Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Florică Ică Calotă. Se pregăteşte domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnul Florică Ică Calotă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Relansarea zootehniei - o necesitate".

Zootehnia a constituit încă din timpurile preistorice una din cele mai importante îndeletniciri ale precursorilor noştri, primind în răstimp rolul major economic, social şi al statorniciei noastre ca popor. Strămoşii noştri, traco-geţii şi dacii, manifestau o mare dăruire pentru păstorit şi agricultură, acestea fiind principalele mijloace pentru obţinerea hranei şi a bunăstării.

Se spune că la începutul facerii lumii, când Dumnezeu a creat omul, imediat a creat şi animalele, încât oamenii să aibă şi companie şi folosinţă.

Zootehnia constituie şi astăzi un segment de mare însemnătate economică şi socială, cu o structură specifică în domeniul agriculturii. Evoluţia oscilantă a acesteia, în ultimii 25 de ani, a condus la scăderea drastică a efectivelor de animale şi a randamentelor obţinute.

Aceste scăderi au fost de-a dreptul catastrofale şi greu de recuperat, mai ales la bovine, specie la care, practic, efectivul s-a redus la jumătate, de la 6,5 milioane capete în 1989. Ciclul de refacere fiind de 3-5 ani între generaţii, acest lucru determină ca durata de revenire la normal să fie foarte lungă.

România, una din forţele mari ale Europei în domeniul zootehniei, a ajuns importatoare de produse animaliere, deşi prin tradiţie este una din ţările continentului cu condiţii ideale pentru creşterea tuturor animalelor domestice. Ea dispune de peste 4,8 milioane ha de pajişti, care, prin măsuri de îmbunătăţire ale acestora şi printr-o exploatare normală, pot asigura hrana pentru cel puţin 8 milioane de bovine şi peste 20 de milioane ovine, în timp ce în zonele de şes se pot produce furaje concentrate pentru alte 16-18 milioane de porcine. Pentru păsări, nici măcar nu există limită în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor de hrană.

De aceea, orice strategie care îşi impune relansarea zootehniei româneşti trebuie să pornească de la realitatea că România prezintă, în comparaţie cu ţările vecine şi nu numai, avantaje incontestabile, concretizate în deţinerea unor resurse furajere ale căror utilizare în zootehnie nu afectează în nici un fel disponibilitatea de produse vegetale destinate hrănirii populaţiei. Oricât de mult optimism avem în acest moment cu privire la relansarea zootehniei, trebuie să se înţeleagă că acest proces nu este nici simplu, nici uşor şi nici nu se poate realiza foarte repede.

Dacă acum s-ar lua măsuri excepţionale de relansare a zootehniei, printr-un sprijin masiv din partea Uniunii Europene şi al statului, roadele acestora s-ar putea vedea doar peste 8-10 ani.

Potenţialul agricol al României încă reprezintă o premisă solidă pentru dezvoltarea agriculturii şi zootehniei româneşti.

Deputat Ică Florică Calotă, PC-PLR, Teleorman.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Mulţumesc şi eu.