Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În Monitorul Oficial, partea I, nr.781, din 7 decembrie 2001, s-a publicat Hotărârea Guvernului nr.1206 din 27 noiembrie 2001 pentru aprobarea "Normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr.215/2001". În Hotărârea de Guvern sus-menţionată se anexează, la respectivele norme, tabele cu modul de inscripţionare în limba minorităţii respective a denumirii româneşti a localităţii de referinţă.

Analiza acestor anexe, întocmite pe judeţe, ne pune în faţa unui act legislativ plin de erori, rezultate dintr-o redactare superficială sau, poate, dintr-un pact politic nefericit al actualei puteri. Legea nr.215/2001 prevede ca în localităţile în care cetăţenii unei minorităţi lingvistice au o pondere de peste 20%, să se folosească limba acelei minorităţi în raporturile cu autorităţile publice locale. Ba, mai mult, legea prevede că în respectiva localitate se va asigura inscripţionarea denumirii ei şi în limba minorităţii lingvistice respective. Apariţia inscripţionărilor bilingve primeşte, astfel, cale liberă prin normele elaborate de guvern.

Surpriza oferită de noile denumiri propuse a reflecta punctul de vedere al minoritarilor respectivi este de proporţii. Un număr foarte mare de denumiri repetă numele românesc originar, dar cu caractere chirilice. Nu va fi deci vorba de inscripţii bilingve, ci de inscripţii bialfabet, cu totul în afara prevederilor Legii nr.215/2001! Iată asemenea denumiri: Copăcele, Zorile, Scăiuş, Pojejena, Belobreşca, Divici, Radimna, Baziaş, Zlatiţa, Brăteşti, Remeţi, Ruscova, Sviniţa, Gad, Rudna, Letea, Crişan, Ciumârna, Paltinu, Benia, Boura, Brodina, Mila 23, Jurilovca, Sarichioi, Murighiol, Gorgova, Periprava etc.

Ce facem cu alfabetul latin care, iată, este acceptat încet, încet şi în Japonia şi în China! Este alfabetul oficial în România! La alfabetul chirilic am renunţat încă din secolul al XIX-lea! Are sens o denumire a unei localităţi scrisă în două alfabete? Dacă apare şi solicitarea de alfabet chinez sau arab, ce ne facem? Cred că modelul este absolut inacceptabil, pentru că este aberant. Suntem împotriva inscripţiilor bialfabet!

În anexele respectivelor norme apar lucruri şi mai ciudate. Există localităţi al căror nume este absolut identic în limba română, precum şi în limba minorităţii respective, şi este redat cu caractere latine. Exemplele sunt numeroase şi cităm câteva: Liban, Tuşnad, Ghioroc, Ant, Clocotici, Lelei, Berea, Tibod, Dobra, Cătălina, Irina, Cobor, Rafnic, Vodnic, Osmancea, Hilib, Bita, Zagon, Covasna, Bodoş, Mera, Buza, Bodrog, Runc etc.

În acest caz, repetăm inscripţionarea monolingvistică în acelaşi alfabet? Să constatăm şi faptul că, în toată lumea, onomastica, toponimia şi hidronimia sunt redate în conformitate cu spaţiul lingvistic oficial. Shakespeare se va scrie ca în limba engleză, nu Şecspir, în redarea fonetică românească.

Iată, onorat auditoriu, doar câteva surprize pe care ni le oferă actul legislativ sus-menţionat, unele dintre ele în afara limitelor Legii nr.215/2001.

Elaborarea unor asemenea documente cu adresă directă la patrimoniul nostru cultural, fără avizul instituţiilor profesionale de resort, urmărind numai scopuri politice şi propagandistice, ne costă dureros de mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.