Filip Georgescu
Filip Georgescu

Sittings of the Chamber of Deputies of November 1, 2005

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.167/2005
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of November 1, 2005

14. Intervenţii ale deputaţilor:  
  14.54 Filip Georgescu - împlinirea a 55 de ani de când a fost semnată, la Roma, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu 55 de ani în urmă, la data de 4 noiembrie 1950, a fost semnat, la Roma, unul dintre cele mai importante documente cu caracter internaţional privind drepturile omului. Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cunoscut, de asemenea, şi sub denumirea de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Fundamentul drepturilor omului este dat de respectarea dreptului la viaţă al fiecărei persoane şi a demnităţii umane şi se regăseşte la majoritatea marilor religii şi filozofii ale lumii.

Drepturile omului nu se cumpără, nu se văd şi nu se transmit ereditar: ele sunt denumite "inalienabile" pentru că nimeni nu are dreptul să le ia vreunei persoane pentru nici un motiv.

Altfel spus, acestea sunt aceleaşi pentru fiecare persoană, indiferent de rasa, culoarea, sexul, limba, religia, opiniile politice sau altele, originea naţională sau socială, averea, naşterea sa etc.

Drepturile omului joacă un rol foarte important în relaţiile dintre cetăţeni şi stat, deoarece ele controlează şi reglează exercitarea puterii statului asupra persoanelor, acordă libertăţi persoanelor în relaţia cu statul şi solicită statelor să satisfacă necesităţile umane de bază ale populaţiilor care se află în jurisdicţia lor. Elocventă în acest sens este Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1948. Este o declaraţie de principiu care continuă să exercite o mare influenţă în întreaga lume. Ea nu are forţă de lege dar, conform multor jurişti, aceasta a devenit obligatorie în practica internaţională deoarece ea este astăzi integrată în constituţiile şi jurisprudentţele din foarte multe ţări.

Inspirându-se din Declaraţia universală, Consiliul Europei a elaborat "Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului). Această convenţie, deschisă în 195o spre semnare celor 15 state care alcătuiau la acea vreme Consiliul Europei, este importantă pentru trei motive principale:

  • drepturile şi libertăţile fiecărei persoane sunt garantate de statele semnatare;
  • pentru prima dată, un tratat internaţional asupra drepturilor omului este dotat cu un mecanism concret de control al drepturilor garantate;
  • parlamentele şi alte organe legislative sau juridice dispun de o referinţă solidă în materia drepturilor omului care le ajută să elaboreze şi să interpreteze legile. Acest ultim punct a căpătat o importanţă deosebită în aceşti ultimi ani prin aderarea noilor democraţii ale Europei Centrale şi de Est la Consiliul Europei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele ei garantează dreptul: la viaţă, la libertate şi la siguranţă; la un proces echitabil în cauzele civile sau penale; de a vota şi de a participa la alegeri; la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; la libertatea de exprimare (incluzând libertatea media); de a poseda bunuri şi de a se bucura de ele; de întrunire şi de asociere.

Interzicerea: torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; pedeapsa cu moartea; sclavia şi munca forţată; discriminarea în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie: expulzarea cetăţenilor unei ţări şi refuzul de a-i lăsa să revină; expulzarea selectivă a străinilor.

Convenţia a devenit un model pentru alte sisteme ale lumii, în special pentru Convenţia americană a drepturilor omului. Ea stă la baza realizării singurului mecanism de control permanent şi independent din Europa, care asigură respectarea unei game largi de drepturi fundamentale (predominant civile şi politice) de către state.

Importanţa Convenţiei rezultă nu numai din multitudinea drepturilor incluse cât şi ca urmare a mecanismului de protecţie înfiinţat în Strassbourg, care examinează pretinsa încălcare a drepturilor omului şi asigură respectarea de către state a obligaţiilor survenite ca urmare a aplicării Convenţiei. Statele contractante au obligaţia să asigure ca fiecare persoană aflată în jurisdicţia lor, indiferent de sex, rasă, naţionalitate, origine etnică etc., să se poată bucura de drepturile şi libertăţile prevăzute de Convenţia europeană a drepturilor omului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.