Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Munca silnică a fost reinventată în mileniul III".

Munca în folosul comunităţii, condiţie de bază a acordării venitului minic garantat, reprezintă o formă voalată de exploatare a celor într-adevăr săraci de către administraţiile locale.

Conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, acest venit este asigurat de primării prin acordarea unui acord social al cărui cuantum va reprezenta diferenţa între nivelul prevăzut de lege şi venitul net lunar realizat. Pentru ca solicitantul să poată beneficia de acest ajutor, el trebuie să presteze şi 72 de ore de muncă în folosul comunităţii, fără a primi o altă plată pentru aceste ore. Dar, calculele arată foarte clar că statul român câştigă mai mult decât dă, prin asigurarea acestui venit minim.

Raportând cele 72 de ore de muncă, adică 9 zile lucrătoare, conform legii mai sus menţionate, la salariul minim pe economie, 1750000 de lei, rezultă un echivalent în lei de 715 000 lei. În schimb, suma medie a unui beneficiar al ajutorului social abia dacă depăşeşte 300 000 de lei. Practic, plata orelor de muncă în folosul comunităţii reprezintă mai puţin de jumătate din cât ar fi primit respectivul dacă era angajat. Or, prin lege se prevede că ajutorul să fie dat în completarea venitului deja existent până la o sumă minimă. Astfel, indiferent de suma primită în completare pentru a se asigura nivelul lunar al venitului minim garantat, beneficiarii produc mai mult decât echivalentul acestei diferenţe.

Una din prevederile legii venitului minim garantat o reprezintă obligaţia beneficiarului de a se înscrie pe listele de şomaj ale oficiilor locale de muncă, care îi oferă imediat dispoziţiile de repartizare la locuri de muncă şi unităţi care au fost refuzate de luni întregi de celelalte categorii de şomeri. Refuzul de a se prezenta la locul de muncă repartizat sau de a se încadra, duce la eliminarea persoanelor în cauză de pe listele autorităţilor locale privind venitul minim garantat, astfel că rata şomajului scade văzând cu ochii la 10%. Scade doar în scripte, pentru că realitatea este cu totul alta.

Apoi autorităţile locale au inventat o serie de condiţii care mai de care frizând harzardul pentru a se putea beneficia de prevederile Legii nr.416/2002, începând de la evaluarea veniturilor anuale pentru o găină cu tot cu ouă, terminând cu cea a cabalinelor şi cornutelor. În funcţie de această evaluare, subiectivă, desigur, solicitantul poate fi sau nu înscris pe listele de venit minim garantat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum sesizaţi şi dumneavoastră din cele de mai sus prezentate, pentru a fi cu adevărat sărac şi a beneficia de un ajutor din partea statului trebuie să îndeplineşti o sumedenie de condiţii. Oare nu ar fi mai simplu dacă Guvernul ar găsi o altă posibilitate, pentru ca munca silnică în folosul comunităţii să se transforme în muncă folositoare a celui ce o prestează?

Vă mulţumesc.