Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Sorin Iacoban. Se pregăteşte domnul deputat Virgil Guran.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru stenogramă, astăzi, am depus două declaraţii politice, dintre care una, cu voia dumneavoastră, o voi citi în plenul Parlamentului.

"Disciplina Religie se va studia în continuare în şcolile din România".

Dragi colegi,

Săptămâna trecută, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în şedinţă comună, au hotărât asupra modificării art.18 din Legea nr.1/2011, ţinând cont de criticile formulate de Curtea Constituţională a României, care a considerat că formularea de până acum ar aduce atingere libertăţii de conştiinţă a elevului major sau a părintelui, sau a tutorelui major, în ceea ce priveşte reprezentarea interesului minorului.

Evident, comisiile reunite au ţinut cont, pe lângă Hotărârea Curţii Constituţionale, şi de jurisprudenţa CEDO în materie. În viziunea CEDO, statele care au prevăzut în propria legislaţie ca disciplină obligatorie sau ca disciplină opţională studiul religiei, chiar în forma confesională, nu au adus atingere drepturilor omului, ci au impus astfel un minimum de garanţie pentru cei care nu doresc să studieze această materie, garanţie sub forma retragerii de la studiu.

Deşi CEDO nu a considerat ca vătămătoare retragerea de la studiu pentru conştiinţa celui ce uzează de acest drept, Curtea Constituţională a României a derogat de la jurisprudenţa CEDO, fapt pentru care art.18 din Legea nr.1/2011 a fost găsit neconstituţional.

Cu maximă urgenţă, dar cu atenţie deosebită, comisiile reunite au reparat textul legal, respectând întocmai criticile Curţii Constituţionale, dar respectând şi dreptul celor peste 90 la sută dintre elevii din România care în nume propriu sau prin reprezentanţii lor majori au hotărât că doresc să participe în continuare la studierea acestei discipline şcolare.

Nu în ultimul rând, comisiile reunite au trebuit să hotărască asupra unui text de lege care să fie în acord şi cu art.32 alin. (7) din Constituţia României, care precizează că în şcolile de stat învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Textul nou stabilit este în acord şi cu Decizia Curţii Constituţionale, şi cu jurisprudenţa CEDO, şi cu dorinţa de studiu a copiilor înmatriculaţi sau a părinţilor care le reprezintă interesele, şi cu voinţa constituţionalismului român, având ca iniţiatori toţi membrii Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Astfel, copiii majori sau reprezentanţii copiilor minori vor avea obligaţia să facă o cerere pentru a putea participa la cursurile acestei discipline şcolare, cererea echivalând cu o înscriere efectivă.

De asemenea, actului juridic al înscrierii la cursuri îi corespunde şi actul juridic al renunţării la cursuri sau actul juridic al reînscrierii la cursuri. Opţiunea cu privire la aceste cursuri se face la începutul procesului de învăţământ şi nu pentru fiecare început de an şcolar, deoarece Decizia Curţii Constituţionale a României nu atingea acest aspect, comisiile reunite ferindu-se de o astfel de suprareglementare.

Pentru că au existat critici cu privire la aspectul enunţat mai sus, comisiile reunite au trebuit să gândească un text tocmai în eventualitatea prevenirii unor eventuale litigii de dreptul muncii cu profesorii care ar fi semnat contracte de muncă, dar ar fi rămas între timp fără catedre din cauza opţiunilor ulterioare făcute de elevi sau reprezentanţii lor legali.

De asemenea, comisiile au tranşat şi punctul de vedere conform căruia, prin aplicarea dispoziţiilor Codului civil în materie, după vârsta de 14 ani, minorii trebuie să hotărască singuri dacă participă sau nu la ora de religie. Comisiile au îmbrăţişat însă punctul de vedere al subsemnatului, conform căruia, la vârsta de 14 ani, minorii au capacitate limitată de exerciţiu, legea permiţându-le să facă anumite acte de administrare, dar nu de dispoziţie, opţiunea pentru studiul unei discipline şcolare fiind un act de dispoziţie.

De asemenea, capacitatea de exerciţiu limitată a minorului nu poate avea efecte asupra instituţiei reprezentării intereselor legale ale minorului, până la vârsta de 18 ani acesta urmând să fie asistat de reprezentantul legal în toate deciziile luate, decizii care nu îşi pot produce vreun efect fără acordul reprezentantului legal în materie civilă, existând doar o singură excepţie, anume aceea a dobândirii capacităţii deprinderii de exerciţiu prin intermediul căsătoriei, şi aceasta cu dispensă.

Din susţinerile celorlalţi membri ai comisiilor, s-a conturat şi ideea că dreptul prevăzut în Codul civil nu concurează cu situaţia discutată, în Codul civil fiind vorba de dreptul minorului ca după 14 ani să-şi aleagă singur religia, în speţa noastră fiind vorba de cu totul altceva, de opţiunea făcută pentru o disciplină şcolară denumită religie, astfel încât dispoziţia din Codul civil invocat, din critica textului hotărât de comisiile reunite, nu poate produce efecte juridice.

Dragi colegi,

Consider că prin acţiunea membrilor celor două comisii s-a realizat o reparaţie morală pentru cei peste 90% dintre elevii din România care în nume propriu sau prin intermediul reprezentanţilor legali au optat pentru studiul acestei discipline şcolare, înţelegând exact faptul că studiul acestei discipline modelează caractere şi pregăteşte oamenii pentru viaţa de viitor în societate.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.