Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Ne-am lăsat furaţi de interesul acestor amendamente şi am depăşit timpul de lucru, intrând peste întrebări şi interpelări. Închidem aici prima parte a dezbaterilor, urmând ca discuţiile la acest proiect să continue mâine.

Trecem la întrebările şi interpelările de azi.

În şedinţa consacrată răspunsurilor orale la interpelări, primul răspuns îl va da domnul ministru Predilă. Nu este prezent încă nimeni din partea ministerului.

La interpelarea următoare, a domnului deputat Emil Boc, răspunde domnul secretar de stat Ionel Fleşariu.

Domnule Boc, vreţi să mai faceţi vreo precizare, cu privire la dizolvarea de drept a Consiliului local Cluj-Napoca? Un minut, v-aş ruga.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, am să mă încadrez într-un minut, în timpul acordat de dumneavoastră.

Domnule preşedinte,

Interpelarea este adresată domnului ministru al administraţiei Publice Octav Cozmâncă şi este legată de situaţia de la Cluj, de dizolvare a consiliului local. Potrivit legii, art. 58, în cazul în care consiliul local nu adoptată în trei şedinţe ordinare consecutive nici o hotărâre, acest consiliu se consideră dizolvat de drept.

Obiecţia noastră este următoarea, potrivit legii, prefectul judeţului Cluj nu putea face altceva decât să constate, aşa cum legea îi cere, acest lucru şi să propună Guvernului dizolvarea consiliului local. Cu alte cuvinte, noi apreciem reaua credinţă a prefectului judeţului Cluj, care şi-a depăşit competenţele, domnia sa trebuia doar să fie un factor intermediar între consiliul local şi Guvern, Guvernul rămânând să aprecieze oportuntatea şi legalitatea dizolvării consiliului local Cluj.

În condiţiile acestea, noi am apreciat că domnul prefect al judeţului Cluj şi-a depăşit atribuţiile, prin refuzul de a înainta Guvernului propunerea de dizolvare a consiliului local, lucru ce ar fi trebuit să fie avut în vedere de Guvern în vederea demiterii domniei sale şi a înlocuirii cu un alt prefect, care să respecte legea, în litera şi în spiritul ei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar de stat Ionel Fleşariu. Vă rog să formulaţi răspunsul Guvernului.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pentru clarificarea situaţiei apărute la municipiul Cluj-Napoca, se impune să facem o analiză şi o interpretare complexă, logică, sistematică, istorică şi, desigur, şi literară a textelor de lege implicate în acest caz. Din păcate, pentru soluţionarea problemei privitoare la Consiliul municipal Cluj se face o interpretare pur formală a textelor, o interpretare doar literară şi se ajunge la concluziile pe care tocmai le-am ascultat.

În primul rând, trebuie spus că nu primarul, ci consiliul local este autoritatea competentă să stabilească dacă unui consilier local i-a încetat sau nu i-a încetat mandatul, nici instanţa de judecată nu are o asemenea competenţă. Se pare, însă, că în oraşul în care există o excelentă şcoală de drept legile se citesc altfel, mai ales de către economişti.

Manoperele prin care primarul încearcă să demonstreze că la Cluj-Napoca consiliul local este dizolvat de drept nu au nici un suport, iar eforturile făcute pentru acreditarea lor sunt demne de o cauză mai bună. Pentru a se putea aplica prevederile legale privitoare la dizolvarea de drept a consiliului local este obligatorie respectarea tuturor prevederilor legale, nu numai a celor care convin domnului primar.

Primarul Clujului are impresia că, în afara domniei sale, toţi românii au dificultăţi în înţelegerea legii şi dorim să ne explicăm. Mai întâi, în luna martie, s-au nesocotit grav, cu rea-credinţă, prevederile legale privitoare la convocarea şedinţei ordinare a consiliului local. Pus în faţa încălcărilor grosolane la care a recurs, primarul a transformat şedinţa ordinară într-o şedinţă "de îndată", deşi nu era întrunită nici una din condiţiile unei asemenea şedinţe. Se constestă, oare, că în luna martie au avut loc trei şedinţe ale consiliului local, în care au fost adoptate 65 de hotărâri? Cine permite primarului să stabilească, după bunul său plac, caracterul şedinţei unui organism deliberativ, din care el nici măcar nu face parte?

Prin conţinutul lor şi prin hotărârile adoptate, şedinţele respective au avut, toate, caracter de şedinţe ordinare. Să fi uitat, oare, domnul primar să numere până la 65, să vadă că în luna martie au fost adoptate, repet, 65 de hotărâri de către consiliul local? Poate, oare, vreun om de minimă bună-credinţă că autoritatea respectivă nu a lucrat şi nu a adoptat nici o hotărâre în luna martie?

A susţine contrariul înseamnă a se recurge la o interpretare mult prea simplistă şi formală a textelor de lege. O asemenea construcţie este inadmisibilă.

Să trecem la luna aprilie. Şedinţa ordinară a fost convocată pentru ziua de 1 aprilie - a se reţine, 1 aprilie era zi liberă, era Paştele Catolic, stabilită ca atare de lege. Şedinţa a avut un singur punct la ordinea de zi, şi anume, validarea unor mandate de supleanţi. Ordinea de zi a fost respinsă de consilieri, întrucât nu existau locuri vacante, decât în mintea domnului primar.

Sarabanda convocărilor pentru şedinţe extraordinare continuă: 11 aprilie - a fost amânată, fără nici o motiare, pentru 18 aprilie, apoi, 24 şi 25. În final, au fost adoptate în luna aprilie 32 de hotărâri ale consiliului local, nici una din acestea nu avea caracter de urgenţă sau excepţional, spre a fi discutate şi adoptate în şedinţe extraordinare. Prin obiectul hotărârilor adoptate, oricare dintre şedinţele din luna aprilie putea fi socotită şedinţă ordinară.

Scenariul continuă şi în luna mai. Pentru 10 şi 16 mai sunt convocate şedinţe extraordinare, în care sunt adoptate, în total, 14 hotărâri - nici una din acestea, repet, nu impunea o şedinţă extraordinară. Pentru 23 mai este convocată o şedinţă ordinară, având pe agenda de lucru două rapoarte de activitate pe anul 2001, al primarului şi al viceprimarilor. Deşi în mod normal cele două materiale trebuiau aprobate sau respinse prin vot, printr-o hotărâre, se apreciază, evident, în mod tendenţios, că nu se impunea adoptarea unor hotărâri şi, în consecinţă, acestea nu sunt redactate.

Precizăm că, potrivit art. 46 alin. 5 din Legea administraţiei publice, proiectele de hotărâri se redactează de cei care le propun. În cazul analizat, trebuiau redactate de primar. De ce nu a propus primarul proiecte de hotărâri în şedinţa din 23 mai, de ce nu le-a redactat? Nimeni nu spune o vorbă!

Cu stimă, semnează domnul ministru Octav Cozmâncă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Boc, pentru un scurt comentariu.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Câteva precizări. O fi bună sau proastă Legea asta a adminsitraţiei publice locale, dar noi, juriştii, spunem un lucru: unde legea nu distinge, nu avem voie să distingem. Legea spune: "În cazul în care consiliul local nu a adoptat în trei şedinţe ordinare consecutive", de ce invocaţi dumneavoastră şedinţele extraordinare? Dacă în lege se trecea: "trei şedinţe ordinare sau extraordinare", eram de acord cu dumneavoastră, dar, din nefericire, nu suntem pe lege.

Doi. Potrivit legii, prefectul, prin ordin, ia act de situaţia de dizolvare, el nu mai analizează, el nu mai este pus acolo ca un arbitru, el nu ţine loc de justiţie, la Cluj-Napoca. Prefectul ia act prin ordin şi comunică acest lucru Guvernului.

Potrivit legii, consilierii pot ataca ordinul prefectului în instanţă, se suspendă toată procedura şi justiţia îşi spune cuvântul. Cui îi este frică de justiţie la Cluj-Napoca? Guvernului? Prefectului?

Pentru că, dacă lăsaţi justiţia să-şi facă datoria, aveam o soluţie necontestată de nimeni, nu trebuie să vină Ministerul Administraţiei Publice cu norme de interpretare la interpretarea interpretărilor prefectului. Ministerul Administraţiei Publice trebuie doar să se rezume la verificarea legalităţii actelor administrative.

În condiţiile acestea, nu credem că prefectul trebuia să se transforme într-o instanţă de judecată şi să interpreteze el. Instanţa de judecată era singura abilitată.

Şi vreau să vă amintesc, domnul ministru, cu tot respectul, că şi în cazul regimului incompatibilităţilor, la Cluj-Napoca, justiţia a dat dreptate primarului, pentru că acolo au fost constatate şase incompatibilităţi de către instanţa de judecată.

De ce, de această dată, ne este iarăşi frică de justiţie?

Să fi lăsat justiţia să-şi spună cuvântul. Aceasta este regula fundamentală a statului de drept, şi nu regula arbitrară de a interpreta de la centru situaţii particulare din teritoriu.

În consecinţă, domnule ministru, noi rămânem la ideea că, în acest caz, avem de-a face cu un abuz în exercitarea atribuţiilor de către domnul prefect, că domnia sa a depăşit cu mult competenţa dată de lege. Repet: competenţa dată de lege se rezumă, "ia act de situaţie", nu deliberează, analizează, investighează. Sunt alţii abilitaţi prin lege să analizeze, Guvernul, eventual, când analizează şi propune dizolvarea Consiliului local, sau instanţa de judecată, dacă ar fi atacat în instanţă consilierii în cauză.

De ce se transformă domnul prefect în avocatul consilierilor? Ce interes are? Legea nu îi dă drept de a fi avocat al consilierilor într-un asemenea conflict. Pe bună-dreptate ne punem întrebarea, pentru că, în calitate de parlamentar de Cluj, nu sunt de acord ca legea să fie sfidată. Legea trebuie aplicată şi atunci când ne convine şi atunci când nu ne convine, indiferent de persoanele care sunt în cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar de stat Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Vreau să fac o singură precizare în legătură cu faptul că instanţele de judecată au pronunţat încetarea mandatului de consilier pentru incompatibilitate.

Stimate domnule deputat,

Dacă doriţi, citim împreună textul de lege, şi să vedeţi că instanţele de judecată nu au competenţă să pronunţe încetarea mandatului pentru incompatibilitate. Sigurul organ care poate lua o asemenea hotărâre este consiliul local. Deci, este o imcompetenţă absolută a instanţelor de judecată. Iar în cazul de la Cluj s-a greşit în mod grav atunci când instanţele, în acţiunea primarului, au acceptat să declare încetarea mandatului pentru incompatibilitate.

Domnul Emil Boc (din sală):

Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, îmi pare foarte rău, nu vă mai pot da cuvântul.

Domnul Emil Boc (din sală):

Voi fi scurt.

Domnul Valer Dorneanu:

Trebuie să respectăm totuşi Regulamentul. Aţi avut dreptul la un comentariu; nu vi l-am dat eu, vi l-a dat Regulamentul. Altul nu vă mai pot da. Nu pot să sfidez pe ceilalţi colegi ai dumneavoastră care aşteaptă răspunsuri, nu vă supăraţi.

Aţi cerut cuvântul pentru un minut şi aţi vorbit cinci. Vă rog să încercaţi odată şi dumneavoastră să admiteţi, ca jurist eminent ce sunteţi, că Regulamentul este şi pentru dumneavoastră, nu numai pentru ceilalţi.

Domnul Emil Boc (din sală):

Vă rog să îmi daţi cuvântul, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu v-am dat cuvântul, nu vă supăraţi.

Domnul Emil Boc:

Pentru egalitate de tratament, aş cere să îmi daţi şi mie posibilitatea, la fel cum i-aţi dat domnului ministru, ca în 30 de secunde să spun un foarte scurt detaliu.

Nici domnul ministru nu ar fi avut drept, potrivit Regulamentului, dar, dacă i-aţi dat domniei sale, pentru egalitate de tratament, v-aş cere acelaşi drept, domnule preşedinte, să spun doar un singur lucru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, atunci când vine un student la dumneavoastră, îi daţi sau nu îi daţi cuvântul? Şi dacă nu îi daţi cuvântul, vorbeşte singur?

Domnul Emil Boc:

Întotdeauna îi dau cuvântul, pentru că libertatea de exprimare este un drept câştigat după Revoluţia din 1989.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu nu vă mai pot da cuvântul. Vă rog eu frumos să ne respectaţi şi pe noi şi pe ceilalţi colegi.

Domnul Emil Boc:

Eu vă respect.

Domnule preşedinte,

Eu cred că este o chestiune de respect, pentru ca argumentele să răzbească în această sală şi nu pumnul în gură sau alte metode care nu au nimic în comun cu regulile democratice. Eu cred că acesta este climatul care trebuie să ne definească aici, în Parlamentul României, şi nu argumente de natura forţei, sau a domniei, sau a tiraniei majorităţii.

Cred că dumneavoastră aţi dat dovadă de foarte multe ori de înţelepciune şi de abilitate politică în conduită, şi nu am cerut nimic decât să spun un singur lucru: atunci când un consiliu local refuză deliberat să pună în practică ceea ce spune legea, cine altcineva să forţeze acel consiliu local? Justiţia. Şi în cazul în care un consimţământ se refuză cu rea-credinţă, justiţia te poate obliga la consimţământ. Cunoaştem această procedură în dreptul civil.

Iată că justiţia, într-un stat de drept, este abilitată să îl forţeze pe acela care are o atribuţie legală să şi-o dea, să şi-o pronunţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi pare foarte rău că trebuie să dialogăm totdeauna aşa, şi îmi pare foarte rău că, efectiv, îi sfidaţi pe ceilalţi colegi.

Există un timp al interpelărilor. Mai sunt încă 20 de colegi de-ai dumneavoastră care, în mod sigur, nu vor avea timp să-şi dezvolte şi să primească răspunsurile.

Domnul Viorel Coifan are o întrebare adresată tot Ministerului Administraţiei Publice. Nu este.

Domnul Ioan Miclea

Da. Poftiţi.

Domnul Mardari.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Interpelarea mea este adresată domnului ministru al administraţiei publice, Octav Cozmâncă.

Obiectul interpelării este următorul: primarul municipiului Timişoara, domnul Gheorghe Ciuhandu, v-a adus la cunoştinţă atât dumneavoastră, cât şi ministerelor Industriei şi Resurselor, respectiv celui de Finanţe, prin adresa SC20027391 din 8.05.2002, stadiul aplicării Hotărârii de Guvern nr.104/2002 de către Consiliul local al municipiului Timişoara.

În memoriu se prezintă conţinutul Hotărârii nr.77/22.04.2002 a acestui consiliu: "La începutul lunii iunie, ne-aţi informat de iminenta apariţie a unei ordonanţe de urgenţă ce va rezolva problemele ridicate de preluarea celor două centrale termice ce aparţin sucursalei Electrocetrale Timişoara. Proiectul ordonanţei de urgenţă intrat în posesia noastră se referă la unele măsuri pentru redresarea economico-financiară doar a societăţilor comerciale de producere a energiei electrice şi termice aparţinând Societăţii Comerciale Termoelectrica S.A."

Întrucât cele două centrale termice din Timişoara nu produc energie electrică în regim de cogenerare, această ordonanţă nu rezolvă problemele enunţate în memoriul pe care vi l-a adresat primarul Timişoarei.

Domnule ministru,

Tergiversarea soluţionării favorabile a problemelor prezentate de domnul primar va conduce la apariţia unor tensiuni atât în planul managerial al conducerii sucursalei, cât şi în acela al relaţiilor dintre Consiliul local şi aceasta. Dar ce este mai grav: cetăţenii vor resimţi în mod dramatic efectele acestei politici de transferare la comandă a unor capacităţi de producere a energiei termice fără să se asigure fondurile necesare pentru continuarea normală a activităţii acestora.

Vă interpelăm, domnule ministru, solicitându-vă definirea clară, în termen de măsuri şi resurse alocate, a procedurilor de transfer a celor două centrale, în conformitate cu prevederile stipulate în hotărârea de consiliul local menţionată anterior.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

În data de 13 iunie 2002, Guvernul României a aprobat Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr.78 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a centralelor termice şi electrice de termoficare aflate în administrarea consiliilor judeţene şi locale. Ordonanţa urmează să apară în Monitorul Oficial.

Prin această ordonanţă se stabilesc următoarele facilităţi pentru societăţile nou înfiinţate, ca urmare a transferului centralelor termice de la Societatea Comercială Termoelectrica S.A. către autorităţile publice locale: capitalul social al societăţii nou înfiinţate se diminuează cu valoarea pierderile înregistrate la 31 mai 2002, ceea ce, practic, înseamnă că aceste societăţi, la momentul înfiinţării, nu vor mai avea datorii, în schimb, vor avea creanţe de încasat, ca urmare a producţiei vândute până la data înfiinţării şi pentru care nu au primit încă contravaloarea facturată; finanţarea aprovizionării cu combustibil se va asigura din credite bancare cu sau fără garanţia statului, subvenţii acordate în avans de la bugetul de stat şi din surse proprii; programele de modernizare şi retehnologizare a acestor centrale termice se vor finanţa din sume alocate de la bugetul de stat sau cu credite garantate de stat.

Prevederile acestei ordonanţe rezolvă, practic, principalele obiecţiuni ridicate de membrii Consiliului municipal Timişoara. Ordonanţa de mai sus stabileşte că vor beneficia de aceste facilităţi acele societăţi comerciale care s-au înfiinţat şi înregistrat la Registrul Comerţului în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

Ţinem să subliniem faptul că, în situaţia în care, în continuare, Consiliul municipal Timişoara tergiversează încheierea procesului-verbal de preluare-primire a centralei termice şi se depăşeşte acest termen de 30 de zile precizat de ordonanţă, aceasta nu va mai beneficia de facilităţile prevăzute în actul normativ despre care vorbeam.

Faţă de cele de mai sus, considerăm că ar fi benefică o eventuală intervenţie în calitatea dumneavoastră de parlamentar, pentru ca aleşii cetăţenilor Timişoarei să procedeze la preluarea acestei centrale şi, în felul acesta, la încadrarea în prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78, repet, care tocmai a fost aprobată de Guvern şi care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mardari doreşte să facă un scurt comentariu la acest răspuns. V-aş ruga să nu reluaţi argumentele.

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Ordonanţa la care a făcut referire domnul secretar de stat Fleşariu nu rezolvă toate problemele referitoare la centralele preluate de către Consiliul local Timişoara. Şi de ce nu rezolvă? La Timişoara este un caz mai special: centralele în cauză produc doar energie termică, nu şi energie electrică, şi, ca urmare, nu sunt la fel de profitabile ca şi celelalte centrale din ţară. Din acest motiv, doresc să mai fac doar o precizare.

La Timişoara, în iarna care vine, preţul energiei termice, a gigacaloriei, va fi mai mare decât în celelalte localităţi din ţară. În consecinţă, este necesar să analizaţi cu multă responsabilitate măsurile menţionate în hotărârea Consiliului local la care s-a făcut referire în interpelare.

În orice caz, nu este rea-voinţă din partea Consiliului local Timişoara. Poate că este nevoie de un plus de atenţie şi, aşa cum spuneam, de un plus de responsabilitate din partea Guvernului.

Până la urmă, şi interesul Guvernului este să rezolve această problemă specială existentă la Timişoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Gheorghe Valeriu de la PNL. Nu este.

Domnule ministru, puteţi pleca, pentru că lipseşte cel care v-a făcut interpelarea.

Domnul deputat Ştefan Baban.

Poftiţi.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă vreţi să îmi spuneţi cui mă adresez, pentru că am două interpelări.

Domnul Valer Dorneanu:

Cea pe care aţi adresat-o Ministerului Dezvoltării şi Prognozei, domnului Leonard Cazan.

Domnul Ştefan Baban:

Programul "PHARE 2000" se derulează într-un ritm foarte greoi.

Până în prezent, au fost consumate doar 4000000 de euro din cele 125000000 de euro, cât reprezintă fondurile alocate acestui program.

Menţionăm că memorandumul de finanţare a fost semnat cu Uniunea Europeană în noiembrie 2000. Termenul limită impus în vederea contractării celor 125000000 de euro expiră peste şase luni. În această perioadă, România va trebui să recupereze tot ceea ce nu a reuşit să facă într-un an şi jumătate, deoarece sumele necontractate vor fi, practic, pierdute.

Pentru utilizarea fondurilor contractate a fost acordat un alt termen: noiembrie 2004.

În ciuda acestei situaţii, Ministerul Dezvoltării şi Prognozei se arată a fi optimist, susţinând că întregul proces de contractare va fi finalizat la timp, afirmând că lucrurile se poticnesc în momentul aprobării de către Comisia Europeană a rapoartelor privind selectarea proiectelor de finanţare.

O altă problemă care întârzie acest proces este, în viziunea ministerului de resort, schimbările de echipă care au avut şi au loc în ultima vreme la Comisia Europeană.

După cum se ştie, Programul "PHARE 2000" conţine cinci capitole: dezvoltarea resurselor umane, pentru care sunt alocate 24,65 milioane de euro; sprijinirea IMM-urilor, pentru care sunt alocate 24,65 milioane de euro; infrastructura regională şi locală, pentru care sunt alocate 71,7 milioane de euro; supervizarea şi monitorizarea proiectului de infrastructură, pentru care sunt alocate 2,5 milioane de euro; şi, în sfârşit, campania de promovare, evaluare, selecţie şi control, pentru care sunt alocate 1,5 milioane de euro.

Fiecare capitol din cadrul programului se află în diferite faze de execuţie. Pentru capitolul "Dezvoltarea resurselor umane" au fost întocmite şi înaintate şapte rapoarte de evaluare, dintre care doar două au fost aprobate, pentru altele cinci fiind solicitate clarificări.

Pentru cel mai important capitol "Infrastructura regională şi locală", Ministerul Dezvoltării şi Prognozei a lansat licitaţii pentru şapte proiecte, iar, pentru alte proiecte, dosarele de licitaţie au fost transmise Comisiei Europene, cu modificările solicitate.

Solicit Ministerului Dezvoltării şi Prognozei lămuriri necesare referitoare la acţiunile ce le va întreprinde pentru rezolvarea acestei probleme, în speţă derularea Programului "PHARE 2000", având în vedere faptul că, în actualele condiţii, orice sursă de finanţare reprezintă pentru ţara noastră o adevărată gură de oxigen.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Cazan.

Poftiţi.

Domnul Gheorghe Romeo Leonard Cazan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate domnule deputat Ştefan Baban,

Ca răspuns la interpelarea dumneavoastră, doresc să vă aduc la cunoştinţă următoarele: Programul "PHARE 2000" are alocat un buget de 113 milioane de euro, din care 88 milioane de euro finanţate din partea Comisiei Europene şi 25 de milioane de euro finanţate din partea Guvernului României.

Principala destinaţie a acestui program este reprezentată de componenta investiţiei, căreia îi sunt alocate 100 de milioane de euro, compuse din 75 de milioane de euro din partea Comisiei Europene şi 25 de milioane de euro finanţate din partea Guvernului. Diferenţa reprezintă componenta construcţiei instituţionale.

Toate componentele acestui program se află în faza de licitaţii sau de pregătire a contractării, astfel încât până în luna noiembrie 2002 să fie finalizat procesul de contractare pentru suma de 113 milioane de euro - investiţie, respectiv, porţiunea de construcţie instituţională.

Menţionez că, în conformitate cu Memorandumul de finanţare încheiat între Guvernul României şi Comisia Europeană, procesul de contractare a componentelor din Programul "PHARE 2000" - "Coeziunea economică şi socială " - trebuie finalizat până la 30 noiembrie 2002, iar plăţile efective în cadrul acestui program se pot realiza până în luna noiembrie 2004. Aceasta este, de fapt, esenţa întrebării şi esenţa răspunsului la această problemă pe care dumneavoastră aţi ridicat-o în Parlament.

Care este situaţia în prezent. La 20 iunie 2002, stadiul contractării componentelor de investiţii din Programul "PHARE 2000" - "Coeziunea economică şi socială" - se prezintă astfel: eu am pregătit pentru dumneavoastră un răspuns scris, detaliat, inclusiv cu un grafic care prezintă care este situaţia şi împărţirea respectivă, şi vă voi da pe fiecare document în parte inclusiv graficul pentru Programul "PHARE 2002", dar vreau să se reţină faptul că suntem în termenul de contractare, iar termenul de plată se închide în noiembrie 2004. Nu are rost să intru pe fiecare componentă pe care v-o descriu. Un comunicat va fi dat suplimentar în legătură cu reevaluările la regiunile respective. Acolo ştiţi că au fost semnale despre modul în care s-a făcut evaluarea, nu a fost corespunzător, iar noi am fost imediat de acord cu reevaluări şi am şi propus suplimentar Delegaţiei Uniunii Europene una din regiuni pentru această evaluare.

Procesul de trecere de la decizia de a reevalua până începe reevaluarea, prin stabilirea CV-urilor pentru cei care trebuie să intre în comitetul de reevaluare, aprobarea lor de către minister necesită anumite zile. Acestea să spunem că au trecut. Mâine apare în presă un comunicat despre această problemă. Celelalte sunt în termen, domnule deputat, şi să aveţi credinţa că nu vom pierde nici un euro.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule preşedinte,

O mică problemă este legată de modul în care nu primesc răspuns, atât din partea Ministerului Administraţiei Publice, cât şi din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

În luna martie am cerut Ministerului Educaţiei şi Cercetării, respectiv doamnei ministru, să îmi răspundă privind afacerile dubioase care s-au făcut la Universitatea de medicină de la Iaşi. Mi s-a spus, la momentul respectiv, că se va face o comisiei care va cerceta. Din martie, acum fiind la sfârşit de sesiune parlamentară, Ministerul Educaţiei şi Cercetării încă cercetează, nu am primit răspunsul, şi nici nu este afişat, ca să îl primesc astăzi, de domnul secretar de stat pe care îl văd că este aici, domnul Damian.

Pe de altă parte, într-o şedinţă de acum două sau trei săptămâni, am solicitat Ministerului Administraţiei Publice, la momentul respectiv, să îmi spună ce se întâmplă la primăria din comuna Hoghizi, judeţul Braşov. Mi s-a spus că se va mai cerceta. Iată că se cercetează şi se închide sesiunea parlamentară.

Astăzi voi primi răspuns în scris ca să aflu ce se întâmplă la primăria din Târgu Mureş.

Oare este chiar aşa de greu să se afle cum este încadrat un secretar general al unei primării, încât trebuie săptămâni sau luni întregi pentru ca Ministerul Administraţiei Publice să facă cercetări?

Deci, vă rog pe dumneavoastră şi rog pe cei îndrituiţi să acţionaţi în sensul de a primi răspunsurile respective, dar nu în scris, ci le doresc oral, ca să le putem comenta.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul secretar de stat Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule preşedinte,

Pe fond, domnul deputat are dreptate, dar rog să se reţină faptul că noi nu putem face de aici, de la centru, asemenea cercetări care trebuie făcute în teritoriu atunci când sunt reclamate autorităţile administraţiei publice locale, ci noi trebuie să trimitem în teritoriu să se facă cercetări. Sigur, insistăm, dar răspunsurile ne vin foarte greu de acolo şi pentru că unităţile administrativ-teritoriale şi autorităţile acestora nu ne sunt nouă subordonate. Ca atare, noi nu le putem impune să ne dea într-un anumit termen un anumit răspuns, pentru că mă opreşte legea să fac o asemenea precizare, sau, chiar dacă o fac, nu se ţine cont de ea. Din cauza aceasta întârziem cu răspunsurile la interpelările care se referă la activitatea autorităţilor administraţiei publice locale.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Marian Ionescu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper că am făcut un lucru bun că am discutat cu domnul ministru adjunct de la Ministerul Muncii. Dânsul ştie despre ce este vorba.

În esenţă, este vorba de faptul că o normă metodologică apărută conform Legii nr.19/2000 este restrictivă pentru personalul din învăţământ în trei cazuri speciale, şi anume: pentru cei care sunt suplinitori, aceştia au fost prinşi pe post la 1 aprilie şi au primit procentul de majorare de 8,29%, dar în toamnă, când s-au dus şi au dat din nou concurs pentru ocuparea unui nou post în sistemul de învăţământ preuniversitar, nu li s-a mai acordat, deoarece în lege se spune că o singură dată primesc, şi eu consider că este ilogic ca la 1 septembrie aceştia să fie încadraţi cu un salariu mai mic faţă de cel de la 1 aprilie; a doua situaţie, tot a cadrelor didactice, este vorba de cei care au fost promovaţi după 1 aprilie 2001 şi care au primit numai sporurile de majorare privind categoriile superioare de salarizare, ca urmare a unei noi tranşe de vechime în învăţământ; a treia categorie este cea a salariaţilor care sunt cadre didactice sau auxiliare sau nedidactice, care au fost angajaţi după 1 aprilie, deci nu au primit acest coeficient de majorare. Deci, legea este bună, dar trebuie să fie aduse anumite amendamente, în special pentru aceste trei cazuri, şi vreau să vă spun că aceste situaţii sunt generale în învăţământul românesc.

Aceste situaţii au fost aduse la cunoştinţa noastră şi a comisiei chiar de către sindicatele din învăţământul preuniversitar, şi doresc ca domnul ministru din partea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să dea atenţia cuvenită şi să ajungem, eu ştiind punctul dânsului de vedere în principiu, la un punct de vedere convergent în care să fie evidenţiate şi criterii logice, nu numai cele evidenţiate în nişte norme metodologice care pot să aibă şi greşeli.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule secretar de stat Petre Ciotloş, vă rog să răspundeţi la această întrebare.

Domnul Petre Ciotloş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Răspunsul pe care îl formulez este următorul: în conformitate cu art.1 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, drepturile salariale ale asiguraţilor definiţi de Legea nr.19 s-au majorat începând cu data de 1 aprilie 2001, corespunzător creşterii cotelor de contribuţii de asigurări sociale suportate de aceştia, potrivit prevederilor normelor mai sus-menţionate, astfel încât veniturile lor nete să nu fie diminuate. Deci, aceasta este raţiunea.

Potrivit prevederilor alin.1 al art.4 din Normele metodologice, procentul de majorare a salariului de bază brut s-a aplicat o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.19/2000.

Având în vedere cele de mai sus, persoanelor care se încadrează după data de 1 aprilie 2001, deci, atât personalului didactic cu contract de muncă pe durată nedeterminată, cât şi suplinitorilor, care sunt angajaţi pe perioadă determinată, şi accentuez "determinată", nu li se aplică aceste prevederi de majorare.

Majorarea mai sus-menţionată s-a aplicat salariilor de bază individuale ale persoanelor încadrate până la data de 30 martie 2001, nu şi valorii coeficientului de multiplicare 1 din Anexele nr.1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.8/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care se utilizează în continuare pentru stabilirea salariilor de bază pentru personalul din învăţământ.

Considerăm că aceste cadre didactice care au beneficiat de majorarea salariului de bază la data de 1 aprilie 2001 şi au împlinit ulterior, în cursul anului 2001, vechimea necesară pentru trecerea într-o tranşă de vechime superioară, pot beneficia în continuare de majorarea acordată la 1 aprilie 2001, pe lângă cea corespunzătoare trecerii în noua tranşă de vechime, ca şi persoanele care în anul 2002 sunt promovate într-o clasă, grad sau treaptă profesională sau într-o funcţie superioară potrivit prevederilor art.8 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.187/2001 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2002 personalului din sectorul bugetar.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Viorel Coifan dacă este. Nu este.

Domnul Ioan Miclea.

Poftiţi, domnule Ionescu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu sunt satisfăcut în totalitate, deoarece domnul secretar de stat Ciotloş a spus că pot beneficia. Este bine să admitem faptul că beneficiază, nu că pot beneficia. Eu cred că acest relativism ar trebui evitat, deoarece, în scopul respectării principiului constituţional al legalităţii în drepturi prevăzut de art.16 din Constituţia României, acest principiu al legalităţii de tratament, la muncă egală, salariu egal, este un principiu prevăzut de altfel şi de art.38 din Constituţie şi de art.2 din Legea nr.14 privind salarizarea.

Eu vă mulţumesc că mi-aţi dat cuvântul mai devreme. Cred că vom mai avea în continuare discuţii, ca să nu monopolizăm microfonul, şi vom ajunge la un consens, astfel încât să rezolvăm această problemă delicată privind salarizarea cadrelor didactice, chiar pentru cele trei categorii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Miclea, având interpelarea legată de apa caldă menajeră în municipiile Turda şi Dej. La cealaltă interpelare veţi primi răspunsul în scris după definitivarea cercetărilor.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule preşedinte,

În esenţă, doresc un răspuns de la Ministerul pentru Administraţie Publică referitor la căile pe care le întrevede pentru rezolvarea şi stoparea acestor probleme cu care se confruntă populaţia Dejului, ca mâine. Cazul l-am amintit şi despre Turda, cu debranşarea de la reţeaua de gaz şi aceeaşi problemă se va întâmpla şi la Dej.

Deci am solicitat acestui minister să găsească soluţii de preîntâmpinare a acestei situaţii.

Mai am la acest minister. Dacă pot să pun acum problema şi legată de a doua interpelare pe care am făcut-o sau...

Domnul Valer Dorneanu:

La a doua v-am dat cuvântul.

Poftiţi.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule preşedinte,

Interpelarea pe care am făcut-o domnului ministru Octav Cozmâncă se referă la măsurile pe care le vede...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

V-am explicat că la această întrebare nu vi se răspunde astăzi, pentru că mai trebuie făcute cercetări şi v-am dat cuvântul să dezvoltaţi interpelarea în legătură cu apa menajeră, cu apa caldă din Turda şi Dej.

Aşteptaţi răspunsul la aceasta.

Domnul Ionel Fleşariu:

Domnule deputat,

Problemele de la Turda şi de la Dej nu sunt probleme singulare. Ele se regăsesc şi în alte localităţi. Doream însă să precizăm următoarele lucruri.

În conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale, Legii serviciilor publice de gospodărie comunală şi Legii finanţelor publice locale, organizarea, administrarea, gestionarea, conducerea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală constituie atribuţii exclusive ale autorităţilor administraţiei publice locale care au deplină competenţă şi responsabilitate pentru funcţionarea acestora.

Subvenţiile destinate acoperirii diferenţelor de preţ şi de tarif la energia termică livrată populaţiei sub formă de agent termic pentru încălzire şi pentru prepararea ape calde menajere, în raport cu preţul naţional de referinţă, nu sunt gestionate de ministerul nostru, ci direct de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.115/2001 privind reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor necesare în vederea furnizării energiei termice şi a gazelor naturale pentru populaţie, modificată şi completată prin Legea nr.84/2002.

Pentru rezolvarea blocajului financiar cu care se confruntă operatorii furnizori prestatori de servicii publice de gospodărie comunală, recent, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă nr.57 din acest an care prevede eşalonarea, amânarea, reducerea şi/sau scutirea la plată a sumelor reprezentând contravaloarea facturilor pentru energie electrică, energie termică, gaze naturale, combustibil petrolier, cărbune şi apă, a majorărilor de întârziere şi/sau a penalităţilor aferente, după caz.

În ceea ce priveşte modernizarea centralelor termice şi creşterea randamentului acestora, vă informăm că ministerul nostru a promovat deja şi are în vedere lansarea unor noi programe sectoriale, prin care se intenţionează cofinanţarea, în cadrul unor montaje financiare care includ atât împrumuturi externe cât şi transferul de la bugetul de stat, a unor obiective de investiţii din domeniul infrastructurii aferente sistemelor de încălzire urbană, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78 din acest an.

Cu stimă, Octav Cozmâncă.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Emil Rus este? Nu este.

Poftiţi.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule secretar de stat Fleşariu, dacă aveţi în vedere modernizarea centralelor astfel încât să crească randamentul termic al instalaţiilor, răspunsul mă mulţumeşte. Dacă rămâne doar o problemă de viitor, noi vom ajunge în aceeaşi situaţie, să nu se poată plăti facturile şi să avem neajunsuri.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci domnul deputat Emil Rus nu s-a prezentat.

Domnul deputat Anghel Stanciu, în continuare.

Aţi renunţat?!

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Am trei. Cu care din ele?

Domnul Valer Dorneanu:

Nerespectarea prevederilor Legii nr.75/1994 de către unele autorităţi şi instituţii publice conduse de membri ai UDMR.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Onorată asistenţă,

Nerespectarea prevederilor Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către unele autorităţi şi instituţii publice conduse de unii membri ai UDMR, dar şi încălcarea art.16 şi 50, alin.2 din Constituţia României.

La început, am dori să reamintim obligaţia autorităţilor de la administraţia publică şi a dumneavoastră, domnule ministru, că o seamă de prevederi ale Constituţiei care circumscriu obligaţiile noastre ca cetăţeni, dar şi ca oameni politici care îndeplinim vremelnic anumite funcţii în administraţia de stat, trebuie exercitate în conformitate cu prevederile legale, dar constatăm că acestea sunt ignorate, iar activitatea se desfăşoară după bunul plac al înalţilor dumneavoastră, să zicem, subordonaţi.

În Constituţia României, la art.16, se arată că nimeni nu este mai presus de lege, iar la art.50, alin.2 se stipulează: "Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege". Iar noi am completa: "a depune şi a respecta jurământul cerut de lege, adică a nu fi sperjur". Legea nr.75/1994 statorniceşte, în art.2, lit.a): "Drapelul României se arborează, în mod permanent, pe edificiile şi sediile autorităţilor şi instituţiilor publice".

Cu regret însă, datorită unor fanatici care se adapă la politica UDMR, se nesocotesc, cu bună ştiinţă, aceste prevederi, prin modul lor de a se comporta, constituind o jignire la adresa României, ai căror cetăţeni sunt şi ei români care-şi văd batjocorite însemnele naţionale şi o sfidare crasă a legilor României. Astfel, domnul Albert Almosz, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, oraş aşezat pe teritoriul României, în care locuiesc şi foarte mulţi români, care se înţeleg foarte bine cu concetăţenii lor de etnie maghiară, refuză ostentativ să arboreze drapelul României pe edificiul primăriei locale.

Tricolorul sfânt al românilor, arborat pentru prima dată la 8 septembrie 1944, când a fost eliberat primul oraş de pe teritoriul României de sub dictatura horthistă, acum, în anul 2002 era noastră, în ajunul Zilei Eroilor, a fost dat jos de pe primărie, din ordinul unui primar.

De data asta, românii şi-au plâns eroii morţi, dar au plâns şi steagul lor naţional, căruia i s-a adus o ofensă nemaipomenită şi de neiertat, şi tocmai de Ziua Eroilor, steagul sub a cărui flamură şi-au jertfit viaţa a fost batjocorit.

În această situaţie, chiar dacă se încalcă protocolul politic PSD - UDMR, solicităm ministrului administraţiei publice, domnul Octav Cozmâncă, să dispună, prin pârghiile pe care le are, ca domnul Albert Almosz, pentru ofensa adusă însemnelor noastre naţionale şi pentru nerespectarea art.50, alin.2 din Constituţia României, pentru că nu şi-a îndeplinit cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin, să fie demis.

Vă mulţumim pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Fleşariu.

Domnul Ionel Fleşariu:

Stimate domnule deputat,

Mai întâi, vă precizăm că ne atribuiţi competenţe pe care nu ni le conferă nici un text de lege. Bunăoară, afirmaţia din cuprinsul interpelării că primarii ar fi "înalţii mei subordonaţi" şi îmi cereţi să-l demit din funcţie pe primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Adalbert Alomsz, nu corespunde realităţii.

Ca un fost membru marcant al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pe vremea analizării şi aprobării Legii administraţiei publice locale, ştiţi foarte bine că primarii, ca aleşi locali, sunt subordonaţi numai alegătorilor şi că demiterea acestora din funcţie se poate face numai prin referendum, nicidecum de către mine, ca ministru al administraţiei publice.

Referitor la conduita primarului din Sfântu Gheorghe faţă de drapelul tricolor arborat pe clădirea primăriei, care simboliza eliberarea, la 8 septembrie 1944, a primului oraş românesc de sub ocupaţia horthistă, vă precizăm că Ministerul Administraţiei Publice a condamnat, printr-un comunicat de presă, acţiunea primarului şi a cerut cu fermitate alesului local să rearboreze drapelul, lucru care, de altfel, s-a şi realizat.

Vom dispune măsurile necesare pentru ca, pe viitor, să nu se mai producă asemenea fapte.

Cu stimă, semnează ministrul administraţiei publice, Octav Cozmâncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu doreşte un comentariu, în afara circumscripţiei sale electorale.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Într-adevăr, am căzut într-o gravă eroare, în sensul că primarii sunt subordonaţii dumneavoastră. Textul de lege nu prevede aşa ceva, dar faptele prevăd şi, indus în eroare de Statutul aleşilor locali, respectiv de Colegiul de disciplină, am crezut că-i chemaţi la colegiul acela şi-i sancţionaţi până la demitere, că aşa prevede acolo. Deci aici vă dau dreptate, dar trebuie să-mi daţi dreptate că, prin gândul dumneavoastră, aţi înfiinţat sau doreaţi să înfiinţaţi colegiul, ca să-i sancţioneze şi am vrut să vă dau un prim primar de mestecat de către Colegiul de disciplină.

Domnul Valer Dorneanu:

Dimpotrivă, aţi fost împotriva consiliului, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Împotriva lui, dar am crezut că îl mestecă pe ăsta de aici, de la noi.

În cealaltă chestiune, mulţumesc pentru faptul că s-a luat în atenţie şi interpelarea noastră şi steagul a fost pus, drapelul României a fost pus acolo unde îi este locul. Aceasta nu înseamnă că trebuie să-l felicităm pe domnul primar, ci, din contră, să fim atenţi la cei care provoacă sau arată, în mod public, accente inadmisibile de naţionalism, ca să nu spun ultranaţionalism. Trebuie să fie atent Ministerul Administraţiei Publice că putem ajunge în situaţii delicate, din cauza unor fanatici care încearcă să treacă peste opţiunile democratice ale unor partide cum este şi Partidul România Mare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Mircea Costache, dacă este? Nu.

Domnul deputat Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Interpelarea pe care am formulat-o este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei şi cercetării şi vizează ca subiect numărul oficial al elevilor din România.

De ce am pornit la această interpelare? Domnul Gheorghe Izvoranu, liderul Federaţiei Sindicale Independente din Învăţământ "Spiru Haret", a afirmat că Ministerul Educaţiei şi Cercetării a comunicat Comisiei Europene că în România învaţă un număr de 2,3 milioane de elevi, într-un raport privind disponibilizările din învăţământul românesc. Astfel, raportul dintre numărul de elevi şi numărul de profesori ar fi de 8,5 la 1 în realitate, afirmă domnul Izvoranu, numărul elevilor din România ar fi de 4,2 milioane, cifrele furnizate de minister comisiei fiind false. Raportul dintre numărul de elevi şi numărul de profesori este, potrivit Federaţiei "Spiru Haret", de 15 la 1.

Indiferent de scopul urmărit, furnizarea unor informaţii false, dacă au fost comunicate aceste informaţii, constituie o faptă cu consecinţe deosebit de grave.

În condiţiile acestea, am solicitat doamnei ministru, prin interpelarea pe care am formulat-o, să clarifice următoarele aspecte. Unu: care este numărul de elevi din România şi care este raportul dintre numărul de elevi şi numărul de cadre didactice, oficial. Doi: ce informaţii au fost solicitate, în cursul acestui an, de către Comisia Europeană, cu privire la reforma învăţământului în România şi care sunt aceste documente trimise de Ministerul Educaţiei şi Cercetării la Comisia Europeană, dacă au existat cu adevărat aceste lucruri, în presă s-au susţinut, ele nu au fost infirmate, după ştiinţa noastră. Trei: ce măsuri are în vedere Ministerul Educaţiei şi Cercetării în ceea ce priveşte numărul de cadre didactice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Radu Damian, vă rog să formulaţi răspunsul la această interpelare.

Domnul Radu Damian:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Ştiu că s-au vehiculat în presă tot soiul de cifre, ca urmare a unei activităţi extrem de susţinute a domnului lider sindical Izvoranu.

Contrar a ceea ce ştiţi dumneavoastră, chiar eu am formulat o parte din răspunsurile acestor intervenţii din presă şi aş vrea să vă spun că domnul Izvoranu, în ceea ce spune, face câteva confuzii şi vreau să le clarific, pentru că ele au apărut în textul şi în ceea ce dumneavoastră aţi spus.

În primul rând, domnul Izvoranu a confundat numărul de elevi din învăţământul obligatoriu care este de 2,3 milioane, cu numărul total de elevi care este de 3,4 milioane aproximativ. Sunt şi nişte cifre, acolo, care nu sunt chiar exacte.

În al doilea rând, Comisia Europeană nu a solicitat şi Ministerul Educaţiei nici nu a comunicat astfel de date, pentru că ele nu fac parte din datele pe care Comisia Europeană le solicită ministerului. Toate datele pe care le primeşte Comisia Europeană sunt date oficiale care vin prin Institutul Naţional de Statistică. Rapoartele pe care Ministerul Educaţiei şi Cercetării le prezintă sunt cerute pe procedurile corespunzătoare diferitelor capitole de aderare şi pot să vă spun că, din acest punct de vedere, Ministerul Educaţiei Naţionale nu a furnizat nici un fel de date. Deci nici vorbă să fi minţit sau să fi prezentat date false, ceea ce ar fi fost extrem de grav şi acest lucru nu s-a întâmplat.

În al doilea rând, vreau să vă spun că numărul de elevi pe cadru didactic depinde de diferitele judeţe, depinde de, să spunem, tipul de învăţământ obligatoriu sau general şi în nici un caz nu se pune problema că cineva ar încerca să ascundă adevărul, pentru a obţine, ştiu eu, nişte avantaje de o natură sau alta.

Şi a treia întrebare: care sunt măsurile, înţeleg, referitoare la numărul de cadre didactice, dacă am înţeles bine. Trebuie să vă spun că Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în momentul de faţă, depune o activitate susţinută pentru îmbunătăţirea, pe de o parte, a condiţiilor de salarizare a cadrelor didactice şi, pe de altă parte, în dorinţa de a asigura cadre didactice calificate şi a ridica calitatea în toate şcolile din ţară, pentru ca elevii să se bucure de condiţii egale, indiferent dacă învaţă în mediul rural sau în mediul urban. De aceea există un program de sprijinire a perfecţionării cadrelor didactice pe baza unei strategii în care sunt implicate universităţile. Pe de altă parte, au fost oferite, în acest an, 1.000 de burse, şi procesul va continua, pentru studenţii care îşi manifestă, printr-un contract, acordul să lucreze în mediul rural după ce termină facultatea, pe acele specializări de învăţământ pe care ministerul le-a indentificat ca fiind deficitare.

De asemenea, se are în vedere ca în special cadrele didactice tinere să fie sprijinite în pregătirea lor pentru concursul de titularizare şi de obţinere a gradelor didactice.

Un alt element de care trebuie să ţinem seama este reducerea încărcării cadrelor didactice din şcolile mici, acolo unde ele predau la mai multe clase deodată, toţi elevii stau în aceeaşi sală şi de aceea am încercat să concentrăm elevii prin acest program cu autobuzele, care să-i aducă în şcoli mai bune.

Sigur că, aici, sunt unele mici probleme pe care presa le-a semnalat, referitoare la autobuze. Trebuie să spun că ministerul a avut şi această preocupare. Întotdeauna uzina care le-a livrat, şi anume ARO Câmpulung, are două autobuze gata de intervenţie dacă într-un liceu sau dacă într-o zonă s-a întâmplat ceva şi nu se poate asigura transportul. Sigur că, având în vedere că 40% din populaţie locuieşte în mediul rural, creează o anvergură deosebită acestor probleme, în special în zonele unde nu sunt drumuri foarte bune.

De asemenea, aş spune că şi în mediul urban sunt măsuri de sprijin, pentru asigurarea în primul rând a calităţii şi, în al doilea rând, pentru stabilizarea profesorilor calificaţi, astfel încât, într-o perioadă foarte scurtă, să nu mai existe, în sistemul de învăţământ, cadre didactice fără calificare.

Mă scuzaţi, cred că nu am fost atent. (Se adresează domnului deputat Adrian Moisoiu, care l-a interpelat din sală)

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Datele sunt baza pentru cornuri şi lapte?!

Domnul Radu Damian:

În momentul de faţă, în care Guvernul pregăteşte acest program cu caracter social, sigur că datele pe care le avem sunt baza pentru cornuri şi lapte şi pentru asta, bineînţeles, altele nu avem.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Eugen Nicolaescu. Nu este.

Domnul Ioan Miclea.

Domnul Ioan Miclea:

Domnule preşedinte,

Prima interpelare o adresez domnului prim-ministru Adrian Năstase şi se referă la segregarea pe criterii etnice a învăţământului.

Voi căuta să prezint succint această interpelare şi amintesc faptul că, din 1990, UDMR a făcut presiuni asupra guvernelor pentru separarea învăţământului în limba maghiară de cel în limba română. Au urmat apoi solicitările tot mai insistente de retrocedare a unor clădiri în care funcţionau clase mixte. Din păcate, insistenţele UDMR au dat roade şi astăzi asistăm la o adevărată segregare a elevilor din diferite localităţi din Transilvania. Nenorocirea este însă aceea că, în sistemul de segregare la care şi Guvernul condus de către dumneavoastră a subscris, a dus la neînvăţarea, de către elevii şcolilor cu limba de predare exclusiv maghiară, a limbii române, lucru demonstrat prin emisiunile TV şi Radio în care elevi sau tineri intervievaţi nu pot rosti două cuvinte în limba oficială a statului nostru.

Atunci când am semnalat această catastrofă naţională, dumneavoastră, Guvernul şi partidul pe care-l conduceţi, ne-aţi liniştit că lucrurile se vor desfăşura normal, că toţi cetăţenii României vor şti şi vor vorbi limba oficială a statului, adică limba română.

Iată, domnule prim-ministru, că inevitabilul s-a întâmplat: de aici şi până la oficializarea unei a doua limbi obligatorii în toate şcolile şi instituţiile statului nu este decât un pas. Şi nu trebuie să uităm că maghiarii nu depăşesc mai mult de 7% din populaţia României. Pe când şi o limbă oficială romanes, domnule ministru?!

Ceea ce însă mi se pare a fi o adevărată tragedie a Guvernului pe care-l conduceţi şi a ţării este faptul că în Ungaria, ţară cu care am semnat un păgubos memorandum, la o lege de tip fascist şi iredentist, deci în Ungaria, la Gyula, oraş cu populaţie preponderent românească, în şcoli şi în licee, limba română se învaţă în regim de limbă străină, adică două ore pe săptămână. Nu ştiu dacă cunoaşteţi, dar dacă nu cunoaşteţi vă spun eu că, la Gyula, din 10 elevi sau adolescenţi absolvenţi ai şcolii generale sau ai liceului, 8 nu ştiu limba română, limba lor maternă. Unde este echitatea, logica şi justeţea, în memorandumul semnat de către dumneavoastră, precum şi Tratatul bilateral semnat de către Guvernul anterior în ce priveşte identitatea de cultură şi limbă a minorităţilor pe teritoriul celor două ţări? La noi se poate şi în Ungaria nu?! Sau laşitatea noastră şi dezinteresul total pentru independenţa şi unitatea statală, la noi, este o vorbă goală bună de rostit doar în campaniile electorale?

Date fiind aceste lucruri, rog, domnule prim-ministru, să-mi răspundeţi în scris şi în public, de la tribuna Camerei Deputaţilor, cum vede Guvernul oprirea segregării învăţământului din România pe criterii etnice şi, de asemenea, cum înţelege Guvernul oprirea asimilării forţate a românilor din Ungaria.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru Damian, vă rog.

Domnul Radu Damian:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

În legătură cu aspectele semnalate de dumneavoastră, pot să vă spun că Ministerul Educaţiei şi Cercetării ia măsurile necesare, prin inspectoratele şcolare, pentru îmbunătăţirea predării şi pentru predarea corespunzătoare a limbii oficiale a statului în toate zonele ţării, inclusiv în judeţele la care dumneavoastră faceţi referire şi în şcolile despre care vorbiţi.

Trebuie să vă spun că s-au luat măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii manualelor oferite şi pentru perfecţionarea profesorilor de limba română care sunt stimulaţi să lucreze, în continuare, în aceste judeţe, în condiţiile în care o parte dintre ei, în decursul anilor şi nu acuma, au plecat din locurile în care predau. În orice caz, vă asigur, în numele doamnei ministru, că Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu are în vedere oficializarea unei a doua limbi obligatorii în toate şcolile şi instituţiile statului.

În legătură cu cea de-a doua problemă pe care o ridicaţi, poate că aţi aflat din presă că Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Informaţiilor Publice au organizat o vizită condusă chiar de doamna ministru Ecaterina Andronescu, în zona Gyula, unde există comunitatea românească din Ungaria, pentru a vedea, la faţa locului, care ar putea fi măsurile şi lucrurile pe care Ministerul Educaţiei le poate face pentru românii din Ungaria.

La această vizită au participat şi reprezentanţii autoguvernării românilor din Ungaria, cu care suntem într-un contact foarte susţinut, în aşa fel încât să putem contribui la învăţarea limbii materne, iar sprijinul pe care M.E.C. îl va da se concretizează în trimiterea unor profesori din zonele judeţelor adiacente, de asemenea de materiale bibliografice şi aş putea să spun că nu este chiar foarte de amânat deschiderea unei extensii universitare a Universităţii "Aurel Vlaicu" din Arad la Gyula, un colegiu de institutori, prin care să se poată preda în limba română şi, în plus, în proiectul de înţelegere cu Ministerul Educaţiei din Ungaria, care este în curs de definitivare, noi am propus şi suntem convinşi că se va accepta ca, la Universitatea din Budapesta, să poate să se asigure locuri pentru etnicii români în catedrele de limba română, pentru a continua perpetuarea predării acestei discipline într-o mare universitate care formează profesori.

Noi credem că, din acest punct de vedere, în momentul de faţă, Guvernul a trecut la faza unor măsuri active şi pentru sprijinirea comunităţii româneşti din Ungaria, unde într-adevăr au fost constatate unele probleme pe care noi le putem minimiza şi eventual elimina, pentru a aduce şi cele două ţări în legătură cu aceste probleme ale minorităţilor etnice pe un plan de egalitate.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru.

Domnul deputat Ludovic Mardari mai are o interpelare.

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase.

După 1990, au apărut numeroase acte normative referitoare la pensiile de asigurări sociale de stat, mai precis un număr de 73 de legi, decrete-legi, hotărâri de guvern şi ordonanţe de urgenţă.

Guvernanţii au fost atraşi ca de un miraj de segmentul cel mai important al electoratului din România reprezentat de pensionari. Procedura de calcul a pensiei a fost schimbată de mai multe ori în doar câţiva ani. S-a ajuns, astfel, la adevărate anomalii greu de reparat ulterior: persoane cu aceeaşi vechime, cu aceleaşi funcţii şi condiţii similare de muncă, dar care au ieşit la pensie la date diferite beneficiază de pensii disproporţionate, raportul fiind aproape 1 la 2. În cazul militarilor, sunt generali care au o pensie mai mică decât unii subofiţeri cărora, la data întocmirii dosarului de pensionare, le-a surâs zeiţa Fortuna printr-o legislaţie favorabilă.

Nu se pune problema micşorării unor pensii, oricum acestea nu sunt prea mari, comparativ cu scumpirea vieţii care se produce în fiecare lună. Se pune însă problema înlăturării discrepanţelor existente; mă refer la pensionarii ghinionişti care au fost vitregiţi de legislaţie. Aceştia din urmă, de la ieşirea la pensie până în prezent, au pierdut sume considerabile. Corecţia sau recorelarea este mai mult decât necesară. Ea a fost promisă şi de guvernarea anterioară, este promisă şi de actuala guvernare, dar procesul trenează fără să se ţină cont de pierderile şi de vârsta beneficiarilor.

Domnule prim-ministru, când apreciaţi că discrepanţa între pensii, provocată de o legislaţie nedreaptă, va fi rezolvată? Câţi ani vor mai fi necesari pentru anularea greşelilor guvernelor anterioare? Mi se pare normal ca persoanele care au condiţii egale de muncă, vechime şi studii să aibă aceeaşi pensie, indiferent de anul pensionării.

Pe lângă conţinutul acestei interpelări, aş dori să mai primesc un răspuns, dacă este posibil, la următoarea întrebare. Are Guvernul intenţia să îmbunătăţească în viitorul apropiat şi pensiile agricultorilor care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul CAP-urilor sau nu? Oricum, acestea sunt foarte mici şi ar trebui făcut ceva în cazul lor. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat. Aveţi cuvântul, domnule Ciotloş.

Domnul Petre Ciotloş (secretar de stat, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat, aş vrea să încep cu menţiunea că Legea nr.3 din 1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat, în vigoare până la data de 1 aprilie 2001, prevedea o modalitate de calcul total diferită de cea a Legii nr.19/2000. Astfel, la stabilirea pensiei se luau în calcul veniturile realizate în 5 ani consecutiv din ultimii 10 lucraţi, la care se adăugau toate măsurile de protecţie socială acordate până la momentul pensionării. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii reprezintă cadrul juridic pentru componenta obligatorie redistributivă administrată public. Această lege reformează întregul sistem de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Prin acest act normativ ce a intrat în vigoare, aşa cum spuneam, la 1 aprilie 2001, se aduc modificări de substanţă în domenii precum stabilirea dreptului şi cuantumul pensiei, a categoriilor de beneficiari, a mecanismelor de pensionare anticipată, a posibilităţii ajustării periodice a pensiilor în raport cu rata inflaţiei. În perioada parcursă de la intrarea ei în vigoare, realităţile socio-economice au înregistrat importante schimbări care împreună cu angajamentele asumate în programul de guvernare au impus necesitatea de revizuire şi completare a cadrului legislativ privind implementarea sistemului public de pensii.

În prezent, a fost aprobată, după cum probabil cunoaşteţi, Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.49/2001 şi Ordonanţei de urgenţă nr.107/2001 care, prin modificările şi completările pe care le conţine, va asigura adaptarea funcţionării sistemului public de pensii la noile realităţi. Avându-se în vedere problemele cu care se confruntă pensionarii, s-au aplicat mai multe măsuri de revalorizare a pensiilor; indexări, majorări, compensări, recorelări adoptate după luna octombrie 1990 şi până în prezent, dar care au ţinut cont şi ţin în continuare de limitările financiare şi care au urmărit asigurarea unei protecţii adecvate pensionarilor în raport cu indicele de creştere a preţului de consum.

Strategia Guvernului promovează un mecanism de indexare diferenţiat a valorii pensiilor care se aplică în perioada 2002-2004 până la finalizarea operaţiunii de recorelare. Legea nr.19 prevede de asemenea, ca indexarea să se realizeze prin actualizarea trimestrială a valorii punctului de pensie, funcţie de inflaţie şi de posibilităţile financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat.

În cursul anului 2001 a fost aplicată o politică de indexare trimestrială a pensiilor, diferenţiată în funcţie de anul ieşirii la pensie. Indexarea diferenţiată a avut drept scop diminuarea inechităţilor dintre pensiile stabilite în diferite perioade de timp ca urmare a existenţei unor reglementări distincte. Pensionarii au fost trataţi diferenţiat în procesul de indexare, întrucât cuantumul pensiilor a fost influenţat de aplicarea Hotărârii Guvernului 565/96 în unele cazuri beneficiind de rate de înlocuire superioare decât în cazul unor anumite categorii de pensionari.

Prin Hotărârea Guvernului nr.195 din luna februarie a anului acesta privind indexarea pensiilor din sistemul public, a pensiilor militare de stat şi a unor venituri ale populaţiei, începând cu luna martie 2002, valoarea punctului de pensie a fost actualizată cu 6%, acesta devenind atunci 1.999.000 de lei.

Potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.518 tot din anul 2002, pensionarilor din sistemul public ale căror cuantumuri de pensie cuvenite sau aflate în plată nu depăşesc un plafon egal cu dublul salariu mediu brut pe economie, respectiv 11.164.000 lei beneficiază de indexare de asemenea, o indexare de 5%, valoarea punctului devenind 2.098.000 lei.

În tot cursul anului 2002 şi în următorii ani se va continua aceeaşi politică de indexare trimestrială a pensiilor. Este prevăzută de asemenea, corectarea inechităţilor existente între diferitele grupuri de pensionari înscrişi la pensie în diferite perioade prin intermediul unui program de recorelare.

Recorelarea vechilor pensii de asigurări sociale de stat se realizează prin adăugiri succesive de puncte pentru pensionarii înscrişi la pensie înainte de anul 1999. Această operaţiune de recorelare se efectuează pe parcursul anilor 2002-2003-2004 prin aplicare semestrială şi se aplică pensionarilor din categoria de limită de vârstă cu vechime completă, având un punctaj mediu anual mai mic de 3 puncte, a căror drepturi au fost calculate conform legislaţiei anterioare Legii 19.

Vreau, de asemenea, să menţionez că în procesul de recorelare sunt incluşi şi pensionarii agricultori. În felul acesta doresc să răspund şi la cea de a doua întrebare a dumneavoastră, în sensul că pensiilor de agricultori li s-a aplicat în fiecare etapă de indexare procentul maxim de indexare, deci, cel care să acopere creşterea preţurilor şi, de asemenea, ei beneficiază de programul de recorelare a pensiilor, aşa cum este prevăzut în cuprinsul Legii 19. După finalizarea tuturor etapelor de recorelare, pensia medie a pensionarilor limită de vârstă cu stadiul complet de cotizare, înscrişi la pensie înainte de anul 1999, va atinge pensia corespunzătoare punctajului mediu estimat pentru persoanele din aceeaşi categorie care se vor pensiona în condiţiile Legii 19/2000, respectiv 1,15 puncte. Deci, aceasta este ţinta pe care ne putem permite să o atingem pentru recorelarea pensiilor şi anume o pensie medie pe care preconizăm să o aibă pensionarii ieşiţi în baza noii legislaţii, în baza Legii 19.

Datorită mecanismului de calcul al pensiei prin care valoarea pensiei este egală cu produsul dintre punctajul mediu anual şi valoarea unui punct de pensie la data la care se efectuează calculul, ratele de înlocuire obţinute pentru vechii pensionari vor fi cel puţin egale cu cele ale pensionarilor standard, deci, cu vârstă şi stagiu de cotizare cerute de lege la data pensionării care se vor pensiona, aşa cum menţionam anterior, conform noii legislaţii, încercându-se restabilirea încrederii în sistemul de pensii. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru. Domnule deputat, aveţi dreptul la un comentariu.

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Îi mulţumesc şi domnului secretar de stat, a dat un răspuns amplu, poate nici nu era nevoie să se refere atât de mult la conţinutul unor legi. Eu m-am aşteptat ca pe baza unor calcule pe care Guvernul ar fi putut să le facă, aparatul de care dispune, ar fi putut să ajungă la un răspuns mult mai clar, să-mi spună că până în 2010 inechităţile referitoare la sistemul de pensii vor fi înlăturate, dar se pare că a evitat un astfel de răspuns tranşant, aşa cum, în general, la toate răspunsurile pe care le primim, se procedează. În general răspunsurile sunt evazive, nu sunt clare, astfel încât să putem să aflăm un sâmbure de adevăr. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat. Are cuvântul doamna Mihaela Muraru Mândrea care adresează o interpelare Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Doamna Mihaela Muraru-Mândrea:

Interpelarea este adresată doamnei ministru Daniela Bartoş, ministrul Sănătăţii şi Familiei. Obiectul interpelării: "Acordarea avizului pentru funcţionarea cabinetelor private de medicină de familie prin discriminare referitoare la sex şi vârstă". De altfel, revin la o interpelare cu un subiect aproximativ acelaşi. Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Prahova are retras avizul dat unui medic de familie, femeie în vârstă de 60 de ani de a funcţiona cu cabinetul său în spaţiul Spitalului municipal nr.2 din Ploieşti pentru considerentul că, datorită vârstei, nu mai îndeplineşte condiţia legală de a contracta cu Casa de Asigurări. Soluţia propusă este aceea de a funcţiona pe cont propriu într-un spaţiu privat. În acelaşi timp, medicii bărbaţi pot contracta cu Casa de Asigurări pentru Sănătate, spre a desfăşura activitatea de medic de familie în spaţiile consacrate pentru servicii medicale până la vârsta de 65 de ani. Discriminarea pe criterii de sex şi vârstă în exercitarea atribuţiilor legale ale unei instituţii şi a organizaţiei asimilate este interzisă prin lege.

Solicităm doamnei ministru al Sănătăţii şi Familiei să explice politica discrimintorie susţinută prin reglementările de ramură şi să propună o modalitate care să respecte principiile drepturilor omului. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Luminiţa Gheorghiu.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Doamnă deputat, privind interpelarea domniei voastre vă comunicăm faptul că, potrivit prevederilor Legii 74/95 privind funcţionarea Colegiului medicilor, medicii care depăşesc vârsta de 60 de ani femei şi 65 de ani pentru bărbaţi pot profesa în continuare, la cerere, cu autorizaţie de liberă practică acordată anual, numai în sectorul privat. Criteriile de acreditare sunt stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În speţa prezentată, doamna ministru consideră că "situaţia medicului de familie a cărei activitate nu a fost prelungită datorită vârstei nu poate fi interpretată ca discriminare", o soluţie posibilă fiind reanalizarea acesteia de către Comisia Naţională de Acreditare a Personalului Medical din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Doamnă deputat, eu vă înaintez răspunsul şi pe baza acestuia puteţi să faceţi comunicarea persoanei în numele căreia aţi făcut interpelarea pentru a depune o nouă cerere în vederea acordării dreptului de liberă practică, pentru că este o realitate. Întâmplător, cunosc speţa, este unul din doctorii profesionişti din Ploieşti şi se pare că datorită unor situaţii din zonă, practic pentru că era căutată de oamenii de acolo, de bolnavi, i s-a luat acest drept, dar mulţumim şi cu perseverenţă, femeile trebuie să-şi recapete dreptul. Vă mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna ministru. Are cuvântul doamna Lia Olguţa Vasilescu pentru a adresa o interpelare tot Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Îmi exprim regretul faţă de colegele mele că au fost planificate după criterii necunoscute, printre ultimele la cuvânt.

Domnişoara Lia Olguţa Vasilescu:

Aceasta înseamnă tot discriminare.

Obiectul interpelării este lipsa de interes a CAS Dolj faţă de achiziţionarea unui aparat absolut necesar bolnavilor din Spitalul clinic nr.1 Craiova.

Conducerea Direcţiei de sănătate publică Dolj şi-a propus să realizeze anul trecut montarea unui accelerator linear de energie înaltă pentru radioterapie erix. Acest aparat medical este folosit în tratamentul de cancer şi este absolut necesar bolnavilor din zona Olteniei. Prin Hotărârea de Guvern 899 din 13 septembrie 2001 privind plata sumelor aferente instalării de aparatură de înaltă performanţă achiziţionată din credite externe cu garanţia statului s-a alocat Spitalului clinic nr.1 suma de 9 miliarde lei, special pentru montarea acestui aparat.

Guvernul României a publicat această hotărâre în Monitorul Oficial 590 din 20 septembrie 2001, autorizând Casa de Asigurări ca, în contractele de furnizare a serviciilor medicale încheiate în anul 2001 cu spitalul respectiv, să cuprindă şi sumele aferente instalării aparaturii de înaltă performanţă. Se pare că şi atunci când există bani, birocraţia sau profesionalismul lasă de dorit, pentru că, pe de o parte, CAS Dolj nu virează bani în contul instituţiei fiindcă nu a primit nici o factură din partea conducerii acesteia din care să rezulte că au început lucrările proiectului, iar, pe de altă parte, cei din conducerea Direcţiei de sănătate publică Dolj afirmă că în momentul în care se pusese totul la punct pentru realizarea proiectului, CAS Dolj a refuzat să mai vireze banii. Ca urmare a apropierii sfârşitului de an 2001, fondurile destinate prin Hotărârea de Guvern pentru această lucrare au fost utilizate pentru acoperirea unor datori, costuri de medicamente şi alte servicii medicale.

La începutul acestui an, în luna ianuarie, Direcţia de sănătate publică Dolj a solicitat din nou bani Ministerului Sănătăţii pentru proiectul în sine, primind suma de 5 miliarde lei, bani insuficienţi dacă ne gândim că suma totală era de 9 miliarde în toamna anului trecut. Întrucât aparatul este aproape de ieşirea din termenul de garanţie şi nici măcar nu a fost scos din ambalaj, solicit ministrului Sănătăţii să se implice în rezolvarea acestei situaţii. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Luminiţa Gheorghiu, vă rog să formulaţi răspunsul.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Stimată doamnă deputat, Ministerul Sănătăţii şi Familiei este cel care a creat cadrul legal pentru acordarea fondurilor pentru instalarea aparaturii de înaltă performanţă. Astfel, în anul 2001 s-a dat o Hotărâre de Guvern nr.899; anul acesta s-a dat o altă Hotărâre de Guvern 382/2002, prin care, special pentru aparatul invocat, s-au acordat sume, deci câteva mai multe miliarde pentru montare. Decontarea, deci, achitarea se face de către Casa de Asigurări de Sănătate judeţeană. Se pare că şi aici suntem puşi în faţa unor dispute locale dintre factori de răspundere, Direcţia de sănătate şi Casa de Asigurări pe care, chiar nu înţelegem de ce birocraţia sau - chiar că nu mai înţelegem de ce - duce la pierderea unor sume de bani şi automat nefolosirea unui aparat de înaltă tehnicitate care costă foarte mult şi pentru care Guvernul achită foarte mulţi bani.

Deci, răspunsul doamnei ministru este că numai Casa de Asigurări poate rezolva această problemă. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna ministru. Domnul deputat Ştefan Baban are, de asemenea, de adresat o interpelare Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea se adresează Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, "La fonduri puţine, corupţie cât cuprinde".

Majoritatea farmaciilor din ţară se află în imposibilitatea de a elibera medicamentele gratuite, iar zilele reţetelor compensate sunt şi ele numărate. Acolo unde însă farmaciile mai au bani, nu are cine să elibereze medicamente. Medicii de familie nu mai pot însă prescrie reţete gratuite din cauză că şi-au depăşit plafonul alocat. Peste toate acestea tronează corupţia.

Sistemul asigurărilor de sănătate în ţara noastră se dovedeşte a fi încă un eşec, limitând accesul bolnavilor la medicamente gratuite şi compensate care au devenit un adevărat lux. Toate acestea se petrec în condiţiile în care oamenii contribuie lunar la fondul asigurărilor de sănătate.

Anul trecut, CNAS a hotărât ca fiecare farmacie în parte să primească o anumită sumă de bani pentru medicamente gratuite şi compensate. Sumele alocate pentru anul acesta pentru aceste medicamente s-au calculat în funcţie de sumele cheltuite de fiecare farmacie în parte în trimestrul I al anului trecut, în loc să se calculeze în funcţie de inflaţie şi de preţurile practicate de importatorii şi producătorii de medicamente. Aşa se face că toată lumea a primit bani mai puţini, cu 20% faţă de anul precedent şi aşa se face că majoritatea farmaciilor şi-au terminat fondurile alocate pentru medicamente gratuite. Bolnavii, deşi au dreptul prin lege la reţete gratuite sunt refuzaţi de farmacişti care sunt, pur şi simplu, legaţi de mâini.

O altă situaţie şi mai aberantă se întâlneşte în special în zonele rurale ale ţării. Problema este că medicii de familie din localitate care au plafoane stabilite de casele judeţene de asigurări de sănătate pentru prescrierea acestor medicamente şi-au terminat banii.

Iată deci, ce bine funcţionează sistemul de asigurări din România; când au bani farmaciştii, nu au bani medicii şi invers. Tragic este că oamenii sunt puşi pe drumuri, umiliţi şi lipsiţi de un lucru elementar într-o societate modernă şi civilizată.

La toate acestea se adaugă şi faptul că, în funcţie de relaţiile pe care farmaciştii le au în conducerea politică a judeţului, a caselor judeţene a asigurărilor de sănătate, a CNAS-ului şi a Ministerului Sănătăţii, ponderea fondurilor alocate către aceste farmacii poate ajunge chiar până la 70-80% din totalul fondurilor, iar reţetele compensate şi gratuite sunt onorate astfel în dauna celorlalţi competitori. Cazul de la Timişoara, prezentat de mass-media, vine să completeze aceste afirmaţii şi mai recent, ştiţi ce se întâmplă la Târgu Mureş.

Prezentându-vă aceste situaţii existente în teritoriu şi nu numai, solicit CNAS-ului explicaţii pertinente referitoare la modul de acoperire a reţetelor gratuite şi compensate, precum şi a fenomenului de corupţie întâlnit în domeniu farmaceutic, pornind de la achiziţionarea medicamentelor şi terminând cu alocarea fondurilor. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Luminiţa Gheorghiu, poftiţi.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Poate că răspunsul dumneavoastră se va găsi în noul proiect de lege, de fapt, propunerea legislativă care se află acum în dezbatere la Senatul României, în care suntem în faţa unei noi legi a asigurărilor de sănătate, deci, referitor la Legea 145/97, a cărei aplicabilitate, timp de 4 ani, şi-a arătat nu numai aspectele pozitive dar şi multe aspecte negative. Se pare că în cei 4 ani de guvernare anterioară s-a dorit acest lucru, să fie mai multe nereguli.

Eu cred că formula se va găsi, de altfel, proiectul va fi supus dezbaterii comisiei de specialitate şi în plenul Camerei. În speţă, suntem în faţa unui contract, contractul înseamnă două părţi, înseamnă termen, valoare şi acesta se poate modifica prin negociere, încheindu-se act adiţional. Deci, este formula juridică, legea care nu poate fi încălcată. De altfel, suntem mulţi jurişti aici, Constituţia spune că "nimeni nu este mai presus de lege", dar cred că nu a mai rămas mult timp şi soluţia se va găsi în noua formulă privind Casele de Asigurări de Sănătate. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Doamna Lia Olguţa Vasilescu, a doua interpelare, adresată Autorităţii pentru Privatizare.

Domnişoara Lia Olguţa Vasilescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea se referă la privatizarea Fabricii MAT S.A. Maşini Agricole Tractoare Craiova. Pe data de 3 iunie 2002 a expirat termenul de depunere a ofertelor pentru privatizarea MAT S.A. anunţându-se interesate pentru achiziţionarea capitalului majoritar 3 societăţi româneşti şi o persoană fizică: S.C.Confero SRL din Craiova, SC Lemar invest SRL Bucureşti, S.C.Alimpex SRL Cluj şi Abuciama Usama, persoană fizică.

În presa locală doljană apare de ceva timp şi se tot vehiculează cu şanse reale de câştig S.C.Confero SRL, societate care are un capital social de, atenţie!, aproximativ 900 milioane lei, ce figurează cu sediul într-o scară de bloc dintr-un cartier craiovean. De altfel, aceasta figurează în documente şi cu un punct de lucru deschis pe una din străzile municipiului unde se comercializează piese auto. Magazinul respectiv nu a putut fi însă identificat, deoarece la adresa indicată se găseşte chiar Regionala CFR Craiova. Mai mult, obiectul principal de activitate al S.C.Confero SRL nu are nimic în comun cu activitatea de producţie a utilajelor agricole, în documentele firmei figurând comerţ cu piese auto.

Din cauza faptului că a fost mediatizată privatizarea pe un euro, iată că acum, când se scoate la privatizare o întreprindere, inevitabil apar şi aceste firme fantomă care, cu puţin lobby, reuşesc să intre în posesia unor giganţi industriali. S.C.Confero SRL Craiova are ca administrator şi asociat cu cea mai mare pondere în capitalul social subscris şi vărsat pe Tudor Mătuşa, acesta fiind totodată acţionar majoritar şi la S.C.Reloc S.A. cu profil reparaţii locomotivă. Nu excludem posibilitatea ca S.C.Confero să fie un paravan pentru S.C.Reloc, care urmează să achiziţioneze acţiunile Fabricii de Tractoare.

În prezent, se cunoaşte faptul că S.C.Reloc S.A. trece printr-o perioadă destul de grea, muncitorii nemaiavând de câteva luni bune de lucru. Totuşi ne întrebăm cum este posibil ca o societate cu un capital de câteva sute de milioane de lei şi având profil de comercializare cu bucata a pieselor auto, să cumpere acţiunile unei întreprinderi de sute de miliarde şi cu un potenţial crescut de producere a unei game diversificate de tractoare şi maşini agricole, atât de necesare agriculturii româneşti.

Am solicitat să se verifice ofertanţii, cu atenţie maximă, deoarece este foarte posibil ca şi ceilalţi investitori să fie la fel de serioşi, între ghilimele, bineînţeles. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimată colegă. Domnul secretar de stat Iacob Zelenco, poftiţi!

Domnul Iacob Zelenco:

Stimate domnule preşedinte,

Stimată doamnă deputat,

În legătură cu interpelarea dumneavoastră, facem următoarele precizări. Societatea MAT Craiova este una din cele mai reprezentative societăţi comerciale din ţară din domeniul construcţiilor de maşini şi utilaje agricole.

La data de 31 decembrie 2001, pentru un capital social de circa 52 miliarde lei, S.C.MAT Craiova a realizat o cifră de afaceri de aproximativ 180 de miliarde de lei şi un profit net de 5 miliarde de lei, dar trebuie subliniat că acest profit a fost realizat în condiţiile în care, datoriile totale ale societăţii erau în valoare de aproximativ 160 de miliarde de lei, din care, 122 de miliarde lei către creditorii bugetari.

În ceea ce priveşte acţiunea de privatizare care a întreprins-o APAPS, menţionăm că aceasta a fost demarată prin actul publicitar de ofertă de vânzare de acţiuni, apărut în data de 22 martie 2002. Metoda de privatizare a S.C.MAT Craiova este negocierea pe bază de oferte finale, îmbunătăţite şi irevocabile, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

La termenul limită de depunere a ofertelor, prevăzut în anunţul publicitar au fost depuse patru oferte de cumpărare pe care de altfel, le menţionaţi şi în întrebarea dumneavoastră: Confero, Lemarinvest, Abuciama Usama, persoană fizică română şi S.C. Al impex SRL Cluj Napoca.

Având în vedere că toţi cei 4 ofertanţi nu au îndeplinit condiţiile de participare la negociere, în coformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu cerinţele dosarului de prezentare, APAPS nu a selectat nici un ofertant pentru continuarea procesului de privatizare a lui S.C.MAT Craiova. Aceasta demonstrează că APAPS este preocupat în cel mai înalt grad de selectarea cu atenţie a potenţialilor cumpărători şi vă asigurăm, stimată doamnă deputat, că şi în continuare vom proceda la fel, atât în cazul societăţii în cauză, cât şi în cazul celorlalte societăţi ce urmează a fi privatizate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule ministru. Domnul Adrian Moisoiu are o interpelare adresată tot pentru Autoritatea pentru Privatizare.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

La Târgu Mureş există încă o societate comercială, S.C.Seracom S.A., mai nou, când cu puţine zile în urmă se numea Compania de construcţii Holding S.A., dar i s-a schimbat numele din acelaşi motiv, din motivul care o să rezulte imediat şi care a încheiat activitatea din anul 2001 cu un profit de 300 de milioane de lei. Nu este mult, dar este în profit. APAPS-ul a declarat o licitaţie cu strigare în 16 mai cu termen de depunere a ofertelor pe 17 iunie, la care licitaţie s-au înscris 12 sau 13 solicitatori. După câte cunosc eu: 5 la Bucureşti, 7 la Braşov şi chiar un investitor din Statele Unite s-a adresat domnului prim-ministru ca să i se acorde dânsului această societate, deci, prioritate la cumpărat, dânsul propunând suma de un milion de dolari pentru vânzare şi respectiv 2 milioane de dolari în investiţii, adică un total de 3 milioane de dolari.

Totuşi, ca urmare a aplicării Legii de accelerare a privatizării nr. 137/2002, APAPS-ul hotărăşte ca, în mod gratuit, această societate să fie divizată şi, mare parte din ea, transferată la Primăria Tg.Mureş, respectiv, la Primăria Sovata care, ele însele, nu au posibilităţi financiare să-şi întreţină activele pe care le posedă în clipa de faţă, şi care, în felul acesta, într-un viitor apropiat, vor fi puse în situaţia ca să se desparte de aceste active. De fapt, rolul, sau scopul, de fapt, scopul pentru această solicitare de către cele două primării este pentru a fi înzestrată Universitatea Sapientia.

Întrebarea este dacă APAPS-ul a avut sau nu a avut cunoştinţă de toate aceste aspecte şi dacă consideră că a procedat şi procedează bine în continuare, pentru că lucrurile au şi alte fumuri …, se spune că cineva a fost ajutat cu nişte vile pe malul Lacului Boloton şi aşa mai departe, dar noi nu aplecăm urechea la vorbe şi dorim ca APAPS-ul să motiveze pentru ce a blocat vânzarea, pentru ce cedează aceste active?

Vă mulţumesc.

Domnul Iacob Zelenco:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat,

Aş vrea să-mi permiteţi să fac o precizare în sensul că ceea ce dumneavoastră aţi spus acum la microfon depăşeşte şi excede textului interpelării care ne-a fost transmisă prin Cabinetul ministrului relaţiei cu Parlamentul.

Dumneavoastră aţi indicat aici mai multe aspecte, pentru care eu nu vă pot răspunde acum şi am să mă refer strict şi să răspund la întrebarea care face obiectul interpelării şi care este foarte scurtă. Legea nr.137/2002 privind măsuri pentru accelerarea privatizării urmăreşte realizarea unor rezultate pozitive în cazul S.C. SERAFOM Tg.Mureş, în procesul de privatizare. Deoarece prin revocarea şi modificarea ofertei de vânzare conform art.9, se oferă acţiuni aparţinând statului cu titlu gratuit conform art.15 Primăriilor din Tg.Mureş şi Sovata, care nu-şi pot gestiona, din lipsă de fonduri, nici activele pe care le vânduse în momentul de faţă, întreb care este scopul adevărat pentru care s-a făcut blocarea ofertei de vânzare a acestora.

Şi am să răspund strict la această întrebare, cu permisiunea dumneavoastră.

În legătură cu această întrebare, vă facem precizarea că, prin adresa nr.1250 din 15 mai 2002, Consiliul local al municipiului Tg.Mureş, prin persoana primarului, solicita, în conformitate cu prevederile art.15 din Legea nr.137, transferul cu titlu gratuit către Consiliul local al municipiului Tg.Mureş, a următoarelor active, cu caracter social, aflate în patrimoniul SERAFOM Tg.Mureş, şi anume: bazin de înot şi centrală termică cu mijloacele fixe şi terenurile aferente, sala de sport şi anexe, sala popicărie, patru blocuri de locuinţe cu mijloace fixe şi terenurile aferente.

"Considerentele pentru care consiliul local solicita acest transfer sunt acelea că aceste obiective sunt de o importanţă deosebită pentru locuitorii municipiului Tg.Mureş, iar garanţia păstrării destinaţiei şi a utilităţii publice nu poate fi oferită decât prin trecerea acestora în patrimoniul unei persoane juridice de drept public". Am citat din motivarea venită de la consiliul local.

De asemenea, prin adresa nr.4344 din 23 mai 2002, Consiliul local Sovata, tot prin persoana primarului, solicita, în conformitate cu prevederile art.15 din Legea nr.137, transferul cu titlu gratuit către consiliul local a două active cu caracter social, cămine nefamilişti aflate în patrimoniul SERAFOM Tg.Mureş.

În situaţia în care APAPS ar fi aprobat transferul cu titlu gratuit al tuturor activelor solicitate, pe care le-am amintit, participaţia statului la societatea respectivă s-ar fi redus la 22,57%, pachet de acţiuni care nu ar mai fi putut fi vândut în condiţii foarte bune de către APAPS şi fără ca acesta să aibă posibilitatea de a impune anumite condiţii cumpărătorului, dat fiind că era un pachet rezidual. Şi, ca urmare, APAPS a considerat că ar fi oportun să fie de acord cu transferul gratuit numai al activului bazin de înot şi centrală termică cu mijloace fixe şi terenurile aferente. În acest fel, statul şi-ar fi păstrat o participare de 58,3%, ceea ce ar permite ulterior privatizarea în condiţii în care pot fi impuse anumite condiţii prin contractul de privatizare.

Activul acesta se încadrează în categoria activelor cu caracter social, astfel cum sunt definite la art.3 lit.d) al Legii nr.137 din 2002.

La data de 20 iunie 2002, a avut loc o adunare generală extraordinară, convocată la cererea unor acţionari care reprezintă 40% din capitalul social şi care au propus transferul cu titlu gratuit şi a celorlalte active, cu care, aşa cum am arătat, APAPS nu a fost de acord.

În acest fel, cota noastră rămânea cam 23%, iar cota lor de participare se ridica la 67%, pe un acţionariat difuz.

Motivele pentru care APAPS a revocat oferta de privatizare decurg din prevederile art.203 din Legea nr.31, în care se stipulează că reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul oficial.

Deci, APAPS opinează în continuare să transferăm numai acele active, respectiv bazinul de înot, să ne păstrăm participarea de 58% şi, întrucât prin acest transfer există un termen de două luni, este necesar ca să amânăm această privatizare, să lăsăm să curgă acest termen, după care vom relua procesul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doresc să remarc o treabă din cele spuse de către domnul ministru Zelenco, şi anume, nu puteau să fie 40% care să fie de acord pentru pasare, pentru a da aceste drepturi, de îndată ce FPS-ul, respectiv APAPS-ul, posedă 61,8. Deci, în momentul în care FPS-ul este permanent reprezentat în şedinţa acţionarilor cu 61,8%, orice hotărâre se face, sau nu, numai cu acordul FPS-ului, care este acţionarul majoritar; deci, din acest punct de vedere. Celelalte aspecte, însă, vă spun, sunt strict reale, la Tg.Mureş se vehiculează. Eu cred că Legea pentru accelerarea privatizării, aşa cum ne-a fost prezentată şi cum am înţeles-o din partea domnului prim-ministru aici, în Camera Deputaţilor, urmăreşte realizarea unor fonduri pentru stat, un milion de dolari pe care americanul respectiv ar fi plătit, ar fi fost un câştig, plus cele două milioane investiţii, un alt câştig. Deci, mă îndoiesc de buna-credinţă a celor care au gândit la Braşov acest lucru şi care, probabil, v-au dezinformat aici, la Bucureşti, şi pe dumneavoastră, din acest punct de vedere. Dar eu cred că, poate, discuţia de astăzi, interpelarea de astăzi, să fie o posibilitate, o deschidere a unui dialog pe această cale, urmând, mai departe, să verificaţi dacă este real, sau dacă nu este real şi, în consecinţă, să ne putem întoarce înapoi spre pasul care s-a făcut iniţial.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Iacob Zelenco:

Stimate, domnule deputat, cei cu 40% au încercat, dar noi nu am fost de acord, aşa cum am arătat, din motivele pe care le-am prezentat. Asta nu înseamnă că noi am şi …, dar am vrut să arătăm doar că a fost o tentativă din partea celorlalţi, nu ştiu pe interese, să impună o hotărâre, la care APAPS-ul, sigur că şi-a exercitat dreptul său de vot şi, în consecinţă, a rămas în vigoare ceea ce v-am spus, numai noi opinăm pentru acel bazin de înot, să ne păstrăm controlul la un pachet majoritar, ca să putem vinde acţiunile.

Desigur, în momentul când se va relua privatizarea, chiar şi acel american de care aţi pomenit, orice investitor va trebui să depună scrisoare de intenţie şi sigur că va participa la licitaţie, fiind tratat în mod egal şi nediferenţiat faţă de orice posibil cumpărător. Bineînţeles, ne rezervăm dreptul să verificăm bonitatea şi tot ceea ce trebuie, ca să fim siguri că fabrica va încăpea pe mâini bune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Cu aceasta, şedinţa de astăzi destinată interpelărilor a luat sfârşit.

Vă doresc "Bună seara!"

Şedinţa s-a încheiat la ora 20,00.