Parliamentary debates

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declaraţie politică intitulată "Libertatea de opinieşi de exprimare".

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului menţionează în art.19: "Orice persoană are dreptul de opinie şi de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii fără nici o ingerinţă şi de a solicita, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin media şi fără a ţine cont de frontiere''

Acest drept este unul esenţial atunci când vorbim despre o societate democrată, care creează condiţiile necesare exercitării altor drepturi ale omului. Pentru a putea exprima opinii în cunoştinţă de cauză este însă deseori nevoie de informaţii. Altfel spus, dreptul la libera exprimare este strâns legat de un alt drept, dreptul de a avea acces la informaţie. În acelaşi timp, trebuie precizat că dreptului persoanei de a primi idei şi informaţii îi corespunde obligaţia celui care le transmite de a o face cu buna-credinţă. Aceste drepturi devin cu atât mai importante când este vorba despre presă, ceea ce nu înseamnă că libertatea de exprimare aparţine numai presei. Ea aparţine fiecărei persoane în parte, tot astfel cum dreptul de a căuta şi de a primi informaţii nu este numai al indivizilor, al publicului, ci şi al presei, care trebuie, la rândul ei, să le primească şi să le transmită publicului.

Rolul pe care presa îl joacă într-o societate democratică a fost subliniat în numeroase rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a conchis că: "Libertatea presei este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul află şi îşi formează opinii despre ideile şi atitudinile conducătorilor politici. În sens larg, libertatea dezbaterii politice este esenţa conceptului de societate democratică, concept care domină Convenţia Europeană în întregul său. "

Nu putem vorbi despre libertatea de exprimare fără să ştim ce presupune aceasta. Astfel, libertatea de exprimare are în vedere dreptul de a exprima idei şi opinii în public şi în privat, prin mijloace orale, în scris, prin presă, pe suport electronic, prin studii, prin pictură, sculptură, design, muzică, teatru, film, televiziune etc. Practic felul în care libertatea de exprimare se poate manifesta este nelimitat.

Mi-a fost greu să cred, că în societatea actuală, dominată de o explozie informativă, se mai poate aduce în discuţie ideea de criză acută de informaţie, ce se manifestă nu numai în contextul unor comunităţi izolate, ci şi în cadrul anumitor instituţii care se ocupă cu informarea cetăţenilor. Acest lucru se poate observa atât în publicaţiile care ajung, de multe ori, în mâna cititorilor cu neînţelegerile de rigoare, ca şi rezultat al unor surse nevalidate, cât şi faptul că, fiind chestionaţi în probleme de actualitate, o buna parte dintre cetăţenii ţării se dovedesc neinformaţi. Se ridică totuşi o întrebare: cine este vinovatul? Cel care dă informaţia, cel care o prelucrează, sau cel care este aşteptat să se informeze.

Aceasta este concluzia care trebuie trasă din situaţii concrete, care se regăseşte în multe comune şi chiar oraşe din România, acolo unde informaţia ajunge mai greu. Un om nu poate lua o decizie corectă decât dacă are o baza informativă bine pusă la punct, or, dacă cetăţeanul dintr-o comună sau oraş nu îşi poate alcătui acest fond de informare, nu va putea lua decizia corectă sau nu va lua nici o decizie, întrucât nu se va putea considera un pilon de susţinere al societăţii din care face parte.

Ca oameni şi ca cetăţeni ai acestei ţări, fiecare dintre noi are nevoie de informaţie, şi mai ales dreptul de a fi informat corect.