|
Domnul Dan Tanasă: Mulţumesc frumos, domnule preşedinte. Hristos a Înviat! Ziua Internaţională a Familiei este sărbătorită anual în data de 15 mai. Importanţa familiei nu poate fi exprimată în cele câteva minute pe care le am la dispoziţie, însă încerc să punctez câteva aspecte vitale ale acestei instituţii universale. În primul rând, trebuie să ne aducem aminte de faptul că, potrivit învăţăturii creştine, familia este cea mai veche instituţie de drept divin binecuvântată de Dumnezeu în Rai odată cu crearea primilor oameni şi instituită ca Taină de Hristos Domnul la nunta din Cana Galileii. În acest registru al existenţei, familia trebuie gândită drept locul în care sunt cultivate virtuţile atât de necesare oricărei bune orânduiri a societăţii. În al doilea rând, când spunem familie ne referim la un mediu nesecat de iubire şi respect, înlăuntrul căreia sunt cultivate emoţiile, identitatea şi caracterul. În plan legislativ există elaborat Codul familiei, care în primul articol afirmă limpede că: "În România, statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei". În ciuda acestor cuvinte atent alese şi gândite, realitatea societăţii româneşti este într-o puternică contradicţie cu ceea ce a fost gândit a sprijini familia. Vocile critice la adresa societăţii româneşti, dincolo de a enumera o serie de fapte şi lucruri care nu funcţionează, sunt incapabile de a sesiza adevărata sursă a tuturor problemelor din România: situaţia degradantă a familiei. Dacă familia ar fi fost privită de către decidenţii ultimilor 32 de ani ca elementul central al vitalităţii şi dăinuirii acestui neam, nu am fi în situaţia absolut îngrijorătoare de acum. Dacă reflectăm numai la faptul că până în prezent la aproximativ 20 de milioane de suflete li s-a refuzat şansa de a aduce o schimbare acestei ţări, începem să conturăm câtuşi de puţin dimensiunea tragică a realităţii familiale din România. Este cu atât mai grav cu cât ne dăm seama că fiecare problemă a familiei este interconectată şi corelată la rândul ei cu alte serii de probleme, dintre care amintesc pe scurt: veniturile mici, violenţa domestică, emigraţia părinţilor, abandonul şcolar, alcoolismul, delincvenţa juvenilă, avorturile, divorţialitatea crescută, lipsa creşelor şi şcolilor, lipsa de măsuri de susţinere a controalelor pe perioada sarcinii, lipsa unor politici naţionale pro-familie şi pro-natalitate. Toate aceste lucruri cumulate au făcut posibilă realitatea în care am asistat neputincioşi la faptul că în afara graniţelor României se nasc mai mulţi copii români decât în interiorul graniţelor statului. Aşadar, trebuie să devenim conştienţi de faptul că nucleul de vitalitate al naţiunii române a emigrat în afara graniţelor, iar acest lucru trebuie să ne mustre, pe de-o parte, iar pe de altă parte trebuie să ne întărească convingerea şi eforturile înspre ideea că încă se mai poate face ceva. În final, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, vă invit astăzi la Conferinţa "Familia românească în 2022", ce va avea loc la ora 14.00, la Sala "Drepturilor omului". Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)
|