Parliamentary debates

Domnul Sorin-Avram Iacoban :

"Minifotbalul românesc reuşeşte din nou"

Echipa naţională de minifotbal a României a confirmat din nou, reuşind calificarea în semifinalele primei ediţii de Campionat Mondial, desfăşurată zilele trecute în SUA.

Performanţa este cu atât mai lăudabilă cu cât România a fost singura ţară europeană care a reuşit să spargă monopolul ţărilor de pe continentul american, calificându-se în semifinalele Campionatului Mondial de Minifotbal alături de ţara gazdă, SUA, Brazilia şi Mexic. Tot de la această tribună am salutat cel de-al V-lea titlu european consecutiv obţinut de echipa naţională de minifotbal, care domină de ani buni această disciplină sportivă în Europa. Deşi rezultatele o impun, minifotbalul nu este recunoscut ca disciplină sportivă la noi în ţară, în timp ce ţări care nu au performat în aceşti ani au reuşit, fără eforturi deosebite, acestă recunoaştere, şi aici mă refer la Cehia, Israel sau Anglia.

Neglijăm în mod premeditat o disciplină sportivă care aduce rezultate impresionante pentru ţara noastră. Însă acest sport are nevoie urgent de recunoaştere pentru a putea rămâne în continuare în vârful ierarhiei. Fără recunoaştere, minifotbalul trăieşte mai mult din sufletul celor care se ocupă de acest sport şi care îl practică, în timp ce alte naţiuni investesc fonduri importante pentru dezvoltarea minifotbalului.

Recunoaşterea minifotbalului ca sport ar însemna posibilitatea dezvoltării unei strategii care să asigure, printre altele, înfiinţarea unor centre de perfecţionare pentru tehnicienii care se ocupă de această disciplină sportivă, crearea unei infrastructuri moderne, de care să se poată folosi organizatorii şi echipele, posibilitatea atragerii de fonduri europene pentru obiective de infrastructură specifică.

Nu trebuie să neglijăm nici faptul că recunoaşterea minifotbalului ar însemna posibilitatea creării de asociaţii sportive şi de cluburi sportive care să aibă ca obiect de activitate această disciplină sportivă.

Şi, nu în ultimul rând, recunoaşterea minifotbalului ar conduce la creşterea tinerelor generaţii de fotbalişti într-un cadru instituţionalizat şi organizat, la apariţia unor veritabile pepiniere de unde şi pe viitor echipa naţională să îşi poată selecţiona sportivii care să aducă glorie României.

Minifotbalul românesc are nevoie urgent de o şcoală de antrenori, de o şcoală de arbitraj, de un cadru instituţionalizat care să asigure condiţii optime pentru performanţa sportivă.

Toate acestea nu se pot realizat decât ca urmare a recunoaşterii ca sport a minifotbalului şi ca urmare a recunoaşterii de Guvernul României a acestei federaţii constituite deja doar ca un ONG.

În ultima vreme nu excelăm la prea multe discipline sportive, ca să ne permitem luxul de a ignora o disciplină care ne-a adus 5 titluri consecutive de campioni europeni şi o calificare în semifinalele primei ediţii de Campionat Mondial.

Cu un total de peste 30.000 de legitimaţi, minifotbalul demonstrează că are o foarte mare aderenţă la public, fiind, în fond, jocul tradiţional de pe vremea copilăriei fiecăruia dintre noi.

Consider că recunoaşterea minifotbalului ca disciplină sportivă este imperios necesară, pentru că minifotbalul reprezintă în România principala trambulină pentru reabilitarea sportului de masă.

Felicit pe această cale Federaţia şi oamenii inimoşi care au contribuit la aceste rezultate remarcabile, solicitandu-vă pe această cale consensul dumneavoastră în ceea ce priveşte susţinerea acestui proiect foarte important pentru sportul românesc.