr unele inechităţi care au condus la conflicte şi relaţii încordate între membrii diferitelor colectivităţi locale. Exemplele prezentate în interpelare sunt doar câteva din acestea. Pe parcursul anilor, Legii nr. 2 din 1968 i s-au adus mai multe îmbunătăţiri, acestea contribuind, în mod evident, la îndreptarea erorilor iniţiale.

Ca răspuns concret la cele trei întrebări formulate în încheierea interpelării, precizăm următoarele: la capitolul IX, punctul 8 din programul de guvernare pe perioada 2001-2004, acceptat de Parlament, Guvernul îşi propune ca element fundamental al reformei în administraţia publică aplicarea unor politici raţionale de dezvoltare şi modernizare a localităţilor rurale şi urbane.

O componentă esenţială a reformei în acest domeniu este cea privitoare la acordarea statutului de comună unui număr de peste 1.000 de sate, care îndeplinesc cerinţele legale, precum şi organizarea ca oraşe a unui număr important de comune. Ca un corolar al acestor acţiuni, în program se stabileşte ca sarcină pregătirea condiţiilor pentru o nouă organizare administrativ teritorială a ţării, în conformitate cu standardele Uniunii Europene.

Sperăm că prin această nouă organizare administrativ teritorială a ţării să îndreptăm toate erorile care au fost făcute în 1968.

La întrebarea a doua din finalul interpelării: programul de guvernare îşi propune ca obiective pentru prima dată în ultimii 11 ani schimbarea de fond a raporturilor dintre administraţie şi cetăţean, depolitizarea structurilor administraţiei publice şi elimianarea clientelismului politic, precum şi stoparea birocraţiei. Ne străduim să punem în operă toate aceste obiective. Nu le putem face pe toate în acelaşi timp. Dacă ar fi fost aşa, programul nostru nu s-ar fi întins pe 4 ani, ci, probabil, pe 100 de zile.

Dacă la sfârşitul perioadei propuse vom reuşi, înseamnă, cu certitudine, că am pus capăt abuzurilor în administraţia locală. la întrebarea a treia, răspunsul la memoriile locuitorilor din satele al căror izlaz a fost furat va putea fi dat numai în baza legii, o dată cu realizarea unei noi împărţiri administrativ-teritoriale.

Cu stimă, semnează domnul ministru Octav Cozmâncă.

Nu mă obligaţi să încalc Regulamentul. Am spus şi în cazul domnului Coriolan: se comentează doar la întrebările orale şi la cele adresate primului-ministru.

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

Domnule preşedinte,

Am un mandat din partea electoratului.

Indiferent de unde aveţi mandatul, el trebuie exercitat doar după Regulament.

Vă rog frumos, dumneavoastră sunteţi un jurist de elită, am rugămintea să citiţi articolul din Regulament şi pe urmă să-mi faceţi asemenea propuneri.

Domnule preşedinte,

Vă citesc şi articolul.

Nu, nu!

Vă mulţumesc că mi-aţi luat cuvântul...

Sunt obligat să vi-l iau, pentru că...

Vă citesc şi articolul, dar vă rog să-l respectaţi şi în fond.

Domnule coleg, mă puneţi în situaţia delicată faţă de un coleg de-al dumneavoastră, care tot aşa forţat a înţeles că nu se află în faţa unei interpelări făcute primului-ministru, pentru că numai în cazul întrebărilor orale, ceea ce nu este cazul aici, sau în cazul interpelărilor adresate primului-ministru, ceea ce iarăşi nu este cazul, numai acolo se fac comentarii la răspuns.

Dar eu nu vreau să fac comentarii, domnule preşedinte!

Dar nu mai puteţi lua cuvântul, asta este problema!

Că nu mi-l daţi. Vă mulţumesc!

Nu, nu, că nu vă lasă regulamentul!

Acelaşi regulament are şi spirit domnule preşedinte!

Stimaţi colegi, nu numai în spiritul acestui regulament, eu, din colegialitate faţă de cei prezenţi aici, şi mai sunt încă 15, trebuie să-i las pe toţi să primească răspuns de la colegii dumneavoastră. Nu este prima oară când se vorbeşte prea mult în comentarii şi nu se pot da răspunsuri.

Îmi cer scuze pentru că aşa este, dar ştiţi dictonul acela "Dura lex, sed lex".

Domnul Ilie Merce este? Vă rog să-i răspundeţi, domnule Daniel Jucan.

Domnul Dan Jurcan:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Sunt Dan Jurcan, secretar de stat în Ministerul Informaţiilor Publice.

Referitor la interpelarea domnului deputat Ilie Merce, din 18 iunie 2001, privind încălcarea textelor constituţionale care interzic folosirea libertăţii de exprimare pentru defăimarea ţării sau pentru incitarea la separatism teritorial, încălcare constatată de dânsul în cazul cotidianului "Ziua" care a publicat extrase din cartea unui jurnalist american, Ministerul Informaţiilor Publice face următoarele precizări: reproducerea unui material din alte publicaţii care conţine aprecieri negative la adresa României este un act de informare publică, o expresie a dreptului la libera exprimare şi nu poate fi considerată propagandă ostilă României din partea publicaţiei care a publicat materialul invocat.

Guvernul nu poate interveni în nici un fel în politica editorială a unei publicaţii. mai mult, subliniem faptul că Guvernul nu este de acord cu nici un fel de măsuri care ar putea restricţiona libertatea presei în România, cum ar fi, de pildă, o Lege a presei, singura modalitate normală şi democratică de acţiune fiind aceea a autoreglementării pe baza unui cod deontologic care să asigure responsabilizarea jurnaliştilor în reflectarea adecvată a realităţii.

Ministerul Informaţiilor Publice nu poate desfăşura activităţi de propagandă sau contrapropagandă, aşa cum solicită domnul deputat, întrucât nu este un minister al propagandei, ci al informaţiilor publice.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr.13 din 4 ianuarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea ministerului, ministerul asigură şi coordonează producerea integrată şi unitară a mesajului public guvernamental şi coordonează răspândirea informaţiilor publice prin toate mijloacele de comunicare. Modalitatea sa de acţiune este deci, informarea cât mai completă a opiniei publice interne şi internaţionale asupra realităţilor româneşti.

Vă informăm că Guvernul a adoptat o strategie de comunicare a Ministerului Informaţiilor Publice şi, chiar săptămâna trecută, o Hotărâre de Guvern privind crearea "Fondului România", care va fi la dispoziţia Executivului, tocmai pentru acţiuni legate de imaginea externă a ţării.

De asemenea, în curând, urmează să fie finalizată o strategie integrată privind promovarea imaginii externe a României la care alături de Ministerul Informaţiilor Publice vor fi implicate Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Culturii şi Cultelor şi alte ministere.

În concluzie, considerăm că Guvernul nu poate interveni în limitarea libertăţii de expresie a jurnaliştilor prin acte de cenzură sub paravanul presupuselor acţiuni de defăimare a ţării. Singura instanţă care poate decide şi interveni este justiţia.

De altfel, chiar domnul deputat menţionează în interpelarea dânsului: "departe de noi de a pune la îndoială intenţiile cu care redacţia aduce la cunoştinţă opiniei publice din România notele de călătorie ale corespondenului american".

Asigur pe această cale Parlamentul că Ministerul Informaţiilor Publice, ca structură nouă şi specializată în cadrul Guvernului, îşi îndeplineşte întocmai prerogativele pentru care a fost creat, dar, subliniez, respectând prevederile constituţionale legate de libertatea cuvântului şi a presei. Vă mulţumesc.

Mulţumesc domnule ministru.

Pentru domnul deputat Gheorghe Firczak dau răspuns în scris domnul Dumitru Pâslaru, precum şi domnul Gheorghe Predilă, încât socotim răspunsurile date. De asemenea, doamna Manolescu a răspuns domnului deputat Tudor Mohora.

În consecinţă, pentru domnul deputat Eugen Pleşa va răspunde domnul Ioan Şelaru. Domnule Şelaru, poftiţi!

Domnul Ion Şelaru (secretar de stat, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi răspunde interpelării domnului deputat Eugen Pleşa. Interdicţia omologării pentru circulaţia pe drumurile publice şi a înmatriculării pentru prima dată în România a vehiculelor cu o vechime mai mare de 8 ani a fost introdusă în legislaţia noastră prin Hotărârea de Guvern nr.594 din 1991. Iniţiatorii acestui act normativ, Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne, ţinând cont de starea tehnică a parcului auto, de vârsta medie a acestuia, dublă faţă de cea a ţărilor din Uniunea Europeană, precum şi de faptul că în perioada 90-91 s-au introdus în ţară vehicule cu o vechime foarte mare şi o stare tehnică la limită, au considerat condiţia de vechime ca singura măsură, la acea dată, pentru a limita fenomenul. Ulterior, prin Ordonanţa Guvernului nr.72 din 2000, s-a renunţat la această prevedere care nu constituie un criteriu tehnic obiectiv care să stea la baza admiterii sau respingerii unui vehicol. Renunţarea la această prevedere a fost posibilă şi datoriă introducerii, la 1 iulie 98, prin ordin al ministrului transporturilor, a condiţiilor tehnice privind poluarea, cunoscute sub denumirea generică de EURO 2, condiţie care asigură o continuitate a spiritului actului legislativ, respectiv întinerirea parcului auto, creşterea siguranţei circulaţiei şi protecţia mediului înconjurător.

Este adevărat că în România circulă Dacii 1100, 1300 mai vechi de 15-20 de ani, dar acestea, în mod normal, cu timpul, vor fi scoase din circulaţie, lăsând locul autovehiculelor cu poluare redusă. În acest sens, trebuie menţionat că un autovehicol EURO 2 poluează de circa 7-9 ori mai puţin.

Din măsurătorile de mediu, efectuate în Bucureşti, rezultă că sunt deja zone de circulaţie intensă, unde nivele admise de poluare sunt depăşite, în anumite perioade de timp, de 4 ori, cei mai afectaţi fiind copiii şi bătrânii.

În prezent, industria română de automobile, conform legislaţiei în vigoare, produce autovehicule EURO-2, iar producţia occidentală a trecut la producţia de EURO-3 şi EURO-4. A renunţa deci la această condiţie pentru autovehiculele de import, înseamnă ca peste circa 10-15 ani, în ţările Uniunii Europene să circule numai autovehicole de la EURO-2 în sus, celelalte auvehicule riscând să ia drumul României. Vă mulţumesc.

Mulţumesc, domnule ministru.

Pentru domnul deputat Valentin Vasilescu va răspunde domnul secretar de stat Ion Şelaru. tot dumneavoastră, domnule ministru, vă rog să răspundeţi.

Domnul Ion Şelaru:

La interpelarea domnului deputat Valentin Vasilescu, în urma verificărilor întreprinse la Aeroportul internaţional Bucureşti-Otopeni, s-au constatat următoarele:

În ceea ce priveşte baza legală privind accesul în unităţile aviaţiei civile, accesul în aceste unităţi este reglementat de Dispoziţia 81 din 14.II.97 şi norma emisă de directorul general al Companiei Naţionale Aeroportul internaţional Bucureşti-Otopeni. Potrivit acestor norme, zona administrativă a aeroportului este o zonă cu acces limitat şi controlat. Accesul persoanelor, altele decât personalul propriu şi pasageri, este permis în baza unui permis de vizitator şi cu însoţitor. Aprobarea privind accesul este de competenţa directorului general, respectiv directorului operaţional, după caz.

În ceea ce priveşte istoricul evenimentului care a făcut obiectul interpelării domnului Valentin Vasilescu, fac următoarele precizări.

În ziua de 8 iunie 2001, domnul deputat a solicitat accesul în zona administrativă a Aeroportului internaţional Bucureşti-Otopeni pentru a-şi ridica beneficiul pe anul 2000. Directorul general a aprobat accesul, iar domnul deputat a fost invitat de către directorul general adjunct în biroul său, unde s-a rezolvat solicitarea prin aducerea casierului pentru efectuarea plăţii. Ulterior, după ce a părăsit biroul directorului general adjunct, domnul deputat s-a prezentat la unul din punctele de control de acces ale aeroportului şi a solicitat accesul la fostul birou al dânsului. Întrucât fostul birou se afla într-o zonă cu acces limitat, agentul de securitate de la postul de control a solicitat, conform procedurii de acces, aprobarea pe linie ierarhică. Directorul general a aprobat accesul în condiţiile normelor existente, enumerate mai sus, dar, la primirea aprobării, domnul deputat Vasilescu părăsise zona şi aprobarea a rămas fără efect.

În ceea ce priveşte întrebările punctuale puse de domnul deputat, răspunsurile sunt următoarele.

întrebarea nr.1. agenţii de securitate aeroportuară ai aeroportului nu sunt instruiţi pentru a permite accesul prin punctele de control în mod discreţionar. Ei aplică procedura de acces pentru vizitatori, care presupune: aprobarea din partea directorului operaţional, respectiv a directorului general, după caz, eliberarea permisului de vizitator, însoţirea cu personal autorizat.

întrebarea nr.2. nu există nici o notificare în registrele din punctele de control de acces ale aeroportului care să confirme o interdicţie ca în perioada septembrie 2000-iunie 2001, domnul deputat Valentin Vasilescu să nu aibă acces în aeroport.

întrebarea nr.3. domnul Sorin Stoicescu, în calitate de director operaţional, are competenţe privind acordarea accesului în zonele restricţionate. În cazul de faţă, el a solicitat aprobarea directorului general.

4. Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţelor verifică legalitatea numirii domnului Sorin Stoicescu în funcţia de director operaţional al aeroportului şi ca urmare a acestor verificări se va răspunde şi la întrebarea nr.5, dacă va fi sau nu menţinut pe post Ministerul nostru va verifica, de asemenea, veridicitatea afirmaţiilor apărute în presă la adresa domnului Sorin Stoicescu. Concluziile ce vor rezulta în urma verificărilor solicitate vor fi făcute publice, în cel mai scurt timp posibil.

Fac menţiunea că la interpelarea domnului deputat ni s-a prezentat un dosar cu peste 30 de file, cuprinzând în ele referiri la anumite articole din presă a căror veridicitate necesită timp şi sperăm că, în cel mult două săptămâni, să putem să le efectuăm. Vă mulţumesc.

Mulţumesc. Pentru domnul deputat Ştefan Baban răspunde domnul secretar de stat Ioan Cindrea.

Domnul Ioan Cindrea:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi deputaţi,

Mă numesc Ioan Cindrea, sunt secretar de stat la Ministerul Muncii şi preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

La interpelarea domnului deputat Ştefan Baban, referitoare la combaterea muncii fără forme legale, adresată domnului ministru Marian Sârbu, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale, vă prezentăm următorul răspuns, în sinteză, pentru că am pregătit şi un răspuns detaliat, în scris. Munca fără forme legale este, într-adevăr, o realitate şi este deosebit de greu de cuantificat la ora actuală. Instituţia care se ocupă pentru controlul şi eliminarea muncii fără forme legale este inspecţia muncii care s-a înfiinţat în anul 1999 în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Cadrul legal care asigură intervenţia şi controlul muncii fără forme legale este Legea 130/1999 privind unele măsuri pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.

Conform programului de guvernare, principalele trei direcţii pentru reducerea muncii fără forme legale sunt următoarele: intensificarea controalelor şi creşterea eficienţei acestora; modificarea legislaţiei care stă la baza acestui domeniu şi reducerea fiscalităţii legate de folosirea forţei de muncă. Concret, ce s-a făcut până în prezent? S-au intesificat controalele de către inspectorii de muncă, prin inspectoratele judeţene de muncă, s-a lansat campania naţională pentru identificarea angajatorilor care utilizează forţă de muncă fără forme legale. 980 de inspectori la nivel de ţară, inspectori de muncă acţionează în acest sens în controale inopinante şi există un grup de coordonare centralizat la nivelul Ministerului Muncii, respectiv Inspecţiei Muncii.

O a doua direcţie este aceea de popularizare a obligaţiilor angajatorului şi angajaţilor, astfel încât să se conştientizeze, să se aplice acest act normativ.

O a doua direcţie, conform programului legislativ al Guvernului pe anul 2001, Ministerul Muncii a trecut la întocmirea unui proiect de modificare a Legii 130/1999. acest proiect legislativ a fost elaborat de Ministerul Muncii şi se află în prezent, spre aprobare, după ce a fost discutat cu partenerii sociali, la ministerele interesate. Principalele obiective ale acestei modificări a Legii 130 sunt: diminuarea cazurilor legate de utilizarea în practică a contractelor, convenţiilor civile şi extinderea contractelor de muncă, contracte individuale, inclusiv pe timp parţial. Şi o a doua direcţie, mărirea cuantumului amenzilor, inclusiv sancţiunea cea mai puternică, este vorba de retragerea autorizaţiei de funcţionare pentru agenţii economici, respectiv angajatorii care utilizează forţă de muncă fără forme legale.

O a treia direcţie este cea care pregăteşte reducerea fiscalităţii legată de utilizarea forţei de muncă. Bineînţeles că esenţială pentru reducerea fiscalităţii, aşa cum este prevăzut în programul de guvernare, este creşterea constantă a veniturilor la fondurile legate de utilizarea forţei de muncă şi, bineînţeles, asigurarea prin aceste venituri a resurselor necesare pentru prestaţiile de protecţie socială şi asigurarea unui buget echilibrat sau excedentar. spre exemplu: fondul de şomaj după 5 luni de zile, prezintă excedent, or, dacă acest excedent se va consolida până la sfârşitul anului, există posibilităţi reale ca, în proiectul de buget pe anul viitor, să se intervină în reducerea contribuţiei la fondul de şomaj, între 0,25 până la 0,5%, bineînţeles, totul depinde de execuţia bugetară în partea a doua a anului.

În concluzie, toate aceste măsuri, prevăzute, de altfel, în programul de guvernare, şi anume: intensificarea şi creşterea controlului, modificarea cadrului legislativ şi creşterea veniturilor la fondurile speciale legate de utilizarea forţei de muncă vor conduce la reducerea muncii fără forme legale. Vă mulţumesc.

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru. Pentru domnul deputat Gheorghe Dinu.

Domnul Ştefan Baban (din sală):

Doar două cuvinte, domnule preşedinte.

domnule deputat, am avut cu colegii dumneavoastră mai multe dispute care au răpit celorlalţi colegi ai dumneavoastră care urmează timpul de a beneficia de răspuns.

Domnul Ştefan Baban (din sală):

Doar două cuvinte.

v-am spus, comentarii se pot face doar la întrebări orale sau la interpelări adresate primului-ministru. Nu pot să vă aplic dumneavoastră alt tratament decât cel pe care l-am aplicat celorlalţi colegi ai dumneavoastră. Uitaţi-vă că mai sunt 8 colegi care aşteaptă răspuns şi să le dăm ocazia să-l asculte.

Domnul deputat Gheorghe Dinu este? Da. Din partea Ministerului Sănătăţii cine răspunde? Poftiţi.

Domnul Cezar Macarie:

Mă numesc Macarie Cezar şi sunt secretar de stat la Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Stimate domnule deputat Gheorghe Dinu, referitor la memoriul domnului Şerbănoiu Liviu, angajat al Spitalului municipal Braşov, în funcţia de profesor de cultură fizică medicală privind încheierea contractului de furnizare de servicii publice conexe actului medical cu Casa judeţeană de asigurări de sănătate Braşov, revenim la răspunsul care i-a fost înaintat în urma memoriului cu nr.de înregistrare 23022/155 din 8.05.2001, şi anume:

1. În urma numeroaselor sesizări primite de la comisiile de specialitate, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a propus o serie de amendamente la Ordonanţa de urgenţă nr.83/2000 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical, unele dintre acestea făcând referire la persoanele ce pot exercita în mod independent profesiile prevăzute de Nomenclatorul de funcţii al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi care au fost înaintate Parlamentului pentru o analiză completă. Până la definitivarea formei finale a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2000 nu se pot elabora norme metodologice de aplicare.

2. Reglementarea problemei legate de încheierea contractului de furnizare de servicii publice conexe actului medical cu Casa judeţeană de asigurări de sănătate Braşov, este de competenţa Casei naţionale de asigurări de sănătate. Potrivit art.10 din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000, veniturile cabinetului de practică pot fi realizate, printre altele, din servicii prestate în baza contractului cu furnizorii de sănătate sau, după caz, cu casele de asigurări de sănătate. Având în vedere posibilităţile reduse de finanţare a serviciilor medicale furnizate de unităţile sanitare, spitale, centre medicale, centre de diagnostic şi tratament, cabinete individuale pentru anul 2001, nu sunt fonduri care să facă posibilă încheierea unor contracte cu cabinetele de practică. De serviciile conexe actului medical prestate în cabinetele de practică, asiguraţii beneficiază, ca urmare a contractelor încheiate cu Casa de asigurări de sănătate cu medicii de specialitate recuperare, medicină fizică şi balneologie. Vă mulţumesc.

Şi eu vă mulţumesc. Tot pe dumneavoastră vă rog să răspundeţi domnului deputat Ludovic Abiţei.

Domnul Cezar Macarie:

Stimate domnule deputat Ludovic Abiţei, Ministerul Sănătăţii şi Familiei este şi va fi implicat în monitorizarea stării de sănătate a populaţiei ca un întreg al stării de bine a naţiunii. Din acest punct de vedere, asigurarea securităţii alimentare constituie o preocupare permanentă şi se află în centrul atenţiei noastre. În mult mediatizata controversă "suplimente nutritive" versus "produse medicamentoase" trebuie precizate următoarele aspecte: în primul rând, linia de demarcare exactă dintre cele două tipuri de produse nu este foarte clar trasată nici în lumea medicală a comunităţii europene. Plantele medicinale pot deveni suplimente nutritive dacă nu fac parte din lista celor care conţin substanţe cu efecte farmacodinamice cunoscute, indiferent de cât de veche este tradiţia lor curativă.

În acest moment, noul Ordin al Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr.282/2001 extinde mult lista cu grupele de suplimente nutritive avizate prin Direcţia generală de sănătate publică, comparativ cu Ordinul nr.910 din 2000.

Referitor la omisiunea cuvântului plante din ordinul sus-amintit, situaţia este următoarea: prin Ordinul nr.975/1999 sunt reglementate normele igienico-sanitare ale alimentelor produse din plantele alimentare. Conform art.70 alin.8 al aceluiaşi ordin sunt precizate condiţiile igienico-sanitare pe care trebuie să le îndeplinească un ceai din plante pentru obţinerea avizului de producere şi comercializare. Ordonanţa de Guvern nr.113 defineşte alimentul drept un produs în stare naturală destinat consumului uman, cu excepţia tutunului, produselor medicinale, substanţelor narcotice sau psihotrope.

Neînţelegerea exactă a deparatajării clare între "supliment nutritiv" şi "produs medicamentos" constituie cauza unor nemulţumiri ale producătorilor de produse aflate la graniţa dintre cele două categorii de produse. Pentru depăşirea situaţiei create, în ultimul timp, s-a elaborat o listă de plante care va fi aprobată prin ordin al ministrului în scopul de a clarifica identitatea ceaiurilor de tip alimentar.

În şedinţa Consiliului ştiinţiific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului, care a avut loc în data de 23.VI.2001, a fost dezbătută problematica referitoare la autorizarea de punere pe piaţă a produselor medicamentoase pe bază de plante cu utilizare tradiţională, prilej cu care s-a adoptat o hotărâre prin care a fost aprobat ghidul privind produsele medicamentoase pe bază de plante cu utilizare terapeutică tradiţională. Potrivit acestor norme, autorizarea de funcţionare, de punere pe piaţă a acestor plante poate fi făcută pe baza unui dosar simplificat, scutit parţial sau total de determinări toxicologice, farmacologice şi clinice. Ghidul cuprinde 182 de tipuri de plante medicinale, iar facilităţile variază în funcţie de indicaţia terapeutică şi de siguranţa în utilizarea produsului.

Până la apariţia ghidului, se vor prelungi cu încă 6 luni avizele sanitare, eliberate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pentru anumite produse aflate la limita graniţei dintre supliment şi medicament al căror termen de valabilitate este în prag de expirare. Astfel, considerăm că se va clarifica situaţia privind produsele care conţin preponderent plante medicinale sub diferite forme farmaceutice de extracţie şi condiţionare. Totodată şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei îşi va putea respecta obiectivul principal, acela de asigurare a securităţii produselor alimentare şi medicamentoase, iar prin aceasta, starea de sănătate a populaţiei.

În ceea ce priveşte referirea la înregistrare ilegală a produselor care conţin preponderent plante medicinale ca medicament, precizăm că şi în alte ţări din Comunitatea Europeană numai legislaţia stabileşte categoria în care se încadrează produsele "supliment" sau "medicament", în funcţie de compoziţia şi efectul lor. Vă mulţumesc.

Şi eu vă mulţumesc, domnule ministru. Dacă domnul Székely Ervin Zoltan este aici? Nu este. Domnule Predilă, vă rog să-i comunicaţi în scris răspunsul dumneavoastră.

Domnul George Moisescu este aici? Da, poftiţi. Domnule Predilă, vă rog să răspundeţi domnului deputat George Moisescu la interpelare.

Domnul Gheorghe Predilă (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor):

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Întrebarea dumneavoastră se referă la Insula Mare a Brăilei, problemă care a mai fost dezbătută şi în Senatul României şi îmi permit să vă prezint răspunsul pe care îl am de la organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii.

Deci, în prezent, Societatea comercială Insula Mare a Brăilei se află în proces de reorganizare şi funcţionează în baza planului de organizare aprobat de Comitetul creditorilor la data de 12 aprilie anul acesta. În plan, printre alte măsuri, se prevăd: dezvoltarea unor activităţi de morărit şi panificaţie, fabrici de ulei, produse lactate, precum şi o reţea proprie de desfacere a produselor; să se reînfiinţeze fermele de animale, iar efectivele de vaci să ajungă până la 7000 de capete, 50000 de ovine, sectoare care au fost lichidate în anul 2000; să se achiziţioneze noi tractoare, să se tripleze practic numărul celor existente. Altfel, ştiţi că au fost şi dirijate utilaje care fac parte dintr-un program finanţat din surse externe, utilaje de irigare bazate pe echipamente moderne cu autodeplasare, 200 de bucăţi, să se promoveze un marketing mai bun decât a fost până acum şi să se elimine intermediarii în lanţul de valorificare a producţiei, să se reconsidere în general managementul societăţii pentru a creşte gradul de valorificare a produselor, eficienţa utilizării acestor resurse materiale şi umane.

Ca urmare, datoriile către bugetul de stat şi local, bugetul obligaţiilor sociale, alţi furnizori şi creditori care, până în acest an, au ajuns la valoarea de aproape 588 de miliarde de lei, trebuiesc să acopere în proporţie de 4,2% în acest an, ajungându-se până la 65,2% până în 2004.

Agenţia Domeniului Statului, analizând măsurile prevăzute, a constatat că nu există finanţare pentru un asemenea plan. Pentru valorificarea mijloacelor fixe proprii deja ipotecate şi eşalonarea unor datorii către instituţiile publice, accesul la subvenţiile acordate de stat, scutirea de plată a redevenţei au fost soluţii care au stat la baza întocmirii acestui plan.

Dacă adăugăm şi faptul că actualul director, domnul Dan Ionel, numit de judecătorul sindic, a fost şi directorul general al societăţii mamă, respectiv Braigal S.A., încheiînd câteva contracte istorice, cum a fost cel cu bursa Agrirom, se prefigurează pericolul declarării falimentului pe fondul apariţiei unor disensiuni cu asociatul Reem Import-export SRL. Firma Reem a investit circa 146 de miliarde de lei până acum pentru cultivarea pământului pe întreaga suprafaţă, unicat până acum în ultimii 9 ani, şi mai sunt necesare încă 150 de miliarde de lei pentru întregul an agricol 2001 şi 2002.

Agenţia Domeniului Statului, care are ca obiectiv principal lucrarea pământului, protejarea recoltei din această vară, cu acordul autorităţilor locale, a hotărât, pe baza cercetărilor proprii şi ale altor colective, să impună un management unic pentru anul 2001, în condiţiile unor clauze acoperitoare pentru salvarea Insulei Mari a Brăilei.

Contractul de management la care face referire interpelarea dumneavoastră stabileşte ca parametri de performanţă cerinţele din planul de reorganizare şi, în plus, se realizează investiţii din infrastructură, drumuri, sisteme de irigaţii, comensurate astfel: în 2001 30 de miliarde de lei vor fi plătiţi către creditori, deci 5,4% faţă de 4,2, cum a fost iniţial, din datoria totală de 588 de miliarde; investiţii în sistemul de irigaţii, de circa 1 milion de mărci; modernizarea drumurilor 250 de mii de mărci; protecţia mediului, căreia i s-au alocat în program 250 de mii de mărci; protecţia socială masă, cazare, transport - de 300 de mii de mărci şi menţinerea numărului actual de salariaţi.

Totodată, s-a hotărât monitorizarea şi controlul de către Agenţia Domeniului Statului şi administratorului judiciar, astfel încât să se evite luarea de decizii nefavorabile Insulei Mari a Brăilei.

Nota de control la care vă referiţi, semnată de domnul Ovidiu Grecea, nu conţine nici o referire la prejudicii produse de către Enciu, respectiv Firma RING.

La Parchetul din Galaţi - noi am verificat, prin direcţia noastră de control -, nu există un dosar aflat pe rol cu un prejudiciu de 47 de miliarde de lei, imputabil Firmei RING Import-export.

Nota de control menţionată are mai multe date de înregistrare, respectiv la 1 martie, la 5 martie, la 6 martie avem şi copii, dacă vreţi să vi le punem la dispoziţie, vi le punem -, astfel încât este imposibil să fi fost verificat un contract de asociere în participaţiune încheiat pe data de 14.04.2001.

Curtea de Apel Galaţi a respins recursul la data de 4 iunie 2001, întrucât Consiliul creditorilor, din care face şi Firma RING, a acceptat îmbunătăţirile planului iniţial de reorganizare aduse de către Agenţia Domeniului Statului prin identificarea unor soluţii concrete de finanţare a rambursării datoriilor către creditori şi este anexat şi procesul-verbal al şedinţei Consiliului creditorilor din 25 mai a.c., anterior, deci, datei pronunţării Curţii de Apel Galaţi.

În ceea ce priveşte adunarea generală a acţionarilor din 4.06., deşi anunţul de convocare a venit din partea S.C. Insula Mare a Brăilei, nimeni din conducerea societăţii, la controlul care a fost efectuat, nu a recunoscut că ar fi convocat această adunare generală.

Deşi cenzorii au constatat nelegalitatea convocării adunării generale şi avem copia procesului-verbal încheiat cu această ocazie, reprezentantul acţionarului majoritar, respectiv Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care deţine 70% din capitalul social, putea lua orice decizie şi el a cerut administratorului judiciar să convoace pe 27.06.2001 adunarea generală a acţionarilor, conform prevederilor legale. Avem şi aici o copie.

În afara acestor fapte şi documente, considerăm că important este şi noi am luat deja măsuri, astăzi deja s-a constituit încă un colectiv care va supraveghea permenent Insula Mare a Brăilei, în aşa fel ca nici o activitate de acum încolo care se desfăşoară să nu permită săvârşirea unor fapte care să diminueze veniturile care pot fi realizate în acest an. Pentru că Insula Mare a Brăilei pentru noi este un furnizor de redevenţă şi trebuie să ne-o încasăm atât cât putem, cu respectarea tuturor prevederilor legii. Iar contractul, la care se referă interpelarea, el are valabilitate numai până la sfârşitul acestui an. Şi nu este nici un secret să vă spunem că noi căutăm în continuare investitori potenţiali, cu care să încheiem documente, să asigurăm funcţionarea şi realizarea unor producţii care sunt posibile în acest mănos pământ pe care-l are România şi care altă ţară din lume nu-l are în momentul de faţă şi ar fi păcat ca o asemenea resursă să nu o punem în valoare.

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Ultimul răspuns care este înscris de către staff pe lista de astăzi trebuie să-l adresaţi tot dumneavoastră, domnule secretar de stat Gheorghe Predilă, domnului deputat Dan Coriolan Simedru.

Domnule Simedru, nu ştiu dacă aţi dezvoltat. Poftiţi.

cealaltă interpelare ştiam că aţi dezvoltat-o, aici nu ştiam şi vă dau cuvântul.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului ministru Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

În ultima perioadă, o serie de cotidiene, precum: "Adevărul", "Curentul", "Jurnalul Naţional" au publicat articole care: "Uz de fals cu viză PDSR", "Trafic de certificate eliberate de Direcţia Sanitar-Veterinară", "Directoarea Agenţiei Veterinare Bucureşti face afaceri ilegale cu case", prin care dezvăluie activitatea infracţională a medicului veterinar Mirică Narcisa, angajată din dispoziţia fostului ministru al agriculturii Ioan Mureşan.

Această angajare s-a făcut pe criterii pur clientelare, pe funcţie de medic veterinar gr.I, prin încălcarea prevederilor Legii nr.188 din 1999, art.49, 52 şi 54, gradul I fără susţinerea examenelor de medic veterinar de gr.II şi III din cadrul Direcţiei sanitar-veterinare Ilfov.

Menţionez că în baza aceleiaşi legi, medicul veterinar Mirică Narcisa putea fi angajată numai ca debutant cu salariul aferent.

Tot prin încălcarea prevederilor legale, prin ordinul ministrului Mureşan, medicul veterinar debutant Mirică este promovată la data de 18 septembrie 2000 în funcţia de director al Direcţiei sanitar-veterinare Bucureşti, înlocuind-o în această funcţie de doctor veterinar Toma care, pe lângă faptul că deţinea toate gradele profesionale, este şi doctor în ştiinţe veterinare.

Dând dovadă de abilitate şi oportunism, doamna Mirică Narcisa, după cum declară în presă chiar dânsa, sponsorizează campania electorală a PDSR cu 250 de milioane de lei, bani ce ar fi provenit din beneficiile firmei sale, dar care firmă, în ultimii trei ani şi-a încheiat activitatea cu pierderi.

Ca răsplată pentru serviciile sale, PDSR şi conducerea actuală a ministerului o menţin în funcţie deşi instanţa de judecată, prin sentinţa definitivă nr. 668 din 2000 anulează ordinul ministrului de transfer şi de numire ca director la Direcţia sanitar-veterinară Bucureşti.

Activitatea infracţională a doamnei Mirică, dezvăluită în presă, a constat în eliberarea unor certificate veterinare de transport de produse alimentare din import unor firme din Bucureşti, prin abuz de serviciu, prin depăşirea competenţelor teritoriale, certificatele purtând antetul şi ştampila Circumscripţiei veterinare Otopeni, judeţul Ilfov, şi fiind eliberată pe ruta Bucureşti-Constanţa unor firme din Bucureşti. Mai mult, unele certificate, purtând antetul, ştampila, parafa cu semnătura doamnei Mirică, au fost eliberate după data de 18 septembrie 2000, când dânsa nu mai deţinea funcţia de medic veterinar al Circumscripţiei Otopeni, judeţul Ilfov.

eliberarea acestor certificate s-a făcut prin fals intelectual şi, evident, prin necompletarea rubricii prevăzute de certificate, referitoare la numărul şi data buletinelor de analiză de laborator a produselor alimentare din import, absolut obligatorii conform legislaţiei sanitare.

Aceste fapte vin să confirme încă o dată afacerile oneroase ale unor firme de import de produse de alimentare, cu valabilitate scăzută şi chiar depăşită, susţinute nu dezinteresat de funcţionari publici corupţi care fac obiectul cercetărilor penale, declanşate de Inspectoratul General al Poliţiei.

În Ziarul "Adevărul" din data de 12 iunie 2001, sunt dezvăluite fapte cu conotaţie penală, aflate în cercetarea Parchetului General privind însuşirea prin fals şi uz de fals în baza Legii nr.112 din 1995, la un preţ derizoriu a unui imobil din centrul Capitalei, de către Mirică Narcisa, evaluat de semnatarul articolului la o valoare de peste 138 de mii de dolari.

Ţinând cont de cele semnalate mai sus, de starea de tensiune şi indignarea justificată a medicilor veterinari din Capitală, unii dintre ei fără slujbă în urma restructurărilor hotărâte de dumneavoastră, dar aplicate de o persoană contestată, vă rog, domnule ministru, să analizaţi cu toată atenţia acest caz şi să dovediţi că acuzaţiile de clientelism politic şi sponsorizare ilegală a campaniei electorale nu se probează, pentru că o persoană cu un comportament atât de dubios nu poate fi protejata dumneavoastră.

Cunoscându-vă ca un om preocupat de sănătatea morală a instituţiei pe care o conduceţi, aştept cu interes răspunsul dumneavoastră şi vă asigur de întreaga mea consideraţie.

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc.

Domnule Predilă, vă rog să răspundeţi.

Domnul secretar Gheorghe Predilă, de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Cu privire la încadrarea medicului veterinar Mirică Narcisa, dumneavoastră singur aţi spus şi acum la microfon, ea a fost încadrată ca medic veterinar la 15.02.2000, prin concurs organizat de Direcţia sanitar-veterinară Ilfov, cu respectarea prevederilor Legii nr. 154/1998, Hotărârii de Guvern nr. 749/1998, fapt confirmat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale printr-o adresă, respectiv 10.199 din 22.03, Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Direcţiei de resurse umane, semnate de secretarul general la vremea respectivă.

La data de 12.09.2000, prin Ordinul nr. 1393, directorul Direcţiei sanitar-veterinare a municipiului Bucureşti, respectiv doamna doctor Toma Constantina, a fost eliberată din funcţie şi, până la ocuparea legală a postului, a fost transferată în interesul serviciului doamna Mirică Narcisa şi a fost delegată să exercite atribuţiile de director al acestei direcţii. Deci, nu a fost încadrată de partidul de guvernământ, nici de Guvernul actual, ca director al Direcţiei sanitar-veterinare. Fosta directoare a Direcţiei sanitar-veterinare a municipiului Bucureşti, doamna doctor Toma Constantina, a contestat la vremea respectivă Ordinul nr. 1393 din 2000, al ministrului agriculturii şi alimentaţiei, la judecătorie şi, prin sentinţa civilă nr. 768 din 29.01.2001, s-a dispus reîncadrarea în postul respectiv a contestatarei.

După rămânerea definitivă a sentinţei, prin Ordinul nr. 578 din 10.V.2001, doamna doctor Toma Constantina a fost reîncadrată ca director al Direcţiei sanitar-veterinare a municipiului Bucureşti. Ulterior, doamna doctor Toma Constantina a solicitat eliberarea din funcţia de director şi a cerut să fie numită ca şef de circumscripţie, ceea ce s-a aprobat. Cererea poartă numărul de înregistrare 26.559 din 16.05. O avem în dosar. Dacă doriţi, v-o punen la dispoziţie.

Pentru ocuparea definitivă a postului de director al Direcţiei sanitar-veterinare a municipiului Bucureşti, a fost organizat concurs în data de 6-7 iunie a.c., la care s-au înscris mai mulţi candidaţi, dar, în final, s-au prezentat numai două persoane, respectiv doamna Ionescu Caliopia şi doamna doctor Mirică Narcisa. Urmare a rezultatelor obţinute, conform notelor acordate de Comisia constituită în acest scop, precum şi conform recomandărilor făcute de preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din România, respectiv prof.univ.dr. Ioan Miclăuş, preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din Bucureşti, prof.univ.dr. Victor Crivineanu, preşedintele Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, dr. Horaţiu Olaru, concursul a fost câştigat de doamna Mirică Narcisa, fără a se formula vreo contestaţie de către cealaltă contracandidată.

Cu privire la sponsorizarea campaniei electorale a PDSR de către doamna Mirică Narcisa, noi nu avem la Ministerul Agriculturii date şi nici nu urmărim asemenea lucru, dar, din relaţiile date de doamna Mirică Narcisa, rezultă că apare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu suma de 250 de milioane de lei, suma constituind sponsorizare. Rezultă că sponsorizarea, dacă a fost publicată în Monitorul Oficial, conform legilor în vigoare, este legală şi, deci, în regim de transparenţă. Deci, noi nu se putem amesteca într-o treabă ca asta.

Cu privire la aşa-zisa activitate infracţională a respectivei, până la această dată, la nivelul conducerii ministerului, noi nu am primit sesizări şi nici măcar vreun act, vreo decizie, vreo hotărâre judiciară în ceea ce o priveşte.

Cu privire la imobilul cumpărat, la care face referire interpelarea, nu intră în atribuţiile noastre să cunoaştem tranzacţiile imobiliare făcute în interes personal de către salariaţii proprii din unităţile subordonate. Există structuri ale aparatului de stat, competente să constate, să evalueze şi să ia măsurile necesare.

Din informaţiile furnizate de Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară, ca organ de specialitate, rezultă că în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare a municipiului Bucureşti a existat o permanentă stare de tensiune şi anterior şi, tocmai pentru detensionarea, probabil, a situaţiei, a fost transferată persoana la care face referire materialul.

Este adevărat că măsurile de restructurare şi organizare impuse ca urmare a prevederilor Legii bugetului din anul 2001, afectează unii salariaţi care au fost disponibilizaţi, dar măsurile au fost luate în conformitate cu Legea bugetului, conducerea Ministerului Agriculturii întreprinde în mod repetat demersuri la toate nivelurile de decizie politică şi administrativă ca să asigurăm măsurile necesare menţinerii specialiştilor din agricultură şi, după cum ştiţi, există şi o ordonanţă de urgenţă recent promovată, care înfiinţează acele structuri comunitare către care vor fi dirijaţi specialiştii disponibilizaţi. Mie îmi pare rău că suntem într-o asemenea situaţie să discutăm, dar, dacă alţi specialişti se prezentau la concurs şi câştigau concursul, noi nu aveam cum să ne opunem. Deci, au fost doi, concursul s-a organizat în baza actelor normative în vigoare. Acesta a fost câştigătorul, există aprecieri la dosar, vi le pun la dispoziţie.

Domnul Simedru are de ridicat o problemă de procedură.

Consider că răspunsul nu a fost un răspuns clar adresat la această interpelare. Sună cam ca şi o întrebare de "cât este ceasul?" şi cineva răspunde că "nu plouă afară". Eu am ridicat nişte probleme în legătură cu, evident, cu încălcarea legislaţiei sanitar-veterinare şi mi s-a povestit cum s-a desfăşurat un concurs şi recomandările care, de multe ori, aceste recomandări cred că astupă multe lucruri în neregulă sub ele, cu cât sunt mai înalte aceste recomandări.