Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

În timpul vacanţei parlamentare am primit o solicitare din partea doamnei deputat Adriana Săftoiu pentru a-şi anunţa demisia din Parlamentul României. Am s-o invit la microfon pentru ca procedura legală să fie îndeplinită.

Doamna deputat, vă rog.

Microfonul, secretariatul tehnic? Vă rog, doamna deputat, să verificaţi dacă funcţionează. Vă mulţumesc. Vă rog.

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Funcţionează.

Mi-am prezentat demisia din funcţia de parlamentar al României începând cu data de 1 februarie.

Dacă îmi puteţi permite, doamna preşedinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, absolut...

Doamna Adriana Ana Săftoiu:

Am să-mi permit, doamnelor şi domnilor parlamentari, să încerc să-mi justific, de fapt, să vă spun de ce insist în a-mi prezenta demisia şi n-am vrut să o retrag.

Am intrat în Parlamentul României extrem de încrezătoare şi-mi depun demisia cu multă amărăciune. Nu mi-a cerut-o partidul, şi nu pot să-mi retrag demisia invocând disciplina de partid, după ce am aclamat acest lucru şi l-am susţinut, convinsă că este singura metodă de a forţa puterea să accepte declanşarea alegerilor anticipate.

Ştiu, demisia unui singur om nu schimbă cu nimic situaţia actuală a ţării. E un act individual de voinţă şi care poate exprima pentru fiecare altceva. Depinde în ce bancă ne aflăm. Renunţ la mandat, refuzând să mă mai păcălesc şi să-i amăgesc pe oameni.

Parlamentul este instituţia cu cea mai scăzută încredere în rândul cetăţenilor. Sondajele arată că avem o cifră, avem un procent format dintr-o singură cifră. Să spun că doar unii sunt responsabili, puterea sau opoziţia, ar însemna să simplific lucrurile politicianist. Îmi permit însă să afirm, dragi colegi, că primii responsabili suntem cei aflaţi la primul mandat. Şi suntem în procent de peste 80 la sută.

Mai grav e că acest mandat a fost câştigat pe vot uninominal. Am reuşit să mai compromitem încă două cuvinte, "nou" şi "tânăr" în politică.

Reprezentăm aici mai mult voinţa conducerii partidelor decât interesele cetăţenilor cărora, din punctul meu de vedere, i-am mai luat încă o speranţă, speranţa că a aduce oameni noi şi tineri în Parlament înseamnă să schimbi lucrurile în bine.

Mă consider unul dintre parlamentarii care nu a trişat cu acea penibilă condică de prezenţă la care, după 3 ani de zile, chiar nu vrem să renunţăm. Care nu şi-a dat cartela de vot altui coleg şi nici nu a acceptat giumbuşlucuri. Folosesc cuvântul giumbuşlucuri, e un eufenism, desigur, dar vă mărturisesc că am dispreţuit tot timpul verbiajul turbulent de la acest microfon şi reuşim de multe ori să nu ne ridicăm la ceea ce înseamnă sau ce ar trebui să fie Parlamentul - elita clasei politice.

Cred, şi colegii mei din Comisia pentru educaţie pot să infirme dacă spun neadevăruri - că am încercat să susţin orice idee şi orice propunere bună, indiferent cine a iniţiat-o. Au fost multe momente în care au venit propuneri din partea PDL-ului, de exemplu la Legea educaţiei, unele bune, unele cumplit de rele, dar nu mă interesa apartenenţa politică a celui care propunea, mă gândeam doar dacă acel lucru ajută pe cineva.

Din păcate, şi probabil că asta este logica nefericită după care funcţionăm, am constatat că atunci când eşti la putere, criteriul nu e nicidecum ceea ce propui. Da, e o frustrare, mi-o mărturisesc, frustrarea nu e întotdeauna, să ştiţi, în sens peiorativ, am încercat prin una dintre iniţiative să reglementez un domeniu groaznic: Legea manualelor şcolare.

De un an şi jumătate s-a pierdut printr-un sertar, sigur, atunci când am propus-o ministerul a aplaudat iniţiativa. Colegii mei din comisie au fost de acord că lucrurile semnalate sunt reale. Din întâmplare nu mă aflam în banca cea bună, în banca puterii, aşa încât să pot să-mi termin sau să duc la sfârşit un demers. Luaţi-o, dacă vreţi, ca pe o frustrare, încă o dată vă spun, dar eu cel puţin mi-o asum.

Mentalitatea aceasta, iertaţi-mă, medievală blochează Parlamentul. Nu pot să consider că numai ceea ce propune puterea e valabil, şi că tot ceea ce face opoziţia e greşit.

Aş mai spune că nu ar trebui să continuaţi să gândiţi doar în termen de partid şi după indicaţia omului cu degetul. Ar fi trebuit ca în aceşti trei ani Parlamentul să încerce să ţină echilibrul între cele două puteri: Guvern şi Preşedinţie. Invocăm prea des cutumele şi prea rar interesul public. Invocăm prea mult precedentele, fără a dori să le anulăm ca să facem din Parlament elita clasei politice.

Am în memorie un citat al parlamentarului Emil Boc despre abuzivul Guvern Năstase. Text pe care îl construiam în anul 2004, alături de cel care acuza pe atunci guvernarea Năstase că a transformat legislativul, Parlamentul într-o maşină de votat ordonanţe şi spuneam noi atunci că "Guvernul Năstase pune în pericol cea mai importantă instituţie a democraţiei".

Ce s-a ales din parlamentarul Emil Boc şi principiile lui acum, ca prim-ministru? Dar, îmi dau seama că logica e următoarea: principiile pe care le susţii în opoziţie sunt anulate atunci când eşti la putere şi viceversa.

Vă spun doar rezultatul: sub 10 la sută încredere. Îmi depun demisia şi susţin că e singurul demers onest şi corect faţă de cetăţeanul care la ora aceasta ne neagă legitimitatea; şi cetăţeanul din stradă şi cel tăcut din casă.

Cetăţeanul are dreptul să-şi aleagă un alt Parlament şi pe cale de consecinţă alt Guvern. Poate vă alege mai rău, poate va alege mai bine, dar are acest drept. Iar eu personal nu i-l pot refuza.

Aş fi renunţat la demisie dacă aş fi fost convinsă că rămânând în Parlament, aşa cum funcţionează şi ne comportăm, pot să îmbunătăţesc situaţia omului care m-a votat şi m-a mandatat. Din păcate, nu pot! M-aş putea face că lucrez, unii chiar folosesc termenul "luptă", aş putea veni în continuare aici zi de zi. Nu e suficient!

Petre Ţuţea mărturisea că ar fi vrut să scrie un tratat despre aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. Am senzaţia că este locul care inspiră cel mai bine scrierea unui asemenea tratat. Poate că unii mă vor acuza de abandon. Mă întreb: ce? Nimicul ăsta este sentimentul pe care îl am în Parlament ca parlamentar de opoziţie, că nu reuşeşti să faci mai nimic, că totul s-a transformat într-o confruntare extrem de gălăgioasă, că, de fapt, în loc să avem idei, argumente, avem doar cutume.

Sincer, îmi pare rău că n-am reuşit să merg până la capăt, dar mie mi se pare mult mai onest să spun: atât am putut să fac! Anul 2012 este an electoral, urez tuturor succes, dar aş vrea să spun un singur lucru. Poate că unii dintre noi ne gândim dacă mai candidăm şi dacă, într-adevăr, asta trebuie să facem. Pentru că decât un parlamentar degeaba, aş spune că mai bine un membru de partid cu un loc de muncă onest.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Având în vedere demisia din calitatea de deputat a doamnei Săftoiu Ana Adriana, aleasă în Circumscripţia nr.31 Prahova - Colegiul uninominal nr.7, Camera Deputaţilor constată încetarea calităţii de deputat a doamnei Adriana Ana Săftoiu începând cu data de 1 februarie 2012 şi declară vacant locul de deputat în Circumscripţia electorală nr.31 Prahova - Colegiul uninominal nr.7.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.