|
Domnul Dan Tanasă: Da. Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Mă adresez plenului Camerei Deputaţilor, pentru a aduce în atenţia autorităţilor şi a societăţii civile promovarea egalităţii de şanse, prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi minorilor, în mod special, cu ocazia Zilei internaţionale a eliminării violenţei împotriva femeilor, celebrată pe 25 noiembrie. Violenţa asupra femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Are loc atât în familie, cât şi la locul de muncă, pe stradă şi la şcoală. În ultimii doi ani, pandemia de COVID-19 a produs în rândul populaţiei din ţara noastră incertitudini, multe persoane au rămas fără loc de muncă sau au lucrat de la domiciliu, copiii au rămas acasă timp îndelungat, fără acces la instituţiile de învăţământ, prin urmare, tensiunile din familie au crescut exponenţial din aceste cauze. Generaţiile viitoare nu trebuie să continue aceste comportamente abuzive şi violente în familie şi în comunitate. Statistic vorbind, dar trist, la fiecare 30 de secunde, o femeie din România este supusă unui act de violenţă în familie! Campania naţională de informare şi conştientizare privind violenţa domestică vizează promovarea numărului unic de urgenţă 112 şi a liniei naţionale telefonice gratuite pentru victimele violenţei domestice, cu număr unic - 0800.500.333. Respectarea drepturilor femeilor a devenit un angajament asumat prin Constituţie, iar în 2016, România a ratificat Convenţia de la Istanbul. Aşadar, pe hârtie, femeile au la dispoziţie instrumente care să le protejeze, cum ar fi ordinul de protecţie sau ordinul de protecţie provizoriu. În realitate, însă, prea puţine îşi cunosc drepturile, iar dintre cele care şi le cunosc, prea puţine îndrăznesc să le şi ceară! În România, numărul victimelor violenţei domestice şi sexuale este în creştere de la an la an, iar sancţionarea agresorilor rămâne redusă. Ca societate, asistăm cu stupoare la tragediile de la Caracal, Roman şi Bucureşti care au expus încă o dată toleranţa nepermisă a autorităţilor faţă de agresori şi da, trebuie să o spunem apăsat, în multe cazuri este vorba chiar despre o vinovăţie comună cu aceştia. Sistemul public şi-a dovedit încă o dată lipsa de pregătire, de empatie şi de solidaritate cu victimele violenţei. Nu avem suficiente adăposturi pentru victime, iar unde acestea există, locurile sunt prea puţine. Femeile rămân alături de agresor, pentru că nu au unde pleca cu copiii lor. Accesul victimelor la consiliere psihologică, juridică, financiară este în continuare restrâns. Calea obţinerii unui ordin de protecţie este încă dificilă şi costisitoare, în ciuda progreselor legislative evidente. Cu greu se monitorizează agresorii care încalcă ordinul de protecţie şi continuă să urmărească victima. De aceea, cazurile în care femeile sunt ucise de actualul sau fostul partener se întâmplă la fiecare 5 zile în România. Mai mult, la fiecare 4 zile, un copil este agresat sexual de către un membru al familiei sale. În calitate de preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, doresc să adresez mulţumiri domnului director general al Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", prof. univ. dr. Curcă George Cristian, pentru că a dat curs solicitării noastre şi s-a implicat activ pentru desfiinţarea taxei fiscale de timbru, în valoare de un leu, care nu mai este solicitată cetăţenilor, victime ale violenţei domestice şi ale abuzului sexual asupra minorilor. Este vorba despre o taxă simbolică pentru bugetul de stat, dar care punea pe drumuri în mod inutil victimele violenţei. Am rugămintea de a continua eforturile comune, pentru ca în bugetul pentru anul viitor să fie alocate fondurile necesare Programului naţional pentru protecţia victimelor violenţei în familie. Supravieţuitorii violenţei trebuie sprijiniţi, în mod real, prin aplicarea legislaţiei, prin majorarea pedepselor din Codul penal pentru agresorii sexuali, pentru pedofili şi traficanţii de minori. Agresorii nu trebuie să primească clemenţă şi pedepse cu suspendare! Agresorii trebuie pedepsiţi, iar victimele trebuie protejate! Abia atunci vom putea cu adevărat să prevenim şi nu doar să combatem efectele devastatoare ale violenţei asupra victimelor, asupra copiilor şi familiei, precum şi asupra întregii societăţi româneşti. Violenţa asupra femeilor şi copiilor noştri, inclusiv traficul de minori, sunt considerate probleme de sănătate şi siguranţă publică ce îşi au rădăcinile în lipsa educaţiei, în lipsa unor mecanisme sociale active de combatere a fenomenului. În calitate de preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor, solicit, de asemenea, autorităţilor locale responsabile să aibă ca prioritate inclusiv prevenirea şi combaterea violenţei domestice! Violenţa împotriva femeilor şi minorilor este o problemă globală şi reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care s-a agravat din ce în ce mai mult în ţara noastră, motiv pentru care se impun măsuri urgente pentru combaterea acestui fenomen! Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)
|