|
Domnul Márton Árpád-Francisc: Doamnă preşedinte, În legătură cu această intervenţie. Situaţia legii este în felul următor: legea a fost votată în Camera Deputaţilor şi a fost atacată la Curtea Constituţională de colegii noştri. Cei care au semnat poate au sau sper să aibă o problemă de conştiinţă când văd asemenea ştiri, să se gândească că au avut şi ei un aport la această situaţie tragică. Dar, revenind la situaţia juridică, Curtea Constituţională a găsit legea în forma adoptată ca fiind neconstituţională, dar nu esenţa legii, ci anumite elemente. Ca atare, legea respectivă ar fi trebuit de mult să fie dezbătută din nou la Senat şi pe urmă la Camera Deputaţilor, pentru că, ceea ce au constatat cei din Curtea Constituţională este o necesitate de etapizare a posibilităţilor pe care le acceptă autorităţile publice locale. Deci nu o deschidere, fiecare acceptă ce vrea, ci o enumerare de ordine a priorităţilor prin care se iau aceste decizii. Cu o astfel de simplă modificare a acelui articol, aşa cum propune Curtea Constituţională, legea respectivă, într-o lună, poate trece de ambele Camere. Deci, dacă s-a solicitat să se facă ceva de Birourile permanente, este că, deşi există o decizie a Curţii Constituţionale şi obligativitate constituţională ca în 45 de zile să rezolvăm problema, nu s-a reînceput dezbaterea în Senat a problemei găsite neconstituţionale. Deci cred că aici are, într-adevăr, o obligativitate autoritatea Birourilor permanente de a începe prima dată la Senat şi pe urmă în Camera Deputaţilor modificarea acelui articol cu preluarea propunerii făcute de Curtea Constituţională şi problema legii se va rezolva într-un scurt timp, rezonabil, până la sfârşitul sesiunii acesteia. Dar trebuie să avem acest răgaz.
|