Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Intrăm în primul punct al ordinii de zi, şi anume la declaraţia pe care (o aveţi în mape) o va prezenta domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu cu privire la "Evoluţiile înregistrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană. Continuarea acţiunilor interne în vederea aderării efective la 1 ianuarie 2007".

Vă rog să-mi permiteţi să dau cuvântul domnului prim-ministru, pentru prezentarea declaraţiei.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Sunt onorat să prezint astăzi în faţa Parlamentului evoluţiile pe care ţara noastră le-a înregistrat pentru aderarea la Uniunea Europeană şi reperele drumului de parcurs pentru atingerea cu succes a obiectivului de integrare la 1 ianuarie 2007.

Această prezentare are loc la o zi după publicarea Raportului de monitorizare al Comisiei Europene. Înainte de toate, să ne reamintim că ne întâlnim într-o zi specială. Exact cu un an în urmă - pe 17 mai 2005 - Parlamentul României a ratificat în unanimitate Tratatul de aderare al României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

Vă propun să ţinem dezbaterea de astăzi sub semnul acestei aniversări. Nu din festivism, ci pentru că, aşa cum am spus şi atunci, în faţa plenului celor două Camere, prin ratificare, am făcut cu toţii o promisiune de onoare: şi anume, să fim europeni. Iar această promisiune ne condiţionează astăzi iniţiativele şi demersurile.

Principiul după care acţionez ca prim-ministru este că o promisiune se respectă. Raportul Comisiei Europene confirmă că atât eu, cât şi Guvernul pe care îl conduc respectăm acest principiu. Am dovedit că România îşi ţine promisiunile şi angajamentele europene.

A venit timpul să avem o dezbatere în termeni europeni, despre drumul parcurs până acum şi ce urmează de aici încolo. Vă propun ca dezbaterea să depăşească disputele de orgolii, disputele politice, şi să abordăm cu onestitate viitorul României. Jean Monnet, unul din părinţii fondatori ai Uniunii Europene, ar fi spus "Să facem Europa, înseamnă să facem pace". Noi, oamenii politici din România, am transformat integrarea europeană într-o temă de consens naţional.

Aşa cum am mai arătat, şi de la această tribună, integrarea europeană nu este doar apanajul Guvernului sau al administraţiei. Integrarea europeană este un proces la care am contribuit cu toţii după 1990: Putere şi Opoziţie. Şi aici, sigur că doresc să profit de ocazie pentru a sublinia meritele tuturor celor care au condus România din 1990 încoace, fie că astăzi suntem la putere, fie că sunteţi în opoziţie. (Aplauze.)

Dar, fără îndoială, contribuţia a fost mult mai largă, nu numai partidele politice, dar societatea civilă, mass-media şi, în final, toţi cetăţenii României au avut o contribuţie care s-a dovedit esenţială. Depinde în continuare de fiecare dintre noi dacă acest proces se accelerează sau se încetineşte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Raportul de monitorizare prezentat ieri de Comisia Europeană este un adevărat indicator al modernizării României. Este obiectiv şi profesionist. Şi, mai ales, este exigent. România a fost supusă unei monitorizări mult mai stricte decât cele 10 state candidate care au aderat la Uniunea Europeană în 2004. Exigenţa sporită dă însă valoare şi mai mare aprecierilor formulate de Comisie. Cu toată rigoarea, acesta este cel mai bun Raport prezentat vreodată de Comisia Europeană despre România. Ca prim-ministru al acestei ţări, am motive, ca de altfel fiecare cetăţean român, să fiu mândru că ţara noastră este apreciată.

Pe scurt, Raportul recunoaşte progresele uriaşe făcute de România în ultimele şapte luni şi menţionează explicit data de 1 ianuarie 2007 pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Cum s-a reuşit acest lucru? Ne-am onorat promisiunile, am muncit din greu şi în echipă, am ţinut mereu direcţia corectă spre obiectivul strategic al României, am ignorat chestiunile artificiale şi care nu coincideau cu interesul naţional. Am să dau câteva exemple de progrese. De la Raportul de monitorizare din octombrie 2005 şi până acum, am dezamorsat ultimele două clauze de salvgardare, care ar fi putut duce la amânarea aderării cu un an: cea pe combaterea corupţiei şi, a doua, de securizare a frontierei.

Pentru prima oară, corupţia nu mai figurează printre domeniile de îngrijorare serioasă din partea Comisiei. Raportul certifică faptul că am creat structuri solide, care să combată acest fenomen. Magistraţii sunt independenţi, iar investigaţiile au început inclusiv în cazul unor persoane cu funcţii publice.

Corupţia nu poate fi combătută eficient fără o justiţie independentă şi profesionistă. Comisia Europeană confirmă că reforma justiţiei a continuat, "consolidându-se imparţialitatea sistemului judiciar".

Pentru Guvernul pe care îl conduc, reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei sunt ireversibile. Am încredere şi în dumneavoastră, reprezentanţi ai Parlamentului, că veţi susţine în continuare această reformă. Faptul că nu mai avem steag roşu pe corupţie şi pe justiţie nu înseamnă că trebuie să reducem motoarele. Ar fi o enormă greşeală.

Ca prim-ministru, vă solicit de la această tribună să votaţi actele necesare continuării reformei judiciare şi combaterii corupţiei. Ştiţi câteva din punctele care sunt deja menţionate în raport şi care astăzi, în discuţia cu conducerile celor două camere ale Parlamentului, deja au fost deja menţionate. Am să mă refer aici la Legea finanţării partidelor politice şi, sigur, într-o etapă viitoare, cea referitoare la instituţia menită să controleze şi să verifice declaraţiile de avere.

De asemenea, solicit instituţiilor cu prerogative în aceste domenii să îşi îndeplinească atribuţiile legale. Nu au absolut nici o scuză ca să nu îşi facă datoria!

Stimaţi colegi,

M-am oprit mai în detaliu asupra chestiunilor legate de Capitolul Justiţie şi Afaceri Interne, pentru că au un rol cheie în consolidarea statului de drept. Dar am înregistrat progrese notabile şi în alte domenii. Am să citez câteva din ele: achiziţii publice, prevenirea şi controlul poluării industriale, lupta împotriva contrafacerii şi a pirateriei; concurenţă (pentru prima oară Comisia menţionează că legislaţia ajutorului de stat este pusă în practică în mod corespunzător); agricultură (crearea posturilor de inspecţie la frontieră, identificarea şi înregistrarea animalelor, controlul bolilor la animale, etc.); creşterea capacităţii de gestionare a fondurilor comunitare, este un alt domeniu în care s-au înregistrat progrese.

Dacă în octombrie 2005, România avea 14 steaguri roşii, sunt acum 4, adică stăm mai bine chiar decât unele din cele 10 state care au aderat în 2004.

Dincolo de argumentul cantitativ, rămâne unul calitativ: cele 4 steaguri roşii nu marchează probleme de sistem, cum ar fi fost, de exemplu, absenţa unor reforme sau lipsa voinţei politice de a aplica anumite standarde europene. Ele se referă strict la chestiuni punctuale, cu caracter tehnic, care sunt în curs de rezolvare, în procesul de aplicare a standardelor europene. Am să le menţionez în continuare:

Agenţiile de plăţi către fermieri şi operatori în cadrul politicii agricole comune trebuie să devină pe deplin funcţionale. Cele două Agenţii de Plăţi, doresc să vă informez că au fost create, iar în acest moment au o capacitate administrativă considerabilă. De exemplu, la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi sunt deja angajate şi pregătite peste 3.600 de persoane, din cele peste 5.000 care vor încadra agenţia în final.

Un alt element este legat de punerea în aplicare a unui sistem integrat de administrare şi control în agricultură. Pentru operaţionalizarea acestui sistem a fost finalizată fotogrametrierea terenurilor agricole, iar 40% din date au fost procesate digital. Procesul continuă şi vom urmări cu rigoare realizarea lui în cele mai bune condiţii până la finele acestui an.

Alinierea completă a mecanismului de procesare şi tratare a deşeurilor animale la cerinţele comunitare, este un al treilea element. Până în acest moment, au fost adoptate strategia şi cadrul legal pentru organizarea şi desfăşurarea neutralizării deşeurilor de origine animală şi au fost desemnate prin licitaţie companiile care să efectueze acest serviciu. În ansamblu, doresc să subliniez că agricultura a intrat într-o reformă radicală, care îi va permite să se transforme dintr-o agricultură de subzistenţă, într-una modernă.

Al patrulea element la care doresc să mă refer este implementarea sistemelor informatice ce vor asigura interoperabilitatea sistemelor de colectare a t.v.a. şi a accizelor cu cele de pe piaţa internă a Uniunii Europene. În acest domeniu, procedurile au fost deja lansate şi sunt în curs de desfăşurare, suntem în calendar. Sistemul va intra în testare de la 1 iulie anul acesta, aşa cum este prevăzut în negocierile cu Comisia Europeană. El va fi pe deplin funcţional la sfârşitul anului.

De asemenea, Comisia Europeană a recunoscut progresele remarcabile în domeniul reformei justiţiei şi ne-a cerut ca pe baza acestor progrese deja realizate şi recunoscute să consolidăm eficienţa sistemului judiciar şi să continuăm eforturile pentru combaterea corupţiei.

Vă asigur că problemele semnalate vor fi eliminate în timp util. România a arătat că este capabilă să adere la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, pe baza eforturilor pe care le-am demonstrat până acum. O spun cu aceeaşi determinare cu care am promis anul trecut în Parlament că România va face toate progresele necesare pentru a elimina clauzele de salvgardare şi va recupera întârzierile. Ne-am ţinut de acea promisiune şi la fel vom proceda şi acum.

Vreau să clarific această condiţionare pusă de Comisia Europeană. În nici un caz nu este vorba de o nouă clauză de salvgardare, ci de o preocupare a Comisiei ca România să nu încetinească ritmul aplicării măsurilor de reformă după ce se anunţă data aderării. Au existat precedente în trecut, inclusiv printre cele 10 state care au aderat în 2004, şi care au determinat Comisia să-şi ia această măsură de precauţie. Spuneam ieri, probabil că proverbul românesc "După ce te-ai fript cu ciorbă, sufli şi în iaurt" a fost extrem de valabil şi, din păcate, a trebuit să suportăm consecinţele. Dacă în Europa, contextul general politic ar fi fost unul mai puţin pesimist legat de extinderea europeană, atunci probabil că şi aceste precauţii nu ar fi existat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Raportul Comisiei Europene radiografiază fidel procesul de integrare europeană a României în acest moment. Este o Românie în plină transformare faţă de cea de acum un an şi jumătate. Ne-am recâştigat credibilitatea în faţa partenerilor europeni. Am recuperat o bună parte din decalajele faţă de celelalte state europene. Am creat premisele pentru a ne dezvolta în continuare.

Raportul punctează rolul de motor al reformelor pentru integrare pe care l-a jucat Guvernul în toată această perioadă. Sunt dator să o spun în faţa dumneavoastră, pentru că Parlamentul m-a învestit în funcţia de prim-ministru şi a mandatat prin votul său Guvernul să transforme România într-un stat membru al Uniunii Europene în 2007. Totuşi, nu am fi putut realiza nimic din aceste lucruri fără susţinerea şi eforturile dumneavoastră, ale parlamentarilor, ale administraţiei centrale şi locale şi ale societăţii civile.

Nu am ajuns la capătul drumului! Raportul din 16 mai al Comisiei reprezintă doar încheierea unei etape: am trecut o probă foarte importantă în procesul pregătirilor pentru aderare, astfel încât să intrăm în Uniunea Europeană în 2007. Dar proiectul integrării, după cum bine ştiţi, nu se va încheia pe 1 ianuarie 2007. De acum, vom începe o nouă etapă. Este o etapă de maturitate din mai multe puncte de vedere, pe care vreau să le detaliez în continuare.

Înainte de toate, va fi un test de maturitate pentru România să continue reformele începute şi asimilarea standardelor europene.

Ar fi o greşeală să considerăm aceste angajamente ca pe nişte condiţionări externe, impuse de Bruxelles, pe care să nu le mai bifăm. Iluzia că "merge şi aşa" - ştiţi celebra vorbă românească - nu are ce căuta în procesul de integrare. Altfel, nu vom putea fi niciodată asemenea Franţei, Germaniei, Marii Britanii sau altor ţări membre ale Uniunii Europene. Reformele făcute pentru integrare sunt de fapt reformele de care avem nevoie, avem nevoie de aceste reforme pentru modernizarea României şi, aşa cum spuneam înainte, nu numai pentru că ar fi numai cerute de partenerii noştri europeni.

Este vital pentru noi ca români să respectăm drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului; să avem o justiţie independentă şi eficientă. Este în interesul nostru naţional să limităm corupţia, astfel încât aceasta să fie doar excepţie şi nu regula, pentru a putea avea un adevărat stat de drept.

Dacă îndeplinim cu stricteţe criteriile unei economii de piaţă funcţionale, vom ieşi din sărăcie şi vom crea bunăstare pentru fiecare cetăţean român.

În al doilea rând, nu trebuie să ne amăgim că pe 1 ianuarie 2007 toate problemele se vor rezolva. Cine îşi imaginează că România se va transforma, peste noapte, precum Cenuşăreasa, în prinţesă, evident se înşeală. Vom mai avea de lucru până să funcţionăm complet după procedurile europene, iar nivelul de trai să atingă media din ţările occidentale.

Am remarcat şi eu, ca şi dumneavoastră, probabil, că dezbaterea publică gravitează în jurul datei de 1 ianuarie 2007. Aşa cum am arătat, pentru Cabinet această dată ţine de o etapă de parcurs. Guvernul vede dincolo de această zi şi a luat din timp măsurile necesare pentru ca România să-şi continue dezvoltarea cu fluenţă după aderare.

Am acţionat pe două paliere. Concomitent cu măsurile pentru integrare, am demarat reforme ample în domenii cheie pentru viaţa de zi cu zi a românilor. Am făcut reforma fiscală, prin introducerea cotei unice de 16% şi reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. Aceasta a generat noi locuri de muncă, venituri în creştere şi investiţii mai mari.

Anul trecut, România a beneficiat de peste 5,2 miliarde de euro investiţii străine. Dincolo de bani, este de notat cultura organizaţională pe care investitorii străini o aduc în România şi care este tot un factor de modernizare a economiei româneşti.

Am demarat reforma sectorului agricol, pentru a transforma agricultura de subzistenţă, caracteristică din păcate pentru România, într-o agricultură modernă, sursă de bunăstare.

Am declanşat o reformă profundă în sistemul sanitar, care va pune serviciile medicale la dispoziţia contribuabilului.

Am început reforma educaţiei, care va contribui la formarea noii generaţii conform valorilor europene.

Desigur, toate aceste reforme nu se vor finaliza până la 1 ianuarie 2007 şi vor continua şi după aceea. Dar, până atunci ele îşi vor fi produs primele efecte, apropiind standardele de viaţă ale românilor de cele europene, şi vor da direcţii de dezvoltare internă după 2007.

Cetăţenii români resimt foarte puternic diferenţele faţă de statele europene, când este vorba în special de condiţiile de trai. Pentru Guvernul român, creşterea nivelului de trai a reprezentat o prioritate majoră. Dar am acţionat cu responsabilitate, tocmai pentru că am privit în perspectivă şi nu ne-am blocat la data de 1 ianuarie 2007. De aceea, am urmărit o creştere sănătoasă a veniturilor, susţinută de economie, cu păstrarea tuturor echilibrelor macro-economice. Am preferat să încurajăm investiţiile şi dezvoltarea pieţei muncii, pentru a crea mai multe locuri de muncă şi mai bine plătite.

Salariul mediu brut a crescut în anul 2005 la 9,6 milioane lei, de la 8,1 milioane lei. Este o creştere de aproximativ 20% în primul an de guvernare, în condiţiile în care ne-am angajat prin programul de guvernare aprobat de Parlament la o creştere cu 60% până în 2008.

Am recalculat pensiile în anul 2005, finalizând procesul cu un an mai devreme decât ne-am angajat iniţial. În acest fel, peste 1,6 milioane de pensionari au beneficiat de o creştere a veniturilor. Pensiile din sistemul asigurărilor sociale de stat şi ale agricultorilor au crescut, în anul 2006, în termeni reali, cu 15,3 % faţă de decembrie 2004.

În programul de guvernare ne-am angajat ca pensiile să crească, în termen real, după cum ştiţi, cu 30 % până la finele anului 2008.

Pensiile vor continua să crească şi în acest an şi, după cum ştiţi, Guvernul a luat decizia să devanseze cu trei luni creşterea valorii punctului de pensie, programată iniţial pentru anul 2007.

Pe lângă aceste reforme şi măsuri asumate prin programul de guvernare, mai există un palier pe care am acţionat cu prioritate, pentru a trasa direcţii clare de dezvoltare după 1 ianuarie 2007. Este vorba de absorbţia fondurilor comunitare.

România va beneficia, în perioada 2007-2013, de fonduri structurale şi de coeziune în valoare de peste 29 de miliarde de euro. După estimările mai recente, probabil că fondurile vor ajunge undeva spre 32, 33 de miliarde de euro. Aceşti bani reprezintă o oportunitate uriaşă de dezvoltare pentru România.

Guvernul a construit instituţiile care să gestioneze şi să monitorizeze utilizarea acestor fonduri. Am început să angajăm şi să profesionalizăm personalul aferent.

Şi eu, ca şi dumneavoastră, sunt preocupat ca fondurile comunitare să fie utilizate eficient şi acţionez în acest sens. Ar fi, însă, o capcană să credem că accesarea fondurilor europene ţine exclusiv de Guvern.

Este necesar ca iniţiativa pentru elaborarea proiectelor şi gestionarea fondurilor să se manifeste, în primul rând, la nivel local şi nu numai la nivel central. Administraţia locală cunoaşte cel mai bine nevoile cetăţenilor şi poate să deruleze proiecte care să răspundă acestor nevoi.

Proiectele pentru modernizarea şi dezvoltarea urbană şi rurală trebuie să concentreze energiile pe direcţiile esenţiale, şi anume: dezvoltarea utilităţilor publice, îmbunătăţirea mediului de afaceri în comunităţile locale pentru atragerea de investiţii, pentru creşterea nivelului de trai şi a condiţiilor de viaţă.

Doresc să vă anunţ pe această cale - şi profit de acest prilej - că am decis să organizez o reuniune consultativă, la care să participe reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare, ai Administraţiei locale, ai societăţii civile, cu participarea partenerilor sociali, sindicate, patronate, mediu academic, pentru a ajunge la un consens asupra direcţiilor strategice de utilizare a fondurilor structurale şi de coeziune.

Am pregătit un set de propuneri pentru asigurarea unei rate ridicate de absorbţie după aderare, pe care le voi supune dezbaterii publice şi invit, ca atare, toate formaţiunile politice să dea curs acestei propuneri şi să ne reunim pentru a găsi cele mai bune şi eficiente soluţii în folosul cetăţenilor noştri.

Ştim foarte bine rolul pe care-l joacă administraţiile locale şi, având în vedere că la nivelul administraţiilor locale majorităţile sunt constituite fie pe baza Coaliţiei guvernamentale, fie pe baza partidelor care astăzi sunt în opoziţie, mi se pare esenţial ca Administraţia locală să fie cuplată la acest efort, ţinând cont că partea sau procentul important din aceste fonduri va fi în beneficiul lor.

Aceste fonduri, evident, ne vor ajuta să asigurăm un ritm susţinut în procesul de modernizare şi de integrare europeană.

Pe lângă reformele interne, va trebui să dovedim că ne integrăm, că putem să aplicăm politicile comune europene, ca oricare alt stat membru.

Sunt convins că România va părăsi periferia Europei, dar are datoria să demonstreze că poate să funcţioneze în interiorul sistemului. Avantajul este că, în interiorul Uniunii Europene, procesul de modernizare se va accelera iar decalajele vor putea fi recuperate rapid. Pentru ca procesul de modernizare să continue în acelaşi ritm ca şi până acum, avem nevoie de mai mult decât voinţă politică şi de capacitate profesională.

Fac apel la responsabilitatea politică, atât la nivelul Puterii, cât şi al opoziţiei, pentru a ne concentra pe îndeplinirea măsurilor necesare integrării cu succes a României în Uniunea Europeană.

Suntem într-un moment istoric pentru România, în care nu este nici timp şi nici loc pentru jocuri de culise.

Este esenţial ca pregătirea pentru aderare şi pentru integrare să continue într-un climat de stabilitate politică internă, de stabilitate socială, în care acţiunile Guvernului să fie sprijinite de Parlament, de toate forţele politice, de societatea civilă.

Stimaţi colegi,

în al doilea rând, spun că intrăm într-o etapă de maturizare pentru că am încredere în rolul pe care România îl poate juca în construcţia viitorului european.

Convingerea mea este că noi, românii, vom avea un cuvânt greu de spus în modelarea Uniunii Europene. Am ieşit prea recent din temniţa totalitară ca să uităm ce înseamnă o viaţă lipsită de libertate şi în sărăcie. Preţuim libertatea şi prosperitatea la valoarea lor reală iar aceasta ne face să valorizăm diferit proiectul european, să avem încredere în şansele pe care Uniunea Europeană le oferă cetăţenilor săi. Avem o motivaţie uriaşă să ne aducem contribuţia pentru ca Uniunea Europeană să iasă din această perioadă de reflecţie prelungită după eşecurile referendumurilor privind tratatul constituţional din Franţa şi Olanda şi să se relanseze, cu succes, proiectul european. Vreau ca România să-şi aducă o contribuţie importantă în această privinţă.

Vreau să vă readuc aminte că, în declaraţia sa din 9 mai 1950, Robert Schuman spunea: "Europa nu va fi făcută toată dintr-o dată sau conform unui plan unic. Va fi construită din realizări concrete, care vor crea, mai întâi, o solidaritate de factori." Şi probabil că astăzi suntem, evident, într-o astfel de situaţie. Într-o Europă frământată de semne de întrebare, vorbele lui Robert Schuman sunt mai valabile ca niciodată.

Din perspectiva României, aderarea la Uniunea Europeană şi sprijinul uriaş pe care ţările membre şi Uniunea ni le-au dat reprezintă ceea ce Schuman a denumit "o realizare concretă, care creează o solidaritate de factori".

România, doresc să afirm, va acţiona cu energie, cu loialitate şi cu solidaritate în interiorul Uniunii Europene.

Avem oameni capabili care să susţină şi să lupte pentru valorile europene. M-am întâlnit la Bruxelles, de exemplu, cu tineri bursieri sau absolvenţi români care pot să se implice în construcţia viitorului Europei. Avem lideri care să promoveze politicile europene. sunt oameni proaspeţi la minte şi gata de treabă. Este tânăra generaţie care contribuie, deja, la înnoirea structurilor de stat şi care s-a afirmat în societatea civilă.

O dovadă concretă în acest sens este contribuţia pe care România o aduce, deja, la dezvoltarea regiunii sud-est europene, în conformitate cu politica Uniunii Europene.

Doresc să vă reamintesc că, pe 6 mai, Bucureştiul a găzduit summit-ul regional care a validat lărgirea C.E.F.T.A şi transformarea sa într-un acord de liber schimb în sud-estul Europei. A fost o iniţiativă a Guvernului României, care a fost pusă în practică cu sprijinul Pactului de stabilitate şi care permite îndeplinirea unor obiective concrete de politică externă ale Uniunii Europene. Conectăm astfel întreaga regiune, inclusiv Republica Moldova, la ritmurile şi regulile Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

în această nouă etapă care începe acum, trebuie să ne regândim pe noi înşine pentru a stabili ce fel de societate vom fi în interiorul spaţiului comunitar.

Standardele europene ne modelează viitorul din exterior. Sistemul de valori, în funcţie de care alegem să ne trăim viaţa de zi cu zi, evident, ne va modela viitorul din interior, din interiorul României.

Marea provocare pentru România este să-şi construiască un sistem de valori autentic europene.

Comunismul ne-a distrus elitele şi ne-a subminat valorile.

De 16 ani, societatea românească este în căutarea unor repere.

Proiectul european ne oferă un sprijin în acest sens. Dar, dacă nu ne asumăm valorile fundamentale, care stau la temelia Europei unite, nu avem nici o şansă să evoluăm în cadrul sistemului. Fiecare dintre noi, indiferent de vârstă şi de situaţia socială, îşi doreşte să aibă o şansă şi să-şi îndeplinească dorinţele, să-şi împlinească viaţa.

A venit momentul ca societatea românească să ofere această şansă românilor la ei acasă.

Vă propun să înlocuim luarea în derâdere cu recunoaşterea valorii fiecărui om. Respectul pentru individ nu trebuie să se limiteze doar la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Fiecare român are o valoare şi are calităţile lui. Avem nevoie să învăţăm să le recunoaştem şi să le cultivăm, pentru ca fiecare român să se poată împlini în România şi să contribuie, astfel, la dezvoltarea societăţii româneşti. Nu suntem toţi la fel şi nici nu trebuie să fim. Avem, însă, oameni de valoare care reuşesc să se impună când ajung printre străini. De ce să nu o facă şi aici, în definitiv? Depinde acest lucru numai de noi.

Tot un fapt de maturizare este şi învăţarea solidarităţii şi a spiritului civic. O mână întinsă unui om la nevoie şi încrederea în semeni reprezintă antidotul pentru dezbinarea atât de periculoasă. Avem o datorie către semenii noştri, la fel cum şi ei au faţă de noi.

Aud adesea oameni care călătoresc în Europa vorbind cu apreciere despre modul în care este respectată legea şi despre efectele pozitive ale acestui comportament. De ce ne place acest lucru la ei şi de ce să nu-l facem posibil şi la noi? Şi aş dori să fac o paranteză, pentru că de foarte multe ori am fost întrebat şi lumea ştiu că se preocupă de posibilele consecinţe negative ale aderării la Uniunea Europeană.

Este timpul şi momentul să spunem foarte clar: nu vor fi consecinţe negative de pe urma aderării la Uniunea Europeană, nu vor fi elemente caracteristice, sistemice. Am discutat cu omologii mei din ţările care au aderat în 2004 la Uniunea Europeană şi nici unul din ei nu a putut să-mi spună ceva caracteristic negativ care s-a întâmplat în propria lor ţară. Dar, dacă vreun cetăţean de rând mă va întreba, într-o zi, ce mă aştept eu, după momentul aderării, am să-i spun foarte clar un lucru foarte serios şi foarte grav. Românii vor trebui să înţeleagă că legea trebuie respectată, şi nu trebuie ocolită.

Acesta este unul din lucrurile fundamentale care, dacă vreţi, într-un sens reprezintă o anumită constrângere pentru noi toţi, cetăţeni simpli sau lideri politici. Legea va trebui respectată şi aplicată.

Din păcate, prea des gândim respectul pentru lege şi pentru reguli în termeni de coerciţie, iar mecanismul de apărare care se declanşează automat este acela de a păcăli legea.

Avem nevoie să transformăm respectul pentru lege într-o valoare fundamentală pentru relaţiile dintre cetăţeni. Atunci, şi la noi va fi la fel de ordine ca în orice altă ţară europeană iar energia pe care o risipim căutând portiţe pe lângă lege, ar putea să fie investită mult mai profitabil.

Sigur că exemplele pot continua, dar am intra într-o dezbatere mult prea generoasă.

Totuşi, nu aş putea să închei fără să mă refer la libera iniţiativă. Nu o fac doar pentru că sunt un liberal iar pentru noi, liberalii, ştiţi foarte bine, aceasta este o valoare fundamentală şi cred că trebuie să devină o valoare fundamentală pentru toţi românii, o fac pentru că spiritul de iniţiativă este soluţia prin care fiecare dintre noi îşi poate construi viaţa pe care şi-o doreşte aşa cum şi-o doreşte.

O Românie europeană oferă oamenilor oportunităţi multiple, oportunităţi de studiu, de carieră, de dezvoltare pe baza fondurilor europene.

Trebuie să avem iniţiativa să pornim la drum şi, mai ales, să ducem lucrurile până la capăt.

Un singur lucru nu oferă România europeană. O cartelă care să lege destinele cetăţenilor de un stat paternalist. Şi este foarte bine că este aşa. Trebuie să-i convingem pe concetăţeni ce beneficii şi ce posibilităţi au în Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, vreau să mulţumesc miniştrilor şi în faţa dumneavoastră, aşa cum am făcut-o şi în şedinţă de cabinet, pentru munca lor susţinută.

Nu am considerat niciodată că un ministru este responsabil doar pentru un anumit domeniu. Am văzut Guvernul ca pe o echipă în care unul este pentru toţi şi toţi pentru unul.

Îmi aduc aminte de înţelegerea pe care miniştrii au arătat-o când s-au împărţit fondurile necesare integrării, cedând fiecare câte ceva la un anumit moment pentru alte domenii care erau prioritare.

România nu putea să recupereze întârzierile dacă Guvernul ar fi acţionat izolat. Dumneavoastră, parlamentarii, aţi contribuit la aceste progrese prin susţinerea pe care aţi acordat-o legislaţiei comunitare şi vă mulţumesc, în mod deosebit, tuturor. O contribuţie specială, pe care o apreciez şi o aduc de asemenea şi euro-observatorii din Parlamentul European. Ştim aceste lucruri şi recunoaştem inclusiv ce au făcut guvernele anterioare pentru succesul integrării şi nu cred că are rost să alimentăm o competiţie între partide pentru ceea ce unii ar putea numi Trofeul european.

În egală măsură, mulţumesc tuturor instituţiilor statului care s-au implicat în acest efort, precum şi societăţii civile, care ne-a ajutat să ţinem drumul drept spre Europa, prin monitorizarea permanentă şi prin propunerile făcute.

Deasupra tuturor sunt, însă, cetăţenii români. Pentru ei facem toate aceste eforturi. Ne-au dat mandatul să-i ducem în Uniunea Europeană şi vreau să le mulţumesc pentru sprijinul pe care ni-l acordă şi-i asigurăm că ne onorăm acest mandat.

Stimaţi colegi,

tocmai faţă de concetăţenii noştri avem datoria să supunem atenţiei publice un proiect de viziune pentru România după aderarea la Uniunea Europeană.

Este momentul, acum, să ne gândim ce vom face după 1 ianuarie 2007.

Guvernul pe care-l conduc a pregătit un model de dezvoltare a României ca stat membru al Uniunii Europene. Planul naţional de dezvoltare este construit pe două direcţii strategice şi complementare.

Dezvoltăm accelerat infrastructura, fie ea de transport, de mediu, de energie pentru a crea condiţiile materiale ale bunăstării. Infrastructura dezvoltată, după cum ştiţi, atrage investiţii, contribuie la expansiunea afacerilor, asigură accesul mai uşor la resurse şi servicii, deci creează locuri de muncă şi îmbunătăţeşte standardele de viaţă.

A doua direcţie strategică este investiţia în oameni. În conformitate cu Agenda Lisabona, ne-am propus creşterea finanţării pentru educaţie, formare profesională, cercetare, sănătate publică.

Chiar dacă în acest an ne-am concentrat prioritar pentru integrare şi am alocat resurse sporite, am făcut, în acelaşi timp, acelaşi lucru şi pentru educaţie şi cercetare. Această politică va continua şi în anii următori.

Acest model de dezvoltare va permite României să-şi fructifice şansa unică dată de integrarea europeană, şi anume aceea de a deveni un succes în zonă. O ţară demnă, respectată, care să joace în Europa un rol pe măsura potenţialului său.

Se pare însă că, din păcate, ne-am obişnuit să gândim mic. Că suntem săraci, slabi, subdezvoltaţi şi că nu ne bagă nimeni în seamă decât atunci când are vreun interes. Sunt doar, din păcate, după părerea mea, stereotipuri negative de gândire, pe care le avem despre noi înşine şi despre ceilalţi şi care pun frână oricărei iniţiative ambiţioase şi vizionare. Propunerea mea este ca România să iasă din aceste clişee meschine.

De aceea, am să vă rog să acordaţi o clipă de atenţie unui lucru pe care mi l-am adus aminte reflectând la ceea ce ar putea să însemne viitorul României.

Acum câteva zile, am luat din bibliotecă o carte pe care am citit-o în tinereţe şi care se referă la perioada prin care a trecut de Gaulle în perioada în care a străbătut lunga perioadă de deşert.

În memoriile de război ale lui de Gaulle există un pasaj foarte interesant şi care este de referinţă şi se numeşte: "O anumită idee despre Franţa". Permiteţi-mi să dau citire acestui paragraf, care este foarte interesant şi poate instructiv pentru noi toţi. Ce spunea de Gaulle: "Toată viaţa mea mi-am făcut o anumită idee despre Franţa. O anumită idee dată de sentimente, cât şi de raţiune. Ceea ce ţine în mine de latura afectivă îşi imaginează, în mod natural, Franţa ca pe o prinţesă din poveşti sau ca pe Maica Domnului din frescele bisericilor, hărăzită unui destin eminent şi excepţional. Am, din instinct, impresia că Providenţa a creat-o pentru succese deosebite sau pentru nefericiri exemplare. Dacă se ajunge, însă, ca mediocritatea să marcheze, totuşi, faptele şi gesturile sale, ale Franţei, mă încearcă senzaţia unei anomalii absurde, imputabilă greşelilor francezilor, şi nicidecum geniului patriei. Dar, de asemenea, latura pozitivă a spiritului meu, mă convinge că Franţa nu mai este ea însăşi decât atunci când stă în primul rând, că numai marile proiecte sunt susceptibile să compenseze fermenţii dispersiei pe care poporul îi poartă în el însuşi, că ţara noastră, aşa cum este printre celelalte, trebuie să se uite în sus şi să se ţină dreaptă."

Este un mesaj foarte interesant, pe care cred că noi am putea să-l luăm foarte în serios şi să reflectăm la destinele României.

Ce ne-ar împiedica ca, pentru România, să avem o viziune similară? O viziune pe măsura capacităţii oamenilor care alcătuiesc această ţară? Cred că, cu toţii merităm acest lucru.

Vă propun, aşadar, să reflectăm la această temă şi să încercăm să desenăm o altă strategie de viitor, o altă viziune pentru România decât cea care a fost caracteristică până acum.

Din această perspectivă, cred că avem nevoie şi noi, ca români, de două lucruri: de proiecte de anvergură şi de recrearea unor elite, unor elite autentice. A venit momentul ca societatea românească să-şi reconstruiască elitele, pornind de la criterii solide: respectul pentru semeni, pentru lege, pentru muncă, pentru onestitate, pentru valorile autentice.

Cu elite academice, culturale, tehnico-ştiinţifice, politice, rurale în prima linie a societăţii proiectul României moderne va câştiga dinamism şi va deveni realitate.

Acum câteva zile, cineva mă întreba: există oare şi elite rurale? Da, există elite rurale. În România ţăranii care aveau o anumită avere reprezentau în sate elita rurală. Profesorii, învăţătorii, preoţii, notarul ş.a.m.d. reprezintă elitele rurale care pot să dea o anumită direcţie pentru satul românesc şi cred că avem nevoie de astfel de elite în diferite zone, în aşa fel încât România să aibă anumite elemente care s-o tragă înainte.

Cred că a venit momentul să ne punem energiile la un loc pentru a transpune în viaţă proiecte naţionale care să ne unească.

Prea des şi românii s-au risipit în dezbinare. Dezbinarea ne face să jucăm, de obicei, jocuri mărunte. Ne ţine, din păcate, prea mult timp în culise.

Vreau ca România să iasă la lumină şi să arate ce poate. Este ceea ce vă propun şi sunt convins că veţi înţelege care este esenţa acestui mesaj.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi,

Urmează dezbateri.

Birourile permanente, întrunite în şedinţa de ieri, 16 mai, au hotărât să vă propună următorii timpi pentru dezbaterea noastră de astăzi.

Grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat au la dispoziţie 30 de minute; Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat au la dispoziţie tot 30 de minute; Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare 16 minute; Grupurile parlamentare ale UDMR 11 minute; Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator 10 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale 6 minute şi deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupuri parlamentare 7 minute.

Dacă sunt obiecţiuni la această propunere a Birourilor permanente? Nu sunt. O supun aprobării dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc foarte mult.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.