Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Ancuţa Pocora, preşedintele Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, pentru o declaraţie, nu înainte de a vă anunţa că, din totalul celor 333 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări un număr de 261. Sunt absenţi 72, din care 34 participă la alte acţiuni parlamentare.

Doamnă deputat. Vă rog.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu permisiunea dumneavoastră, voi adresa astăzi o declaraţie cu ocazia zilei de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii.

Doamnă preşedinte, când pot să încep?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnilor deputaţi, vă rog să luaţi loc în sală şi astăzi, poate mai mult decât în orice altă zi, o să vă rog să o ascultaţi şi să o ascultăm împreună pe colega noastră.

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

În fiecare an, în întreaga lume, se celebrează, la data de 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii, prilej cu care, femeile de pe toate continentele, deşi divizate de frontierele naţionale, precum şi de diferenţele lingvistice, culturale, economice şi politice, se reunesc şi reflectează asupra respectării drepturilor femeii şi îmbunătăţirii condiţiei şi statutului acesteia.

Anul acesta, 8 Martie înseamnă 100 de ani de istorie, înseamnă 100 de ani de luptă a femeilor pentru egalitate, justiţie socială, pace şi dezvoltare, înseamnă 100 de ani de eforturi, pentru ca femeile să poată participa de pe poziţii de egalitate cu bărbaţii la viaţa politică, economică şi socială.

Este cunoscut faptul că, deşi Ziua Internaţională a Femeii îşi are originile la începutul secolului al XX-lea, când femeile din Europa şi Statele Unite reclamau condiţii mai bune de muncă, precum şi dreptul la vot, totuşi ea a fost oficializată de ONU abia în anul 1977.

De aceea, celebrarea Zilei Internaţionale a Femeii este de natură a aduce în atenţie drepturile, statutul şi problematica femeilor, atât timp cât egalitatea între femei şi bărbaţi nu va fi atinsă.

8 Martie a devenit, de-a lungul timpului, aproape o sărbătoare, fiind celebrată atât de ONU, cât şi de numeroase state şi constituind ocazia de a marca victoriile şi progresele obţinute de femei, dar şi de a face auzite revendicările acestora privind îmbunătăţirea situaţiei lor.

După mai bine de un secol de luptă pentru drepturile şi condiţia femeii, este cazul să se conştientizeze faptul că prezenţa femeii în societate este indispensabilă la toate nivelurile: familie, locul de muncă, sau viaţa publică.

Egalitatea de şanse, precum şi corolarul acesteia, refuzul oricărei forme de discriminare, sunt condiţii esenţiale pentru ca România să progreseze şi constituie o puternică miză socială, prin gestionarea societăţii de către femei şi bărbaţi, în acord cu valorile: respect, demnitate şi responsabilitate.

Respectarea drepturilor femeii este o problemă cu atât mai actuală în România, astăzi, cu cât, în pofida progreselor realizate în acest domeniu, femeile se confruntă încă cu numeroase inechităţi şi încălcări ale drepturilor lor.

Deşi s-au înregistrat progrese importante, de ordin legislativ şi instituţional, în vederea respectării principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, România rămâne încă tributară unor mentalităţi tradiţionaliste, de natură a o plasa pe ultimele locuri în Europa, în evaluarea progreselor înregistrate.

Astfel, deşi în România femeile au câştigat dreptul de vot încă din anul 1948, reprezentarea feminină este modestă, fiind de doar 9,6% în Parlament, 15,4% în consiliile judeţene, 11,6% la consiliile locale şi de 3,6% din totalul primăriilor.

Criza economică şi socială pe care o traversăm în prezent ameninţă în special femeile, care, în mod tradiţional, din cauza unui cumul de factori de natură socială şi economică, sunt mai ameninţate de sărăcie.

Femeile rămân în continuare mai prost plătite decât bărbaţii, principiul european "remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală" fiind departe de a deveni realitate. De asemenea, domeniile în care femeile reprezintă forţa de muncă majoritară, precum educaţia sau sănătatea, sunt mai prost plătite, ceea ce afectează nivelul de trai al femeilor şi al familiilor, dar şi pensia viitoare a acestora.

Astfel, independenţa economică egală pentru femei şi bărbaţi reprezintă o prioritate europeană, trebuie să rămână în continuare şi un punct esenţial al politicilor publice din ţara noastră.

În contextul crizei economice, este important să conştientizăm riscul feminizării şi cronicizării sărăciei şi să răspundem acestor provocări prin măsuri concrete de incluziune socială, depăşind simpla constatare a faptului că femeile au venituri mai mici, locuri de muncă mai puţine şi prost plătite, responsabilităţi domestice şi de îngrijire nenumărate. Este momentul să fie construit un sistem coerent de politici publice, care să măsoare impactul acestora asupra femeilor şi să contracareze efectul.

În România, femeile sunt cele care îşi asumă aproape în exclusivitate responsabilitatea îngrijirii copiilor, a vârstnicilor sau a altor persoane dependente de familie, precum şi a treburilor casnice, acest lucru având consecinţe clare asupra ocupării femeilor, locurilor de muncă disponibile pentru femei pe piaţa forţei de muncă, evoluţiei carierei lor, determinându-le să accepte slujbe mai prost plătite sau limitându-le implicarea în viaţa socială şi în procesul de luare a deciziilor. De aceea, România trebuie să-şi propună obiective clare în ceea ce priveşte asigurarea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa privată şi familială şi să încurajeze împărţirea responsabilităţilor familiale şi casnice între bărbaţi şi femei.

În acest sens, este important să se asigure accesul la un sistem coerent de servicii, care să includă servicii de îngrijire a copiilor, servicii de îngrijire a persoanelor în vârstă şi a altor persoane dependente.

Violenţa împotriva femeilor rămâne o realitate dramatică pentru multe femei din România. Femeile victime ale violenţei în familie suportă un cost individual imens prin lezarea integrităţii fizice şi demnităţii lor.

Este esenţial să se asigure un cadru legislativ şi instituţional coerent pentru a răspunde acestui flagel, pentru a găsi cele mai bune modalităţi de scoatere la lumină a fenomenului şi de răspuns pentru o problemă care nu este doar a femeilor, ci care se răsfrânge asupra funcţionării şi sănătăţii familiei şi a societăţii în ansamblu.

Este important să fie făcute în continuare eforturi pentru a favoriza o prezenţă echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor în posturi care implică responsabilitate şi decizie, în mediul de afaceri, al administraţiei sau în mediul politic.

Este recunoscut faptul că cele mai multe nerespectări ale drepturilor femeii vin din faptul că societatea este în continuare tributară unor mentalităţi învechite. Stereotipurile de gen abundă, femeia fiind portretizată de multe ori ca femeie "obiect" sau "agent de marketing". Nu se poate garanta respectarea reală a drepturilor femeii, atât timp cât nu vom înceta să promovăm stereotipuri de gen în educaţie, cultură, mass-media sau privind accesul pe piaţa muncii.

Avem convingerea că politicile publice trebuie construite şi dirijate astfel încât să garanteze femeilor şi bărbaţilor aceleaşi drepturi, salarii egale, aceleaşi şanse pentru accederea în carieră, precum şi în funcţii publice şi de decizie.

Credem cu tărie că valorizarea muncii femeilor reprezintă o componentă esenţială a dezvoltării societăţii româneşti, că femeilor mame care vor să lucreze trebuie să li se ofere variante instituţionale adaptate pentru îngrijirea copiilor, de asemenea, că maternitatea şi anii consacraţi creşterii şi educării copiilor trebuie consideraţi ca o şansă pentru viitorul naţiunii şi trebuie luaţi în considerare la calculul pensiei.

În calitatea noastră de reprezentanţi ai poporului ne-am angajat să apărăm democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, deopotrivă femei şi bărbaţi.

De aceea, condamnăm orice manifestare de natură a leza statutul şi drepturile femeii şi a împiedica participarea acesteia la construirea unei societăţi democratice, juste şi egalitare şi reafirmăm astăzi, prin prezenta declaraţie, angajamentul şi voinţa noastră pentru: consolidarea capacităţii instituţionale şi a mecanismelor care să asigure, de facto, realizarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi; îmbunătăţirea cadrului legislativ care să garanteze drepturile femeii; crearea unui cadru coerent de politici publice, care să abordeze într-o manieră integrată domeniile esenţiale ale vieţii şi activităţii femeii şi familiei; promovarea valorilor egalităţii în asigurarea unui mediu lipsit de violenţă şi de ameninţarea cu violenţa împotriva femeilor; creşterea gradului de participare şi reprezentare a femeii în societate şi politică; crearea unui parteneriat real între femei şi bărbaţi pentru promovarea şi apărarea drepturilor femeii, derivând din drepturile omului.

Avem convingerea că sprijinul şi contribuţia pe care le putem aduce, în calitate de parlamentari, pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii, inclusiv a inegalităţilor şi disparităţilor între femei şi bărbaţi, vor contribui la respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, femei şi bărbaţi deopotrivă.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, şi le doresc la mulţi ani şi o viaţă mai bună tuturor femeilor din România! (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumim, doamnă deputat.

La mulţi ani tuturor şi o primăvară frumoasă pentru fiecare!

Trecem acum la ordinea de zi.