Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declaraţie politică intitulată "De ce ne leagă autostrada Transilvania..."

Aleg, şi în această săptămână, să fac o pledoarie pentru necesitatea construirii autostrăzii Transilvania, lucrare care avansează cu viteza melcului, şi îmi exprim speranţa ca Ministerul Transporturilor să reacţioneze la apelurile tot mai insistente ce vin dinspre Ardeal, şi să nu mai amâne de la o săptămână la alta nişte procese foarte simple, care nu fac decât să ţină în loc un proiect de lungă durată şi de maximă importanţă.

Autostrada Transilvania a fost un proiect cu probleme, încă de la bun început. Lucrare demarată într-o campanie electorală în care PSD încerca să salveze pe ultima sută de metri ceea ce mai putea, autostrada Transilvania s-a transformat într-un vector de imagine al acestui partid în Ardeal, unde social-democraţii lui Adrian Năstase aveau o problemă de percepţie la nivelul electoratului. Inaugurat cu tam-tam, cu miniştrii de rigoare la tăiatul de panglică şi câteva utilaje pentru "poza de familie", proiectul a creat suspiciuni de la bun început. Au urmat apoi reacţiile oficialilor europeni vizavi de contractul semnat de Guvernul PSD şi compania americană Bechtel, iar aceste reacţii nu au rămas fără efect, întrucât organismele europene au refuzat în cele din urmă să ofere vreun tip de cofinanţare pentru proiectul care leagă Braşovul de Borş şi România de Vestul Europei.

Învăluită în ceaţa de mister a unui contract semnat în aşa fel încât să rămână secret, Alianţa D.A. şi-a asumat în programul de guvernare cu care a câştigat alegerile că va face tot posibilul ca românii să afle ce a semnat PSD în numele lor. Am aşteptat şi eu, ca şi dumneavoastră, ca Ministerul Transporturilor să facă lumină în această poveste, să vedem dacă guvernanţii PSD au făcut un deal corect cu americanii de la Bechtel, şi dacă nu, să aflăm vinovaţii.

De mai bine de un an de zile, situaţia construirii autostrăzii Braşov-Borş se află într-o variabilă a necunoscutului, lucrările fiind oprite fără prea multe explicaţii. În acest răstimp, luările de poziţie pe această temă au fost dintre cele mai convergente. Toată lumea este de acord că avem nevoie de autostrada Transilvania, s-au făcut adevărate manifestări de imagine, pardon ... forţă, vizavi de cât de mult susţin politicienii transilvăneni un proiect de asemenea însemnătate. S-a realizat o renegociere a contractului, despre care ministrul transporturilor susţine că ar fi fost profitabilă, fără a lua în calcul exproprierile care s-au scumpit şi costurile de conservare sau neconservare a ceea ce s-a făcut până acum.

De puţină vreme, s-a făcut publică o parte a contractului semnat de statul român, după insistenţele mai multor parlamentari ardeleni, printre care m-am aflat şi eu. În această perioadă de incertitudine afişată de ministrul transporturilor, am realizat mai multe luări de poziţie faţă de încetineala şi dezinteresul cu care ministerul de resort tratează problema autostrăzii Transilvania. Am încercat să îi fac pe colegii care depind mai mult de "locul în care se fixează ceasul", să înţeleagă că ardelenii îşi doresc o autostradă a lor şi sunt îndreptăţiţi să o aibă, atâta timp cât sunt cei mai serioşi şi cei mai importanţi contribuitori la bugetul statului. S-a văzut, în cele din urmă, că insistenţele noastre nu au rămas fără ecou.

De aici înainte, este important pentru noi, ca ardeleni, să ne luptăm pentru o punte de legătură care să spulbere mitul lentorii ardeleneşti. Iar o solidaritate care să transceandă graniţele doctrinare ar fi necesară în acest al doisprezecelea ceas. Pentru că, indiferent de motivul fiecăruia, dincolo de rivalitatea dintre sud şi vest, solidarizarea cu proiectul autostrăzii Transilvania este o datorie morală a noastră, ca factori de decizie ce putem schimba unele prejudecăţi dâmboviţene.