Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

V-aş propune să intrăm în dezbateri generale pentru punctul 10, Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală.

Din partea iniţiatorului? Guvernul.

Doamna secretar de stat - Codul de procedură penală.

Vă rog, doamna secretar de stat.

Doamna Rodica Constantinovici:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul Legii privind Codul de procedură penală a fost promovat către Parlament în aceleaşi condiţii cu cel privind Codul de procedură civilă. A fost dezbătut în comisia specială şi adresăm din nou mulţumiri şi reprezintă efortul continuităţii interesului guvernanţilor în materia reformării justiţiei.

Vă rugăm să-l aprobaţi şi vă mulţumim.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Raportul comisiei, vă rog.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond în procedură de urgenţă a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă a fost sesizată cu dezbaterea Proiectului de Lege privind Codul de procedură penală.

Dispoziţiile proiectului noului Cod de procedură penală urmăresc să răspundă unor cerinţe actuale, precum accelerarea duratei procedurilor penale, simplificarea acestora şi crearea unei jurisprudenţe unitare în acord cu jurisprudenţa CEDO.

În egală măsură, urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare ce decurg din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa CEDO.

Obiectivele urmărite de proiectul noului Cod de procedură penală în forma adoptată de subcomisie sunt următoarele: 1. Crearea unui cadru legislativ în care procesul penal să fie mai rapid şi mai eficient, prin urmare, în mod semnificativ, mai puţin costisitor; 2. Protecţia unitară a drepturilor omului şi a libertăţilor garantate de Constituţie şi de instrumentele juridice internaţionale; 3. Armonizarea conceptuală cu normele substanţiale din noul Cod penal; 4. Reglementarea adecvată a obligaţiilor internaţionale asumate de ţara noastră privind actele normative din domeniul dreptului procesual penal; 5. Stabilirea unui echilibru corespunzător între cerinţele pentru o procedură penală eficientă, protejarea drepturilor procedurale, dar şi a celor fundamentale ale omului, pentru participanţii la procesul penal şi respectarea unitară a principiilor care privesc desfăşurare echitabilă a procesului penal.

Proiectul noului Cod de procedură penală reglementează, în mod expres, principiile fundamentale ale procesului penal.

În proiect, au fost introduse principii noi sau au fost expres prevăzute unele principii, precum cel al dreptului la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil, al separării funcţiilor judiciare în procesul penal, al obligativităţii acţiunii penale, strâns legată de cel subsidiar al oportunităţii non bis in idem, al dreptului la libertate şi siguranţă, iar, în materia probaţiunii, principiul loialităţii în obţinerea probelor.

Proiectul prevede, de asemenea, dispoziţii specifice privind executarea hotărârilor penale, având în vedere pe de o parte introducerea instituţiilor nou reglementate în noul Cod penal. Spre exemplu, pedeapsa complementară a afişării sau publicării hotărârii de condamnare, amânarea aplicării pedepsei, înlocuirea pedepsei amenzii cu munca în folosul comunităţii, iar, pe de altă parte, eliminarea instituţiilor care nu-şi au corespondent în noul Cod penal, ori care nu mai sunt funcţionale. Spre exemplu, dispoziţiile referitoare la executarea pedepsei la locul de muncă ori cele referitoare la executarea pedepsei de către militari, sau înlocuirea răspunderii penale.

În cadrul dezbaterii, membrii subcomisiei au hotărât să adopte raport de admitere, cu amendamentele care se regăsesc în Anexa nr.1, care face parte integrantă din prezentul raport.

Amendamentele respinse se regăsesc în Anexa nr.2.

În consecinţă, subcomisia pentru Codul penal şi Codul de procedură penală propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Iordache, din partea Grupului parlamentar al PSD. Intrăm în faza de dezbateri generale.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Trăim, într-adevăr, astăzi un moment important pentru Parlament. De ce? Pentru că, printr-un efort conjugat al tuturor grupurilor parlamentare, avem, în sfârşit, un Cod de procedură penală, care intră în concordanţă cu Codul penal pe care l-a adoptat Parlamentul anul trecut şi cred că dacă nu exista ambiţia ministrului de tristă amintire Monica Macovei, atunci când Parlamentul a adoptat un Cod penal, probabil că şi acum nu aveam... Pentru că vreau să reamintesc colegilor din această legislatură că s-a mai adoptat un Cod penal, dar datorită ambiţiei, repet, doamnei Macovei, trebuia să se vină şi să discutăm în Parlament un cod de procedură penală, acel lucru a întârziat şi atunci a trebuit să discutăm acum şi să adoptăm un astfel de Cod de procedură penală. Repet, este o muncă susţinută a colegilor, este un semnal politic pe care Parlamentul României şi România trebuia să-l transmită atât în mediul intern, dar şi în mediul internaţional.

Nu mai avem monitorizare sau nu mai este nevoie de monitorizare pe justiţie. De ce? Pentru că o dată adoptat acest Cod de procedură penală cu câteva lucruri importante, cred eu, pe care am reuşit în comisia specială, s-a introdus "judecătorul de Cameră preliminară" şi, în aceste condiţii, durata proceselor va fi mult micşorată, pentru că ceea ce interesează cetăţeanul de rând şi cel care urmăreşte sau nu dezbaterea parlamentară este cu ce vine nou acest Cod de procedură penală şi voi veni să vă prezint, stimaţi colegi, noutăţile.

Este vorba de acest "judecător de Cameră preliminară", astfel încât durata proceselor se micşorează. Tot ceea ce înseamnă "mijloace speciale", şi aici mă refer la modul în care sunt administrate probele care vizează conturi bancare, percheziţii, informatică, informaţiile de la bănci, toate acestea sunt cuprinse într-un singur capitol şi nu mai sunt legi speciale ca şi până acum. Recursul a dispărut, ca şi cale ordinară, nu mai există decât recursul în casaţie şi această modificare la Codul de procedură penală face ca durata proceselor să fie mult micşorată. De asemenea, a dispărut termenul de "învinuit", tot ce înseamnă acte premergătoare dispărând în cursul procesului penal.

Sunt câteva modificări, noi spunem de substanţă, sunt câteva puneri în concordanţă cu legislaţia europeană şi ceea ce trebuie să spunem acum că da, Parlamentul şi-a făcut datoria. Eu v-am precizat doar câteva din modificările pe care le-am considerat eu acum mai importante.

Semnalul politic este că România, într-adevăr, nu mai are nevoie de monitorizare, pentru că, într-adevăr, Parlamentul, prin aceste două legi care, probabil, vor fi adoptate, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, puse în concordanţă cu Codul civil şi Codul penal, într-adevăr, pot revoluţiona viaţa socială şi politică din România.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Alina Gorghiu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

După aceea, domnul Marton Arpad, din partea Grupului parlamentar al UDMR, şi pe urmă domnul Cornel Ştirbeţ.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Bună ziua!

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt astăzi aici să mă raliez opiniei antevorbitorilor mei referitor la importanţa acestui act normativ pe care România astăzi îl adoptă. De asemenea, manifest încântarea că acest lucru nu se face, nu s-a făcut la momentul la care Guvernul Boc a dorit prin asumarea răspunderii, ci am mers pe procedura dezbaterii parlamentare, chiar dacă într-o comisie specială.

Vreau să vă spun că sunt foarte încântată că un text care s-a elaborat în vremea Guvernului Tăriceanu, astăzi a fost definitivat printr-o serie de amendamente pe care le găsesc extrem de oportune şi aş porni de la ideea pe care domnul Iordache a menţionat-o, că principiul de la care Codul de procedură penală porneşte astăzi este un principiu reglementat expres, şi anume acela al echităţii procesului penal. Este un principiu pe care până astăzi îl aveam ca deziderat şi îl aplicam atunci când ne aduceam aminte. Este un principiu de la care porneşte întreaga codificare penală.

De asemenea, vreau să vă fac, foarte pe scurt, vorbire de aceste instituţii care sunt uşor îndrăzneţe pentru România anului 2010. În schimb, pentru momentul 2012-2013, când poate vor intra în vigoare aceste coduri vor deveni cât se poate de aplicabile, vorbim de instituţia "judecătorului de Cameră preliminară" şi de instituţia "judecătorului pentru drepturi şi libertăţi". Astăzi nu ştiu cum le vedem puse în practică, dar, cu siguranţă, ele vor uşura mersul justiţiei, şi mai vorbesc de un principiu care se cheamă cel "al oportunităţii" care, cu siguranţă, va duce la o diminuare extrem de importantă a rolului instanţelor penale.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să mulţumesc celor care au dat o mână de ajutor de-a lungul timpului pentru elaborarea codificării penale şi, sper, să asistăm împreună la momentul la care toate acestea vor deveni realitate şi vor fi aplicate de judecătorii şi de magistraţii din România. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, este o lege foarte importantă, poate una din cele mai importante legi. Mă miră profund că asociaţiile pentru apărarea drepturilor omului, care erau foarte interesate de dezbaterea Codului penal, n-au mai fost la fel de interesate de dezbaterea Codului de procedură penală, a codului unde, de fapt, dacă nu reglementăm corect lucrurile, pot fi încălcate legal, cu formă legală, drepturile general acceptate ale omului. Deşi, de exemplu, Apador CH a înaintat nu mai puţin de 117 observaţii şi amendamente, faţă de textul iniţial, unele dintre ele preluate de uniunea pe care o reprezint şi acceptate de comisie.

Trebuie să vă spun că, într-adevăr, în această comisie, cu excepţia unor articole, a fost primordial faptul că cei care am fost acolo eram jurişti, şi justeţea actelor care trebuiau luate au fost importante. Ca atare, au fost foarte multe amendamente acceptate, s-a îmbunătăţit, în majoritatea cazurilor, textul iniţial din proiectul de lege. În anumite situaţii, anumite amendamente de-ale noastre, preluate, e adevărat, de la Apador CH, nu au fost acceptate, pentru că noi am văzut în această nouă instituţie a "judecătorului de drepturi şi libertăţi", instituţia judecătorească care trebuie să ia toate deciziile de privare de libertate sau alte restrângeri de drepturi. Or, în varianta iniţială, în anumite cazuri, asta a fost lăsată la latitudinea procurorului. Deci, avem un număr de astfel de amendamente pe care le voi susţine, de a avea o reglementare unitară a acestei noi instituţii.

Dacă am înfiinţat-o, să-i dăm greutatea. Din păcate, în loc să fie această greutate mai mare, în comisie a fost micşorată această greutate, adoptându-se trei amendamente în sensul de acordare a unor drepturi procurorului care, în prevederea iniţială, deci în forma Guvernului, aparţineau acestui judecător. La fel s-a introdus un jurământ în plus, cu care iarăşi nu am fost de acord, faţă de procuror. Şi mai este o scăpare. La amendamente respinse, un amendament de-al nostru, dezbătut de mai multe ori, în care am rămas în minoritate şi pe care îl voi susţine, am materialul, vi-l pot prezenta la amendamente depuse în scris, e o scăpare normală, pentru că s-a lucrat intens şi eu cred că stafful comisiei a avut mult de lucru şi i-a scăpat. Deci, eu, adică noi, ne vom susţine acele amendamente, în număr de 6, pe care credem că trebuie încă să le mai susţinem. Ne vom opune adoptării unor amendamente adoptate de comisie, în număr de 4, evident am numărul acestora şi intervin la momentul oportun, şi, în funcţie de decizia pe care o veţi lua, ne vom da acordul pentru sau împotriva acestui Cod de procedură penală.

Eu cred că avem un rol foarte important, suntem în faţa unei situaţii nemaipomenite, putem să avem o ţară mai liberă, mai democratică, putem să avem una la fel, sau una care ne reîntoarce în istorie. Decizia vă va aparţine.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu mai reiau argumentele legate de importanţa acestui proiect de lege. Este evident că se impunea adoptarea unui nou Cod de procedură penală, a unui nou Cod penal. Exigenţele europene, exigenţele internaţionale ne cereau cu insistenţă acest lucru. Iată că am ajuns la un punct în care putem spune că Parlamentul şi-a făcut datoria. Las la o parte aici unele critici şi unele lipsuri care s-au manifestat pe parcursul dezbaterii proiectului de lege şi aş vrea să menţionez în mod deosebit colaborarea care a existat între toţi participanţii în comisia de adoptare a proiectului de lege.

În mod deosebit, aş vrea să remarc că preşedinte al acestei comisii a fost un coleg din opoziţie, respectiv domnul Ponta, care a lăsat pe domnul Greblă să conducă subcomisia de adoptare a Codului de procedură penală. Ca urmare, cred că s-a realizat o colaborare bună. Este un proiect de lege care are la bază competenţa profesională şi au fost eliminate ingerinţele politice, interesele de partid în adoptarea acestui cod.

Vă mulţumesc şi sper să adoptăm în forma în care a fost adoptat de subcomisie. În orice caz, Grupul parlamentar al PDL va susţine forma care a ieşit din subcomisia de discutare a Codului de procedură penală.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Cu aceasta am încheiat partea dezbaterilor generale.

Intrăm în dezbaterea pe amendamente şi răspunsuri de la Guvern, după pauza de masă, la ora 14.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina Mihaela Bica (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Îmi revine onoare de a adresa primele mulţumiri din partea Ministerului Justiţiei în legătură cu proiectul Codului de procedură penală.

Dorim să vă mulţumim şi dumneavoastră pentru faptul că aţi înţeles demersul şi necesitatea adoptării acestui proiect. Împrejurarea că a edita şi a-i pune pe hârtie un act normativ atât de complex, cum este cel de astăzi, cu implicaţiile deosebite pe care le are în ceea ce priveşte nu numai sistemul judiciar, în particular, dar şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, în general, este un lucru deosebit.

Dorim, de asemenea, să mulţumim şi membrilor subcomisiei Codului de procedură penală, care au purtat nenumărate discuţii cu noi şi, în final, am reuşit să ajungem la nişte puncte comune care vin în sprijinul reformării şi modificării opticii de politică publică penală la nivelul instituţiilor statului.

Foarte pe scurt, la lucrurile care au fost menţionate şi ridicate de dumneavoastră mai devreme. În primul rând, Codul de procedură penală, în forma care vă este prezentată dumneavoastră astăzi, vine să reducă în mod semnificativ durata proceselor penale în România. Vă rugăm să observaţi că au dispărut timpii morţi din anchetele procurorilor şi ale ofiţerilor de poliţie judiciară şi, de asemenea, nenumăratele termene de judecată care s-au dat la nivelul instanţelor.

În al doilea rând, vă rugăm să observaţi reformarea sistemului în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac împotriva hotărârilor penale din România.

Sub aspectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, constatăm, de asemenea, o îmbunătăţire în ceea ce priveşte conservarea drepturilor de care se bucură persoanele cercetate în România şi în acelaşi timp instituirea de obligaţii suplimentare în ceea ce priveşte organele judiciare.

Cu privire la amendamentele care doresc a fi ridicate astăzi şi susţinute, pe măsură ce se va proceda la parcurgerea acestora vă voi oferi toate explicaţiile necesare şi motivele pentru care nu am fost de acord cu aceste amendamente.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Acum vă propun să intrăm în dezbaterea amendamentelor la proiectul de Lege privind Codul de procedură penală, adoptate de Subcomisia pentru Codul penal şi Codul de procedură penală.

Partea generală. Primul punct. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul I. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.4 la pct.14. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.15. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la pct.16 la pct.32. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Pct.33. Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

De la pct.34 la pct.60. Dacă sunt observaţii?

Vă rog, domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am un amendament respins la pct.11 dintre amendamentele respinse şi care vizează art. 49 şi se regăseşte în pct. 59, adoptat de comisie.

La alin. (2) a intervenit comisia eliminând cuvintele "probele administrate". Despre ce este vorba? "Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau, după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza, poate menţine probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile depuse de instanţa care şi-a declinat competenţa".

Eu cred că "probele administrate"... şi am propus eliminarea acestui cuvânt din moment ce, chiar şi la urmărire penală, toate probele care au fost administrate, ca să zic aşa, de către procuratură, trebuie să fie administrate în procesul penal, ca persoana care este judecătorul să vadă dacă acele probe sunt corecte. De aceea sunt administrate. La fel şi în ipostaza în care trebuie să fie reluată într-un alt complet, trebuie să fie administrate din nou acele probe. Şi dacă am mutat de la instanţă la altă instanţă, cum poate judecătorul sau judecătorii de la altă instanţă să considere ca probele administrate de altcineva, pe care nu le-a administrat el, judecătorul personal, sunt corecte, sunt reale şi dacă poate să le ia în considerare.

E adevărat, că este aici cuvântul "poate", deci poate să decidă şi poate să nu decidă. Este corect. Dar, totuşi mi se pare că ar trebui să fie obligatoriu ca instanţa care este competentă să administreze toate probele, să nu preia, să nu poată să preia nicio probă administrată de altă instanţă. S-ar putea să ia o decizie incorectă.

Vă mulţumesc. Deci propunere de eliminare a cuvintelor "probele administrate".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului?

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Expunerea domnului deputat ar putea fi corectă şi apreciată corect la prima vedere. Numai că, din păcate, în Codul de procedură penală, textele se coroborează unele cu celelalte.

Vă rugăm să observaţi că la art.10 în proiectul Codului de procedură penală reglementăm caracterul rezonabil al procesului penal. Acest caracter rezonabil este coroborat cu art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Prin urmare, un proces penal, conform actului normativ pe care dumneavoastră urmează să-l adoptaţi, nu poate depăşi o perioadă apreciată ca fiind rezonabilă, de un an, un an şi jumătate.

Dacă ajungem la situaţia declinării de competenţă, pentru că s-a schimbat competenţa materială sau competenţa după calitatea persoanei, ar trebui să prezumăm că toate probele administrate de un judecător, să spunem, de la nivelul tribunalului, sunt considerate nelegale şi se impune readministrarea lor în continuare. Se efectuează expertize în dosare economico-financiare, expertize care durează un an, doi, trei ani şi aşa mai departe.

Ce ar însemna dacă pe schimbarea de competenţă materială, pentru că prejudiciul este mai mare decât am considerat noi de cuviinţă când am sesizat judecătoria şi cauza se mută la nivelul tribunalului, readministrăm proba respectivă cu expertiza. Înseamnă bani suplimentari, pentru că un nou expert trebuie să fie plătit din nou, înseamnă rechemări de martori în instanţa de judecată, pentru că probele care au fost administrate la nivel inferior sunt considerate nelegale şi, practic, actul normativ în sine nu-şi produce eficienţa. Adică schimbăm în punctele esenţiale şi în realitate noi nu schimbăm nimic. În continuare, avem trenări de procese penale, în continuare vom discuta despre ani de judecată în care partea nu ştie dacă este vinovată sau nu. Or, "probă administrată", vă rugăm să constataţi că a fost definită în noul cod. Judecătorul poate, dacă apreciază că toate probele care au fost administrate de un alt judecător nu sunt suficient de clare şi domnia sa este nelămurit cu privire la aspectele care ţin de cauză, poate să le readministreze, nimic nu-l opreşte. Dar, de ce să-l obligăm să facă acest lucru, dacă nu este necesar?

Până la urmă, cred că prin noul cod, date fiind garanţiile şi libertăţile pe care noi le consacrăm şi le acordăm părţilor, putem să credităm sistemul judiciar că va deveni suficient de matur încât să analizeze cu echilibru şi judecată toate aspectele pe care vi le-am menţionat mai devreme.

Pentru aceste considerente, noi nu am putut fi de acord cu expunerea pe care domnul deputat a realizat-o mai devreme.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul respins pe care l-a susţinut domnul Márton Árpád, iar Guvernul s-a opus.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. 31 de voturi pentru, 70 împotrivă şi 3 abţineri.

Amendamentul a fost respins.

Dacă mai sunt alte observaţii până la pct.60. Nu mai sunt.

Atunci, aceste puncte sunt adoptate.

De la pct.61 la pct.69, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

De la pct.70 la pct.80, dacă sunt observaţii. Nu sunt. Adoptate.

De la pct.81 la pct.101, dacă sunt observaţii. Nu sunt.

De la 101 la 110, nu sunt.

La punctul 111, domnul Marton Arpad. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am un amendament respins care se regăseşte printre amendamentele respinse la pct.17, referitor la art.92, varianta aprobată de comisie, se regăseşte la pct.111, un alineat (2) nemodificat care zice aşa: "Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele dosarului, precum şi dreptul de a nota date sau informaţii din dosar."

Deci, poate să se ducă distinsul avocat să consulte dosarul şi cu mânuţa lui să facă notiţe, să copieze orice doreşte. Şi am zis eu să avansăm, poate suntem într-o altă epocă faţă de vechile coduri de procedură şi să dăm o completare a acestui text, "precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului". Adică dacă doreşte să nu scrie cu mânuţa lui toate datele de acolo, să copieze, să-şi plătească, mă rog, această fotocopiere, n-o cere gratis, dacă doreşte.

Mi s-a motivat că dacă ar fi cazul să facă uz de această posibilitate, atunci toţi avocaţii s-ar duce în presă şi ar arăta facsimile în această procedură de urmărire penală. Deocamdată, n-avem astăzi această instituţie. Vă dau un singur exemplu de astăzi, într-un ziar totuşi a apărut facsimil. Ceva despre care nici avocatul n-a ştiut. Este în legătură cu o reţinere, n-are importanţă, nu vreau să fac publicitate. Dar se face. În continuare se dau facsimile, ies, nu ştiu prin ce metode, de la organe de urmărire penală acte de la dosar fără ca să aibă avocaţii această posibilitate de a copia.

Deci, eu cred că dacă avocatul are posibilitatea s-o copieze cu mâna, tot atât de uşor am putea să-i acordăm posibilitatea s-o fotocopieze.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc foarte mult.

Nu susţinem acest amendament, foarte scurt, pentru simplul considerent că urmărirea penală nu este publică, e un principiu consacrat câteva articole mai în faţă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament respins de comisie, susţinut de domnul Marton Arpad.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

89 de voturi pentru, 14 împotrivă şi 2 abţineri.

Amendamentul a trecut.

Dacă sunt şi alte observaţii la pct.111. Nu sunt.

112. Nu sunt observaţii.

De la 113 la 133, dacă sunt observaţii. Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este acel amendament care nu apare la amendamente respinse, deşi l-am depus în scris, vi-l pot prezenta dacă doriţi. E în legătură cu art.105 a cărei formă se regăseşte la pct.128 care vorbeşte despre începutul primei ascultări "organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la..." şi este o înşiruire de nişte date care sunt necesare pentru buna desfăşurare a procedurii penale. Cu excepţia unui cuvânt care din punct de vedere al urmăririi sau, mă rog, însăşi a procedurilor în instanţă, nu are nici o relevanţă. La un moment dat se zice aşa: "locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia - corect, pentru că avem nevoie să ştim a cui este competenţa teritorială - naţionalitatea, starea civilă" şi alte asemenea... toate celelalte sunt corecte.

Vă pun întrebarea: de ce este inculpatul întrebat de naţionalitate, când avem o interdicţie constituţională de a face discriminare pe bază de naţionalitate. Se va ţine evidenţă pe naţionalitatea inculpaţilor?

Deci, eu propun - şi vă supun, dacă nu acceptaţi acest amendament acest text poate să fie considerat neconstituţional -, eliminarea cuvântului "naţionalitate".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Argumentele le considerăm ca fiind oportune şi pertinente, motiv pentru care susţinem amendamentul.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Supun la vot acest amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

99 de voturi pentru, 9 împotrivă şi 3 abţineri.

Amendamentul a fost acceptat.

Până la pct.133 mai sunt amendamente, domnule Marton Arpad? Nu.

Următorul e la 176, dacă nu mă înşel. Corect? 137? Bine. Atunci, de la 134 la 136 nu sunt observaţii. Adoptate.

137.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

La 137, dacă observaţi, în raportul comisiei, la observaţii se regăseşte faptul că nu sunt de acord cu un amendament adoptat de comisie. Pentru că sunt convins că varianta Guvernului este cea corectă. Varianta Guvernului despre obligativitatea martorilor zice la lit.b) "de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei". Corect. Mi se pare corect, în faţa judecătorului, solemnitatea instanţei, pe de o parte este procurorul care acuză, pe de altă parte este avocatul care apără şi în faţa judecătorului, solemnitatea instanţei, depui jurământ.

Dar ce a intervenit în comisie? Un amendament pe mine m-a mirat, propus de un distins membru al Comisiei de la PSD sună astfel: "de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa organului de urmărire penală şi instanţei".

Adică eu jur în faţa uneia dintre părţi, a procurorului. Mi se pare că e neconformă cu raţiunea însăşi a cercetării penale, a instrucţiei penale şi a solemnităţii, în fine, a importanţei actului de judecată. Deci, vă rog să supuneţi votului amendamentul, că asta estre observaţia mea, să supuneţi amendamentul aprobat de comisie şi dacă cade, să rămână varianta corectă a Guvernului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Nu putem fi de acord cu propunerea formulată de domnul deputat şi apreciem că jurământul sau declaraţia solemnă trebuie depusă atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei. Pentru că o persoană este audiată ca martor şi în faţa procurorului şi în faţa judecătorului. Şi judecătorul şi procurorul sunt magistraţi.

Dacă persoana minte în faţa procurorului, atunci săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Deci, apreciem că amendamentul de a depune declaraţia respectivă şi în faţa unuia şi în faţa celuilalt este un lucru corect.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Eu nu sunt jurist, dar ştiu că sunt anumite organe de cercetare penală cu asemenea atribuţiuni, cum e căpitănia de port, înseamnă că în faţa unui căpitan de port trebuie să depui jurământ. Mi se pare totuşi aberant, nu numai procuratura face anchetă penală.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călian.

Domnule Oajdea, imediat.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Marton Arpad are dreptate şi vreau să vă spun faptul pe care-l cunoaşteţi şi dumneavoastră că depui un jurământ şi în momentul în care eşti în faza de cercetare penală, respectiv în faţa unui procuror.

În consecinţă, nu cred că trebuie dublată această solemnitate şi în faţa judecătorului.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Domnilor colegi,

Eu consider că jurământul trebuie depus în faţa judecătorilor, şi nu în faţa procurorului. Aşa cum spunea şi colegul de la UDMR, procurorul este una din părţi. Pe de altă parte, de foarte multe ori am avut de-a face sau am avut cunoştinţe de dosare în care cei cercetaţi spun că procurorul a făcut presiuni asupra lor. Deci, avem două situaţii: una, înseamnă că dacă cel cercetat îşi retrage declaraţia făcută în faţa procurorului în instanţă, înseamnă că poate fi judecat pentru sperjur, pentru declaraţie mincinoasă, lucru care nu mi se pare în regulă. Pe de altă parte, instanţa, dacă în faţa instanţei îşi schimbă declaraţia, este obligată să admită că a greşit la procuror şi urmează să-l judece pentru că a jurat fals o dată, nu?

Prin urmare, consider că jurământul trebuie făcut doar în faţa judecătorului, procurorul este una din părţi şi nu trebuie să lăsăm la dispoziţia procurorului să facă ce vrea, chiar dacă e magistrat, dintr-un inculpat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Firczak.

Domnul Gheorghe Firczak:

Doamna preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Exact acelaşi lucru vroiam să îl spun şi eu. Dacă depune jurământul şi în faţa procurorului, nu mai are posibilitatea să îşi schimbe depoziţia dacă s-au făcut presiuni asupra lui de către procurori. Şi, într-adevăr, aşa este. Procurorul este una dintre părţi, pentru că este acuzator, sau este avocatul acuzării, ca să folosesc un termen mai puţin ortodox.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Vă supun la vot acest amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Amendamentul la textul iniţial propus de Guvern, aşa cum a formulat domnul Márton Árpád.

Acum începem votul. Votul este deschis.

Vă rog să votaţi.

103 voturi pentru, 8 împotrivă şi 2 abţineri.

De la 138 la 143 dacă mai sunt amendamente. Nu sunt. Adoptate.

144. Nu sunt observaţii. Adoptat.

De la 144 la 160, observaţii nu sunt. Adoptate.

161-175. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

La 176 nu sunt observaţii. Adoptat.

De la 176 la 190.

Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Urmează un set de trei amendamente, o să le susţin pe fiecare, au aceeaşi idee. Extinderea drepturilor judecătorului de drepturi şi libertăţi. Dar, pentru consecvenţă, pentru o reglementare unitară, în toată această procedură penală, în orice moment când unul din drepturi este restrâns, atunci, se folosesc nişte elemente specifice de urmărire penală, să fie cerut, de către cel care coordonează urmărirea, acordul judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Deci, intervin în trei articole unde lipseşte acum. Că în restul articolelor - varianta Guvernului - această solicitare şi "acordul judecătorului de drepturi şi libertăţi" se propune sau în varianta adoptată de comisie.

Deci, art.150, la pct.180. Titlul marginal: "Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicaţii ori a unui punct de acces la un sistem informatic."

Textul iniţial, "Procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului..." şi textul continuă.

Amendamentul meu, care se regăseşte la pct.34, este o mică completare: "...cu acordul judecătorului de drepturi şi libertăţi poate solicita unui furnizor..."

Deci, cer acordul judecătorului, este de acord, îl urmăresc pe internet, calculator şi toate celelalte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc mult, doamna preşedinte.

Nu susţinem acest amendament, foarte scurt, pentru două explicaţii. Vă rugăm să observaţi că această măsură procesuală nu este o măsură restrictivă de drepturi. Ea se ia în cazul infracţiunilor informatice în general cu traficul de minori. De regulă, procurorul primeşte... dar rezultă din economia textului acest lucru.

Ce se întâmplă? În momentul în care se primeşte o sesizare în legătură cu o infracţiune informatică, şi despre asta discutăm, furnizarea de date a abonatului sau utilizatorului unui sistem, procurorul dispune din oficiu, dacă consideră necesar, luarea acestei măsuri. Nu aduce atingere drepturilor abonatului, nu înseamnă supravegherea convorbirilor telefonice ale acestuia, nu înseamnă că-l urmăreşte cineva, ci doar se ridică traficul care este relaţionat pe serverul operatorului de telefonie pentru construirea relaţionărilor pentru viitoarele interceptări pe care le prezentăm judecătorului.

Deoarece judecătorul, când solicit utilizarea unei astfel de măsuri, îi solicit să dea date certe cu privire la ID-ul persoanei respective. Nu mă pot duce la judecător să-i cer ID-ul unei persoane atâta timp cât nu cunosc persoana cu pricina sau fără să arăt cu certitudine că numărul de telefon aparţine acelei persoane. Plus că nu există o procedură implementată în Cod prin care judecătorul se pronunţă. Chiar dacă dumneavoastră admiteţi acest amendament astăzi, cum se pronunţă procurorul? Prin încheierea atacabilă cu recurs sau cu apel? Prin sentinţă atacabilă numai cu apel?

Deci, practic, amendamentul atrage după sine implementarea unei proceduri pe care domnul deputat nu ne-a pus-o la dispoziţie, iar dumneavoastră nu o puteţi elabora obiectiv acuma, pe loc.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna ministru,

Chiar mă bufneşte râsul.

Există o legătură între ID-ul unei persoane pe internet, IP-ul calculatorului şi traficul de date.

Deci, dumneavoastră când vorbiţi la telefon, aşa cum vă uitaţi şi la televizor, cum navigaţi şi pe internet, faceţi un trafic de date. Când cereţi punerea sub urmărire a traficului de date, automat puneţi şi persoanele care relaţionează între cele două puncte de acces.

Din păcate, colegii mei care sunt la IT în comisie nu sunt toţi aici. Şi nu vă supăraţi pe mine. Eu sunt supărat pe domnul Toader şi pe domnul Buda, care nu mai e la guvernare. Şi mă gândesc eu, aşa, că uitându-mă la domnul Buda, dânsul cam ar face trafic cu copii, aşa?! Are şi o faţă de copil, aşa?! Mintea numai vorbesc, că nu e treaba mea. Dar am aşa o ură şi pe clujenii ăştia că tot au luat bani şi fac toate acolo, au făcut şi telefoanele Nokia şi zic, dânsul este relaţionat într-un trafic de date. Îi fac un ID, nu pe Yahoo, undeva prin China, "Daniel Buda underline/underscore", cum vreţi? După care, bineînţeles că vin cu un informator care spune că domnul Buda din China e tot una cu cel din Madagascar şi cu cel care este pe AOL şi automat îi pun toată supravegherea, şi-i zic că există o relaţionare între traficul de date pe care dânsul îl foloseşte pe telefonul mobil şi relaţionat dintre traficul de date între IP-ul pe care-l are pe un laptop. Automat, procurorul se sesizează şi începe transformarea de date.

Deci, eu cred că totuşi, aşa cum a cerut colegul meu de la UDMR, care este oltean superior, din ceea ce am aflat eu în ultimele secole din istoria poporului maghiar pe teritoriile româneşti, şi trebuie să-l respect pentru că dânsul este la originile Oltului, are dreptate.

Şi v-aş ruga şi pe dumneavoastră, gândiţi-vă că şi dumneavoastră sunteţi tânără şi poate într-o zi o să aveţi un trafic de date pe telefonul mobil şi cu un IP pe care nu-l cunoaştem noi, dar poate că un distins domn care vrea să vă facă curte o să-l cunoască mai repede decât noi, v-aş ruga frumos să fiţi de acord cu acest amendament care nu vă afectează cu nimic, ci doar vă dă posibilitatea să intrăm cu toţii în legalitate, în aşa fel încât să nu putem, să nu avem prea multe excese în perioada aceasta, că dacă tot strângem cureaua şi n-avem acces la resurse financiare ca să ne cumpărăm medicamente, putem să avem probleme.

Uite, mă uit la colegii mei maghiari, şi-mi dau seama că problemele... dând din cap aşa, domnul Arpad dă din cap şi spune că are dreptate, vă rog eu frumos, daţi-ne posibilitatea să supravieţuim în această perioadă în care traficul de date este extrem de periculos.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Dar ce se pricepe la dosare domnul Zgonea!

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Ca procedură, îl rog pe domnul Zgonea să folosească numele propriu, eventual al dânsului, nu să facă aluzii de genul ăsta, că încă doi ani de zile poate să se numească Zgonea.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mate Andras.

Domnul Máté András-Levente:

Stimaţi colegi,

În cazul în care deja procurorul doreşte să urmărească anumite transferuri de date, automat deja pot fi lezate drepturile omului. Atunci când doreşte să afle cu cine am vorbit, nu despre ce am vorbit, doar cu cine am vorbit, sau chiar când vreau să-mi verifice adresa de mail, cu cine am comunicat, înseamnă că se lezează deja drepturile omului. N-are decât domnul procuror să meargă să ceară încuviinţarea instanţei. Pentru că, în caz contrar, ajungem până acolo încât toată lumea poate fi urmărită, chiar dacă e suspectată de ceva sau nu.

Iar ID-ul poate fi identificat foarte uşor. Din moment ce procurorul doreşte deja să urmărească pe cineva, înseamnă că deja are cunoştinţă de ID. În zece minute se poate afla ID-ul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că sunt două probleme. În primul rând, vreau să spun că sunt de acord cu amendamentul, dar nu trebuie "cu acordul judecătorului", ci "cu aprobarea judecătorului"; pentru că judecătorul aprobă, nu-şi dă acordul sau neacordul.

Şi a doua chestiune care se pune este aceea de a completa procedura, care este cunoscută, procedura de aprobare care estre cunoscută dar cred că trebuie, doamna ministru, dacă se admite amendamentul, cred că trebuie completată procedura de aprobare de către magistrat.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Vă supun la vot amendamentul respins al domnului Márton Árpád.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

111 voturi pentru, 4 împotrivă şi nici o abţinere.

Adoptat.

181. Nu sunt observaţii. Adoptat.

182. Nu sunt observaţii. Adoptat.

183. Aveţi amendament, domnule Árpad? Nu. Adoptat.

184. Adoptat.

185. Adoptat.

186. Adoptat.

De la 187 la 201. Observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la 202... observaţii?

Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru unitate de măsură, art.168, un amendament respins la poziţia 42, raportul comisiei, pct.202, alin.(1), aceeaşi completare. Este vorba despre titlul marginal, "cazuri şi condiţii în care se efectuează percheziţia corporală". Nu! "Predarea obiectelor, înscrisurilor sau datelor informatice."

Aceeaşi variantă. "În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni şi sunt temeiuri de a se crede că un obiect sau un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află, să le prezinte şi să le predea sub luare de dovadă."

Aceeaşi solicitare, mă rog, "aprobarea judecătorului de drepturi şi libertăţi".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Guvernul nu susţine înţeleg.

Vă supun la vot acest amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

S-a încheiat votul. 112 voturi pentru, 2 împotrivă şi nici o abţinere.

Amendamentul a trecut.

De la 203 la 207, nu mai sunt observaţii. Adoptate.

De la 208 la 224. Nu sunt observaţii. Adoptate.

La 225. Vă rog, domnule Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

E ultimul amendament de acest fel. El se regăseşte la amendamente respinse, poziţia 46, poziţia 225 din raport, text marginal "expertiză ADN" modificat în "expertiză genetică judiciară".

Deci, aceeaşi solicitare, atunci când procurorul vrea să facă un astfel de test ADN să ceară aprobarea judecătorului de drepturi şi libertăţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Guvernul nu susţine.

Vă rog.

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc mult.

Foarte pe scurt, doamna preşedinte.

Discutăm de administrare de probe. Conform Codului de procedură penală, procurorul administrează probe în cursul urmăririi penale. Atunci înlocuiţi instituţia procurorului cu cea a judecătorului de instrucţie, dacă pentru orice lucru trebuie să mergi la judecător. Nu li se restricţionează niciun drept, ci doar se administrează o probă. Nu încălcăm nimic.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să votaţi.

Votăm amendamentul domnului Marton Arpad.

Votul s-a încheiat: 60 voturi pentru, 51 împotrivă, 3 abţineri.

Amendamentul a trecut.

De la 226 la 261 - observaţii?

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Este o instituţie nouă propusă de către comisie, de fapt de doi distinşi colegi ai PSD, care m-am şi mirat când au venit cu această amendare faţă de varianta Guvernului, care este mult mai bună şi este în corelaţie cu toate angajamentele drepturilor omului, la care noi suntem parte.

Vă citesc textul iniţial: "În mod excepţional..."

Doamna Roberta Alma Anastase:

La ce punct sunteţi?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Pct.253, art.211; se leagă 212 şi 214. Deci, dacă aici cade varianta propusă de comisie, atunci rămâne varianta Guvernului la toate aceste articole. Este ultima mea observaţie.

Dacă trece varianta comisiei, trebuie să treacă şi varianta de la 212 şi 214, deci nu mai intervin.

Vă rog să fiţi atenţi! Ce a preconizat Guvernul? În mod excepţional, ţinând seama de nevoile urgente ale urmăririi penale, procurorul poate dispune, în mod provizoriu, prin ordonanţă, luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, pentru cel mult 5 zile. Excepţional, cel mult 5 zile, procurorul.

Cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea termenului prevăzut la alin.(1), procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi. Deci, cu 3 zile înainte de finalizarea celor 5 zile, sesizează şi judecătorul de drepturi şi libertăţi ia o decizie. Ăsta este textul just, corect al variantei Guvernului.

Ce ne spune această amendare propusă de colegii noştri, şi aprobată de comisie. "Procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, pentru cel mult 60 de zile." Deci, nu e excepţie. Oricând, nici măcar 30 de zile, e permis de Constituţie, 60 de zile de la sine putere, fără să se ducă la judecătorul de drepturi şi libertăţi, inculpatul având posibilitatea de a se adresa judecătorului ca instanţă superioară de drepturi şi libertăţi, care numai atunci poate să intervină. Deci, toate măsurile, toate alineatele care curg din acest amendament ţin de această viziune - art.211, art.212 şi art.214. Deci, dacă trece varianta comisiei, atunci aceste articole trebuie să fie, pentru că sunt legate.

Dacă trece varianta Guvernului, atunci rămânem la varianta Guvernului, care mi se pare europeană şi corectă.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Punctul de vedere al Guvernului?

Doamna Alina Mihaela Bica:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Cum am expus la începutul luării de cuvânt pe care am avut-o, această măsură presupune garanţii pentru persoane, respectiv se oferă posibilitatea procurorului, să aleagă între măsura preventivă, pe care n-o puteam lua în prezent. deci, dacă în prezent am un inculpat, pentru care doresc să nu iau măsura "arestului preventiv", dar îl găsesc suficient de periculos pentru societate, nu am posibilitatea să aleg între lăsarea domniei sale în libertate, decât obligarea de a nu părăsi ţara, care este formală, în condiţiile în care ne-au dispărut graniţele de pe zona cu Uniunea Europeană, şi măsura arestului preventiv.

Măsura obligatorie de a nu părăsi ţara nu mai este uzitată în prezent din acest considerent. Şi atunci ne-am gândit să avem o instituţie nouă, similară cu cea aplicată de instanţă, respectiv cea a controlului judiciar, în care procurorul nu mai reţine fizic persoana. este o măsură de garanţie, adică ar trebui să fiţi de acord cu ea, pentru că este exact în spiritul lucrurilor pe care le-aţi spus mai devreme. Procurorul impune acelei persoane nişte obligaţii: să se prezinte la Poliţie la trei zile, ca să vadă că nu a plecat din ţară; să nu ia legătura cu anumiţi martori. Deci, este o măsură care ajută persoana, tocmai ca să evite arestarea preventivă, în lipsă de alte măsuri.

Din această cauză, nu susţinem ceea ce spune domnul deputat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mi se pare cel puţin interesant că avem un Guvern care nu-şi susţine punctul de vedere, ci varianta proprie.

Vă spun, încă o dată: se poate lua de către judecător această decizie, pe care ne-a explicat-o corect doamna secretar de stat. Este deci corect. Se poate lua, imediat, pe o perioadă de 5 zile, şi textul e puţin alambicat, înseamnă că în 48 de ore trebuie să înştiinţeze judecătorul de drepturi şi libertăţi că a luat această decizie, având posibilitatea judecătorul de drepturi şi libertăţi ca în 3 zile să decidă dacă menţine acea măsură sau nu o mai menţine, dar imediat, poate fi luată.

Faţă de această situaţie excepţională, se dă, fără ca să ceară aprobarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, pe 60 de zile. cea mai mare prevedere de restrângere de drepturi şi libertăţi în Constituţie, acceptată, este de 30 de zile. odată luată, este imposibil ca o persoană, cu de la sine putere, să ia o astfel de restricţie, pe o durată de 60 de zile, fără să mai treacă pe la instanţă, să vadă dacă este de acord. Şi, vă spun, încă o dată, este adevărat că persoana respectivă se poate adresa instanţei şi atunci începe deja o altă procedură.

mi s-a spus că nu este privare de libertate. Este adevărat, nu este privare de libertate, ci restricţii de drepturi. Este o altă instituţie, e adevărat, dar trebuie să fie aceeaşi măsură, zic eu. Şi se poate lua, deci, asta este important: procurorul are dreptul să ia imediat soluţia. Orice măsură poate fi luată imediat de procuror, are obligativitatea ca în 48 de ore să ceară acordul judecătorului şi, oricum, funcţionează pe termen de 5 zile, aproape o săptămână şi judecătorul se poate exprima.

Dacă este corect, nu va părăsi ţara.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Firczac.

Domnul Gheorghe Firczac:

Doamna preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Eu am o nelămurire procedurală: n-am reuşit să înţeleg din pledoaria doamnei secretar de stat, dânsa ce susţine? Punctul de vedere al Guvernului sau punctul de vedere al comisiei?

Dacă susţine punctul de vedere al Guvernului, este corect, pentru că face parte din Guvernul Emil Boc.

Dacă susţine punctul de vedere al comisiei, nu este corect, pentru că nu are legătură dânsa cu comisia.

Deci, dorim să facem o clarificare procedurală.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Oajdea.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

Doamna preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu observ aici că avem o mare problemă: pe de o parte, Guvernul vine cu un proiect de lege pe care, după aceea, nu-l mai susţine. Ca variantă formală, aş vrea să prezinte o persoană care a lucrat şi care e sancţionată pentru că a propus, iniţial, o variantă greşită, pentru că a primit bani.

Pe de altă parte, eu consider că noi nu suntem stat poliţienesc. Procurorul trebuie să cerceteze, iar decizia trebuie să aparţină judecătorului.

Şi, mai mult decât atât, având în vedere faptul că se propune o perioadă de restrângere a drepturilor mai mare decât cea prevăzută în Constituţie, cred că nu-i în regulă. După părerea mea, varianta iniţială a Guvernului trebuie susţinută, iar cei de la Guvern trebuie să-şi ceară scuze, cel puţin cei prezenţi, aici, în Parlament.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Sulfina Barbu, mai doriţi să interveniţi? Nu.

Domnul Ciprian Dobre.

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

În primul rând, domnilor colegi şi doamnelor colegi,

Cred că problema a fost pusă greşit de distinsa doamnă ministru, că procurorul are a alege între a solicita magistratului judecător arestul preventiv, măsura privativă de libertate, în contrapondere cu o altă măsură, în cazul nostru o măsură de a nu părăsi localitatea ş.a.m.d. Greşit.

Procurorul individualizează şi măsurile de prevenţie, în raport cu fapta şi persoana. În cazul nostru, astăzi, singura măsură pe care procurorul o poate dispune este ordonanţa de reţinere pe timp de 24 de ore, timp în care îşi formulează eventuala cerere, chiar şi de altă măsură decât arestul preventiv.

Pe cale de consecinţă, nu cred că Parlamentul poate să treacă şi să ofere acest instrument - bună sublinierea domnului Oajdea! - neconstituţional, până la 60 de zile, fără să poată trece înainte de luarea măsurii preventive, prin filtrul magistratului, că aici discutăm. Altminteri, ne reîntoarcem în sistemul sovietic, unde se lua măsura (măsura preventivă) şi pe urmă făceai plângere împotriva măsurii procurorului pentru a beneficia de filtrul şi cenzura magistratului judecător.

Deci, acel amendament, propus în comisie la procedură penală, din punctul meu de vedere, este inacceptabil, cel puţin în actuala sau în actualul stadiu al democraţiei din România, cu exigenţele europene pe care cu toţii le cunoaştem, drept pentru care, domnilor colegi şi doamnelor colege, vă rog să susţinem prima variantă Guvernului.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă supun la vot amendamentul susţinut de domnul Marton Arpad, care de fapt reprezintă forma iniţială a Guvernului.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi.

Votul s-a încheiat: 122 voturi pentru, 3 împotrivă, 2 abţineri.

Amendamentul a trecut.

Înţeleg că mai sunt încă două articole, unde se susţin, practic, aceleaşi lucruri.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Articolele 212, de la poziţia 254, respectiv 214 de la poziţia de 255, varianta comisiei, este o punere în text a procedurii în această variantă modificată.

Ca atare, prin votul pe care l-aţi dat, implicit rămâne varianta Guvernului, la poziţiile 253, 254, 256. Deci, nu necesită un vot, implicit rămâne varianta Guvernului.

Şi nu mai am amendamente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumim.

De la 257 la 262 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la 263 la 277 dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Nu, cred că este vorba de o clarificare.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Mi-au atras atenţia colegii de la staff - şi au dreptate - că la 214, poziţia 256, variantele de la alin. (10) încolo rămâne varianta Guvernului şi cele modificate se referă la altceva, deci rămân în varianta cum le-a modificat comisia.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înţeles, s-a consemnat în stenogramă acest lucru. Vă mulţumesc.

Mergem de la pct. 278 la 318 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 318 la 371 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 372 la 429 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. "430 la 492 - observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 493 la 556 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 557 la 619 - observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 620 la 672 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

De la pct. 673 la 710 - dacă sunt observaţii? Nu sunt. Adoptate.

Am terminat votul pe amendamente şi la Codul de procedură penală.

Vă reamintesc că la ora 17,00 avem vot final pe ANI, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală.