Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Continuăm şedinţa cu solicitări şi colegi care s-au înscris pentru ordinea de zi de astăzi, pentru a prezenta interpelări.

Doamna Simona-Elena Macovei Ilie, din partea Grupului parlamentar SOS România.

Este în sală? Nu.

Doamna Elena-Laura Toader, tot SOS România? Nu este în sală.

Ioan Lăzăroi? Nu este în sală.

Patricia-Simina-Arina Moş? Nu este în sală.

Ana-Marcela Baş?

Vă rog, aveţi două interpelări.

Vă ascultăm.

Doamna Ana-Marcela Baş:

Interpelare adresată ministrului energiei, domnului Bogdan-Gruia Ivan.

Obiectul întrebării - "Preţurile carburanţilor, o povară insuportabilă pentru familiile româneşti".

Stimate domnule ministru,

În fiecare dimineaţă ne uităm cu îngrijorare şi suferinţă la preţul carburanţilor. Cu aceeaşi înfiorare ne vom uita şi la preţurile facturilor la gaze. Aceste preţuri reprezintă o povară insuportabilă pentru familiile româneşti.

România este o ţară binecuvântată cu resurse naturale. Zăcămintele noastre de petrol şi gaze naturale ne plasează printre cele mai înzestrate naţiuni din Europa Centrală şi de Est. Şi, totuşi, cetăţenii români plătesc la pompă preţuri care depăşesc cu mult puterea lor de cumpărare - preţuri formate, în mare parte, sub influenţa unor mecanisme de piaţă internaţională, care nu ţin seama de realităţile noastre naţionale. Această situaţie ridică o întrebare fundamentală de politică publică, la care Guvernul trebuie să răspundă cu claritate şi celeritate.

Prin urmare, vă rugăm să ne răspundeţi la următoarele întrebări:

- Când va elabora Executivul o strategie naţională clară pentru extragerea şi valorificarea urgentă a rezervelor naturale de hidrocarburi, în beneficiul direct al cetăţenilor români?

- Ce măsuri concrete are în vedere Guvernul pentru investiţii în capacităţile de rafinare de pe teritoriul naţional, astfel încât România să nu mai depindă de procesarea externă a propriilor resurse?

- Cum intenţionează statul român să protejeze economia locală şi regională de efectele distorsionate ale unor interese economice externe care subminează competitivitatea şi coeziunea noastră internă?

Mulţumesc frumos.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian-Alexandru Popa, Grupul parlamentar POT.

Aveţi două interpelări.

Vă rog să susţineţi una dintre acestea.

Domnul Cristian-Alexandru Popa:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Interpelare privind sălile de sport aparţinând Ministerului Educaţiei.

Domnule ministru Mihai Dimian,

Înţelegem importanţa uriaşă a sportului, la nivel naţional.

Prin activităţi sportive, copiii şi tinerii stau departe de consumul de droguri, alcool şi alte dependenţe.

Sportul pentru toţi este o pepinieră, în acelaşi timp, pentru sportul de performanţă.

De aceea, sălile de sport din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar joacă un rol esenţial pentru susţinerea sportului românesc.

Prin aceasta, vă rog să-mi comunicaţi următoarele:

1. Câte săli de sport aparţinând instituţiilor de învăţământ există la nivel naţional?

2. Câte săli de sport aparţinând instituţiilor de învăţământ se află în proces de reabilitare-renovare?

3. Pentru câte dintre ele există solicitări privind derularea unor lucrări de reabilitare-renovare?

Şi 4. Ce posibilităţi de finanţare a sălilor de sport au fost puse la dispoziţie instituţiilor interesate, de către Guvernul României, prin fonduri naţionale sau europene?

Având în vedere importanţa sportului românesc care începe în şcoală, vă solicit respectuos un răspuns scris şi oral, în termenul prevăzut de lege.

Mulţumesc mult.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Aurora-Tasica Simu? Nu este în sală.

Domnul Florin Caragaţă? Nu este în sală.

Mihai-Adrian Ţiu? Nu este în sală. (Vociferări.)

Este?

Vă rog. (Vociferări.)

Da, o singură interpelare.

Domnul Mihai-Adrian Ţiu:

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Interpelarea de astăzi este adresată Ministerului Finanţelor, domnului ministru Alexandru Nazare.

Obiectul interpelării - "Povara fiscală excesivă pe forţa de muncă şi lipsa totală de sprijin pentru familii".

Stimate domnule ministru,

România continuă să fie una dintre ţările cu cea mai mare fiscalitate pe forţa de muncă din Europa, în timp ce state membre precum Polonia, Ungaria şi Bulgaria aplică politici fiscale mai echilibrate, menite să păstreze, să stimuleze şi să echilibreze piaţa forţei de muncă.

Astăzi, în România, munca este pedepsită, nu încurajată. Angajatul şi angajatorul sunt sufocaţi de taxe, iar rezultatul este unul evident: românii aleg să muncească în alte ţări, unde sunt respectaţi şi sprijiniţi.

În acelaşi timp, Guvernul Bolojan continuă să ia decizii care ridică serioase semne de întrebare.

A redus impozitarea pe cifra de afaceri de la 1% la 0,5%, diminuând veniturile statului, fără o strategie clară de compensare.

De asemenea, permite, în mod tacit, "liberalizarea" externalizării profitului generat în România, fără a impune mecanisme reale de reinvestire în economia naţională.

Domnul premier, de asemenea, pentru 2027 va elimina impozitul pe cifra de afaceri. Cu alte cuvinte, taxăm munca românilor la maximum, dar permitem capitalului să plece liber din ţară. Şi, din păcate, nu este totul.

De aceea, domnule ministru al finanţelor, doresc să vă întreb următoarele:

- Când intenţionaţi să reduceţi concret povara fiscală pe forţa de muncă din România?

- Ce măsuri aveţi în vedere pentru a opri migraţia forţei de muncă, cauzată direct de ridicarea taxării pe forţa de muncă?

- De ce nu există politici fiscale reale de sprijin pentru familiile cu copii, în contextul unei crize demografice evidente?

- Ce măsuri concrete veţi lua pentru a obliga sau stimula reinvestirea profitului realizat în România, în locul liberalizării externalizării profitului?

- Cum justificaţi reducerea impozitării pe cifra de afaceri, în paralel cu menţinerea unei fiscalităţi sufocante pe muncă?

România nu mai poate continua pe acest drum. Dacă nu reduceţi urgent taxarea muncii şi nu construiţi politici reale pentru familii şi pentru capitalul românesc, vom rămâne fără oameni, fără contribuabili şi, în final, fără economie.

Vă solicit public să precizaţi românilor când intenţionaţi să reduceţi povara fiscală pe forţa de muncă în România.

Aştept răspunsul dumneavoastră în scris şi, desigur, aici.

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat Verginia Vedinaş, Grupul parlamentar SOS România.

Aveţi două interpelări.

Vă rog să susţineţi una.

Doamna Verginia Vedinaş (din sală):

O întrebare şi o interpelare.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

O întrebare şi o interpelare.

Aici îmi este semnalat că aveţi două interpelări.

Doamna Verginia Vedinaş (din sală):

E o eroare.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

E în regulă, deci, o întrebare şi o interpelare.

Doamna Verginia Vedinaş:

Doamnă preşedinte,

Dragi colegi,

Ambele forme, proceduri, pe care le susţin în faţa domniilor-voastre au ca obiect problema costului vieţii şi inflaţia - inechităţi între venituri şi cheltuieli.

În ceea ce priveşte întrebarea, aspectele pe care le punem în discuţie şi la care solicităm răspunsuri sunt următoarele:

Care sunt motivele concrete pentru care Guvernul a ales creşterea taxelor, în locul reducerii cheltuielilor inutile?

Ce măsuri de reformă structurală au fost implementate?

Cum estimează Guvernul impactul acestor creşteri de taxe asupra mediului de afaceri şi investiţiilor?

De ce deficitul bugetar rămâne ridicat, în ciuda majorării veniturilor prin taxe?

Ce garanţii oferă Guvernul că nivelul de trai al populaţiei nu va fi afectat negativ?

Ce măsuri legislative intenţionează Guvernul să adopte pentru corelarea veniturilor cu rata inflaţiei?

De ce România nu aplică mecanisme similare celor din alte ţări, cum ar fi Belgia, privind indexarea automată?

Care este poziţia Guvernului faţă de recomandările Comisiei Europene privind protejarea puterii de cumpărare?

Şi ultima:

Dacă există o evaluare oficială a impactului inflaţiei asupra gospodăriilor vulnerabile?

În ceea ce priveşte interpelarea, am pornit de la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în care se subliniază necesitatea unor măsuri proporţionale şi eficiente pentru protejarea cetăţenilor.

În acest sens, interpelarea este făcută în contextul unei crize evidente a echilibrului dintre venituri şi cheltuieli.

Prima problemă:

Cum explicaţi absenţa unor mecanisme de ajustare automată a veniturilor?

De ce cetăţenii români sunt expuşi riscului de sărăcie mai mare decât ceilalţi cetăţeni europeni?

Solicităm să se prezinte un plan concret şi calendarul măsurilor pe care Guvernul le va adopta pentru a corecta aceste inechităţi şi să se explice de ce România nu aplică principiile de protecţie socială recunoscute la nivel european, astfel încât nivelul de trai al românilor a scăzut într-un mod dramatic.

Solicităm răspuns scris şi oral.

Am indicat adresa de e-mail la care ni se poate răspunde.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Doamna deputat Simona Bucura-Oprescu - o interpelare.

Domnul deputat Paul-Claudiu Cotîrleţ - două interpelări.

Domnul deputat Sorin-George Oltenaşu, SOS România - o interpelare.

Domnul deputat Brian Cristian, USR - o interpelare.

Doamna deputat Raisa Enachi, neafiliat - o interpelare.

Vă rog.

Doamna Raisa Enachi:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Interpelare adresată domnului Manole, ministrul muncii, familiei, tineretului şi solidarităţii sociale.

Subiectul - "Protecţia copilului sau bifarea procedurilor - despre evaluări care pot pune copiii în pericol".

Protecţia copilului nu este o formulă declarativă şi nici un exerciţiu birocratic. Este o obligaţie fundamentală a statului.

În practică, apar situaţii în care evaluarea persoanelor care solicită plasament sau adopţie se limitează la declaraţiile acestora şi la interviuri formale, fără o verificare reală a informaţiilor relevante privind comportamentul anterior.

Vă aduc în atenţie un caz concret, în care Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Bucureşti, Sectoarele 2 şi 6, au fost sesizate cu privire la comportamente abuzive anterioare ale unei persoane implicate într-o procedură de plasament. Un copil biologic major al persoanei evaluate s-a prezentat la instituţie şi a relatat abuzuri trăite direct, pe o perioadă îndelungată, până la vârsta de 19 ani.

Răspunsul primit a fost iniţial că instituţia nu este organ de anchetă, fiind trimis către Poliţie. Ulterior, i s-a permis doar depunerea unei declaraţii, fără nicio garanţie că aceasta va conta efectiv în evaluare. Or, Protecţia Copilului nu poate funcţiona doar după logica - există condamnare sau nu există condamnare.

Dacă evaluarea garanţiilor morale prevăzute în Legea nr. 272/2004 nu include analiza reală a unor astfel de semnale, atunci vorbim despre un mecanism golit de conţinut.

În acest context, domnule ministru, vă solicit răspunsuri clare la următoarele întrebări:

Consideraţi acceptabil ca evaluarea unui solicitant de plasament să se bazeze, în esenţă, pe propriile declaraţii ale acestuia şi pe interviuri formale?

Este DGASPC obligată sau nu să analizeze efectiv declaraţiile privind comportamente abuzive depuse de terţi în cadrul procedurii de evaluare sau aceste declaraţii pot fi ignorate, în lipsa unui dosar penal?

Cum justificaţi faptul că o persoană care reclamă abuzuri trăite direct este trimisă la Poliţie, în loc ca informaţiile furnizate să fie utilizate preventiv în evaluarea unui posibil plasament?

În absenţa unei condamnări definitive, ce valoare reală au în evaluarea garanţiilor morale semnalele venite din partea copiilor biologici sau a altor persoane apropiate solicitantului?

Ce măsuri concrete veţi lua pentru a elimina caracterul formal al acestor evaluări şi pentru a vă asigura că informaţiile relevante, chiar şi în lipsa unui dosar penal, sunt analizate efectiv?

Vă atrag atenţia că ignorarea unor astfel de semnale nu înseamnă neutralitate administrativă, ci asumarea riscului ca statul să plaseze un copil într-un mediu abuziv. Interesul superior al copilului nu poate fi invocat selectiv. Dacă sistemul ignoră tocmai vocile celor care au trăit abuzul, atunci nu mai vorbim despre protecţie, ci despre o gravă vulnerabilitate instituţională. (I se întrerupe microfonul.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Nini-Alexandru Pascalini are 21 de interpelări.

Vă rog să susţineţi una.

Domnul Nini-Alexandru Pascalini:

Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru al sănătăţii, Alexandru Rogobete, cu obiectul - "Măsuri concrete pentru depistarea timpurie, diagnosticarea şi accesul la servicii pentru persoanele cu tulburări de spectru autist".

În contextul Zilei Internaţionale de Conştientizare a Autismului, marcată anual pe 2 aprilie, şi al necesităţii trecerii de la acţiuni simbolice la intervenţii publice măsurabile, sunt necesare clarificări privind capacitatea sistemului public de sănătate de a asigura depistarea timpurie, diagnosticarea şi orientarea rapidă către servicii adecvate pentru copii şi adulţi cu tulburări de spectru autist.

În practică, numeroase familii reclamă întârzieri în evaluare şi diagnostic, acces dificil la specialişti, diferenţe majore între judeţe în privinţa serviciilor disponibile şi costuri ridicate pentru intervenţiile necesare, ceea ce generează inechităţi şi reduce şansele unei recuperări sau integrări cât mai bune.

În aceste condiţii, consider utilă prezentarea unei situaţii clare privind infrastructura existentă, resursele umane, serviciile decontate şi calendarul unor măsuri concrete care să transforme tema autismului dintr-o preocupare declarativă într-o prioritate de politică publică.

Având în vedere aceste aspecte, vă rog să răspundeţi punctual la următoarele întrebări:

Câte unităţi sanitare publice din România asigură în prezent servicii de evaluare şi diagnostic pentru tulburări de spectru autist, defalcat pe judeţe şi pe categorii de vârstă?

Care este timpul mediu de aşteptare pentru evaluare şi diagnostic în sistemul public şi ce diferenţe semnificative există între judeţe sau regiuni?

Ce măsuri concrete are în vedere Ministerul pentru introducerea sau extinderea screening-ului de dezvoltare şi a mecanismelor de trimitere rapidă, prin medicina de familie, pediatrie şi alte servicii de asistenţă medicală primară?

Ce servicii medicale şi conexe pentru persoanele cu tulburări de spectru autist sunt decontate în prezent din fonduri publice şi ce extinderi de pachet sunt avute în vedere pentru perioada următoare?

Ce plan are Ministerul pentru creşterea numărului de specialişti implicaţi în evaluare şi intervenţie, inclusiv prin formare profesională pentru medici de familie, pediatri, psihologi pediatrici, psihologi clinicieni şi alte categorii relevante?

Există un registru naţional, o bază de date sau un mecanism unitar de raportare privind numărul persoanelor diagnosticate, distribuţia teritorială şi accesul efectiv la servicii, iar dacă nu există, în ce termen poate fi instituit un astfel de instrument?

Care este calendarul şi ce alocări bugetare sunt avute în vedere pentru înfiinţarea sau extinderea unor centre regionale ori judeţene capabile să asigure trasee integrate de evaluare, diagnostic şi orientare către intervenţie?

Am menţionat unde poate să fie transmis răspunsul în scris.

Şi vă mulţumesc anticipat.

Nini Pascalini, deputat, Circumscripţia nr. 4 Bacău.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamna deputat Ramona-Ioana Bruynseels - 11 interpelări.

Eduard-Virgil Koler, tot de la Grupul parlamentar AUR - 4 interpelări.

Domnul Cosmin Hristu, Grupul parlamentar AUR - o interpelare.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Cosmin Hristu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Interpelare adresată doamnei ministru Diana-Anda Buzoianu, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Obiectul interpelării mele vizează "Concesionarea sectoarelor de plajă de pe litoralul românesc în lipsa infrastructurii de bază şi blocajele majore apărute în procesul de autorizare a activităţilor economice".

În urma procedurilor recente de atribuire a sectoarelor de plajă de pe litoralul românesc, au fost concesionate suprafeţe semnificative către operatori economici, în baza unor licitaţii publice, la valori considerabile - în unele cazuri 180.000 de euro pentru circa 6.000 m˛.

Cu toate acestea, în spaţiul public şi în mass-media locală au fost semnalate în mod repetat situaţii în care operatorii economici nu îşi pot desfăşura activitatea, în special în ceea ce priveşte beach barurile, din cauza lipsei utilităţilor esenţiale - apă, canalizare şi energie electrică.

Această situaţie generează un blocaj administrativ major, întrucât obţinerea avizelor sanitare de la Direcţia de Sănătate Publică şi respectarea cerinţelor impuse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt condiţionate de existenţa acestor utilităţi.

Mai mult decât atât, au fost semnalate inclusiv riscuri de mediu generate de lipsa infrastructurii, existând suspiciuni privind utilizarea unor soluţii improvizate pentru evacuarea apelor uzate, cu potenţial impact asupra mediului marin şi sănătăţii publice.

De asemenea, atribuirea acestor sectoare de plajă a avut loc în contextul absenţei unui Plan Urbanistic Zonal costier, actualizat şi funcţional, ceea ce creează incertitudine juridică şi dificultăţi suplimentare în procesul de autorizare.

Menţionez că preţul de pornire al licitaţiilor pentru închirierea sectoarelor de plajă a fost majorat de aproximativ patru ori faţă de nivelul practicat în 2016. Cu toate acestea, această creştere semnificativă a costurilor nu a fost însoţită de o îmbunătăţire a condiţiilor oferite agenţilor economici, în special în ceea ce priveşte accesul la utilităţi esenţiale.

În mod inevitabil, aceste costuri suplimentare sunt transferate către piaţă. Hotelierii, în contextul necesităţii de a asigura accesul la plaje pentru clienţi şi de a menţine standardele serviciilor oferite, vor include aceste cheltuieli în preţul cazării, iar operatorii independenţi vor reflecta costurile în tarifele pentru şezlonguri şi produsele oferite pe plajă.

Această situaţie creează un efect în lanţ care va afecta direct turiştii, conducând la creşterea generală a preţurilor pe litoral şi, implicit, la o posibilă scădere a duratei şederii sau chiar a numărului de turişti. În aceste condiţii există... (I se întrerupe microfonul. Vociferări.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Trebuia să fiţi mai operativ.

Domnul Cosmin Hristu (fără microfon):

Şi întrebarea?

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Păi, citiţi, dacă vreţi, dar timpul a expirat, sistemul s-a întrerupt, conform programării.

Oricum, o să rămână în scris întrebarea dumneavoastră.

Domnul Bogdan-Petru Cojocaru - o interpelare.

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog, stimate coleg.

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi:

Vă mulţumesc, doamnă vicepreşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Interpelare adresată domnului Ilie-Gavril Bolojan, prim-ministrul Guvernului României.

Obiectul interpelării - "Modul deficitar şi superficial de soluţionare a demersurilor parlamentare de către ministerele de resort".

Stimate domnule prim-ministru,

Constituţia României şi Regulamentul comun al Camerei Deputaţilor şi Senatului consacră dreptul inalienabil al parlamentarilor de a adresa întrebări şi interpelări membrilor Guvernului, acesta reprezentând unul dintre cele mai importante instrumente ale controlului democratic.

Vă aduc în atenţie, în acest context, modul profund superficial şi deficitar în care reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice aleg să trateze aceste obligaţii constituţionale şi regulamentare.

La data de 9 februarie, în conformitate cu prevederile art. 31 şi ale art. 64 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale art. 198 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, am adresat Ministerului Finanţelor Publice întrebarea scrisă nr. 3977A, solicitând, în mod explicit, la nivelul ministerului, date esenţiale privind stadiul finanţării a 11 obiective de investiţii aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2025. Scopul principal al acestui demers a fost obţinerea unei evidenţe clare şi transparente asupra stadiului acestor alocări financiare, care sunt indispensabile pentru dezvoltarea infrastructurii de bază, a educaţiei şi a sănătăţii în comunităţile vizate. Pe lângă acest obiectiv fundamental de monitorizare a execuţiei bugetare, demersul era menit să clarifice şi anumite contradicţii apărute la nivel local, unde unii reprezentanţi ai unităţilor administrativ-teritoriale susţineau că nu au beneficiat de fondurile aprobate. O informare oficială şi asumată din partea ministerului era, aşadar, necesară pentru a demonstra cetăţenilor că deciziile Parlamentului produc rezultate reale.

Cu toate acestea, răspunsul formulat de minister a reprezentat un exemplu clasic de eschivare instituţională. Pe lângă faptul că nu a fost asumat de ministrul de resort, ci de un subsecretar de stat, răspunsul s-a limitat la prezentarea exclusivă a unor trimiteri generale la legislaţia incidentă.

Din păcate, domnule prim-ministru, această atitudine nu reprezintă o excepţie sau un caz administrativ izolat, ci o practică sistemică, de-a dreptul sfidătoare la adresa Parlamentului. Precizez că, în 2025, m-am confruntat cu un blocaj instituţional similar. Prin interpelarea nr. 165B din 25 martie 2025 privind obiectivele de investiţii finanţate prin legile bugetului de stat pentru anii 2023 şi 2024, răspunsul iniţial al ministerului, comunicat de acelaşi subsecretar de stat, a fost la fel de superficial şi lipsit de fond. Informaţiile pertinente au venit abia după ce am revenit la întrebare.

Având în vedere cele prezentate, stimate domnule prim-ministru, vă rog să-mi comunicaţi poziţia oficială a Guvernului cu privire la cele menţionate, precizând ce măsuri va întreprinde Executivul pentru corectarea şi îmbunătăţirea modului de comunicare dintre Guvern şi Parlament.

Asigurându-vă de tot respectul, stimate domnule prim-ministru, vă rog să dispuneţi ca răspunsul să-mi fie comunicat atât oral, cât şi în scris.

Vă mulţumesc.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Domnul deputat Maricel Popa - o interpelare.

Doamna deputat Andreea-Petronela Cîmpianu, SOS România - 3 interpelări.

Doamna deputat Andra-Claudia Constantinescu - o interpelare.

Domnul deputat Ovidiu-Romulus Paraschivescu, USR - o interpelare.

Doamna deputat Veronica Grosu, AUR - două interpelări.

Domnul deputat Florin-Cornel Popovici, AUR - o interpelare.

Domnul deputat Dan-Cătălin Artimon - o interpelare.

Domnul deputat Lucian-Florin Puşcaşu - o interpelare.

Oana Matache - o interpelare.

Şi domnul Dan-Mihai Nicolae, de la POT - o interpelare.

Domnul Călin-Florin Groza (din sală):

Şi eu, Călin Groza?

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Nu...

(Discuţii la prezidiu cu domnul deputat Călin-Florin Groza.)

Chiar dacă nu sunteţi înscris pe ordinea de zi, vă rog, spuneţi interpelarea şi apoi să o transmiteţi şi în scris.

Domnul Călin-Florin Groza:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Întrebarea mea este adresată Ministerului Transporturilor.

Autostrada A7 este un proiect important pentru legătura dintre regiuni şi pentru dezvoltarea economică, mai ales pentru zona Moldovei. În ultima perioadă, au apărut informaţii cum că există riscul de a se pierde o parte din finanţarea europeană din PNRR, din cauza întârzierilor. Aceste întârzieri pot afecta finalizarea lucrărilor, cât şi folosirea banilor europeni. În acelaşi timp, pot afecta şi încrederea partenerilor europeni în capacitatea României de a duce la capăt aceste proiecte.

Având în vedere termenele stabilite prin PNRR, este important ca lucrările să fie realizate la timp, pentru a evita pierderi de fonduri.

Întrebări:

Care este stadiul lucrărilor pentru fiecare tronson şi ce fel de întârzieri există?

Care este riscul de pierdere a finanţărilor şi de unde a apărut?

Ce măsuri veţi lua pentru a grăbi lucrările?

Există un plan de rezervă, dacă unul dintre tronsoane nu este finalizat la timp?

Cum colaborează instituţiile şi constructorii pentru a evita întârzierile?

Vă mulţumesc.

Călin Groza, deputat de Maramureş.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Nemaifiind alte solicitări, declar închisă şedinţa de astăzi.

O după-amiază plăcută!

Şedinţa s-a încheiat la ora 17.46.