Parliamentary debates

Domnul Gubandru Aurel:

Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după primul război mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai).

De peste 46 de ani, ziua de 25 octombrie reprezintă pentru militarii români o zi încărcată de semnificaţii. Aceştia serbează Ziua Armatei Române. La 25 octombrie 1944, militarii Diviziei a 9-a Infanterie au degajat la Carei ultima brazdă de pământ românesc aflată sub ocupaţia hortystă, încununând astfel lupta şi jertfa celor 58.330 de combatanţi pentru eliberarea Ardealului, luptă începută în Carpaţii Orientali, chiar în noaptea de 23/24 august 1944. Astfel s-a eliberat întreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupaţi prin Dictatul de la Viena, refăcându-se în partea de vest adevăratele hotare de stat ale României.

A fost, totodată, şi un act de mare curaj, dacă ţinem cont de faptul că atunci când a fost luată această decizie, ţara noastră se afla sub regimul comunist, iar data de 25 octombrie coincide cu ziua de naştere a regelui Mihai I.

La Buzău, cea mai importantă ceremonie dedicată Zilei Armatei Române s-a desfăşurat la Mausoleul din Cimitirul Eroilor, unde s-au depus coroane de flori şi au avut loc slujbe religioase. Şi pentru buzoieni, ziua de 25 octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce în hotarele ei patria care a zămislit-o.

Din 2007, Armata Română va avea doar militari profesionişti, un corp de 75.000 de militari şi 15.000 de angajaţi civili. În caz de război, bărbaţii vor fi încorporaţi şi vor trebui să satisfacă stagiul militar. Eliminarea stagiului militar obligatoriu ţine cont de necesitatea menţinerii unei capacităţi militare adecvate, care să răspundă misiunilor armatei, în contextul geostrategic actual şi obligaţiilor internaţionale asumate de România, conform intereselor şi obiectivelor de securitate.

Prin profesionalizarea armatei vom avea o mai mare stabilitate a organismului militar, iar personalul va fi mai motivat, reducându-se problemele de disciplină militară. Pentru a fi atraşi şi menţinuţi în sistem, militarilor profesionişti trebuie să li se asigure o leafă peste salariul mediu pe economie, aliniată la standardul celorlalte state membre NATO.