Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului senator Sorin Oprescu... (discuţii la masa prezidiului) Este prezent?

Din sală: Da.

Domnul Nicolae Văcăroiu :

Mulţumesc.

Este prezent pentru prezentarea Moţiunii de cenzură.

Daţi-mi voie să salut pe domnul prim-ministru Tăriceanu, membrii Guvernului şi, sigur, mass-media care se află în sală.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Oprescu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi.

Moţiunea de cenzură se intitulează "Antireforma sănătăţii".

În temeiul art. 113 din Constituţia României şi ale art. 78 şi art.82 din Regulamentul şedinţelor Comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, 160 de senatori şi deputaţi, aparţinând Grupurilor parlamentare PSD şi PRM, 160 depun prezenta Moţiune de cenzură în legătură cu angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege privind reforma în domeniul sănătăţii.

Iniţiatorii moţiunii de cenzură, respectiv partidele politice pe care aceştia le reprezintă, Partidul Social Democrat şi Partidul România Mare, doresc să precizeze, de la bun început, că s-au manifestat şi au acţionat constant, de-a lungul anilor, pentru o reformă reală, de substanţă, în domeniul sănătăţii.

În viziunea noastră, această reformă ar trebui să răspundă cerinţelor de echitate, de calitate, de sustenabilitate ale sistemului în ansamblul său. Un echilibru şi o armonizare a celor trei cerinţe, considerăm că pot contribui, cu adevărat, la reformarea sănătăţii, de o manieră care să corespundă nevoilor şi aşteptărilor populaţiei din România.

Ceea ce ne-a prezentat însă Guvernul Tăriceanu sub forma unui pachet de 17 legi, intitulat "Lege privind reforma în domeniul sănătăţii", nu reprezintă altceva decât expresia cel mult a unei antireforme în domeniu căci, în fapt, ni se propune să legitimăm, prin votul nostrum, nimic altceva decât crearea unor noi surse de câştiguri pentru grupurile de interese clientelare din anturajul Guvernului.

Aşa zisa reformă se dovedeşte a fi o reformă împotriva pacienţilor şi, în general, împotriva cetăţenilor obişnuiţi din aceasta ţară, consecinţa ei directă fiind restrângerea severă a dreptului fundamental la ocrotirea şi garantarea sănătăţii, drept prevăzut la art. 34 din Constituţie, pentru marea majoritate a populaţiei.

Adevăraţii beneficiari ai acestei reforme mimate o reprezintă persoanele cu venituri mari şi foarte mari din această ţară.

De la acoperirea universală şi accesul egal şi gratuit la servicii de asistenţă medicală la pachetul minimal şi restrângerea severă a accesului la ocrotirea sănătăţii, în funcţie de mărimea veniturilor, iată uriaşul pas înapoi pe care ministrul Nicolăescu îl propune prin antireforma sa.

Respingem categoric o asemenea soluţie vădit antisocială şi anticonstituţională.

Este încă un exemplu concludent a ceea ce înseamnă politica de dreapta în România, o politică şi o guvernare în folosul celor bogaţi şi împotriva marii majorităţi a cetăţenilor ţării, lăsaţi să se descurce fiecare cum poate.

În fapt, această aşa zisă reformă nu este altceva decât expresia legislativă a retragerii statului din încă unul din domeniile esenţiale ale vieţii sociale şi anume asigurarea serviciilor de sănătate pentru cetăţenii României.

Iată, stimaţi colegi, motivele pentru care semnatarii introduc prezenta moţiune de cenzură. În plus, angajarea răspunderii Guvernului pe o temă atât de complexă şi sensibilă pentru întreaga naţiune, fără o dezbatere parlamentară temeinică, este, în opinia noastră, un act iresponsabil, o aventură pe care Parlamentul României are datoria să o sancţioneze drastic.

Ceea ce ne-a prezentat Guvernul nu este o reformă reală, ci o mimare a reformei şi crearea unor noi surse de câştiguri pentru grupuri de interese nelegitime din anturajul Guvernului, aşa cum declara chiar Traian Băsescu, Preşedintele României. Este o reformă împotriva pacienţilor şi a oamenilor bolnavi, care va accentua haosul din sistemul sanitar, pentru că pacienţii sunt marii perdanţi ai acestei aşa zise reforme.

Lor nu li se oferă nimic în plus, dimpotrivă, li se ia un drept garantat: dreptul la sănătate.

În afara ministrului sănătăţii care devine atotputernic, singurii care au de câştigat sunt cei cu bani, din nefericire, foarte puţini, care îşi pot permite să plătească asigurări private pentru serviciile medicale. Desigur, printre cei capabili să plătească servicii private de sănătate se numără şi ministrul Nicolăescu.

De altfel, întregul pachet de legi este făcut să distrugă sistemul public de sănătate pentru a favoriza firmele private de asigurări.

Cetăţeanul obişnuit, cel căruia ar fi trebuit să i se adreseze, de fapt, această reformă a sănătăţii este complet omis din cele peste 200 de pagini de text de lege. Aşa zisa grijă pentru cetăţeanul simplu apare doar în noile metode menite să-l mai jupoaie de bani pe omul sărac aflat în impas. Am numit aici coplata, pachetul minim de servicii medicale şi aşa-numita extindere a bazei de impozitare, care puse în aplicare vor diminua şi mai mult calitatea serviciilor medicale, crescând, în acelaşi timp, costul suportat de contribuabili.

Iată ce înseamnă, mai simplu zis, aceste inovaţii, dincolo de fanfaronadă, tradus în limba română: coplata ministrului Nicolăescu înseamnă că ceea ce primeam până acum pe gratis, vom primi de acum înainte contra cost; pachetul minim de servicii medicale inventat de acelaşi ministru arată, aşa cum îi indică şi numele, că dacă până acum pacienţii primeau destul de puţin, de acum înainte vor primi şi mai puţin; extinderea bazei de impozitare înseamnă că cei care până acum nu plăteau, adică pensionarii cu venituri mici şi agricultorii, după promulgarea acestui pachet de legi, vor fi obligaţi să plătească pentru orice serviciu în sănătate.

Legile sănătăţii nu sunt doar antisociale, prin conţinutul lor, ci şi neconstituţionale, ele reconfirmă maniera Guvernului de a trata cu dispreţ dezbaterea politică parlamentară.

Din păcate, Cabinetul Tăriceanu a dus, după învestirea sa, o politică sistematică de eludare a Parlamentului, unicul for legislativ şi instituţia de bază a democraţiei, într-un stat de drept.

Aşa a procedat Guvernul şi anul trecut, când a angajat răspunderea Guvernului pe legile Justiţiei, iar acum, la doar câteva luni, acelaşi titular de la Justiţie vine cu circa 140 de amendamente la propriul pachet de legi, despre care şi-a dat seama, într-un târziu, că are carenţe majore. Aşa a procedat Cabinetul Tăriceanu în iulie 2005 când, fapt fără precedent, într-o singură şedinţă de Guvern a emis 45 de ordonanţe de urgenţă, dintr-un total de 210 ordonanţe de urgenţă, emise de-a lungul anului 2005, fără ca urgenţa să existe cu adevărat, aşa cum procedează din nou Guvernul în cazul legilor din Sănătate.

Semnatarii prezentei Moţiuni resping această manieră de lucru arbitrară şi anticonstituţională, care transformă Parlamentul într-o instituţie decorativă şi goleşte democraţia românească de conţinut.

Pachetul legislativ pe care îşi asumă răspunderea Guvernul Tăriceanu reprezintă o recidivă a acestei echipe guvernamentale, de atac la ordinea constituţională.

De asemenea, apare ca fiind contrar art. 41 din Constituţie includerea, în conţinutul uneia şi aceleiaşi bălţate şi chinuite legi, a aspectelor care ţin de protecţia socială a muncii, sub forma asigurărilor de sănătate, alături de aspecte care vizează organizarea spitalelor, exercitarea profesiei de medic sau de farmacist.

Caracterul neconstituţional al acestei Legi privind reforma în domeniul sănătăţii rezultă, cu atât mai mult, dacă avem în vedere şi faptul că, în această lege, cum s-a arătat mai sus, sunt introduse forţat şi aspecte care ţin de regimul juridic al funcţiei publice sau al contractului de muncă, materii pentru care, în Constituţie, sunt prevăzute legi organice speciale.

Faptul că se apelează la această modalitate, excepţională de legiferare, evitându-se discuţiile în comisiile de specialitate ale celor două Camere, posibilitatea formulării de amendamente, în procedură obişnuită de legiferare, şi evitându-se dezbaterile în plenul Camerelor, scoate în evidenţă, nu numai lipsa de respect a Guvernului faţă de Parlament, în general, ci şi faţă de majoritatea Parlamentului pe care se sprijină, în particular, şi, totodată, conduita acestuia, contrară principiilor democratice constituţionale consacrate de Constituţie.

Angajarea răspunderii Guvernului pe acest voluminos pachet de legi este un act iresponsabil, care va spolia sistemul şi va crea un haos generalizat în acest sector de activitate. Constituţia prevede la art. 114 dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului, drept pe care nu îl contestăm.

Apreciem însă că, în cazul de faţă, angajarea răspunderii Guvernului pe acest pachet de legi este un abuz de drept şi un abuz de putere. Asociaţiile patronale şi sindicale reprezentate în Consiliul Economico-Social, precum şi instituţiile profesionale cu prestigiu şi autoritatea unanim recunoscută din Uniunea Europeană sunt în consens împotriva acestei aşa-zisei reforme din sănătate.

Practic, în acest caz, Guvernul e împotriva tuturor, furnizori ai actului de asistenţă medicală şi beneficiari ai acestuia. Adevăratele obiective ale iniţiatorilor acestui demers sunt în număr de cel puţin trei:

1.Datorită scăderii la mai puţin de jumătate a creşterii economice în 2005 faţă de 2004, Guvernul nu are suficienţi bani să susţină sistemul de sănătate şi atunci creează o perdea de fum, o diversiune, înşelând populaţia cu o pretinsă, dar inexistentă, reformă a sistemului. Actualii guvernanţi au promis, în campania electorală, o finanţare pentru sănătate de minimum 6% din PIB, iar acum sunt în situaţia ca, după un an, să ofere doar 3, 3% din PIB.

2.Acapararea sistemului de sănătate în folosul exclusiv al unor grupări din anturajul Guvernului. Sunt de notorietate încercările nereuşite, până în prezent, de a deposeda de terenuri intravilane o serie de spitale din Bucureşti, pentru ca, ulterior, acestea să fie speculate în tranzacţii imobiliare.

3.Dorinţa acerbă de mediatizare şi orgoliul de vătaf al ministrului Nicolăescu de a câştiga, fie şi de o manieră iresponsabilă, măcar o singură luptă împotriva medicilor, a profesorilor, a personalului sanitar, a bolnavilor, a întregului sistem faţă de care a manifestat un total dispreţ de la numirea sa şi până în prezent. Până şi colegi din PNL, dintre care trebuie menţionat numele fostul ministru, profesorul Mircea Cinteză, au solicitat Guvernului şi domnului Nicolăescu înţelepciune şi raţiune pentru stoparea angajării răspunderii Guvernului pe un pachet de legi dezastruos.

De ce considerăm că aşa-zisa reformă din sănătate? Că ea este una împotriva pacienţilor?

Pentru că ea nu rezolvă principala problemă a sistemului sanitar care este subfinanţarea. În toate ţările civilizate Fondul unic de sănătate este un fond public, cu administrare autonomă, folosit exclusiv în actul medical. Am sperat ca, prin mult-trâmbiţata reformă în sănătate, şi la noi lucrurile să se poată schimba. Din păcate, Fondul unic în viziunea Nicolăescu rămâne parte a bugetului consolidat, care poate fi deturnat prin intermediul Ministerului de Finanţe către numeroase "găuri" ale bugetului de stat, în loc a fi folosit pentru sănătate.

Antireforma iniţiată de actualul Guvern va crea noi bariere unor largi grupuri sociale, pentru care accesul la servicii de sănătate va deveni imposibil.

Bolnavii în vârstă, în special, cei din mediul rural sunt condamnaţi, prin aşa zisa reformă Nicolăescu, să aibă acces doar la medicina practicată de medicii de familie sau în spitalele teritoriale, accesul la medicina de vârf, din marile centre, fiindu-le blocat, indiferent de complexitatea intervenţiei medicale pe care o implică afecţiunea de care suferă.

Actualul pachet legislativ va desfiinţa, practic, sistemul cabinetelor medicale şcolare - cabinetele medicale din grădiniţe, şcoli, licee, universităţi - aceste cabinete ofereau servicii medicale copiilor din comunităţile respective şi aveau, totodată, şi rolul de a face educaţie sanitară la o vârsta la care însuşirea noţiunilor de baza este mai facilă.

Prin desfiinţarea centrelor medico-sociale create în ultimii ani, bătrânii cu boli cronice, fără familie şi fără resurse, sunt complet abandonaţi.

Aşa-zisa reformă desfiinţează gratuităţile de care beneficiau femeile gravide şi copiii, un drept considerat, până acum, inatacabil. Astfel, medicamentele pentru nou-născuţi şi pentru femeile gravide nu vor mai fi gratuite, ci listate la preţul de referinţă.

În loc de descentralizare şi de implicare a comunităţilor locale în managementul sistemului sanitar, curent dominant în Uniunea Europeană, asistăm la o recentralizare a luării deciziilor, concentrate în mâinile ministrului. În timp ce asiguraţii oferă resursele financiare, ministrul poate decide discreţionar asupra sistemului.

Prin proiectul noii Legi a Spitalelor, se desfiinţează consiliile de administraţie ale acestor unităţi, ministrul sănătăţii fiind singurul care are dreptul să numească şi să destituie directorii de spitale. Problema rezidă în faptul că Ministerul Sănătăţii nu mai este demult proprietarul unităţilor spitaliceşti, acestea fiind trecute aproape în totalitate în proprietatea comunităţilor locale, primării, respectiv consilii judeţene. În conducerea spitalelor nu se vor mai regăsi reprezentanţi ai comunităţii locale, societăţii civile şi ai mediului profesional, ci clientela politică a ministrului, aşa cum s-a văzut şi în recentele numiri la conducerea unor spitale.

De altfel, această tentaţie de centralizare este de înţeles, de vreme ce prigoana medicilor, la care asistăm de când domnul Eugen Nicolăescu a preluat conducerea ministerului, este fără precedent. Deşi au fost schimbate integral aproape toate conducerile Direcţiilor de sănătate publică, au fost demişi abuziv directori de spitale, care şi-au câştigat apoi drepturile în justiţie, cu siguranţă că prin această lege se urmăreşte ca întreg sistemul de sănătate publică să devină portocaliu. Reforma trebuie însă să fie sanitară şi nu politică.

Centralizarea excesivă imprimă un caracter anti-european noilor reglementări. În Europa se vorbeşte despre descentralizare masivă în toate domeniile de activitate, în timp ce, în România, puterea centralizează sistemul sanitar până la sufocare. În acest sens este elocvent punctul de vedere al preşedintelui Camerei Federative a Medicilor din Germania care atrage atenţia ministrului sănătăţii român ca se află pe un drum greşit: "Dacă aceste legi vor fi implementate, România se va separa de un sistem funcţional de autoadministrare, existent în Europa, şi îşi va periclita integrarea în Uniunea Europeană", se arată în scrisoarea semnată de prof. Dr. Jorg-Dietrich Hoppe.

Tot unică în Europa este taxa pe viciu care, oricum nu va rezolva subfinanţarea din sistem, dar va conduce la evaziune fiscală şi consumul unor produse de alcool şi tutun contrafăcute, care vor afecta şi mai grav sănătatea populaţiei.

Actualul pachet legislativ frânează cercetarea şi reduce calitatea actului medical. Principalul efect va fi o mercantilizare a jurământului lui Hipocrate. Cetăţenii din zonele slab dezvoltate sunt practic abandonaţi, întrucât medicii de familie nu sunt stimulaţi să rămână şi să practice medicina în zonele sărace, cu probleme sociale, unde nevoia de servicii medicale este acută, ci să se orienteze preponderent înspre zonele dezvoltate, cu pacienţi înstăriţi.

Pachetul legislativ generează discriminări în interiorul sistemului de sănătate. Actuala reformă introduce o nouă categorie a directorilor de spitale, bine plătiţi, dar selectaţi şi promovaţi politic, direct de către ministrul sănătăţii. Astfel, se deschide o poartă de acces pentru cei cu performanţe scăzute, dar cu ambiţii mari de a deveni directori.

Acest pachet contrafăcut de legi este o nouă şi sperăm ultimă probă a incapacităţii Cabinetului de a guverna România şi de a-şi respecta promisiunile electorale. Este o culme a neputinţei politice şi a incompetenţei administrative a acestui Guvern.

Executivul dovedeşte, încă o dată, să se facă că nu înţelege ce aşteaptă societatea de la guvernanţii săi, oferind din nou o dovadă a distanţei care îi separă pe membrii Cabinetului de cetăţeanul obişnuit, cu venituri obişnuite, cu speranţe şi aşteptări obişnuite.

Legea Nicolăescu este o lege a celor bogaţi în dauna celor săraci.

În fond, trebuie să vedem ce ascund aceşti termeni deliberat sofisticaţi ca şi coplată, pachet minim sau extinderea impozitării.

Ei, cei săraci, vor fi obligaţi de acum să plătească ceea ce până acum era gratuitate.

Lor, celor săraci, prin aşa-zisul "pachet minim", li se va restrânge şi mai mult accesul la serviciile medicale de bază, devenind cu adevărat cetăţeni de rangul al doilea în propria ţară.

Ei, cei săraci, pensionarii cu venituri mici şi agricultorii vor fi obligaţi de acum încolo să scoată bani din buzunare pentru a-şi plăti dreptul la sănătate.

De aceea semnatarii Moţiunii de cenzură fac un apel către toţi membrii Parlamentului, indiferent de grupurile politice cărora le aparţin, de a vota în favoarea ei. Adoptarea acestei moţiuni ar constitui punctul de plecare pentru constituirea unui nou Cabinet a cărui competenţă, corectitudine şi unitate ar sluji unei reale stabilităţi politice, absolut necesare cu mai puţin de un an înaintea integrării României în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Conform graficului stabilit de către Biroul permanent, după prezentarea Moţiunii de cenzură în plenul celor două Camere urmează dezbaterea în plen, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi al Regulamentului comun.

Acest lucru se petrece după trei zile de la prezentarea Moţiunii de cenzură.

Pe cale de consecinţă, de comun acord şi cu Guvernul, am stabilit ca dezbaterea Moţiunii de cenzură să aibă loc pe 21 februarie, săptămâna viitoare, la orele 9.00.

Cu aceasta încheiem primul punct din ordinea de zi.

Mulţumesc domnului prim-ministru şi membrilor Guvernului pentru prezenţă şi ne vom revedea marţi la ora 9.00 în plenul celor două Camere.