Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Comisiilor pentru apărare, doamna senator Norica Nicolai. (Discuţii la masa prezidiului.)

Am înţeles... Eu am rugat Comisiile pentru apărare să vină în faţă. Dacă am văzut-o numai pe doamna Norica Nicolai, trebuia să-i dau cuvântul dumneaei.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să prezint raportul comun privind Carta albă a securităţii şi apărării naţionale.

Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor şi a Senatului au fost sesizate pentru întocmirea raportului comun, în vederea prezentării şi dezbaterii sale în Parlament, în şedinţă comună, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale, document care, în conformitate cu prevederile art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apărării naţionale a României, aprobată prin Legea nr. 63/2000, se întocmeşte de către Guvern, pe baza Strategiei de securitate naţională a României şi a Programului de guvernare, şi urmează a fi aprobat de către Parlament.

Carta albă a securităţii şi apărării naţionale a fost avizată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărârea nr. 33 din 12 februarie 2004.

Comisiile au apreciat că acest document constituie un element esenţial în cadrul sistemului de planificare a apărării naţionale şi reprezintă un angajament asumat de România prin calendarul naţional de apărare, care va permite Ministerului Apărării Naţionale să întocmească Strategia militară a României.

Carta albă a securităţii şi apărării naţionale stabileşte obiectivele şi sarcinile principale ale instituţiilor angajate în realizarea securităţii şi apărării naţionale, măsurile şi acţiunile care urmează să fie întreprinse de acestea, resursele umane, materiale şi financiare, resurse de altă natură, care urmează să se asigure anual pentru constituirea şi pregătirea forţelor participante la apărarea naţională, la asigurarea securităţii, conform misiunilor ce le revin.

Comisiile au constatat că acest document, întocmit în conformitate cu Legea nr. 63/2000 privind planificarea apărării naţionale a României, sintetizează obiectivele, precizează definiţiile şi corelează direcţiile de acţiune pentru componentele cu atribuţii în asigurarea securităţii şi apărării naţionale, în condiţiile aderării ţării noastre la NATO şi creării premiselor pentru integrarea României în Uniunea Europeană, începând cu ianuarie 2007.

Totodată, comisiile recomandă Guvernului să verifice concordanţa dintre cuprinsul Cartei şi noul statut în plan internaţional al ţării noastre.

Carta albă a securităţii şi apărării naţionale are o structură care cuprinde 9 capitole, în următoarea ordine:

• Politica de securitate a României;
• Politica de apărare;
• Componenta apărării şi sistemului securităţii naţionale;
• Componenta politicii externe a sistemului securităţii naţionale;
• Sistemul naţional de control al armamentelor şi al exporturilor strategice;
• Securitatea internă;
• Ordine publică şi siguranţă naţională;
• Componenta justiţie a sistemului securităţii naţionale;
• Componentele industriale, de cercetare, de infrastructură şi comunicaţii ale sistemului de securitate naţională;
• Perspectivele de dezvoltare ale României şi ale reformei sectorului de securitate.

Comisiile apreciază setul de măsuri şi acţiuni detaliat în Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, prin care se urmăreşte asigurarea independenţei şi integrităţii teritoriale a statului, a prosperităţii, siguranţei şi dezvoltării durabile a societăţii româneşti în ansamblul său, a garantării drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, precum şi asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor României.

Analizând factorii de risc la adresa securităţii naţionale, se apreciază că aceştia pot fi:

• posibile evoluţii negative în plan subregional, în domeniul democratizării, al respectării drepturilor omului şi al dezvoltării economice, ceea ce ar putea genera crize acute, cu efecte destabilizatoare;
• proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi a materialelor nucleare, a armamentelor şi mijloacelor letale neconvenţionale;
• expansiunea reţelelor teroriste, a crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţii, tehnologii sensibile, materiale radioactive şi strategice;
• creşterea fluxurilor de emigranţi ilegali din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare;
• acţiuni prin incitarea la intoleranţă, separatism sau xenofobie;
• diminuarea accesului statului român la unele resurse vitale pentru realizarea intereselor naţionale;
• acţiuni individuale sau colective de accesare ilegală a sistemelor informaţionale, de dezinformare şi manipulare a informaţiilor;
• riscuri generate de producerea unor dezastre ecologice în regiune, precum şi de efectele potenţiale ale unor procese naturale la nivel global.

În afara acestor factori de risc, România trebuie să gestioneze şi o serie de vulnerabilităţi generate de procesul de tranziţie structurală internă, în primul rând, reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei, reforma în administraţie, integrarea socială.

În politica sa de apărare şi securitate naţională, în document se apreciază că România nu consideră nici un stat ca potenţial inamic, apariţia unei confruntări militare majore pe continentul european este diminuată semnificativ, iar principalele riscuri şi ameninţări la adresa ţării noastre pot fi determinate de proliferarea reţelelor teroriste, susţinută de crima organizată, trafic ilicit de arme şi muniţii, droguri şi persoane, de tehnologii şi materiale strategice, precum şi de creşterea fluxurilor de emigraţie ilegală.

În concluzie, dezbătând proiectul Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului apreciază că acesta îndeplineşte cerinţele de a constitui documentul principal, pe baza căruia se va putea întocmi Strategia militară a României, menţionată în art. 8 al Ordonanţei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apărării naţionale a României şi, cu majoritate de voturi pentru, hotărăsc să supună spre dezbatere şi aprobare Parlamentului României proiectul de hotărâre anexat.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Pentru fluidizarea lucrărilor, am dat întâi cuvântul Comisiei pentru apărare. Este prezent şi domnul ministru Paşcu, care va susţine raportul.

Domnule ministru Paşcu, aveţi cuvântul. Nu doriţi?

Bun.

Stimaţi colegi, dacă pe marginea raportului prezentat de Comisiile pentru apărare doriţi să interveniţi la dezbateri? Vă rog.

Repet, dacă cineva dintre reprezentanţii grupurilor parlamentare doreşte să intervină la raportul comisiilor cu privire la Carta albă a securităţii şi apărării naţionale?

Doamna Norica Nicolai, de această dată, ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să precizez că Grupul parlamentar liberal susţine acest raport. Este vorba de un document care este întocmit conform cerinţelor legale, legea impunând o structură la asemenea tipuri de documente. În al doilea rând, identifică potenţialele riscuri şi le etichetează corect în categoria riscurilor asimetrice la adresa securităţii naţionale.

Există o serie de neconcordanţe în text, care sunt generate de nepunerea în acord cu recenta aderare la NATO a României, dar acesta este un lucru nesemnificativ, faţă de faptul că el defineşte corect problematica securităţii naţionale şi caută soluţii care să fundamenteze o viitoare strategie militară.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Dorel Bahrin:

Domnule preşedinte,

Stimate şi stimaţi colegi,

Recentul document, pe care îl dezbatem astăzi, este o consecinţă firească a Ordonanţei Guvernului nr. 52/1998, transformată în lege şi republicată, în care se prevedea că, după adoptarea Strategiei de securitate naţională, Guvernul va elabora o Cartă albă a securităţii şi apărării naţionale.

Vreau să precizez faptul că este pentru prima dată când Guvernul Năstase şi actuala guvernare, în general, acoperă această dimensiune, cu care eram în deficit.

Vreau să subliniez faptul că din 1996 absolut toate ţările care au semnat diferite forme de parteneriat cu NATO au elaborat această Cartă albă a apărării şi securităţii naţionale şi că era firesc ca în anul 1998, după ce ordonanţa de urgenţă s-a transformat în lege, să se elaboreze Carta albă privind apărarea şi securitatea naţională, acoperind spaţiul de tranziţie dintre 1999 şi 2003, dată în care România a primit invitaţia de aderare la NATO. Deci avem această perioadă neacoperită, datorită unui viciu de formă şi de fond a guvernării 1996-2000.

Vreau să subliniez, cu toată stima pe care o am pentru doamna senator Norica Nicolai, faptul că în Carta albă a securităţii şi apărării naţionale există menţionate problemele de bază privind aderarea la NATO. Este vorba de Hotărârea C.S.A.T. din decembrie 2003, în care se stabilesc misiunile Armatei Române privind apărarea şi aliaţii săi. Deci sunt coordonatele de bază, care definesc şi viitoarele sarcini pe care le are Armata Română privind componenta NATO.

Personal, apreciez că este o lucrare fundamentală, o lucrare de referinţă şi o lucrare la care se va face trimitere în permanenţă, având în vedere că, aşa cum prevede şi legea, trebuie să aibă o bătaie... deci este construită pe un termen mediu şi lung, de 4-8 ani.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul senator Szabó Károly Ferenc.

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Distinşi membri ai Executivului,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

În urmă cu câteva săptămâni, Camera Deputaţilor a găzduit un seminar ocazionat de lansarea unui manual, chiar aşa îi spune, "Manual privind controlul parlamentar asupra sectorului de securitate", lansare în limba română a acestui manual, editat de către o prestigioasă instituţie, care s-a implicat, printre altele, în răspândirea principiilor democratice care trebuie să caracterizeze lumea noastră în ceea ce priveşte acest sector atât de important şi cu implicaţii pentru viaţa planetei, am spune, şi a fiecărui om de pe planetă, cum sunt securitatea şi apărarea. M-am referit la Centrul de la Geneva pentru controlul democratic asupra forţelor armate.

A fost o manifestare care a avut loc într-o discreţie, aş spune, nemeritată şi căreia mass-media nu i-a acordat o suficientă importanţă, cu toate că însuşi preşedintele Camerei Deputaţilor a girat această manifestare.

Una dintre temele seminarului a fost răspunsul la întrebarea "Cum se poate implica Parlamentul, în general, şi parlamentarul, ca persoană, într-o mai mare măsură, în definirea...", am spune chiar, "...în determinarea politicii de securitate şi apărare?".

Faptul că azi avem o dezbatere - sper că o putem numi aşa - pe o temă atât de importantă ca aceea aflată la ordinea zilei, legată de prezentarea în Parlament, de către Guvern, a Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale, mă face să cred că există semne că Parlamentul României încearcă să se implice în mai mare măsură în acest domeniu, în care îi revin răspunderi fundamentale, conform Constituţiei.

Dar nu aş fi foarte optimist, nu numai pentru faptul că, în general, în ultimele ocazii, vorbitorii au vorbit mai mult pentru stenogramă... Presupun că nu este interesant sau nu a fost interesant ceea ce au spus.

Este foarte important să atrag aici atenţia asupra precarităţii angajamentului parlamentar în chestiunea fundamentală, repet, conform Constituţiei, a securităţii şi apărării.

Multă vreme, în decursul anilor, această chestiune a fost lăsată pe seama instituţiilor desemnate în realizarea politicii de securitate, în punerea ei în practică. Şi Parlamentul s-a ferit, cu o oarecare prudenţă inexplicabilă şi deloc apreciabilă, să se amestece în această chestiune.

Am devenit de iure membri ai NATO la începutul lui aprilie şi, iată, trebuie să ne grăbim să adoptăm şi să adaptăm din mers legislaţia şi reforma instituţiilor din această sferă, ca să ne putem conforma noului nostru statut şi, într-adevăr, să putem pune în practică principiile din Strategia naţională de apărare, care a fost prezentată aici, în Parlament, şi a fost supusă pentru prima oară aprobării Parlamentului.

Deci aici avem foarte multe lucruri de făcut. Însuşi documentul prezentat ar fi putut să fie mai consistent şi mai adecvat pentru a fi prezentat plenului, dacă dezbaterea aceasta ar fi fost precedată de mai multe şi mai profunde dezbateri în comisiile sesizate în fond, în faza prealabilă, pentru că s-a constatat de la început că ni s-a prezentat un document puţin depăşit, pentru că el a fost întocmit în perioada premergătoare aderării noastre la NATO şi aceasta nu a dat bine la imagine, în această chestiune.

De ce m-am înscris la cuvânt, în afara faptului că se cade să vorbim despre aceste chestiuni?

Eu cred că legătura directă dintre Strategia de securitate naţională, aceea care, în urmă cu câţiva ani, a făcut obiectul dezbaterii, şi documentul de faţă nu este destul de vizibilă, cel puţin în formulări. Deci, aceasta, ca o constatare. Aceasta, pentru că cele două documente au fost formulate şi redactate în două instituţii diferite: una la C.S.A.T. şi cea de faţă la Guvern.

N-ar fi o problemă deosebită, dar, iată, intrând puţin în subiect, se vorbeşte despre integrarea în Uniunea Europeană ca un obiectiv iminent şi de mare importanţă, aş zice, chiar fundamental, al României, şi în domeniul securităţii, pentru că despre asta vorbim, dar nu se face prea multă vorbire despre o existentă, deja, strategie europeană de securitate - este vorba de documentul Solana - şi prea puţin se aminteşte faptul că România deja şi-a asumat nişte roluri în cadrul misiunilor conduse de Uniunea Europeană în domeniul securităţii şi că şi-a afirmat disponibilitatea de a participa la ceea ce se numeşte head line goal, deci decizia luată la Helsinki în legătură cu construirea acelei armate europene.

Vreau să mai spun, vorbind despre documentul de faţă, că nu apar transformările în legislaţie şi în structura instituţiilor care concură la realizarea obiectivelor din această Cartă albă, nu apar obiectivele imediate, legate de modificările în legislaţie.

Mă refer la Legea nr. 51/1991, Legea siguranţei naţionale, în care trebuie redefinite ameninţările, acelea din art. 3 - ştiţi dumneavoastră care -, care sunt, de fapt, baza legală a culegerii de informaţii în sfera siguranţei naţionale, în legătură cu realizarea ei.

De asemenea, nu se face referire la schimbarea conceptului şi la abandonarea conceptului de apărare teritorială, cu tot ceea ce urmează după el. Cu alte cuvinte, devenind membri ai NATO, trebuie să ne debarasăm nu numai de anumite idei, concepte, ci şi de instituţiile care sunt în legătură cu aceste concepte şi le dau dimensiune concretă, aşa cum este, de exemplu, problematica serviciului militar obligatoriu, cu trimitere la Legea privind pregătirea populaţiei pentru apărare.

Vă amintiţi, onoraţi colegi, că au fost câteva încercări timide, concretizate prin iniţiative legislative, pentru a pune de acord prevederile Constituţiei, măcar prin ceea ce sugerează ele, cu situaţia de fapt în care serviciul militar obligatoriu a rămas instituit după o legislaţie rămasă în urmă. Aceste iniţiative legislative au eşuat mai mult datorită unor carenţe procedurale decât datorită conţinutului lor. Oricum, cunoscând faptul că nu toţi cei recrutaţi vor fi încorporaţi, chiar şi în actualul sistem, în care trecerea lentă spre profesionalizare în domeniul acesta avansează, rezultă că astăzi avem în vigoare prevederi care îi dezavantajează pe cei care nu din vina lor nu au efectuat serviciul militar obligatoriu şi deci accesul lor la anumite funcţii sau slujbe, din acest motiv, neimputabil lor, este îngrădit.

Acest lucru trebuie să ne dea de gândit în viitor, în viitorul imediat, şi atunci iniţiativele legislative care trebuie să urmeze acestui document, pe care am toate motivele să presupun că îl vom adopta astăzi, aici, trebuie să urmeze de îndată.

Aceeaşi chestiune şi referitoare la Legea privind pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărare.

Trebuie să ne adaptăm din mers la aceste chestiuni care sunt de dorit şi absolut necesare.

M-aş opri aici, cu această divagaţie, care, în mare parte, cum aţi putut vedea, a fost pe lângă subiect, pentru a atrage atenţia, în continuare, asupra importanţei angajării mai pregnante şi mai vizibile a Parlamentului, a parlamentarilor, în problematica securităţii, asigurându-vă de sprijinul colegilor mei din grupul parlamentar din care fac parte pentru acest document.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, stimate coleg.

Domnul Răzvan Ionescu, preşedintele Comisiei pentru apărare a Camerei Deputaţilor, din partea Grupurilor P.S.D.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După adoptarea, la 18 decembrie 2001, a Strategiei de securitate, evident, a fost necesară iniţierea demersurilor de actualizare a formei preliminare a proiectului Cartei albe şi de colectare a datelor necesare elaborării documentului.

El reprezintă un document fundamental de planificare.

Aşa cum aţi văzut, încorporează obiectivele din cadrul politicilor sectoriale în domeniul apărării, în domeniul siguranţei naţionale, în domeniul ordinii publice, diplomaţiei, afacerilor externe, industriei de apărare.

De asemenea, Carta albă include proiecţiile bugetare ale principalelor instituţii ale sistemului de securitate.

Prin acest proiect, este definit un nou cadru integrat de reformă a întregului sector de securitate, care să corespundă şi noului statut al României, de membru al NATO.

După cum aţi urmărit, dacă aţi parcurs documentul, prin revizuirea lui, a rezultat o substanţială îmbunătăţire a structurii şi conţinutului acestuia, materializate prin integrarea eforturilor de reformă, de limitare clară a atribuţiilor diferitelor ministere şi instituţii guvernamentale cu atribuţii în domeniul securităţii, precum şi transparenţa în domeniul alocării şi utilizării resurselor.

Carta albă şi, ulterior, Strategia militară vor constitui baza conceptuală a definirii priorităţilor politice şi militare, a contribuţiei României la NATO.

Potrivit recomandării comisiilor care au întocmit raportul, Guvernul a operat deja pe text unele modificări, pe care dumneavoastră le-aţi primit deja. Sunt modificări de formă, la paginile 1-3, 12-14, 48, 51 şi aşa mai departe, precum şi modificările de fond ce se impuneau, la paginile 34 şi 35 din exemplarul primit deja.

Deci, aşa cum comisiile recomandau Guvernului să verifice concordanţa dintre cuprinsul Cartei şi noul statut, în plan internaţional, al ţării noastre, acest lucru s-a înfăptuit deja.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Are cuvântul, din partea Grupurilor P.R.M., domnul deputat Tudor Marcu, care a promis că vorbeşte 4 minute.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri, invitaţi şi stimaţi colegi,

Pentru aprobarea raportului comun privind Carta albă a securităţii şi apărării naţionale este necesară nu numai o analiză a acestuia, dar şi câteva consideraţii asupra documentului prezentat de Guvern.

Pentru că am un timp limitat, trec peste nişte consideraţii care ţin de bogăţia materialului prezentat, care conţine mai mult de 125 de pagini de muncă - şi pentru asta remarc, în mod deosebit, munca celor care l-au întocmit, adunând într-un material unic cam tot ce a constituit baza muncii de 4 ani a nenumăraţi specialişti, analişti militari, servicii, departamente, comisii, în special din domeniul militar.

Tot respectul pentru aceşti specialişti şi pentru munca lor!

De remarcat, de asemenea, rapiditatea cu care cele două comisii ale Parlamentului, de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, au luat în discuţie şi au aprobat acest material: în 3 zile la Camera Deputaţilor şi în 6 zile la Senat, în final, în 14 zile în şedinţă comună.

De ce ţin să remarc aceste lucruri? Deoarece probabil că această rapiditate de hotărâri s-a impus de către Guvern, fapt ce a făcut să existe mari îndoieli cu privire la posibilităţile membrilor comisiilor de a aprofunda materialul şi de a-l lua în discuţie în mod profesional şi constructiv.

Remarc această presiune a timpului, datorată, probabil, vizitei înaltului demnitar NATO, care este, în prezent, oaspetele nostru.

Conform Ordonanţei Guvernului nr. 52/1998, aprobată prin Legea nr. 63/2000, preşedintele României trebuie, în termen de cel mult 3 luni de la învestitură, să prezinte Parlamentului Strategia de securitate naţională a României, iar pe baza acesteia Guvernul elaborează Carta albă a securităţii şi apărării naţionale în cel mult 3 luni de la acordarea votului de încredere, adică, în cazul nostru, ar fi trebuit prezentată până în martie 2000.

Deci ce discutăm noi acum trebuia prezentat în martie 2000. Au trecut de atunci, iată, peste patru ani şi discutăm despre nişte direcţii de acţiune pentru integrare în NATO, pentru relaţii internaţionale şi aşa mai departe...

Pentru ce le discutăm când mai sunt încă patru luni, practic, în continuare, de guvernare? Poate pentru viitorul Guvern, să dăm posibilitatea să asigure un material? E bine şi această problemă, bineînţeles, de continuat politica de până acum, în bună măsură corectă şi justificată în privinţa acţiunilor de integrare în NATO.

Eu trec peste multe din ele, pentru că mă presează domnul preşedinte Văcăroiu, pentru care am un respect deosebit, dar le păstrez pentru ca să le public în continuare.

Se motivează că s-a aşteptat ca să se intre în NATO şi ce evenimente internaţionale vor avea loc pentru ca să avem şi noi nişte direcţii clare de acţiune.

Las la judecata dumneavoastră ce falsă sau, ştiu eu, ce copilărească este această motivaţie, din moment ce noi, Carta asta albă, care conţine programe, trebuie să o adoptăm tocmai pentru a asigura nişte direcţii de acţiune pentru integrarea în NATO şi pentru asigurarea unei demne şi juste poziţii în relaţiile internaţionale.

Eu, însă, nu aş acuza prea mult nici lentoarea cu care, timp de doi ani, Ministerul Apărării Naţionale a întocmit materialul, pentru că datele sunt cam de prin anul 2002, cu unele excepţii, chiar prin anul 2003, şi nici lentoarea cu care Guvernul le-a trimis la Preşedinţie, în timp de trei ani, şi nici un an întreg în care Preşedinţia, C.S.A.T.-ul, prin birourile lor pe acolo, după cum vedeţi, nu dau nume, au ţinut-o prin sertare, atâta timp cât noi, în Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi în Comisiile pentru politică externă ale ambelor Camere, am lăsat să treacă patru ani de zile, fără o singură intervenţie, măcar a unui singur deputat - inclusiv eu îmi fac critica în acest sens -, pentru a se remarca întârzierea cu care se prezintă acest material, practic, la finele mandatului, în loc să fie prezentat la începutul mandatului.

Trec peste câteva consideraţii de teme generale care sunt de apreciat sau de criticat în întocmirea materialului.

Faptul că nu s-a întocmit la timp, acum patru ani, nu a permis să se analizeze bilanţuri anuale în acest domeniu, aşa cum au făcut Bulgaria şi alte state în acest timp, şi cum fac eu, acum, propunerea să se realizeze şi în România, desigur, pentru Guvernul următor.

În acest sens, va trebui să fie revizuită corespunzător şi legislaţia în vigoare, conform cerinţelor impuse, într-un fel, de Uniunea Europeană. Documentul este greu de acceptat, ca fiind o strategie de acţiune în domeniu, fiind mult prea stufos, cu multe elemente de amănunt, de tactică, atâta timp cât el se doreşte a fi un document de adoptare a unei strategii.

În acest sens, nu s-a mai dat posibilitatea ca Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Pază şi Protocol, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale să-şi facă ei programele, aşa cum trebuie, şi li s-au întocmit de către Guvern.

Despre sarcinile care revin serviciilor secrete, în special S.R.I., se poate constata că conţin multe generalităţi, fără urmare, evident... Practica strategiei comune de securitate naţională, prezentată anterior, nu se dezvoltă... Trec peste asta...

Capitolul privind sistemul naţional de control al armamentelor şi exporturilor strategice este de fapt o lecţie de teorie, pură teorie asupra acestui domeniu şi mai puţin un ghid de strategie a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului de Externe, a Ministerului de Interne, a serviciilor speciale şi departamentelor cu atribuţii în domeniu.

Este evidentă importanţa expansiunii reţelelor teroriste la data întocmirii iniţiale a materialului şi, cu toate acestea, nu s-a tratat cu atenţie mai mare acest domeniu, meritând chiar un capitol aparte de analiză şi măsuri care nu ţineau numai de Ministerul de Interne, ci şi de toate celelalte ministere şi servicii din domeniul apărării şi siguranţei naţionale.

Cu toată deferenţa necesară, îmi permit să atrag atenţia asupra necesităţii întocmirii la timp şi prezentării în Parlament a celorlalte materiale impuse de lege, de către Guvern, C.S.A.T., S.R.I., în acest an şi sfârşit de mandat. Să nu fim în situaţia, cum s-a mai întâmplat la mijlocul guvernării actuale, ca viitorul Parlament să analizeze activitatea acestora prezentată de viitorul Guvern pentru acţiunile Guvernului trecut.

Având în vedere că acest material este tardiv prezentat, el putând fi considerat cel mult material pentru analiză viitoare de bilanţ în diferite domenii ale guvernării actuale, dar şi oferind posibile direcţii de acţiune pentru viitorul Guvern, precum şi acuza de nerespectare a legii de către cele două instituţii ale statului, dar afirmând încă o dată respectul pentru munca specialiştilor, care au adunat şi prezentat materialul supus analizei Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale ambelor Camere, Partidul România Mare îşi rezervă dreptul de a se abţine de la vot, de fapt, un vot al cărui sens nu îl înţelegem decât parţial.

Repet, el trebuia să fie un vot pentru prognoze, nu un vot pentru bilanţ. Carta albă nu este un bilanţ, ci este un document de prognoză. Ce prognoze se mai fac la sfârşit de mandat?

Vă mulţumesc pentru atenţia dovedită şi înţelegerea pe care mi-o veţi acorda cu mare bucurie şi pentru viitorul mandat când voi face consideraţii despre cum aplică viitorul Guvern documentele pe care cu multă muncă şi efort le-au prezentat cei din Ministerul Apărării Naţionale.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit cât toate celelalte grupuri la un loc.

Poftiţi, vă rog.

Domnul Costică Canacheu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul Partidului Democrat votează Carta albă a securităţii şi apărării naţionale şi face o menţiune. Există acolo un capitol care vorbeşte de ceva care nu prea e luat în seamă încă în România: societatea civilă. Se vorbeşte acolo de construcţia şi consolidarea în cadrul societăţii civile a unor structuri de securitate.

Vreau doar să menţionez că, şi în acest caz, se aplică vorba românească: "Ce semeni, aia ai." Dacă în acest domeniu, în societatea civilă, semănăm clientelism şi obedienţă, asta vom avea.

Prin patronajul foarte strâns al puternicilor zilei asupra acestor, încă incipiente, structuri de securitate în cadrul societăţii civile, ele nu se vor putea dezvolta coerent şi puternic pentru a putea deveni adevărat partener şi mai ales un partener critic al puterii politice, al Guvernului.

Acest lucru voiam să-l subliniez.

Există un capitol în această lucrare care, de altfel, se vrea exhaustivă... Cu toate acestea, remarcând faptul că facem acest lucru la final de mandat, sperăm ca în viitorul mandat să corectăm această abordare vizavi de structurile de securitate din cadrul societăţii civile.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nemaifiind alte intervenţii, voi supune votului dumneavoastră Hotărârea pentru aprobarea Cartei albe a securităţii şi apărării naţionale a Guvernului.

La titlul hotărârii dacă sunt observaţii?

Cine este pentru? 210 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 41 de abţineri.

La articolul unic dacă sunt obiecţiuni?

Cine este pentru? 210 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 46 abţineri.

Supun votului dumneavoastră hotărârea în ansamblul ei.

Cine este pentru? 243 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 46 abţineri.

Hotărârea a fost adoptată.