Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"Opriţi prigoana controalelor ANAF împotriva oamenilor de afaceri!"

Avertizam în declaraţia politică de săptămâna trecută asupra unui fenomen extrem de periculos manifestat în ultima perioadă, respectiv batjocorirea oamenilor de afaceri autohtoni de către organismele de control fiscal. Iată că evenimentele de zilele trecute nu numai că mi-au dat dreptate, ci au dezvăluit noi dimensiuni, aproape incredibile, referitoare la prigoana declanşată de ANAF împotriva întreprinzătorilor români. Subliniez că este vorba despre români, deoarece în niciunul din cazurile flagrante prezentate în ultimele zile în presă nu au apărut situaţii de firme închise definitiv sau temporar, sau amendate drastic, cu sume fabuloase, care să aparţină companiilor multinaţionale sau firmelor cu capital majoritar străin.

Calvarul oamenilor de afaceri români pare a fi interminabil. Din 2008 a venit criza, apoi au apărut executorii bancari, iar acum acţiunile în forţă ale ANAF, toate acestea fiind parcă acţiuni concertate pentru a descuraja orice iniţiativă privată din România. Oamenii sunt din ce în ce mai presaţi de evenimentele din ultimele zile, astfel încât nu e de mirare că mulţi dintre ei îşi doresc realmente moartea, iar unii dintre ei chiar recurg la suicid, precum recenta sinucidere a femeii de afaceri din Buzău.

Vedeam zilele trecute o declaraţie cel puţin neinspirată a şefului ANAF, care spunea că ne plângem că nu sunt bani în spitale şi investiţii în şcoli, dar în acelaşi timp oamenii nu sunt de acord cu desanturile instituţiei. Acest domn ar trebui întrebat ce a făcut în ultimii ani cu adevăraţii mari evazionişti ai ţării, cum de s-a ajuns la sumele incredibile pe care le vedem cu toţii vehiculate în presă de la firmele care erau în plin proces de dezvoltare, în vremurile în care marea majoritate a firmelor din ţară erau în plină criză, cu şanse minime de ieşire din impas.

Să mă ierte Dumnezeu, că suntem în preajma Săptămânii Patimilor din marele Post al Paştelui, dar asemenea aberaţii depăşesc orice închipuire. Este ridicol să spui că sume de genul 14 bani sau câţiva lei constituie mari cazuri dovedite de evaziune fiscală. Totuşi, este extrem de grav că asemenea firme au fost închise, pur şi simplu, pentru o datorie de cinci lei. Oare este mai bine să închizi o unitate comercială, în loc să iei alte măsuri, eventual şi preventive, dar să laşi firma în pace, pentru că ea era oricum plătitoare de taxe şi impozite la buget?! Şi, în plus, de acolo se hrăneau câteva guri ale familiilor angajaţilor, care-şi puteau trimite copiii la şcoală cu un sandvici pus pacheţel în fiecare zi...

De aici, probabil, rezultă marile fraude şi găurile imense din bugetul de stat? Să fim serioşi! Nu se îmbogăţeşte statul închizând câteva societăţi comerciale cu doi, trei angajaţi şi cu un rulaj la limita supravieţuirii. Poate ar trebui întrebată conducerea ANAF câţi din cei din sistem care au greşit, prin deciziile luate împotriva oamenilor de afaceri, au plătit vreodată pentru faptele lor. Evident că nu vom avea un răspuns.

Consider, de asemenea, că este complet deplasat să îţi închipui că un agent economic care a fost depistat cu o diferenţă de 10 lei între bonuri şi banii din casă a făcut-o intenţionat, în scopul de a lăsa bugetul de stat fără contribuţia datorată acelor 10 lei, în condiţiile în care acelaşi agent economic plăteşte regulat contribuţii mult mai mari la buget. O astfel de luptă deplasată "împotriva evaziunii fiscale" nu are niciun efect benefic, ci din contră. Dacă judecăm după regula impunerii oarbe, fără a analiza în niciun fel posibilele erori materiale sau umane care au dus la acele diferenţe de câţiva bani, atunci poate ar trebui închise toate firmele din România, deoarece nu cred că există nici măcar una în deplină legalitate.

Din nefericire, prigoana inspectorilor de control este focusată tocmai pe acei producători care acum, în preajma Paştelui, pot obţine cel mai mare profit din întreg anul. Spre exemplu, sunt controlaţi toţi pescarii de Buna Vestire, când se ştie că tot românul mănâncă peşte în dezlegarea ortodoxă, iar în aceste zile, înainte de marea sărbătoare, sunt luaţi la puricat comercianţii de miei, cozonaci, prăjituri şi pască, precum şi unităţile hoteliere şi restaurantele cu vad turistic. În aceste condiţii, nu este de mirare că hotelierii de pe litoralul românesc au ameninţat chiar cu boicotarea debutului sezonului estival programat pentru weekend-ul de 1 mai, tot pe motivul controalelor haotice şi a sancţiunilor drastice şi neconforme cu realitatea luate de controlorii fiscali. O asemenea decizie ar arunca într-un haos generalizat turismul românesc, care oricum nu stă pe roze, şi, implicit, ar avea efecte dezastruoase asupra economiei naţionale.

Cred că era mult mai interesant dacă şeful ANAF, acelaşi domn Diaconu, ar fi elaborat şi prezentat opiniei publice raportul promis în urmă cu doua săptămâni despre recuperarea/valorificarea bunurilor confiscate cu sentinţe definitive, precum şi să explice de ce ANAF valorifică doar 10% din aceste bunuri. "Bătălia împotriva evaziunii fiscale" nu trebuie măsurată în închideri de buticuri şi alte mici chioşcuri din colţul străzii pentru câţiva leuţi, ci în depistarea marilor evazionişti, acei afacerişti veroşi care prejudiciază statul de 25 de ani şi au prosperat nejustificat de pe urma acestor activităţi oneroase.