Parliamentary debates

Doamna Ana Birchall:

"Responsabilitatea faţă de românii din diaspora - Valea Timocului"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre responsabilitatea noastră faţă de orice român din diaspora, chiar dacă acesta se află în interiorul Uniunii Europene sau în afara acesteia, pentru că şi minoritatea românească din Ucraina, şi cea din Bulgaria, şi cea din Banatul sârbesc sau Valea Timocului reprezintă fiecare o parte semnificativă din neamul nostru răspândit în lume.

Serbia şi-a afirmat în ultimul timp tot mai accentuat intenţia de a avea un drum european prin integrarea în Uniune, iar România, ca stat vecin şi prieten, şi-a manifestat susţinerea acestui proiect, la fel cum a făcut-o şi în cazul Republicii Moldova. Este firesc ca un stat de importanţa Serbiei, trecut prin atâtea cumpene în istoria recentă, să îşi redobândească un rol important în politica europeană, chiar prin calitatea de stat candidat la Uniunea Europeană. Drumul acesta, spre o accentuare a procesului democratic, al reformei la nivelul instituţiilor, al deschiderii faţă de proiectele europene, nu poate ocoli problema minorităţii româneşti de pe Valea Timocului.

Timocul sârbesc are o populaţie de 712.050 de locuitori. Majoritatea populaţiei este oficial de etnie sârbă, însă există un grup reprezentativ de români, împărţiţi în statisticile oficiale în vlahi şi români, care numără 42.075 de persoane (5,9%). Anumiţi lingvişti şi oameni de ştiinţă ridică însă numărul românilor până la 400.000 de locuitori. Vlahilor din Valea Timocului (Serbia), vorbitori de limbă română, nu le sunt conferite drepturi, deşi numără aproximativ 40.000 de oameni, conform recensământului din 2011, cu mult mai mult faţă de românii din Voivodina.

Sunt declaraţii oficiale în care se recunoaşte că membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti, iar limba şi folclorul conduc spre varianta originii lor româneşti. Reprezentanţii minorităţii vlahe susţin originea lor română, însă, se face încă o diferenţă majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus, vlahii constituie o minoritate reprezentativă în zonele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%).

Realitatea istorică ne arată că există o comunitate importantă de români pe teritoriul Serbiei care îşi afirmă identitatea, credinţa şi tradiţiile româneşti, dar care nu este recunoscută ca atare. Din nefericire, aşa cum ne răspunde Boian Alexandrovici, protopop la Negotin, în Valea Timocului, şi un stindard al românismului în acea zonă, lucrurile nu s-au schimbat în bine, ba chiar, lucrurile s-au agravat. Reamintim că în 2003, Boian Alexandrovici a ridicat din banii lui şi pe proprietatea lui prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Au urmat lungi lupte cu autorităţile sârbe, care au cerut demolarea clădirii pe motiv că este ilegală, şi cu Biserica Ortodoxă Sârbă, care se teme de pierderea influenţei în această zonă a ţării.

Belgradul a permis de anul trecut românilor din Timoc să înveţe limba română. În acelaşi timp însă, face dificil accesul copiilor la aceste ore şi dă undă verde studierii limbii vlahe, nerecunoscută de nimeni. Spre deosebire de românii din Voivodina, care sunt recunoscuţi ca minoritate etnică şi au drepturile asigurate, măcar la nivel legal, cei din Valea Timocului nu au niciun drept: nici pe cel de a studia în limba maternă (româna şi nu vlaha, o altă limbă inventată ca şi cea moldovenească), nici pe acela de a-ţi manifesta cultul prin construirea de biserici, nici pe acela de a se declara români, deşi se simt români, gândesc româneşte şi au rădăcini româneşti.

Dacă legislaţia statelor africane nu acordă drepturi minorităţilor să se manifeste din punct de vedere cultural şi identitar, cei trei mii de români stabiliţi în Republica Sud-Africană se bucură de o parohie ortodoxă românească, o bibliotecă în limba română şi o asociaţie românească. Serbia, stat candidat la UE, îngrădeşte drepturile a 250.000 de români din Valea Timocului la o şcoală şi la o biserică. Trebuie să susţinem prin acţiunile noastre drepturile minorităţii româneşti din partea de răsărit a Serbiei.

Românii trebuie să se bucure peste tot în lume de drepturile pe care minorităţile le au în România, iar din acest punct de vedere ţara noastră poate fi dată ca exemplu. Susţinem, ca stat vecin şi prieten, parcursul european de integrare al Serbiei, dar trebuie să îi facem să înţeleagă că soarta miilor de români din Valea Timocului nu va fi lăsată la voia întâmplării. Cei de acolo simt româneşte, gândesc şi se roagă româneşte, îşi reclamă tradiţia şi rădăcinile comune cu poporul român, astfel încât România nu poate şi nu trebuie să îi abandoneze. Mândria de a fi român trebuie să rodească şi în acest spaţiu al suferinţei din Banatul sârbesc, iar integrarea Serbiei în Uniunea Europeană este cel mai bun prilej pentru acordarea drepturilor şi libertăţilor fireşti unei minorităţi etnice atât de numeroase ca cea românească din Valea Timocului.