Parliamentary debates

Domnul Romeo Marius Raicu:

"Rolul serviciilor de informaţii şi necesitatea întăririi capabilităţilor umane ale acestora"

Rolul serviciilor de informaţii este de a furniza factorului de decizie politică toate informaţiile necesare, pe baza cărora acesta să poată lua deciziile optime în domeniul securităţii naţionale, în privinţa formulării direcţiilor de politică externă, dar şi în privinţa politicilor economice. Produsul final de intelligence, însă, trebuie să fie relevant şi credibil iar activitatea de informaţii trebuie să rămână focusată pe solicitările prioritate ale factorilor de decizie.

Modificarea mediului de securitate de la sfârşitul secolului al XX-lea a produs, indubitabil, mutaţii majore în cadrul serviciilor de informaţii. Dar nu în sensul schimbării rolului pe care acestea îl joacă. Rolul acestora este să furnizeze factorului de decizie informaţie corectă, necesară şi în timp util. Dacă în perioada războiului rece ameninţările erau vizibile, externe şi de natură militară, după căderea Cortinei de Fier, ameninţările devin mai puţin vizibile, interne şi non-militare. De aceea şi natura misiunilor serviciilor de informaţii s-a schimbat. Dezmembrarea Uniunii Sovietice a dus la evoluţia sistemului de relaţii internaţionale. De asemenea, dispariţia celor două blocuri ideologice, modificările ulterioare majore aduse de procesul de extindere al NATO au modificat radical cerinţele exprimate de policy makeri. Într-un cuvânt, intelligence-ul a rămas acelaşi. S-au schimbat politicile şi priorităţile.

La nivelul comunităţii internaţionale, datorită unei percepţii greşite asupra mediului de securitate de la sfârşitul războiului rece, în sensul dispariţiei ameninţărilor majore la adresa securităţii, a urmat o reducere semnificativă a efectivelor de HUMINT, respectiv a capabilităţilor de care acest segment dispunea, atât în privinţa ofiţerilor acoperiţi, cât şi în privinţa diminuării reţelelor informative. De asemenea, fondurile destinate sectorului de HUMINT şi, în special, agenţilor sub acoperire, au fost redirecţioante către sectorul de analiză, înclinând balanţa nejustificat spre o creştere a birocraţiei în sistem. Mai mult decât atât, nu a fost acordată o atenţie suficientă investirii în pregătirea personalului şi în promovarea unor politici menite să motiveze cadrele pentru a rămâne în continuare în sistem.

Evenimentele de la 11 septembrie au determinat ca în mediile academice şi guvernamentale să se discute despre "eşecul serviciilor de informaţii". De asemenea, atentatele de la Madrid şi cele mai recente, de la Londra, dovedesc că, la ora actuală, mediile de intelligence de la nivel internaţional nu sunt pregătite să facă faţă valului de ameninţări asimetrice ale noului secol, şi că, în ciuda eforturilor susţinute ale celor mai importante servicii de informaţii din lume, există ameninţări care nu pot fi combătute decât printr-o coordonare la nivel internaţional a accesului la informaţii şi prin promovarea unor politici coerente în domeniu.

Nu trebuie să uităm că sursele umane, HUMINT, sunt singurele mijloace de aflare a intenţiilor inamicului. HUMINT este segmentul care ar trebui să primeze ca importanţă în plan legislativ. Astfel, consider că este necesară atât modificarea cadrului legislativ, în sensul lărgirii gamei de mijloace, operaţiuni, pentru ca aceştia să aibă protecţie legală pentru anumite tipuri de misiuni, dar şi promovarea unor politici menite să crească potenţialul uman al serviciilor.

La ora actuală, cel mai serios impediment în activitatea serviciilor de informaţii îl poate reprezenta o abordare greşită a politicilor de personal, astfel încât să nu poată continua procesul de reformă. În lipsa unor măsuri adecvate, Serviciile de Informaţii din România nu vor mai putea dispune de resursele de HUMINT necesare prevenirii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Trebuie să înţelegem că, la ora actuală, orice calcule şi politici eronate pot să producă grave disfuncţionalităţi în ciclul informativ, ale căror consecinţe nu vreau să mi le asum. Rezultatele, din păcate, vor fi atât pe termen scurt, cât şi pe mediu şi lung.

Tendinţele de exod ale specialiştilor, existente în interiorul mai multor servicii de informaţii din zona euroatlantică, sunt maligne unor sisteme care se bazează pe formare profesională de-a lungul a mulţi ani. Renunţarea fără discernământ, aşa cum s-ar fi dorit, la o mare parte a ofiţerilor, fără asigurarea continuităţii între generaţii, ar fi creat grave disfuncţionalităţi Serviciilor.

Trebuie să susţinem, pe de altă parte, construcţia de noi platforme de operare şi de colectare a informaţiilor, în special a celor legate de activităţile grupărilor teroriste, să acordăm suport instituţional adiţional pentru carierele ofiţerilor de informaţii, să identificăm mijloacele optime pentru a opri exodul specialiştilor şi elitei serviciilor spre sectorul privat.

Deciziile luate la nivel strategic, de decizie politică, dar şi intruziunile nepermis de mari ale legislativului pot afecta parcursul întregului ciclu informativ. Efectele neasumării unei intervenţii la timp se vor face resimţite multe generaţii la rând, cu consecinţe care nu pot fi evaluate la momentul actual. Cei care vor să-şi asume riscurile insecurităţii imediate, dar şi a generaţiilor următoare, se vor face vinovaţi de inacţiune. Din păcate, însă, nu vor putea fi traşi la răspundere penală, ci doar morală pentru aceasta.