Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Întrucât timpul de lucru a expirat, închidem şedinţa de astăzi afectată adoptării legilor şi trecem la partea a doua destinată întrebărilor şi interpelărilor.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă reamintesc respectuos că această fază a şedinţei noastre se transmite radiofonic şi vă rog, măcar pentru acest motiv, să manifestaţi disciplina necesară.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Predilă ca să răspundă domnului deputat Emil Rus. Este aici domnul deputat Emil Rus? Nu este. În consecinţă, vă rog domnule Predilă să-i comunicaţi răspunsul scris.

Domnul deputat Ioan Sonea dacă este? Poftiţi. Vă rog să vă prezentaţi pe scurt tema interpelării. Din partea Ministerului Învăţământului cine este?

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Era vorba de nişte taxe care se încasează de către Ministerul Învăţământului pentru legalizări de acte pentru cei care doresc să-şi continue studiile sau care vor să beneficieze de diplomele pe care le-a obţinut în România în străinătate. Taxele sunt extraordinar de mari, se ajunge până la 500.000 de lei pentru o viză, pentru o diplomă, pentru o diplomă de licenţă şi dacă ne gândim că dintr-o familie pot să fie mai mulţi membri care sunt plecaţi în străinătate şi care trebuie să achite aceste taxe, se ajunge la nişte sume deosebite. Aceşti oameni care pleacă în străinătate nu se duc de dragul, neapărat, de a face acolo afaceri, se duc să-şi câştige existenţa pe care statul român nu le-o poate asigura la această dată în modul prevăzut de Constituţie şi la limita decenţei. Deci am considerat că aceste taxe trebuie revizuite.

Vă daţi seama că pentru o simplă cerere adresată ministerului se încasează o taxă de 50.000 de lei. Sunt totuşi cam scumpe hârtiile în România în acest mod şi este cam multă birocraţie. Considerăm că trebuie revenit asupra acestor elemente şi oamenii să aibă dreptul să se bucure de diplomele pe care le-au obţinut şi de toate facilităţile şi posibilităţile pe care le acordă aceste documente, oriunde, în România sau în străinătate, fără a fi supuşi la nişte eforturi suplimentare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Ministerului Învăţământului, vă rog să răspundeţi, domnule ministru, şi să vă prezentaţi, pentru stenogramă.

Domnul Vasile Molan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor, sunt Vasile Molan, secretar de stat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

În cele prezentate de domnul deputat este vorba de două activităţi distincte: echivalarea actelor de studii pentru cetăţenii români care au studiat în străinătate şi recunoaşterea diplomelor cetăţenilor străini care doresc să obţină permis de muncă în România şi vizarea actelor de studii româneşti pentru cetăţenii care pleacă la studii sau la muncă în străinătate.

În ceea ce priveşte echivalarea actelor de studiu pentru cetăţenii români care au studiat în străinătate şi recunoaşterea diplomelor cetăţenilor străini care doresc să obţină permis de muncă în România, studii superioare, liceale sau post-liceale, în acest caz, sumele încasate nu au fost modificate de la înfiinţarea Consiliului pentru recunoaşterea diplomelor, în 1999.

Pentru determinarea nivelului diplomei şi a autenticităţii actelor de studii prezentate de petenţi, este necesară o evaluare foarte atentă a documentelor de către specialişti. Este o activitate de maximă importanţă, întrucât echivalarea cu diplome româneşti produce efecte profesionale şi academice în România. Sumele respective sunt folosite pentru plata evaluatorilor şi utilităţilor: fax, xerox, consumabile, aferente acestui proces, practică internaţională frecventă. La volumul de muncă existent, aceste cheltuieli ar greva bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Considerăm că aceste sume sunt minime şi nu constituie un obstacol în faţa recunoaşterii calificărilor obţinute în străinătate, echivalentul a 6-8 dolari pentru diplome de bacalaureat şi studii post-liceale şi echivalentul a aproximativ 16 dolari pentru plata specialiştilor evaluatori din învăţământul superior.

Prin înfiinţarea consiliului a fost fluidizată o activitate care trena de la 6 luni la 2 ani.

În prezent, termenul de rezolvare este de 60 de zile pentru recunoaşterea diplomelor în învăţământul superior şi de 30 de zile pentru diplomele emise la nivel preuniversitar. Acest termen este redus uneori la jumătatea perioadei. Pentru recunoaşterea perioadelor de studii parcurse în străinătate în învăţământul preuniversitar, serviciul este gratuit, iar tinerilor le este asigurată continuarea şcolarizării.

În ceea ce priveşte vizarea actelor de studii româneşti pentru cetăţenii care pleacă la studii sau la muncă în străinătate, aceasta este o activitate distinctă care se efectuează la cererea petentului şi nu este o activitate obligatorie pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării, nu este cerută de toate ţările.

În prezent, Ministerul Educaţiei şi Cercetării vizează în medie 600 de acte săptămânal, iar sumele sunt compatibile cu cele solicitate de Ministerul Afacerilor Externe pentru supralegalizarea sau apostilarea acestor acte. Sumele încasate au fost utilizate pentru a asigura desfăşurarea activităţii CNR. Acest serviciu a venit în întâmpinarea solicitărilor diverselor persoane şi pentru a se acorda sprijin logistic Ministerului Afacerilor Externe care, prin reglementările internaţionale, Convenţia de la Haga, este obligat să aplice o apostilă de autenticitate, dar nu o poate face fără autentificarea prealabilă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, forul competent în materie.

În conformitate cu normele europene, precizăm că Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu discriminează sub raportul sumelor încasate cetăţenii străini faţă de propriii cetăţeni.

Menţionăm că activitatea CNR a fost apreciată la nivelul Uniunii Europene şi la Consiliul Europei. Firmele despre care se vorbeşte în interpelare sunt acreditate de Ministerul Muncii, iar obiectul activităţii lor este întemeierea încheierii de contracte de muncă pentru cetăţenii români. Pe cale de consecinţă, obiectul de activitate al acestor firme nu este intermedierea vizării actelor de studii.

Regretăm că prin majorarea cuantumului sumelor încasate pentru vizarea actelor de studii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a prejudiciat venitul acestor firme, precum şi ale persoanelor care desfăşurau această activitate ilegală.

Faptul că Ministerul Educaţiei şi Cercetării evită să lucreze cu intermediari, firme, persoane care în mod frecvent recurg la procură pentru a desfăşura de fapt o activitate lucrativă nedeclarată şi ilegală, reprezintă o măsură preventivă faţă de infractori specializaţi în falsificarea actelor de studii şi a semnăturilor funcţionarilor publici, cazuri descoperite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. În spiritul legilor, instituţia este datoare să protejeze funcţionarul public, precum şi transmiterea datelor cu caracter personal către terţi.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat. În continuare domnul deputat Bozgă dacă este. Poftiţi. Vă rog să puneţi întrebarea domnului ministru al agriculturii.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule ministru, având în vedere situaţia din agricultură, dar în special din zootehnie, creată prin politica agrară, practicată de guvernarea 1996-2000, vă rog să ne prezentaţi strategia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor privind dezvoltarea zootehniei în România, modul de operare a Programului GSM în anul 2002 privind popularea fermelor zootehnice cu juninci gestante şi situaţia pe judeţe a solicitărilor spaţiilor realizate dezafectate din zootehnie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Predilă, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor este preocupat în mod deosebit de revigorarea sectorului zootehnic – sector de mare importanţă şi, de ce să nu fim şi drepţi, şi în mare suferinţă în momentul de faţă.

Din această cauză, conducerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu consultarea largă a tuturor specialiştilor, a elaborat o tehnologie pe termen mediu, adică în perioada 2001-2005, şi pe termen lung, pe 2001-2010, urmărind, în mod deosebit, să asigure creşterea calităţii şi sporirea numerică a efectivelor de animale, renunţând într-un timp nu prea îndepărtat la importuri, şi pentru a putea negocia cu Uniunea Europeană cotele de producţie, să extindem biotehnologia însămânţărilor artificiale, să continuăm procesul de ameliorare genetică a raselor de animale pentru a spori potenţialul productiv cantitativ şi calitativ, să stimulăm crescătorii de animale prin exploataţii, înfiinţarea acelor exploataţii zootehnice conform Legii exploataţiilor, precum şi susţinute de prevederile Legii zootehniei, să adoptăm măsuri care să protejeze crescătorii de animale români, faţă de penetrarea pieţei cu produse animaliere cu preţuri mult mai mici decât cele care le practicăm noi datorită unor condiţii specifice ţărilor din care vin, să ajutăm la capitalizarea fermierilor, să venim să stimulăm crescătorii cu prime şi subvenţii pe produs. Şi aş enumera, de exemplu, la carne, în viu, pentru tineretul bovin se acordă 4.000 lei/kg la o greutate de peste 380 kg, pentru aproape 46 de mii de tone de carne; 4.000 lei pentru carnea de porc pentru kilogramul în viu, pentru 160 de mii de tone, 3.000 lei pe kilogramul de pui de carne Breuller, pentru 100 de mii de tone.

Nu am scăpat din vedere nici animalele de reproducţie – şi mergem până la 4 milioane de lei pe o junincă la prima fătare, între 300.000 şi 2 milioane de lei pentru viţeii obţinuţi din vaci şi juninci performante, între 2 şi 5 milioane pentru scrofiţe de reproducţie la prima fătare, 100.000 de lei pentru fiecare familie de albine din fermele organizate, ferme de elită, şi pentru realizarea producţiei.

Avem şi o Ordonanţă de urgenţă a Guvernului, nr.18 din 2001, care a modificat Ordonanţa nr.29 pentru stimularea crescătorilor de vaci de lapte. Şi noi am propus Parlamentului, în ordonanţa de urgenţă, să acordăm 1.400 lei pe litrul de lapte livrat în zona de şes şi 1.800 lei pentru litrul de lapte livrat în zona de munte.

Avem normele metodologice elaborate, aşteptăm ca şi legea să devină accesibilă şi să opereze, ca să putem să punem în mişcare toată strategia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

O altă întrebare s-a referit la Programul GSM 103. El este în derulare. În acest an vom importa mai puţine animale, respectiv 1.500 de juninci, din Statele Unite, pe care le vom dirija către fermele de elită, dar, în acelaşi timp, vom importa mai multe doze în containere specializate pentru însămânţări artificiale, în aşa fel încât îmbunătăţirea calităţii să o facem pe un front mai larg la crescătorii de animale.

Am avut în calcul toate prevederile tehnice, în aşa fel încât acţiunea să se soldeze cu rezultate foarte bune.

În ceea ce priveşte solicitarea de juninci din Statele Unite, vă informez că au fost până acum depuse 12 mii de solicitări. Ele sunt analizate acum şi verificate în teren, pentru a constata, prin specialiştii noştri, că există condiţii optime de creştere şi de furajare a acestor animale la fiecare dintre cei care au solicitat, măsură obligatorie, întrucât, cei care ne vor vinde aceste animale nu vor accepta ca noi să le aducem, să le creştem în condiţii mai puţin favorabile decât le-au crescut dumnealor.

În acelaşi timp, după cât ştiţi, a fost elaborată şi Ordonanţa nr.168, care are în vedere să retrocedăm spaţiile de creştere a animalelor, la ora actuală nefolosite, aflate în proprietatea comunităţilor administrative, dar şi a societăţilor comerciale administrate de Agenţia Domeniului Statului. Ea a trecut de comisia de specialitate din Camera Deputaţilor şi, deci, în continuare, şi cu sprijinul dumneavoastră, ca specialişti, domnule deputat şi domnilor deputaţi, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va manifesta o grijă deosebită pentru acest sector, pentru că noi trebuie să îndeplinim, după cât cunoaşteţi, cele trei condiţii: casă, masă şi rasă.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Emil Boc are o interpelare adresată aceluiaşi minister.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului ministru Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, şi vizează situaţia normelor de aplicare la Legea nr.144/2000.

Legea nr.144/2000 prevede că persoanele care au domiciliul în localităţile de munte au dreptul, anual, pentru practicarea unor meşteşuguri tradiţionale, la 10 m.c. material lemnos pe picior.

De asemenea, legea mai dă dreptul tinerilor căsătoriţi, în vârstă de până la 35 de ani, care au domiciliul în zona de munte, la material lemnos pentru construcţie, în cantitate de 25 m.c. de familie.

Această lege a fost adoptată de către Parlament în 26 iulie 2000 şi prevedea ca termen de 60 de zile de la apariţia Monitorului Oficial, la propunerea consiliilor judeţene, Guvernul să adopte acele norme metodologice care să cuprindă localităţile rurale care se situează în zonele montane şi, prin urmare, care beneficiază de aceste facilităţi cunoscute în Transilvania, în special, sub denumirea de "facilităţile la Legea moţilor".

În fapt, în acest moment, aceste facilităţi nu se aplică şi, mai mult decât atât, ROMSILVA exploatează în regim de export materialul lemnos din zonă şi, după spusele cetăţenilor, periclitează aplicarea ulterioară a prevederilor Legii nr.144/2000, precum şi a dreptului de proprietate ce rezultă din Legea nr.1/2000.

În consecinţă, am solicitat Guvernului să ne precizeze exact data când urmează să fie adoptată această listă, pentru ca cetăţenii din zonele amintite să poată beneficia de prevederile Legii moţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Predilă.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Interpelarea dumneavoastră se referă la întârzierea aplicării Legii nr.144. Aşa, după cum aţi recunoscut şi dumneavoastră, ea a fost elaborată în 26 iulie 2000, iar atunci, partidele care aveau obligaţia şi erau la guvernare, să o pună în aplicare, au neglijat ca, după 60 de zile, cum prevedea legea, să stabilească zonele şi să delimiteze exact aceste teritorii.

Vă informăm că, în perioada 1991-’95, Agenţia Naţională a Zonei Montane, care funcţiona la vremea respectivă în Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a efectuat o asemenea lucrare de delimitare a zonei montane pe baza unor criterii inspirate atunci din ţări din Uniunea Europeană care au zone montane, lucrare care a fost depusă la fiecare judeţ, cu avizele prefecturilor, Oficiului de Cadastru, Geologie, Geodezie şi Cartografie, Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi a fostei Comisii a Zonelor Montane.

Această lucrare a fost avizată şi de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în 1996, dar, în perioada următoare, n-a mai existat preocupare de a fi aprobată printr-un act normativ.

La începutul anului 2001, Ministerul Administraţiei Publice a iniţiat un proiect de ordin comun cu Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor pentru inventarierea localităţilor propuse pentru a fi incluse în categoria de zonă montană. Pentru crearea cadrului legal de selectare a localităţilor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a iniţiat şi se află în circuitul de avizare un proiect de hotărâre de Guvern pentru aprobarea criteriilor de delimitare a zonei montane, în concordanţă cu criteriile aprobate prin Rezoluţia nr.1257 din 1999 a Uniunii Europene.

Urmează ca, până la sfârşitul acestui an, prin Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie din coordonarea Ministerului Administraţiei Publice, să se realizeze o nouă delimitare a zonei montane, în baza criteriilor stabilite, care va face obiectul avizării printr-un act normativ.

Vă asigurăm că noi vom insista pentru acest lucru, deoarece aţi văzut că avem şi acte normative care vin să diferenţieze facilităţile pentru crescătorii de animale în ceea ce priveşte preţul laptelui şi avem tot interesul ca zona montană să fie delimitată clar.

Potrivit art.3 din Legea nr.144/2000, prin Hotărârea Guvernului trebuie să stabilim forma şi conţinutul legitimaţiei în care urmează să se înscrie drepturile şi avantajele posesorilor acesteia. Viitorii posesori ai legitimaţiilor, precum şi tinerii căsătoriţi care au domiciliul în zone de munte reprezintă acele categorii de populaţie din zonele de munte care urmează să beneficieze de drepturile prevăzute de lege.

După parcurgerea acestor etape, pe baza situaţiei centralizatoare a cererilor persoanelor al căror drept a fost stabilit, Ministerul Administraţiei Publice transmite Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor cuantumul necesarului de material lemnos care trebuie să stea la baza fundamentării capitolului bugetar ce trebuie cuprins în Legea bugetului de stat alocat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru a putea subvenţiona 50% din preţul materialului lemnos provenit din pădurile proprietate publică a statului, care sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor.

Facem menţiunea că Regia Naţională a Pădurilor este, potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr.173 din 2001, un agent economic care-şi bazează activitatea pe gestiune economică şi autonomie financiară, iar modul de compensare a 50% din valoarea masei lemnoase, solicitate de cei îndreptăţiţi conform legii, se face de la bugetul de stat, conform art.12 din lege.

Vă mulţumesc, cu deosebită consideraţie, ministrul agriculturii, Ilie Sârbu.

Domnul Valer Dorneanu:

O scurtă remarcă a domnului deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu pot să nu observ că şi de această dată, în locul unor răspunsuri ferme şi tranşante, se preferă argumente legate de moştenirea trecutului.

Această lege a fost adoptată în 26 iulie 2000 şi trebuia să între în vigoare normele de aplicare la 60 de zile, deci în 26 octombrie 2000. Vechea guvernare n-a reuşit, fiind campanie electorală, când a început, în 26 octombrie 2000. Dar întrebăm actualul Guvern: ce a făcut din 11 decembrie 2000 până în 11 martie 2002, când aceste norme nu au fost puse în aplicare?

Domnule ministru, n-am întrebat procedura. Este prevăzută în lege. Pe ţăranii din zonele montane îi interesează când vor beneficia de aceste drepturi şi facilităţi. Toată istoria prezentată de dumneavoastră nu ţine de cald şi nu ţine loc sărăciei lucii în care se zbat foarte mulţi cetăţeni din zonele rurale, pentru care materialul lemnos prevăzut de lege ar constitui o sursă importantă de venit şi i-ar ajuta să-şi amelioreze starea de sărăcie în care se zbat.

În consecinţă, sunt profund nemulţumit de acest răspuns care doar se rezumă la o înşiruire a unor proceduri sterile, pe care nu le înţelege nimeni, în locul unor răspunsuri ferme, unor răspunsuri precise, în care să spună: de la 1 aprilie, puteţi beneficia de prevederile legii respective, şi nu să ne ascundem după fraze, repet, care nu au nici un conţinut, ci doar escamotează adevărate realitate, lipsa voinţei politice pentru a pune în aplicare o lege benefică locuitorilor din Munţii Apuseni, în special.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Emil Rus are o interpelare tot pentru Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Domnul deputat Emil Rus. Aştept să veniţi la tribună, stimate coleg.

Domnul Emil Rus:

Iertaţi-mă, domnule preşedinte, am auzit că s-a trecut peste mine. Probabil, era vorba de o altă interpelare.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu cred că interesează aceste amănunte. Vă rog vrumos să vă referiţi la subiect.

Domnul Emil Rus:

Interpelarea mea se adresează domnului ministru al agriculturii, alimentaţiei şi silviculturii, Ilie Sârbu, şi domnului Octav Cozmâncă, ministrul administraţiei publice, în egală măsură.

Este vorba de nişte cetăţeni din comuna Chiochiş, judeţul Bistriţa-Năsăud, care, conform Legii nr.18/1991, au dreptul la proprietate la pădure cu vegetaţie forestieră.

Comisia locală a făcut demersurile, oamenii nu au fost puşi în posesie, au acţionat la comisia judeţeană, au primit răspuns favorabil, au acţionat în judecată Ocolul Silvic Lechinţa, care nu a acceptat să le dea proprietatea înapoi, măcar parţial. Judecata a dat o sentinţă favorabilă, tribunalul din Bistriţa-Năsăud, la fel, o sentinţă favorabilă, pentru că s-a făcut după fiecare plângere de către Ocolul Silvic Lechinţa. Curtea de Apel Cluj, la fel, le-a dat o sentinţă favorabilă, o decizie şi, totuşi, aceşti oameni nu sunt puşi în posesie.

Acesta este obiectul interpelării mele.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Predilă, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Predilă:

Domnule preşedinte, îmi cer scuze că s-a întâmplat asta, dar eu am crezut că domnul deputat respectă ceea ce am convenit. Dânsul a venit după ce a fost strigat, eu i-am înmânat un răspuns scris şi am considerat că s-a terminat, de aceea am plecat din sală, să ajung la Senat.

Reiau răspunsul.

Referitor la întrebarea primită în legătură cu nerespectarea legilor ţării şi a hotărârilor judecătoreşti de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, comunic următoarele:

Au fost formulate cereri de persoane fizice din comuna Chiochiş, din judeţul Bistriţa-Năsăud, în conformitate cu Legea nr.18 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri pentru care comisia locală a întocmit anexa cuvenită, care a fost validată prin hotărâre – are şi număr – de comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Persoanele fizice în cauză au solicitat, contrar prevederilor Legii nr.18, să li se reconstituie dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, care erau situate pe teritoriul Ocolului Silvic, experimental, din Lechinţa, în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, cercetări care durează de mulţi ani şi care vor mai dura, în continuare, şi, ca atare, în conformitate cu legea, noi nu puteam să întrerupem cercetări în care statul a investit şi a susţinut cu fonduri aceste cercetări şi să nu respectăm legile ţării.

De aceea, comisia a propus alte amplasamente în vecinătate, dar persoanele respective au refuzat să primească aceste suprafeţe. S-au adresat justiţiei, iar justiţia a respectat hotărârea comisiei judeţene cu privire la amplasamentul suprafeţelor solicitate.

Acesta este răspunsul şi nu există nici o încălcare a prevederilor legii, ci, din contră, au ocupat abuziv aceşti cetăţeni terenul institutelor de cercetări.

Domnul Emil Rus:

Vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Emil Rus:

Nu sunt mulţumit de răspunsul care mi se dă, întrucât ştiu un lucru, că un art.37 din Hotărârea de Guvern nr.172/2001 spune aşa: "Reconstituirea dreptului de proprietate se face, de regulă, pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt libere (ceea ce confirmă şi domnul ministru), cu respectarea drepturilor dobândite conform Legii nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie, sau titlu de proprietate, care rămân valabile fără nici o altă confirmare, potrivit art.2 din Legea nr.1/2000".

Or, ce se întâmplă acolo? Suprafeţele de pădure nu sunt toate necesare experimentării şi ei au propus o porţiune din ele s-o înapoieze oamenilor din comuna Chiochiş, însă, când a fost vorba de punere în posesie, au tărăgănat, au amânat şi oamenii au rămas mereu amânaţi pe drumuri şi de aceea mă aflu aici, ca să le susţin această cauză şi, totuşi, un judeţ, o prefectură, trei instanţe de judecată n-au putut să clarifice o problemă. Mie-mi dă de bănuit şi nu pot s-o înţeleg.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Metin Cerchez. Nu este.

Vă rog să-i transmiteţi în scris, domnule general Abraham.

Domnul deputat Ioan Sonea, pentru domnul general Pavel Abraham.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea era adresată domnului ministru de interne, Ioan Rus.

Este vorba despre o situaţie interesantă. Mulţi cetăţeni români, înainte de a se liberaliza plecarea în Vest, veneau la ambasade, acolo li se punea ştampila, iar ştampila nu făcea decât să consemneze faptul că oamenii au intrat în ambasadă, fie că primeau viză, fie că nu primeau viză. Sigur, ei achitau nişte taxe acolo, dar nu despre asta este vorba. Însă, acum, s-a întâmplat o situaţie interesantă. Cel puţin în cazurile pe care le cunosc eu, cetăţenii români care aveau o astfel de ştampilă pe paşaport, erau întorşi de la graniţă, pentru a aduce o motivare privind cauza acelei ştampile. Erau consideraţi probabil cetăţeni care aveau abateri de la lege, sau ar fi avut probleme în statele respective. Sigur că în unele situaţii această posibilitate este reală, însă nu despre aceasta este vorba. Este vorba de cetăţenii care nu au avut niciodată nici o abatere de la lege, nu au adus prejudicii nici României şi nici statului în care voiau să între. Pur şi simplu, acea ştampilă le îngreuia situaţia la vamă, erau trimişi înapoi, plus că mai trebuia să plătească şi nişte taxe pentru a li se elibera o adeverinţă din care să rezulte că acea ştampilă nu era o sancţiune.

Am considerat că este necesar să se reglementeze această situaţie. Am înţeles chiar că s-ar fi şi reglementat într-un anumit moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul general Abraham.

Domnul Pavel Abraham:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În legătură cu interpelarea domnului deputat Ioan Sonea, avem următorul răspuns:

Existenţa pe paşapoartele unor cetăţeni români care în anii anteriori au solicitat viza de intrare în ţările Uniunii Europene a ştampilelor "refuz viză" sau "aşteptare viză", aplicate de reprezentanţele diplomatice ale statelor respective, ştampile care în prezent ar putea crea dificultăţi la intrarea în ţările europene, a constituit, încă din anul 2001, una din preocupările Ministerului de Interne.

Din acest motiv, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei a iniţiat o serie de întâlniri cu reprezentanţii misiunilor diplomatice din ţările membre ale Uniunii Europene acreditaţi la Bucureşti, ocazie cu care s-a ridicat problema ştampilelor respective, aplicate pe paşapoartele cetăţenilor români care solicitau vize, motivaţia acestora fiind că aşa prevăd reglementările interne în materie şi cele emise de Consiliul Europei.

În situaţia creată, Ministerul de Interne, prin Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a venit în sprijinul cetăţenilor în limita competenţelor legale, în sensul că, la cererea celor interesaţi, Direcţia de Paşapoarte a luat măsura de preschimbare a paşapoartelor pe care au aplicat o astfel de ştampilă, fără obligativitatea de a declara paşaportul pierdut în Monitorul Oficial, scutindu-l astfel pe cetăţean de la plata unei taxe suplimentare.

Prin punerea în circulaţie a noului tip de paşaport, Direcţia de paşapoarte şi compartimentele sale teritoriale vor elibera, la cerere, alte paşapoarte celor interesaţi, fără a solicita plata unor taxe în afara celor stabilite prin lege.

Cu deosebită stimă. Semnează domnul ministru de interne, Ioan Rus.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule general.

Domnul Ştefan Baban este?

Vă rog să veniţi şi să adresaţi interpelarea Ministerului Învăţământului.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea, aşa cum se ştie, este adresată doamnei ministru al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, doamnei prof.dr.ing. Ecaterina Andronescu.

Salariaţii din învăţământ au început o serie de proteste, ce se anunţă ferm şi de durată. Zilele trecute s-au constituit într-o alianţă a tuturor sindicatelor reprezentative şi au întrerupt negocierile cu ministerul.
Totodată, au anunţat mişcări revendicative, începând cu greva de două ore din 28.02.2001 şi până la greva de o zi, din 11.03.2002, adică azi, totul culminând cu blocarea anului şcolar la vară, în perioada încheierii situaţiei la învăţătură şi a examenelor, dacă cererile lor nu le vor fi satisfăcute.

Revendicările profesorilor ţin de bani, indiferent că se referă la salarii de bază, la sporul pentru lucru în mediul rural, la tichete de masă etc. Deşi prin Legea bugetului de stat pe 2002, obţinuseră acordarea tichetelor de masă, Guvernul a hotărât preschimbarea valorii acestora, începând cu data de 1.03.2002, într-o nouă indexare, după care vor beneficia de cea de toamnă. Motivaţia Guvernului pentru această transformare, aceste creşteri treptate ale veniturilor se vor găsi în baza de recalculare a pensiei.

Cadrele didactice, însă, nu mai au răbdare şi mai ales nu mai cred în promisiuni, când ei, acum, nu au cu ce să se întreţină omeneşte. Majorările de salarii anunţate sunt infime, sunt "compensate" prin alte reduceri, din alte sume cuvenite învăţământului.

Câştigul real obţinut prin transformarea valorii tichetelor de masă în bani variază între 230 de mii de lei - pentru un profesor de gradul I, cu 35-40 de ani vechime - şi 86 de mii de lei, pentru un profesor debutant. Or, tichetele de masă, aşa cum fuseseră calculate şi promise, câte 10 pe lună pentru fiecare salariat, de ce oare numai 10?, ar fi făcut peste 400.000 lei.

O altă discriminare făcută în învăţământul românesc o reprezintă neacordarea indexării de 5% personalului didactic auxiliar, deşi, conform Statutului cadrelor didactice, acest personal trebuie să fie salarizat la fel ca şi personalul didactic.

Reducerea sporului pentru lucrul în mediul rural de la 5 la 80% la 15% din salariul de încadrare, creează fondurile necesare pentru acoperirea noilor măriri de salariu anunţate. Sau poate pentru a acoperi cele 240 de miliarde de lei care nu au fost prinşi la capitolul investiţii în bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pentru reabilitarea şcolilor cu ajutorul Băncii Mondiale?

Solicit Ministerului Educaţiei şi Cercetării să ne prezinte soluţiile financiare reale pentru rezolvarea dificultăţilor cu care se confruntă sistemul românesc de învăţământ, începând de la salarizarea nestimulativă şi continuând cu condiţiile precare de învăţământ în şcoli, mai ales în mediul rural şi nu doar o prezentare a datelor din Legea bugetului de stat pentru anul 2002.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule ministru! Vă rog să răspundeţi cât puteţi de concis.

Domnul Vasile Molan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Referitor la condiţiile de salarizare a personalului didactic, vă informăm că în anul 2001, Parlamentul României a adoptat Legea nr.662/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ şi pentru aprobarea unor dispoziţii din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi Legea nr.735 din 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.71/2001 privind modificarea anexei 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ.

Totodată, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a iniţiat proiectul Hotărârii de Guvern privind aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce se acordă personalului didactic calificat în conformitate cu prevederile art.49 pct.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările şi completările utlerioare, precum şi proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului pentru modificarea Cap.I A din anexa nr.2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2000 pentru modificarea şi completarea Legii 128 privind statutul personalului didactic referitor la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea 154 privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar.

De asemenea, dorim să vă precizăm următoarele: creşterea de 5% se aplică întregului personal din învăţământul preuniversitar, iar suma se cuprinde în salariul de bază, la care se adaugă toate celelalte sporuri. La acestă creştere salarială va fi aplicată şi creşterea din octombrie, respectiv 12%. Sporul pentru mediul rural nu a fost redus la 15%, ci este în continuare cuprins între 5 şi 80%, în acest interval fiind făcut calculul în funcţie de realităţile concrete.

Salariul mediu brut pentru personalul didactic este de 5.337.000 lei, în această sumă fiind incluse doar sporurile cu caracter general, fără a fi incluse gradaţia de merit de 20%, salariul de merit de 15%, sporul pentru învăţământul special 15%.

Precizăm, de asemenea, că n-au nici o legătură cheltuielile de investiţii, respectiv creditele externe, care se regăsesc în bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu cheltuielile de personal care se regăsesc în bugetele locale ca sume defalcate din TVA.

Cu deosebită consideraţi, Ministru, Ecaterina Andronescu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul deputat Emil Rus dacă este. Nu. În consecinţă, se amână răspunsul pe care ar trebui să-l dea domnul Ivanov.

Pentru domnul deputat Valentin Vasilescu se solicită amânarea răspunsului pentru fundamentarea acestuia, ca şi în cazul domnului Ştefan Baban pentru Ministerul Sănătăţii şi a domnului Adrian Moisoiu pentru Ministerul Informaţiilor Publice.

În aceste condiţii, urmează să răspundă domnul ministru Tudor Florescu pentru domnul deptuat Emil Boc şi pentru domnii Viorel Coifan, Dan Simedru, Damian Brudaşca, Eugen Pleşa şi Valentin Iliescu, va răspunde domnul secretar de stat Ionel Fleşariu.

După domnul Boc, va prezenta interpelarea domnul Ştefan Baban şi apoi colegii noştri pe care i-am anunţat: Viorel Coifan, Dan Simedru, cu două interpelări, Damian Brudaşca, Eugen Pleşa şi Valentin Vasilescu.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului ministru Miron Mitrea, ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi vizează nefinalizarea blocurilor pentru tineret T2 şi T3 din Cluj-Napoca.

În baza Ordonanţei Guvernului nr.19/1994, în 1996 a început construirea pe strada Observatorului din Cluj-Napoca a blocurilor pentru tineret T2 şi T3. Blocul T2 cu 66 de apartamente, trebuia predat la cheie proprietarilor până la sfârşitul anului 2001. Până în prezent, în lucrările de construire a acestui bloc s-au investit 19 miliarde de lei, din care 11 miliarde de la Ministerul Lucrărilor Publice şi restul de la bugetul local. În 2001, Ministerul Lucrărilor Publice nu a alocat decât 1,6 miliarde lei, iar Consiliul local Cluj-Napoca a contribuit cu suma de 6 miliarde de lei. Pentru finalizarea construcţiei, mai sunt necesare 8,7 miliarde de lei, bani prevăzuţi în bugetul consiliului local pentru anul 2000.

În condiţiile acestea, se pune întrebarea ce doreşte Ministerul Lucrărilor Publice să întreprindă pentru a respecta obligaţiile legale în vederea finalizării lucrărilor la blocul pentru tineret T2 de pe strada Observatorului.

De asemenea, în privinţa blocului T3, lucrările de construcţii sunt într-un stadiu şi mai puţin avansat, iar autorităţile locale estimează că acest bloc nu va fi finalizat mai devreme de luna mai 2003, în condiţiile în care evoluează situaţiile.

Potrivit Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, la toate cererile de finanţare adresate Ministerului Lucrărilor Publice s-au primit doar răspunsuri evazive, neînsoţite de sumele solicitate.

Având în vedere aceste întârzieri nepermise la construcţia locuinţelor amintite, vă rugăm să precizaţi ce măsuri aveţi în vedere pentru a sprijini finalizarea lucrărilor de construire a blocurilor pentru tineret din Cluj-Napoca.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, poftiţi!

Domnul Tudor Florescu (secretar de stat, MLPTL):

Natura terenului de fundare a acestor obiective a impus realizarea unor perne de balast, aceasta determinând întârzierea procesului investiţional. La blocul din strada Arinilor din Municipiul Cluj-Napoca a început în aceeaşi perioadă lucrările de construcţie au avansat, neînregistrându-se probleme la terenul de fundare, în prezent, aceste obiective fiind finalizate. Astfel, datorită faptului că sumle alocate anual de la bugetul de stat au fost limitate, comparativ cu cererea mare de fonduri a judeţului Cluj, în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.19/1994, aceste sume au fost concentrate pe obiectivele cu stadii fizice avansate.

În aceste condiţii, au fost finalizate blocurile din strada Observatorului F.n. şi blocul T1 Observator.

În prezent, se mai află în execuţie Blocurile T2 şi T3 Observator, însumând în număr de 132 de apartamente. Acestea sunt incluse în programul de finanţare pe anul 2002, cu suma de 16.550.000 lei de la bugetul de stat. Din totalul acestei sume, au fost alocate 4.880.000 lei, în lunile ianuarie şi februarie a acestui an.

În aceste condiţii, considerăm că finalizarea acestor blocuri se va face într-un timp util.

Vă mulţumesc.

Domnul Emil Boc:

Îi mulţumesc pentru precizări domnului ministru. Nu am înţeles clar dacă sumele alocate vizează ambele blocuri T2 şi T3 sau numai T2.

Domnul Tudor Florescu:

Pentru amândouă.

Domnul Emil Boc:

Deci împreună şi pentru T2 şi pentru T3.

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Baban, pentru doamna ministru Gheorghiu de la Ministgerul Sănătăţii.

Domnul Ştefan Baban:

Interpelarea era adresată preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi spuneam în ea: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este pusă din nou în situaţia de a face faţă unui val de nemulţumiri. Această instituţie practică o matematică lipsită de orice elasticitate, repartizând fiecărei unităţi o sumă ce reprezintă media cheltuielilor din ultimii cinci ani.

Realitatea seamănă însă izbitor cu cea de acum doi ani. Directorul unităţilor spitaliceşti, medicii de familie şi ambulatoriile de specialitate sunt chemaţi la casele de asigurări de sănătate pentru încheierea contractelor pe anul în curs. În loc să negocieze contravaloarea serviciilor prestate, se trezesc cu sume fixe impuse.

Aducerea la conducerea instituţiei a unui expert în economie nu a rezolvat lipsurile spitalelor şi ale cabinetelor. Tot mai multe unităţi medicale declară că beneficiază de fonduri la Casa judeţeană a asigurărilor de sănătate, la limite de subzistenţă, că sunt necesare lucrări curente de întreţinere şi reparaţie ale clădirilor şi instalaţiilor, precum şi procurarea sau măcar recondiţionarea aparaturii medicale. Dar aceste plângeri normale pentru sănătatea populaţiei nu sunt auzite de cei în drept care consideră că principalii vinovaţi de negestionarea corectă şi eficientă a mijloacelor financiare puse la dispoziţie unor directori de spitale şi unităţi medicale.

Întrebarea se pune: cum poate gestiona cineva o sărăcie mai mare cu resurse din ce în ce mai puţine.

Un alt scandal care zguduie reforma sistemului sanitar îl reprezintă şi modul curios de acordare şi de decontare a reţetelor compensate existând de cel puţin doi ani un risc al bolnavului asigurat de a beneficia de medicamente compensate, dar care nu pot fi elilberate pentru că nu mai sunt fonduri. Este ştiut şi mai ales văzut pentru că televiziunile transmit la începutul fiecărei luni a anului că pentru a putea obţine aceste compensări, asiguraţii, în marea lor majoritate, buni platnici la fondurile Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, stau la cozi interminabile în speranţa că vor putea rezolva această spinoasă problemă.

De aceea, solicit Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate să prezinte modul de repartizare a fondurilor colectate. Mă refer la fondurile sigure, provenite de la pensionari şi bugetari, de exemplu, precum şi modul de tratare a problemelor referitoare la reţetele compensate, la alocările pentru procurarea şi funcţionarea echipamentelor medicale. Această solicitare vine pe fondul convulsiilor actuale ale sistemului sanitar care dovedesc că grija pentru bolnavi a rămas undeva pe planul doi, mai importantă fiind întreţinerea unui sistem dual, greoi şi ultrabirocratic care, în absenţa concurenţei, a monopolizat piaţa serviciilor medicale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, vă rog!

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ca răspuns la interpelarea domnului deputat Ştefan Baban, vă precizăm că, în prezent, Ministerul Sănătăţii şi Familiei a depus la Guvern o nouă modificare şi spun, substanţială, a Legii spitalelor. Deja se află pe ordinea de zi la comisia de specialitate şi vreau să vă spun că s-a făcut prin lucru în echipă şi, aici, sindicatele şi patronatele au avut un punct esenţial de amendare.

De asemenea, un proiect privind o modificare substanţială a Legii 145 a caselor de asigurări de sănătate a fost depus la Guvern, care va fi dirijat la una din cele două Camere, tocmai pentru a rezolva problemele pe care şi dumneavoastră le-aţi ridicat dar pe care le-am preluat din 2001 în baza legilor emise în perioada 1997-1999, deci cele două proiecte de legi la care am făcut referire.

Vreau să vă spun că şi anul trecut, şi anul acesta, conform legii, Ministerul Sănătăţii a dat avizul la contractul-cadru şi la normele metodologice ale acestuia, acte normative, reglementări emise de Casa Naţională şi de Colegiul medicilor şi unde s-a asigurat o mai bună chibzuinţă a banilor şi în aceasta s-a dat un punctaj mai mare medicilor de familie, dar prin implicarea acestora, deci mai multe obligaţii, că, din păcate, o parte din medicii de familie cunosc numai drepturile. Ei uită că folosesc spaţiile cu zero lei şi nu pe valută, dar am dorit ca activitatea de prevenţie să aibă mai mare importanţă pentru că aceasta costă mai puţin decât tratarea în sine a bolnavului. Şi ştiţi foarte bine reacţia care a fost: au ieşit imediat în mass-media şi au vociferat. N-aveau dreptate! Nici nu citiseră normele metodologice şi contractul-cadru care fuseseră adoptate la Guvern şi publicate în Monitorul Oficial. Dar unora le place să şi danseze şi să facă mult foc, să pună foc pe paie.

Vreau să vă spun că repartizarea sumelor se face pe bază de negociere, deci nu se stabilesc sume fixe, şi eu în adresa pe care o s-o v-o înaintez, vă fac precizări, şi la asistenţa medicală primară, şi la ambulatoriul de specialitate, asistenţa medicală spitalicească şi apoi pe servicii de dializă, investiţii, diabet, tbc, oncologie, planing familial, deci pe specialităţi. Şi, făcând ocomparaţie între anii 1999 şi 2001, se remarcă o creştere substanţială a banilor care s-au acordat în sănătate. Astfel, în 2002, asistenţa cu medicamente în ambulatoriu a crescut cu 13,3%. De asemenea, creştere substanţială este şi în evoluţia cheltuielilor pentru medicamentele acordate în ambulatoriu.

Lista aceea pe care aţi invocat-o cu medicamente compensate şi gratuite, s-a publicat în Monitorul Oficial această listă. De asemenea, astăzi-mâine, se va publica în Monitorul Oficial şi programele de sănătate finanţate de Ministerul Sănătăţii, pentru că avem două surse de venit, de finanţare: o dată, Casa Naţională, împărţirea făcându-se pe bază de negociere şi, o dată, Ministerul Sănătăţii, deci bugetul de stat, prin acele programe de sănătate.

Vă rugăm să constataţi şi dumneavoastră, şi vă depunem şi adresa ca răspuns la întrebarea dumneavoastră, că, de la an la an, fondurile alocate sistemului de sănătate au crescut. Dar noi, acum, echipa care există la minister lucrează şi pe schimbarea şi doreşte schimbarea mentalităţii din sistemul sanitar. Să nu cunoaşteţi numai drepturi, dar şi obligaţii.

Vă mulţumim.

Domnul Ştefan Baban:

Doamna ministru,

Cu respectul cuvenit, eu v-aş invitat să vizitaţi unităţile spitaliceşti atât din Bucureşti, cât şi din provincie, să vedeţi că spitalele pică, la propriu, nu la figurat, că oamenii mor la uşa medicilor, fie de familie, fie la spital, că n-au minimul necesar de îngrijire, şi de-asta eu cred că trebuie luate nişte măsuri radicale. Nu este o glumă şi eu vă pot mărturisi că de şase ani de zile de când sunt parlamentar n-am luat o pastilă în regim de reţetă sau să apelez la medicul de familie, am plătit totul. Dar nu asta este important. Important este ce se întâmplă cu marea masă a oamenilor care mor cu zile la uşile spitalelor şi ale medicilor, medicii de familie care refuză să dea asistenţă conform jurământului dat lui Hipocrate. Nu? Parcă aşa îl chema pe marele învăţat. Îmi pare rău. Asta este realitatea. Nu vreau să vă supăr, lucrurile s-au adunat în decursul timpului, de 11-12 ani încoace, ceva trebuie făcut, luate măsuri ferme pentru că aşa nu mai merge. Nu mai spun de spitalele de copii.

Vă mulţumesc.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Fac o precizare. În urma intervenţiei directe a premierului Adrian Năstase, care a avut loc la Snagov, în decembrie, două întâlniri, în martie, la sfârşitul lunii, va avea loc a treia rundă de întâlniri cu specialiştii din sănătate, s-au luat măsuri reale pentru reforma în sănătate.

În prezent, secretarii de stat şi doamna ministru a sănătăţii ne deplasăm zonal în ţară şi cu sindicatele, cu Colegiul, cu Casa Naţională, cu direcţiile de sănătate şi cu factorii, cadrele universitare, acolo unde există, şi cu administraţia publică locală, trecem punctual, la faţa locului, să vedem spitalele şi acum suntem în acest proces de a reduce anumite spitale neperformante şi reducerea de personal, pentru că majoritatea cheltuielilor sunt date pe salarii. Şi, vă spun, am realizat un consens, pentru că le-am cerut chiar dânşilor de la faţa locului să vină cu aceste propuneri pentru că este normal ca banii să-i cheltuim pentru sănătatea omului.

Şi, aşa cum v-am spus, lucrăm la schimbarea de mentalitate a unor medici. Şi, sigur vom reuşi, tocmai prin sancţiunile pe care le trecem în o serie de acte normative pe care le elaborăm sau le modificăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Viorel Coifan.

Domnul Gheorghe Viorel Coifan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Interpelarea este adresată domnului ministru al administraţiei publice, Octav Cozmâncă.

Domnule ministru Octav Cozmâncă,

Consiliul judeţean Timiş, prin adresa nr.754 din 08.02.2000 a înaintat Ministerului Funcţiei Publice inventarele bunurilor care constituie domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Timiş, conform Legii 213/1998 pct.XI din Normle tehnice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.548/1999. În situaţii similare, se găsesc aproape toate consiliile judeţene din ţară.

În 26 februarie 2001, v-am interpelat în legătură cu stadiul acestei lucrări. Prin adresa nr.706/SI/19 martie 2001, ne-aţi asigurat că până la finele trimestrului III al anului 2001, veţi finaliza această acţiune. Suntem în luna martie 2002, la un an după interpelare, şi hotărârea de Guvern, inclusiv anexele care statutează inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, oraşelor şi judeţului Timiş, nu au fost încă emise.

Domnule ministru, îmi permite să vă reamintesc că în Legea 189/1997, Legea finanţelor publice locale, o parte semnificativă din sursele de venituri ale bugetelor locale sunt de sorginte patrimonială. La ora actuală, capacitatea bugetelor locale de a susţine noile competenţe transferate consiliilor locale, respectiv, judeţene, şi cărora nu li s-a asigurat resurse financiare distincte, a căzut rapid. Practic, bugetele locale sunt aproape în întregime sacrificate pentru asigurarea funcţionării la limită a adminstraţiei publice locale.

În aceste condiţii, nici nu se mai poate discuta de o politică investiţională la nivel local. De asemenea, noile acte normative ce se referă la parcurile industriale, tehnologice, la zonele libere etc., se bazează pe existenţa unor resurse patrimoniale care, conform Legii 215/2001, pot fi gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv judeţene.

Parteneriatul public privat, o formulă modernă de management nu poate fi pus în operă datorită, printre altele, şi lipsei de resurse patrimoniale de care să uzeze partenerul din zona publică. Iată, domnule ministru, câteva motive care mă îndreptăţesc să manifest îndoiala asupra sincerităţii cu care Guvernul doreşte să abordeze descentralizarea în sensurile sale europene şi autentice.

Şi daţi-mi voie să fac o ultimă constatare: există judeţe în România, şi judeţul Timiş face parte dintre acestea, în care regimul proprietăţilor este bine şi corect oglindit în cărţile funciare de aproape 200 de ani. Cred că aplicarea Legii 213/1998 ar trebui începută cu acestea.

Iar, în final, vă întreb, domnule ministru: când veţi onora promisiunea şi veţi supune aprobării Guvernului lista domeniului public, a unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Timiş?

Cu mulţumiri.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, vă rog!

Domnul Ionel Fleşariu:

Stimate domnule deputat,

Aş putea să vă dau un răspuns la ultima întrebare pe care aţi pus-o, care este foarte scurt şi precis: în momentul în care lucrarea va veni bine făcută de la Timiş, atunci o vom supune Guvernului spre aprobare.

Am un răspuns mai lung pe care vi l-aş putea da. Într-adevăr, în luna august 2000, a venit o lucrare de la judeţul Timiş, inventarul bunurilor aparţinând domeniului public şi privat, al unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul Timiş, însă între timp au apărut nişte reglementări care au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale mai multe imobile printre care: şcoli, clădirile în care îşi desfăşurau activitatea persoanele cu handicap etc. care trebuiau prinse în mod obligatoriu în acest inventar. S-a restituit lucrarea atunci, imediat, pentru a se face corecturile, completările necesare; nici până la ora actuală nu ne-a venit lucrarea înapoi. Fără să ne vină lucrarea de la Timiş, Dumnezeu să ne ierte! nu putem sub nici o formă să supunem Guvernului spre aprobare acest inventar.

Vreau să vă spun că Legea 213, aşa cum ştiţi, a apărut în 1998; până în 2001, când Guvernul domnului Năstase a fost instalat, nici un inventar măcar nu fusese aprobat. Vreau să vă spun că, de atunci şi pînă acum, am aprobat deja 16 judeţe, am aprobat inventarele pentru 16 judeţe şi mai avem încă 10 în lucru, urmând ca în cel mai scurt timp să terminăm cu toate judeţele. Sigur că da, suntem ţinuţi de trimiterea de la judeţe a unei lucrări bine făcute, fără de care nu putem să lucrăm.

Domnul GheorgheViorel Coifan:

Cu regretul că nu l-am avut în faţă pe distinsul domn ministru Cozmâncă, dar şi cu plăcerea că-l am în faţă pe prietenul meu, domnul secretar de stat Fleşariu, am constatat că vina se găseşte la nivelul administraţiei judeţene a judeţului Timiş şi îmi voi exprima la Timişoara regretul că în teleconferinţe nu s-a atras atenţia ca să îndrepte această situaţie. Oricum, vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Coriolan Simedru şi domnul Viorel Coifan.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să vă întreb, dumneavoastră spuneaţi despre doi parlamentari care au interpelare, pe mine şi pe domnul deputat Viorel Coifan.

Domnul Valer Dorneanu:

"Incompatibilitatea între calitatea de consilier judeţean şi local." Aşa scrie aici.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Dar această interpelare au am adresat-o atât ministrului administraţiei publice locale Octav Cozmâncă, cât şi primului ministru altă interpelare

Este vorba de interpelarea adresată primului-ministru sau ministrului administraţiei publice locale? Pentru că ele diferă în conţinut.

Domnul Valer Dorneanu:

Aici, la mine, scrie Ministerul Administraţiei Publice.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Atunci, este vorba doar de deputatul Dan Coriolan Simedru, deci subsemnatul, am făcut singur această interpelare, nu şi colegul Coifan care este alături de mine la interpelarea făcută către primul-ministru.

Domnule preşedinte, permiteţi-mi să dau citire interpelării:

Obiectul interpelării este cum aţi spus "Incompatibilitatea dintre calitatea de consilier judeţean sau local şi cea de reprezentant al autorităţii locale în consiliul de administraţie la societăţile comerciale la care acesta este acţionar majoritar".

Total nemulţumit de modul în care ministrul administraţiei publice, domnul Octav Cozmâncă, a răspunsă interpelării mele nr.175 B din 9 octombrie, anul trecut, referitoare la incompatibilitatea dintre calitatea de consilier judeţean sau local şi cea de reprezentant al autorităţii locale în consiliul de administraţie al societăţilor comerciale la care acesta este acţionar majoritar, răspuns pe care nu-l pot plasa decât în zona dezinteresului constant manifestat de actualii guvernanţi faţă de problematica majoră a competenţelor stabilite de norma juridică, mă văd nevoit să revin asupra problemei supuse analizei, rămasă deopotrivă neelucidată, dar şi cu gravitate aşezată pe palierul autorităţii politice care, încălcând ordinea de drept, dă prioritate doar atributului de putere efemer exercitat în unitatea de timp care se numeşte mandat.

Astfel, dacă domnul ministru Octav Cozmâncă recunoaşte că incompatibilităţile dintre calitatea de consilier şi alte funcţii sunt reglementate de lege, în finalul răspunsului, invocă dispoziţii ce nu-şi au aplicabilitatea în cazul supus interpelării. Mai grav este că domnia sa, dând o interpretare total eronată a art.152 din Legea nr.215/2001, se refugiază într-o falsă cazemată a dreptului invocând putinţa de funcţionare ilegală a unor structuri sau formule menite să aducă servicii actualei puteri.

Este cu atât mai periculoasă această interpretare, cu cât textul de lege vorbeşte explicit doar de numărul de consilierii locali şi judeţeni stabilit pentru alegerile locale din anul 2000, număr care va funcţiona "până la încetarea mandatului actualilor consilieri" şi nu de faptul că nu se aplică incompatibilităţile consacrate de aceeaşi lege, în art. 15 alin. 1 lit. c), incompatibilităţi recunoscute de domnul ministru în prima parte a răspunsului său la interpelare.

Fără a mai discuta că, în mod cu totul voit, s-a urmărit a nu se analiza situaţia concretă sesizată de mine la prima interpelare, referitoare la atitudinea adoptată selectiv şi preferenţial de prefectul judeţului Alba, în cazurile ce reclamă analiza incompatibilităţii, la nivelul Consiliului judeţean Alba şi al Consiliului local al oraşului Cugir, atitudine ce a făcut posibilă promovarea unei acţiuni în justiţie, numai pentru hotărârea Consiliului local Cugir, unde interesul de autoritate al actualilor guvernanţi nu se intersecta cu prezenţa unora dintre reprezentanţii P.S.D. aflaţi în duble calităţi decizionale, interzise expres de lege.

Doresc, aşadar, ca răspunsul să fie lipsit de echivoc şi mai ales să nu aducă interpretări unei dispoziţii imperative, în condiţiile în care norma de drept interzice acest lucru, atitudinea exprimată prin răspunsul domnului ministru Octav Cozmâncă riscând să creeze un precedent periculos, în acţiunea de implicare a Executivului, asupra modului în care legea este respectată.

Toate acestea, fără a mai vorbi de responsabilitatea ministerială, instituţie juridică consacrată de lege, reprezentativă, în raportul dintre legislativ şi executiv, context în care conduita nu are sub nici o formă elemente de subordonare politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Cred că domnul ministru are răspunsul dat de către primul-ministru. Deci, aici este o neconcordanţă. Cred că trebuia să sublinieze cel care a făcut materialul.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mie îmi pare rău, domnule preşedinte, această interpelare a fost adresată de mine în data de 17 decembrie. Îmi pare rău că abia astăzi am posibilitatea s-o citesc şi s-o prezint pe larg. În alte două situaţii în care aveam posibilitatea, nu am putut să fac acest lucru şi din cauza faptului că a fost vacanţa parlamentară şi din cauza faptului că în ambele situaţii reprezentantul ministerului sau domnul ministru a lipsit, spunându-mi-se că mi s-a trimis răspuns scris. Eu refuz să primesc răspuns scris, pentru că există o altă formă, eu am prezentat o altă formă, am prezentat interpelarea, la interpelare am dreptul la comentariile răspunsului... Dacă vroiam să primesc răspuns scris, nu mă adresam prin interpelare, mă adresam printr-o întrebare scrisă.

solicit răspuns la această interpelare, urmând ca interpelarea adresată primului-ministru, mai ales că am fost anunţat greşit, uitaţi-vă şi pe afişierul de la intrare, se spune că primesc răspuns de la interpelarea adresată Ministerului Administraţiei Publice Locale şi nu la cea adresată primului-ministru... Vă rog să primesc răspuns la această interpelare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru va face precizările necesare. Vă rog, domnule ministru.

Domnul Ionel Fleşariu:

într-adevăr, interpelarea este făcută din 21 decembrie, a fost înregistrată la noi, s-a intrat în vacanţă parlamentară, noi am făcut răspunsul la vremea respectivă, l-am trimis... Deci, fără nici o discuţie, toată lumea îşi poate da seama că puteam oricând să-l prezentăm, mai ales că am fost aici, nu era nici o problemă. Răspunsul la interpelarea domnului deputat, la prima interpelare a domnului deputat, în legătură cu incompatibilităţile pe care, repet, le-am trimis în scris, îl dau acum şi oral, cu precizarea că ulterior, la începutul lunii februarie, domnul deputat Coriolan a revenit cu aceeaşi problematică, de data aceasta a semnat şi domnul deputat Coifan. Interpelarea era adresată într-adevăr domnului prim-ministru, am răspunsul şi la această ultimă interpelare făcută, răspuns semnat de domnul ministru Octav Cozmâncă, după ce a discutat, se pare, după câte ştiu eu, cu domnul prim-ministru.

Deci, dau răspuns la prima interpelare sau la a doua, că a mai fost una mai demult, şi anume: la interpelarea domnului deputat, privitoare la incompatibilităţile dintre calitatea de consilier local şi alte funcţii publice, vă precizăm că ne menţinem răspunsul comunicat cu adresa noastră nr. 3113 din 2001.

Articolul 152, la care faceţi referire, din Legea administraţiei publice locale nr. 215 din 2001 este cât se poate de clar. Acest text de lege nu permite interpretări diferite, decât în măsura în care se acţionează cu rea-credinţă.

Textul are caracter imperativ, clar şi precis. Îl citez: "Consilierii în funcţii la data de 23 mai 2001 – data intrării în vigoare a Legii nr. 215 – îşi exercită mandatul până la următoarele alegeri locale". Acest text, ca unul pe care l-am formulat în Comisia de mediere şi mi-a fost acceptat în unanimitate nu se referă la numărul de consilieri, problemă care este rezolvată puţin mai în faţă, ci la faptul că toţi consilierii în funcţie la data de 23 mai 2001 îşi exercită mandatul până la viitoarele alegeri locale.

De altfel, în răspunsul pe care l-am comunicat anterior nu am făcut nici un fel de interpelări, am redat doar textul legii.

Cât priveşte incompatibilităţile dintre calitatea de consilier judeţean cu alte funcţii, vă recomandăm, stimate domnule deputat, să analizaţi prevederile art. 103 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu cele ale art. 30 din acest act normativ.

Dacă veţi analiza art. 103, veţi constata, cu surprindere, că art. 103 nu trimite, pentru consilierii judeţeni, la incompatibilităţile prevăzute de art. 30, ceea ce înseamnă, foarte clar, de data aceasta, cu părere de rău trebuie să recunoaştem, că în cazul consilierilor judeţeni nu există incompatibilităţi.

Că aşa stau lucrurile, recent, printr-o propunere legislativă, domnul preşedinte al Comisiei de administraţie publică a făcut o propunere de completare a art. 103, în sensul că trimiterea să se facă şi la art. 30, deci să se introducă incompatibilităţi şi pentru consilierii judeţeni. Este o scăpare a legii, dar este lege şi noi nu ne putem permite altceva, decât să o respectăm. Vă mulţumesc.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

îmi pare rău că domnul secretar de stat Ionel Fleşariu nu îmi cunoaşte numele. Mă numesc Simedru Dan Coriolan. Probabil că dânsul o să aibe şansa să ajungă ministru al transporturilor. Să ştiţi că şi domnul ministru Mitrea trei ani de zile de la acest pupitru nu a reuşit să-mi citească întreg numele, îmi spunea, în loc de Coriolan, Coralion...

Am rămas siderat de răspunsul domnului secretar de stat, mai ales când îmi spunea că la acea interpelare adresată primului-ministru – şi aş vrea s-o prezint şi nu s-o discut acum – fac doar o simplă paranteză, pe care şi dânsul a făcut-o, îmi răspunde domnul ministru Octav Cozmâncă, în lcoul primului-ministru.

Eu primului-ministru i-am cerut să declanşeze procedura de demitere a ministrului Octav Cozmâncă şi îmi va răspunde, probabil, domnul ministru Octav Cozmâncă că primul-ministru nu este de acord.

Sigur că această ţară este ţara care l-a dat culturii europene pe Eugen Ionescu, creatorul teatrului absurdului.

Referitor la răspunsul pe care domnul secretar de stat mi l-a dat acum, cu precizarea că sunt surprins că dânsul confundă funcţia de consilier cu funcţia de membru într-un consiliu de administraţie, vreau să fac următoarele precizări.

Întrebarea mea, domnule secretar de stat, a fost cât se poate de clară: dacă există incompatibilităţi între calitatea de consilier judeţean sau local şi cea de reprezentant al autorităţii locale în consiliul de administraţie al societăţilor comerciale, la care acesta este acţionar majoritar, şi dacă Ordonanţa de urgenţă nr. 20 din 8 februarie 2001 abrogă dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 450 din 1999?

Fără a se face vreo referire la textul de lege care stabileşte sediul materiei în cadrul sesizat de mine, ce a format obiectul celor două interpelări, ambele răspunsuri ale domnului Octav Cozmâncă se raportează unui alt cadru de reglementare, total inoperant, care vorbeşte numai de consilieri.

Aceasta, deoarece Legea nr. 215 din 2001, preluând conduite stabilite anterior apariţiei sale, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 450 din 1999, reglementează fără echivoc, în art.30, problema incompatibilităţii calităţii de consilier cu funcţia de manager, deci funcţia de manager, nu funcţia de consilier, domnule secretar de stat, sau membru în Consiliul de administraţie al regiilor autonome, ori conducător al societăţilor înfiinţate de Consiliile locale sau de Consiliile judeţene.

A doua parte a întrebării, respectiv dacă prevederile art. 1 şi 5 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2001 abrogă dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 450, pct. 7, pct. 1.7, pct. 2, coroborate cu pct. 2.12 avea mai mult un caracter retoric şi propunea trimiterea analizei, pe care Ministerul Administraţiei Publice Locale era obligat să o declanşeze, în cazul autorităţilor publice locale din judeţul Alba, către un teritoriu în care legea este cât se poate de clară, nicidecum să promoveze interpretări ale legii şi să aştepte un răspuns care seamănă mai mult cu o consultanţă a unui oficiu juridic, care ştie că punctul său de vedere este doar consultativ.

Pe momentul intrării în vigoare a noii reglementări, 8 februarie 2001, contractele privind administrarea societăţilor comerciale la care autoritatea administraţiei publice este acţionar majoritar încetează.

Şi pentru a fi şi mai explicită, Ordonanţa Guvernului nr. 20 consideră deosebit de importantă aplicarea incompatibilităţii între calitatea de consilier local sau judeţean şi membru în Consiliul de administraţie şi precizează că reglementarea îşi va produce efecte în mod corespunzător şi în cazul societăţilor comerciale la care autoritatea administraţiei publice locale este asociat şi deţine cel puţin jumătate din drepturile de vot în Adunarea generală a acţionarilor.

Deci, nu numai acolo unde autoritatea administraţiei publice locale este acţionar majoritar.

Acestor precizări li se adaugă răspunsurile trimise de Consiliul legislativ, după cum urmează.

Pe 11 februarie a.c. mi se răspunde că nu există nici o coliziune, ca materie de reglementat, între prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 450 din 1999 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă nr. 88 din 1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20 din 2001.

Pe 11 martie mi se răspunde, foarte clar, că Hotărârea Guvernului României nr. 450 este în vigoare, între modificările şi completările intervenite ulterior neexistând dispoziţii de natură să fi anulat prevederile art. 2 pct. 11 şi art. 2 pct. 12 din susmenţionatul act normativ, care prevăd - şi aici vreau să citez, domnule secretar de stat: "Instituţia publică implicată nu poate desemna ca reprezentanţi în adunările generale ale acţionarilor persoane care au una din următoarele calităţi şi funcţii: senator, deputat, ministru, secretar de stat, consilier judeţean ori local, prefect, subprefect, director general al prefecturii, primar general, viceprimar, primar, secretar al judeţului sau al Municipiului Bucureşti, al oraşului sau comunei, ori care au calitatea de soţ, rude sau afini până la gradul al IV-lea, inclusiv, cu persoane deţinând asemenea funcţii".

Nu în cele din urmă, nemulţumirea mea este determinată şi de faptul că răspunsul este dat de domnul secretar de stat Ionel Fleşariu. consider că dumnealui, cu toată bunăvoinţa, nu poate răspunde în numele ministrului, pentru afirmaţiile făcute.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât în cauză este vorba de conduita unui ministru care, înainte de toate, era obligat să analizeze de ce preferenţial, prefectul judeţului Alba atacă numai actele emise de autoritatea publică locală, care aduc atingere intereselor de partid.

La Consiliul judeţean, spre deosebire de Consiliul local Cugir, promovarea acţiunii în contencios ar fi pus în pericol soarta unor consilieri marcanţi, reprezentanţi ai P.S.D.-ului în judeţ.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule ministru, mai aveţi vreun comentariu? Scurt.

Domnul Ionel Fleşariu:

În primul rând, îmi cer scuze domnului deputat că nu i-am redat în întregime numele, dar vreau să îi spun şi eu domnului deputat şi ar fi trebuit să cunoască faptul că Ministerul Administraţiei Publice este Ministerul Administraţiei Publice şi nu Ministerul Administraţiei Publice Locale, aşa cum a spus dânsul.

Deci, suntem chit, da?

În continuare, vreau să fac următoarea afirmaţie: răspunsul pe care l-am dat domnului deputat nu este semnat de secretarul de stat Fleşariu, este semnat de ministrul administraţiei publice, domnul Octav Cozmâncă.

Vreau să afirm, cu toată tăria, că după ştiinţa mea, şi cred că am puţină ştiinţă în domeniul juridic, legea este mai puternică decât o hotărâre de Guvern.

Atâta vreme cât o lege organică, Legea nr. 215 din 2001, care, lăsând la o parte că este un act superior, că este ulterioară etc, nu stabileşte incompatibilităţi aşa cum stabileşte Hotărârea Guvernului nr. 450 sau altă hotărâre pe care a citat-o domnul deputat, îmi pare foarte rău, cu tot răspunsul primit de la Consiliul legislativ, nu pot să fiu de acord cu un asemenea răspuns. Ceea ce a făcut Consiliul legislativ, a făcut într-adevăr, o interpretare. Noi, repet, nu am făcut o interpretare atunci când pomenim de finalul art. 152 din Legea nr. 215, pentru că acest articol, repet încă o dată, nu permite interpretări, el trebuie aplicat aşa cum este scris acolo şi cum nu l-am scris noi, că l-aţi scris dumneavoastră, deputaţii.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Eu aş vrea ca şi procedură, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Ca procedură s-a terminat. Ştiţi foarte bine!

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Este procedură... Deci, eu aş vrea să intervin acum pe procedură şi aş vrea să-i cer precizarea domnului secretar de stat, dacă o hotărâre de Guvern este în contradicţie cu o lege sau dacă hotărârea respectivă, 450, dânsul consideră că este sau nu este în funcţiune, după ce lege se stabileşte în ţara aceasta, de exemplu, această incompatibilitate? Pentru că, dacă ar fi fost, aşa ar fi fost normal, Guvernul, după cum dânsul precizează aici, să-şi retragă, să anuleze, să abroge Hotărârea Guvernului nr. 450, dar nu a abrogat-o, ea funcţionează.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi următoarea interpelare. V-aş ruga s-o expuneţi şi domnul ministru să vă dea răspunsul după această interpelare.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Îmi cer scuze de la colegi. Să ştiţi, am fost amânat de două ori consecutiv pentru acest lucru şi de aceasta sunt cu două interpelări astăzi. N-aş fi vrut să fiu în situaţia aceasta!

Domnule preşedinte,

Citesc interpelarea, care este adresată domnului Octav Cozmâncă, ministrul administraţiei publice, tot în data de 17 decembrie 2001.

Pornesc de la informaţia transmisă cu câteva zile în urmă, de posturile de televiziune naţionale Antena 1 şi Prima TV, potrivit căreia dumneavoastră aţi afirmat în plenul Conferinţei judeţene a PSD Suceava şi ulterior la conferinţa de presă transmisă pe canalele TV sus amintite, că s-a încercat înlocuirea actualului prefect de Suceava, prin oferirea unor sume de bani.

Aspectul relatat de dumneavoastră se încadrează, potrivit legislaţiei, ca faptă penală şi ar trebui să facă obiectul unei atare cercetări din partea instituţiilor abilitate ale statului.

Dacă dumneavoastră v-aţi oprit numai la nivel afirmaţiilor, rezultă trei ipoteze:

1) Ştiţi cine este mituitorul sau mituitorii, dar nu vreţi să acţionaţi pe cale legală, ci folosiţi doar o strategie de intimidare, omiţând că şi tăinuirea este o faptă penală;

2) Este o practică în sistemul păstorit de dumneavoastră, din moment ce mituitorii nu s-au sfiit să vă facă oferta direct, fără a se teme de repercusiuni;

3) Nu ştiţi dacă există făptuitori, aveţi o bănuială sau informaţie neverificată, dar doriţi să arătaţi pisica, atât potenţialilor doritori de răsturnări, cât şi prefecţilor în exerciţiu, folosind, astfel, dezinformarea pentru a vă crea o imagine de ministru incoruptibil.

4) În toate situaţiile analizate mai sus, aţi creat o falsă imagine, în legătură cu respectarea legalităţii, pentru că dumneavoastră nu sunteţi o persoană oarecare, un cetăţean din mulţime sau un observator de pe margine, ci însuşi ministrul abilitat cu coordonarea, monitorizarea a ceea ce numim prin Legea nr. 215, instituţia prefectului.

În aceste condiţii, nu trebuie să ne mai mire presupusa disoluţie a autorităţii statului în judeţele Harghita şi Covasna, când asistăm la criza autorităţii chiar la nivelul unei verigi foarte importante, reprezentate de Guvern, ministru şi reprezentanţii Executivului în teritoriu, respectiv, prefecţii.

Faţă de situaţia prezentată mai sus, vă solicit, domnule ministru, să precizaţi care este stadiul anchetei penale, cine sunt cei care au vrut să vă mituiască şi care a fost valoarea mitei, pentru că nu cred că tentativa de mituire s-a limitat doar la oferirea unui buchet de flori.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Ionel Fleşariu:

Fac precizarea că citesc nu răspunsul făcut de mine, ci răspunsul făcut şi semnat de domnul ministru Cozmâncă, căruia i-a fost adresată interpelarea în mod personal.

"Referitor la aşa zisa afirmaţie pe care aţi şi făcut-o cu ocazia Conferinţei judeţene a PSD Suceava, în sensul că s-a încercat înlocuirea actualului prefect de Suceava prin oferirea unor sume de bani, aspect care se încadrează ca faptă penală şi ar trebui să facă obiectul unei cercetări din partea instituţiilor abilitate ale statului". vă precizez, stimate domnule deputat – spune domnul ministru Octav Cozmânc㠖 că nu am făcut o asemenea afirmaţie. După cum v-aţi putut convinge din activitatea publică pe care am desfăşurat-o până în prezent, mă caracterizează rigurozitatea în tot ceea ce fac şi spun. Nu mă hazardez în afirmaţii fără acoperire sau pe care să nu le pot dovedi în orice împrejurare, cu probe solide. Nu ştiu şi nu mă interesează ce s-a spus la unele posturi de televiziune şi nici ceea ce aţi înţeles dumneavoastră din ceea ce s-a spus. Ceea ce ştiu cu certitudine este faptul că nu am făcut o asemenea afirmaţie.

Mai ştiu, tot cu certitudine, că dacă aş fi deţinut asemenea date, nu m-aş fi hazardat să le fac publice prin mass-media, ci aş fi sesizat, în primul rând, organele abilitate ale statului.

Vă precizez că, ceea ce caracterizează în prezent echipa premierului Năstase este rigurozitatea în declaraţii, corectitudinea şi realitatea acestora.

Ne sunt străine cancanurile şi declaraţiile gratuite şi fără acoperire, atitudini care erau caracteristice altor guvernări.

Cu stimă", semnează ministru Octav Cozmâncă.

Domnul Valer Dorneanu:

Comentarii, domnule deputat? Scurt, pentru că am depăşit programul, să ştiţi.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Îmi cer scuze încă o dată. Domnule secretar de stat, sunt surprins de afirmaţia făcută în debutul răspunsului dumneavoastră. Eu văd aici nr. 378 şi văd că l-a întocmit cineva care are următoarele iniţiale: F.I. Dar, mă rog, acesta este din 05.02.2002.

Sunt surprins şi dumneavoastră ştiţi la ce m-am referit. Nu vreau să continui prea mult pe acest subiect.

Cum vă spuneam, sunt nemulţumit de faptul că răspunsul este dat de domnul secretar de stat Ionel Fleşariu. Consider că dânsul, cu toată bunăvoinţa, nu putea răspunde în locul domnului ministru pentru afirmaţiile făcute. Aici ar fi trebuit să discutăm o conduită a unui ministru şi nu un act normativ care să permită prezenţa domnului Fleşariu în locul domnului ministru Octav Cozmâncă.

Dacă ar fi să iau de bun răspunsul pe care domnul Fleşariu l-a prezentat, atunci aş face o paralelă între răspuns şi fapte. "Nu mă hazardez" – şi citez din răspunsul domnului ministru Octav Cozmânc㠖 "nu mă hazardez în afirmaţii fără acoperire sau pe care să nu le pot dovedi în orice împrejurare cu probe solide". Şi citez din presa vremii şi dacă doriţi, domnule secretar de stat, vă pun la dispoziţie şi casete înregistrate, îl citez pe domnul Cozmâncă: "Îi avertizăm pe cei care nu-şi văd de treabă şi nu înţeleg să respecte legile ţrăii, chiar inclusiv să facă chetă de miliarde, pentru a face asemenea demersuri ieşite din comun, asemenea mizerii, vor primi răsplata pe măsura legilor României".

La a doua afirmaţie: "Nu ştiu şi nu mă interesează ce s-a spus la unele posturi de televiziune". Eu vreau să vă citez stenograma discuţiei domnului ministru Octav Cozmâncă, de pe Antena 1, când dânsul zicea că nu ştie... Uite că ştie, pentru că a participat la discuţie... Gabriela Vrânceanu Firea întreba: "Domnule ministru, este adevărat că se strâng bani pentru a determina schimbarea prefectului de Suceava? Şi dacă da, cine se ocupă de aşa ceva?" Iar domnul ministru răspundea, printre altele: "Dimpotrivă, să vedem dacă acele persoane şi-au permis, în mod grosolan să încalce legile ţării şi încearcă acum prin diverse presiuni să-l schimbe pe prefectul de Suceava".

Domnule ministru, spuneaţi puţin mai devreme că aceste informaţii au apărut în presa locală. Dumneavoastră, ca autoritate aveţi şi alte argumente pentru această informaţie sau sunt doar bănuieli?

Altă parte a răspunsului domnului ministru: "Mai ştiu, cu certitudine, că dacă aş fi deţinut asemenea date, nu m-aş fi hazardat să le fac publice prin mass-media şi aş fi sesizat în primul rând organele abilitate ale statului".

Citez tot din stenograma discuţiei cu Gabriela Vrânceanu Firea: "Eu cred că aşa cum se spune, că nu iese fum până nu faci foc, deci că în atare condiţii trebuie să verificăm veridicitatea acestor lucruri şi, în consecinţă, vom lua măsurile cuvenite, dacă lucrurile stau de o asemenea manieră".

Iată, deci, că în loc să fi sesizat organele abilitate ale statului, dumneavoastră nu recunoaşteţi ceea ce aţi spus înainte, deci ceea ce aţi spus la posturile de radio.

Titlul din presa acelor vremuri, de exemplu: "Naşul Cozmâncă îl apără de mafie pe prefectul de Suceava", poate fi completat cu subtitlul: "Odată acţiunea încheiată, naşul îşi pierde memoria. Ce mai contează legea dacă ne-am atins scopul?".

Lipsa de argumente împiedică, de fapt, dialogul, de aceea v-aţi ascuns, domnule ministru, în spatele domnului secretar de stat Ionel Fleşariu, care, iată, trebuie să răspundă pentru afirmaţii care nu-i aparţin şi poate nici nu a fost de faţă când au fost făcute.

Vă compătimesc, domnule secretar de stat, pentru situaţia jenantă în care sunteţi, să daţi asemenea răspunsuri.

Domnul Ionel Fleşariu:

Dacă din textele citate de domnul deputat, citate, chipurile extrase din dialogul purtat cu doamna Vrânceanu Firea, rezultă... Afirmaţia pe care o face domnul deputat, că domnul ministru ar fi spus că cunoaşte, că ştie, că s-au luat bani şi că s-au oferit bani pentru schimbarea prefectului, mie îmi pare foarte rău, vă rog să-mi iertaţi expresia, înghit textele respective. Nu rezultă aşa ceva din textele pe care le-a citat domnul deputat.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru.

Următorul coleg, domnul Eugen Pleşa. Vă rog. Astăzi este şedinţă de răspunsuri.

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Stimate domnule preşedinte, încă o dată vă mulţumesc.

Obiectul este scurt.

Încă din 1990 au fost comunicate, sesizate şi chiar expertizate, imobile cu stabilitate redusă, afectate datorită vechimii lor sau a acţiunilor de şoc din istorie: războaie, cutremure.

S-a emis o Hotărâre de Guvern, nr. 20 din 1994, s-au făcut publicităţi prin anii 1999-2000 cu celebrele buline roşii aplicate pe imobile şi totul s-a stins. Au fost retrase chiar şi bârnele din lemn care mai sprijineau câte un element de construcţie din imobilele vechi afectate la 4 martie 1977.

Problema este următoarea: doresc să ştiu dacă această temă mai există în programul Guvernului, respectiv, al primăriilor, gândindu-mă că, dacă, mâine, ar fi un cutremur important, ar muri oameni nevinovaţi şi ar supravieţui cei care nu şi-au făcut datoria. Am convingerea că şi-au ales locuinţe stabile.

Doresc programul acestei acţiuni în viziunea Guvernului pe care îl conduceţi. Aţi văzut, a fost atât de simplu!

Şi o paranteză de 5 secunde. Domnul ministru Fleşariu, eu îl respect, dânsul a făcut o afirmaţie aici, tăioasă, a zis: "Legea e mai puternică decât o hotărâre de Guvern!" Da, dar faţă de o sentinţă judecătorească, cum e legea? Ştim amândoi art. 51 din Constituţie.

Atâta am vrut. Dumneavoastră sunteţi un tip cu o minte foarte ascuţită, ştiţi unde bat. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Valentin Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Sunt scurt, nu vă mai expun situaţia, doresc doar să o rezolvaţi. Dacă nu, voi reveni cu acea interprelare, până când situaţia despre care dumneavoastră aveţi cunoştinţă se va rezolva. Vă mulţumesc.

Domnul Ionel Fleşariu:

Voi fi foarte scurt, domnule preşedinte, că timpul este foarte înaintat. Vreau să spun doar următorul lucru: domnul Vasilescu reclamă, practic, faptul că Primăria Municipiului Bucureşti, în speţă, domnul primar Băsescu Traian, nu îi asigură un spaţiu la care are dreptul, potrivit legii, pentru înfiinţarea biroului parlamentar. Cu tot regretul, trebuie să-i spun domnului parlamentar că noi, Ministerul Administraţiei Publice, nu avem posibilitatea, nici să asigurăm un asemenea spaţiu şi nici să-l determinăm pe domnul Băsescu să-i pună la dispoziţie un asemenea spaţiu. Cu toată bunăvoinţa noastră, nu avem o asemenea competenţă, că nu ne-a dat-o legea.

Domnul Băsescu este ales de către populaţia din Municipiul Bucureşti, domnul Băsescu, în calitatea lui de primar, se bucură de autonomie şi, ca atare, nimeni în ţara aceasta nu-i poate impune să-i asigure un spaţiu domnului deputat. Nu putem! Nu avem această calitate! Cu tot regretul!

Domnul Eugen Pleşa (din sală):

Băsescu are obligaţia să aplice legea!

Domnul Valentin Vasilescu:

Exact, legea trebuie aplicată. Eu am venit cu o prevedere legală, dânsul este obligat să o respecte, dumneavoastră sunteţi cel care trebuie să-l oblige să o facă. Eu nu pot, în calitate de parlamentar, să mă duc să fac trafic de influenţă sau alte presiuni asupra domnului Băsescu, să respecte legea, dumneavoastră puteţi. Sau daţi-l afară, faceţi alegeri, faceţi ceva, numai să respecte acest om legea!

Domnul Ionel Fleşariu:

Nu-l pot da afară decât bucureştenii, prin referendum! Asta este legea, nimeni nu-l poate da afară, decât bucureştenii!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Încheiem aici şedinţa de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,45.