Parliamentary debates

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declaraţie politică "Drum bun, cale bătută..."

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă o dată s-a adeverit ce am spus noi, că ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu nu apăra interesele românilor şi ale României. El era aservit întru totul mentorului său «coadă de topor» Sörös. Acesta din urmă, împreună cu congresmanul american Tom Lantos, l-au impus în Guvernul de tristă amintire P.D.-P.N.L.-PC-UDMR. Încă de la început, agentura udmr-istă s-a impus în politica externă a acestui guvern. Nu a fost destul un bursier Sörös, adică Mihai Răzvan Ungureanu, ci au fost desemnaţi secretari de stat alte două unelte compromiţătoare ale democraţiei româneşti, Toni Niculescu şi Aurel Leuştean.

Cine este acest Anton Niculescu? Este o altă «coadă de topor», fost şef de cabinet al «mumieileniniste» Marko Bela şi iată-l pus mare secretar de stat la externe, care împreună cu alt bursier Sörös, Aurel Leuştean, au lucrat sistematic pentru destabilizarea şi defăimarea României peste hotare. Toţi împreună au hotărât, în colaborare cu premierul Tăriceanu, să vândă bunurile fundaţiei Gojdu Guvernului Ungariei, iar acesta, fără pic de ruşine, să le ofere contra cost unor evrei.

La întrunirea din octombrie 2005 de la Bucureşti, Guvernul Ungariei şi-a impus punctele de vedere în faţa unui Guvern al României pe post de vasal. Atunci s-a pecetluit soarta Fundaţiei Gojdu şi a bunurilor lăsate prin testament Bisericii Ortodoxe Române. Dacă aceste bunuri erau lăsate Bisericii Romano-Catolice, alta era soarta lor. Nu întâmplător premierul şi-a renegat credinţa, cununându-se la Budapesta în religia catolică.

Mihai Răzvan Ungureanu a contribuit din plin şi la politica de abandonare şi depopulare a Carpaţilor României. La aproape toate conferinţele şi întâlnirile euroregionale de montanologie, nu a trimis experţi, profesori, doctori sau academicieni români, ci l-a trimis pe un alt vânzător al sfintei Românii, «o coadă de topor» din Baia Mare, Peter Lenghel, membru al unui nu ştiu ce ONG. Acesta a reuşit să impună «Conferinţei din Carpaţi» o ţară fără munţi, cum e Ungaria. Din cauza lui, conducerea Conferinţei o exercită o altă ţară, şi nu România, ce deţine 60% din Carpaţi, cu peste 800 de comune locuite de ţărani care din munte îşi duc traiul zilnic.

Ce să mai vorbim de Tratatul cu Ucraina, ce trebuia amendat până în 5 noiembrie 2006, conform convenţiei comune! Tratat ce trebuia să rezolve problema românilor şi a averilor lor rămase în afara graniţelor ţării în urma Tratatului de la Viena, problema punctelor vamale, a canalului Bîstroe etc.

Abandonând interesul naţional şi pe români, iată-l vinovat şi de situaţia celor doi concetăţeni arestaţi în Irak. În acest ultim caz, ministrul Ungureanu şi-a dovedit din plin slugărnicia faţă de Băsescu, în detrimentul premierului. Salutăm demisia de onoare şi o aşteptăm şi pe cea a lui Elvis Claudiu Săftoiu, directorul SIE. Noului ministru de externe îi atragem atenţia asupra subalternilor, care sunt două vipere antiromâneşti ce trebuie extirpate urgent. Aşadar, domnule Ungureanu, drum bun...