Parliamentary debates

(În continuare, conducerea şedinţei a fost preluată de domnul deputat Petru Gabriel Vlase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Petru Gabriel Vlase:

5. Propunerea legislativă privind înfiinţarea Instituţiei Avocatul Copilului.

Din partea iniţiatorilor? Comisia?

Din partea iniţiatorilor? Vă rog.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Bună ziua!

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege nu are culoare politică. Este vorba despre copiii acestei ţări şi despre nevoia de a avea un sistem de monitorizare a modului în care este respectat dreptul copilului.

40 de ţări europene au o instituţie independentă a Avocatului Copilului. În România, nu există aşa ceva. Din anul 1997 - aşadar, de un deceniu -, există Reţeaua europeană a ombudsmanilor copiilor. România nu are aşa ceva.

Proiectul politic este semnat de către deputaţi şi senatori din toate partidele politice. Doamnele din toate partidele politice reprezintă corpul dur al iniţiatorilor acestui proiect de lege.

De ce un astfel de proiect de lege? În primul rând, astăzi, în România, nu există date statistice şi sisteme eficiente care să ofere o imagine completă şi reală cu privire la situaţia copiilor şi la respectarea drepturilor lor, ceea ce face aproape imposibilă plasarea problematicii drepturilor copilului pe agenda publică şi, implicit, politică.

În ciuda procentului semnificativ din populaţie - unul din cinci români sunt astăzi copii -, vocea lor este invizibilă. Ei, copiii, sunt invizibili pentru politici, nu reprezintă o voce.

O treime din copiii României trăieşte în sărăcie. Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de sărăcie severă, cu mai puţin de 15 lei pe zi. 40% din populaţia României se află în risc de sărăcie şi excluziune socială, dar, în rândul copiilor, acest procent creşte la aproape 50%. Cei mai vulnerabili sunt copiii din mediul rural şi copiii romi.

Ceea ce am propus în acest proiect de lege este respectarea principiilor de la Paris, respectarea recomandărilor Consiliului European, pentru crearea unei instituţii independente, accesibile, care să respecte rigorile pluralismului, ale mijloacelor şi resurselor necesare pentru desfăşurarea activităţii Instituţiei Avocatului Copilului şi, mai ales, apolitice. Apolitice.

Nu detaliez caracteristicile şi atribuţiile Avocatului Copilului, dar vă spun atât: este a treia iniţiativă şi proiect de lege din ultimul sfert de veac.

A sosit timpul să ne revenim şi să acordăm atenţie, şi să onorăm această lipsă a deciziei publice în România, de a avea şi de a crea o instituţie eficientă a Avocatului Copilului. Iar poziţionarea Avocatului Poporului poate să fie de înţeles; lui nu-i va conveni să îi plece cinci angajaţi şi bugetul aferent, el va refuza. El, oricum, nu este Avocatul Poporului, el este avocatul unora din spectrul politic. Copiii, însă, nu au culoare politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Comisia? Domnul Nica.

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate spre dezbatere, în fond, cu Propunerea legislativă privind înfiinţarea Instituţiei Avocatului Copilului, trimisă spre dezbatere în fond, în procedură obişnuită, cu adresa Pl-x 139 din 2016.

Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 394 din 27 aprilie 2016, a avizat negativ propunerea legislativă.

Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea Instituţiei Avocatului Copilului, ca autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, care veghează la respectarea drepturilor copilului definite în Constituţia României, Convenţia cu privire la drepturile copilului şi alte prevederi legale.

În urma dezbaterilor, membrii comisiilor au apreciat că modificările aduse prin proiect nu corespund prevederilor constituţionale care reglementează Instituţia Avocatului Poporului. Astfel, potrivit art. 58 din Constituţie, rolul Avocatului Poporului este apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice, iar ca urmare a revizuirii Constituţiei din anul 2003, acelaşi text constituţional a instituit funcţia de adjuncţi ai Avocatului Poporului specializaţi pe domenii de activitate.

Fără a face distincţie între drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, pe care trebuie să le apare, Avocatul Poporului veghează la respectarea tuturor drepturilor consfinţite de Constituţie, indiferent de natura, sfera lor de întindere, ori de categoriile de beneficiari ai acestora. Din această perspectivă, nu se poate pune problema constituirii unei instituţii distincte, definită Avocatul Copilului, deoarece aceasta ar duce la prevalenţa unui drept sau libertăţi asupra alteia, apărarea cu prioritate a unor categorii de persoane în defavoarea celorlalte, o asemenea abordare depăşind cadrul constituţional, fiind susceptibilă a crea confuzii de competenţe şi paralelisme instituţionale.

Având în vedere cele prezentate, rezultă că Avocatul Copilului nu poate constitui o instituţie distinctă de Avocatul Poporului, o asemenea abordare neavând temei constituţional.

Faţă de cele constatate, membrii comisiilor au hotărât respingerea Propunerii legislative privind înfiinţarea Instituţiei Avocatului Copilului, cu amendamente respinse, redate în Anexa la prezentul raport.

Face parte din categoria legilor organice.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Dezbateri generale, vă rog.

Poftiţi, doamnă deputat.

Dezbateri generale?

Vă rog, doamnă deputat. Vă rog.

Doamna Cornelia Negruţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Proiectul despre care comisia spune că nu poate fi votat, deoarece poziţia pe care Avocatul Poporului, poziţie care mă surprinde - şi, aici, doamna deputat Andreea Paul a avut dreptate -, pentru că este un proiect care ar trebui să fie fără bariere politice, un proiect dezbătut, inclusiv cu ONG-urile care şi-au arătat susţinerea şi inclusiv cu reprezentantul Avocatului Poporului, vine aici în faţa dumneavoastră şi văd că poziţia pe care comisia o ia este o poziţie negativă care ne surprinde şi cred că ne surprinde pe toate partidele care am dezbătut şi am participat la dezbaterea acestui proiect.

Vedem în fiecare zi la televizor, în mass-media, copii abuzaţi şi nu vedem nicăieri poziţia pe care Avocatul Poporului o ia pentru a avea drepturile pe care trebuie să le aibă orice copil din România.

Acest proiect va fi susţinut de Grupul parlamentar al ALDE. A fost susţinut şi am participat la dezbaterea lui, alături de reprezentanţii din PNL, din PSD şi din UDMR.

Mă surprinde poziţia pe care comisia o ia referitor la acest proiect.

Vă aduc la cunoştinţă că Grupul parlamentarilor ALDE va vota pentru susţinerea acestui proiect şi-i mulţumesc doamnei deputat Andreea Paul pentru munca pe care a depus-o şi pentru tot ceea ce a încercat să realizeze pentru ca acest proiect să fie astăzi pe masă şi să sperăm că va fi votat la votul final.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Andreea Paul.

Doamna Maria-Andreea Paul:

Mulţumesc Grupului parlamentar al ALDE şi pentru aprecierile colegei mele, doamna Negruţ.

Haideţi să lămurim puţin argumentul pe care l-a adus Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, care este fals.

În prezent, în cadrul Instituţiei Avocatului Poporului, există un domeniu de activitate care se referă la drepturile copilului, coordonat de un adjunct al Avocatului Poporului, dar care este total ineficient, prin faptul că este încadrat cu cinci angajaţi şi are în atribuţiile sale domenii deosebit de importante, precum drepturile pensionarilor, persoanelor cu dizabilităţi, tineri, familii şi aşa mai departe.

Or, astăzi, în România, infracţionalitatea în rândul copiilor a crescut cu peste o treime în ultimii cinci ani.

Instituţia Avocatului Copilului din Polonia, o instituţie la care ne-am uitat foarte atent când am creat propunerea de proiect de lege pentru România, căci la ei funcţionează şi sesizările sunt de peste 30 de ori mai multe decât în România, infracţionalitatea în rândul copiilor a scăzut, iar drepturile copiilor polonezi sunt mult mai bine respectate.

În România nu se întâmplă acest lucru şi nimeni nu vorbeşte despre viteza cu care creşte infracţionalitatea în rândul copiilor minori, atât victime, cât şi făptaşi. Nimeni, absolut nimeni nu luptă în România pentru drepturile acestor copii.

Când am propus înfiinţarea Instituţiei Avocatului Copilului, am avut în vedere câteva argumente structurate. În primul rând, argumente de ordin juridic, şi anume: concordanţa cu prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului; la art. 4 se stipulează explicit că guvernele "trebuie să ia toate măsurile adecvate legislative şi de altă natură pentru punerea în aplicare a drepturilor recunoscute de prezenta convenţie"; cerinţele şi formulările adresate statelor părţi de către Comitetul ONU pentru drepturile copilului, în mod deosebit cele referitoare la pregătirea de rapoarte; angajamentele României faţă de reglementările din documentele instituţiilor internaţionale şi europene în domeniul respectării drepturilor copilului şi misiunea comisarului european pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei. Ne-a cerut Comisia Europeană să facem acest lucru şi noi nu avem urechi de auzit.

Argumente de ordin funcţional.

Funcţiile Avocatului Copilului sunt în concordanţă cu principiile de la Paris, care stipulează că orice instituţie din domeniul drepturilor omului trebuie să aibă competenţe în a promova şi apăra drepturile copilului, responsabilităţi în furnizarea opiniilor, recomandărilor, propunerilor şi raportărilor. Astăzi, niciuna, nicio astfel de opinie nu s-a primit în Parlamentul României în ultimul sfert de veac dinspre Avocatul Poporului, dreptul de a face publice părerile şi rapoartele, inclusiv pe cele ale stadiului actual al Legii cu privire la drepturile copilului şi la încălcările acestora, dreptul de a contribui la rapoartele pe care statele trebuie să le prezinte organismelor şi comisiilor naţiunilor unite.

Şi închid cu al treilea calup de argumente, de ordin financiar, eficienţa financiară, pentru că în acest proiect de lege propunem preluarea, de la Avocatul Poporului, a personalului şi a bazei materiale, respectiv extinderea ei; economia de resurse umane şi de timp prin faptul că îşi asumă rolul de coordonare în activităţile de monitorizare, promovare şi protecţie a copilului, rol exercitat de mai multe instituţii în prezent.

Închid, spunându-vă că o sută de organizaţii neguvernamentale dedicate protecţiei copilului au lucrat cot la cot cu noi pentru a elabora acest proiect de lege.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Protecţia Copilului sunt coautori şi susţinători ai acestui proiect de lege, pentru care noi ne-am asumat, deputaţi şi senatori din toate partidele politice, dreptul de iniţiator de lege.

Vă mulţumesc.

Sper din tot sufletul ca toate partidele politice să înţeleagă, în plen, că este nevoie de un vot favorabil Instituţiei Avocatului Copilului.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Raportul comisiilor sesizate în fond propune respingerea. Iniţiativa legislativă rămâne pentru şedinţa de vot final.