Parliamentary debates

Domnul Mircea Valer Puşcă:

"Bugetul destinat educaţiei şi cercetării"

De mulţi ani discuţiile privind priorităţile şi reflectarea acestora în bugetele anuale sunt, în egală măsură, aprinse şi neproductive. Cu toate prevederile reglementate (începând cu cele consacrate în Constituţie şi continuând cu prevederile din legile speciale), niciodată educaţia, ca de altfel nici cercetarea, nu au beneficiat de fondurile necesare. Din păcate, în privinţa educaţiei şi a cercetării nu a existat determinarea necesară pentru a plasa aceste domenii în zona corectă...

Declaraţia de la Lisabona, adoptată în 2000, precizează rolul pe care aceste domenii îl joacă în creşterea competitivităţii economiei statelor membre ale Uniunii Europene şi angajamentul acestora de a mobiliza resurse în scopul atingerii unui obiectiv de performanţă: Uniunea Europeană, în ansamblu său, să devină principala forţă mondială în privinţa competitivităţii! Calea asumată, prin amintita Declaraţie, este de a asigura atingerea obiectivului, prin efortul susţinut al tuturor statelor în a participa la edificarea societăţii bazate pe cunoaştere, rolul major prin strategie fiind asumat de cele două domenii: educaţia şi cercetarea. Resursa umană înalt calificată şi tehnologiile moderne s-au prefigurat în soluţii viabile pentru atingerea obiectivului propus!

Cum s-au reflectat acestea în politicile promovate în România este uşor să constatăm prin simpla analiză a resurselor puse la dispoziţia celor două domenii... Ceea ce este mai grav este faptul că abordarea privitoare la cele două domenii este veche şi neschimbată. În loc să fie privite ca domenii de profit, loc al investiţiilor cu efecte economice benefice, cele două domenii au continuat să fie privite ca două consumatoare de fonduri şi atât! Faptul că statisticile făcute în ţări cu economie competitivă ne arată că un dolar investit în educaţie aduce şapte dolari în economie, sau că un dolar investit în cercetare aduce zece în economie, i-a lăsat rece pe cei care au "gândit" bugetele de stat anuale şi au alocat resursa financiară...

Şi probabil că nici nu putea fi altfel atâta vreme cât modernizarea şi reforma din domeniul finanţelor publice întârzie. În locul instrumentelor moderne asociate "bugetelor orientate spre rezultate" (finanţarea programelor şi a proiectelor), am rămas cantonaţi în configurarea "bugetelor orientate spre cheltuieli", conform unei "logici" aparţinând mijlocului secolului trecut, tributare unei inerţii, cu mici variaţii, ale execuţiilor bugetare anterioare. Lipsesc, aşadar, instrumentele necesare finanţării multianuale ale programelor şi proiectelor şi, pe cale de consecinţă, reformele majore nu pot dispune de fonduri necesare, nu pot fi finalizate strategii coerente, şi totul se rezumă la "planuri anuale"...

Cu siguranţă dacă, începând cu 1990, educaţia şi cercetarea ar fi dispus de resursele necesare, dar şi de politici coerente, alta ar fi fost competitivitatea economică a României, alta mentalitatea cetăţenilor, alta pregătirea celor care astăzi trebuie să asigure integrarea ţării în Uniunea Europeană. Simplul fapt că până acum s-au produs greşeli care ne afectează competitivitatea economiei şi competenţa resursei umane nu este un motiv de a persista în greşeală. Din contră, trebuie rapid luate măsurile necesare, atât cât se mai poate, şi ieşit din acest cerc vicios care nu duce decât la amânarea "sine die" a măsurilor de reformă structurală autentice, de pregătire a economiei pentru a putea face faţă cu succes presiunilor concurenţiale, într-o economie globalizată şi pe o piaţă globală!

Mai mulţi bani pentru educaţie şi cercetare înseamnă, în ultimă instanţă, mai multe şanse pentru viitor, dar şi mai multă încredere în proprii cetăţeni şi, nota bene, în special în cei tineri... Dezvoltare sustenabilă, astăzi, nu se poate în afara societăţii bazate pe cunoaştere, iar România poate şi trebuie, în egală măsură, să fie parte a acestui proces! Cunoaşterea nu se poate realiza decât prin instrucţie şi cercetare şi, ambele, doar cu asigurarea condiţiilor necesare, iar între condiţii, cu siguranţă, sunt fondurile financiare... Din păcate, acum, insuficiente... Dar, pentru că speranţa moare ultima, eu cred că se mai pot găsi încă resurse care să fie redirecţionate spre bugetul destinat educaţiei şi cercetării!