Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

"Necesitatea legii lobby-ului"

clasa politică românească a ajuns într-un important punct de inflexiune. Chestiuni aparent stranii se petrec într-o încercare nereuşită, încă, a formatorilor de opinie, liderilor vizibili sau invizibili de a reforma clasa politică dâmboviţeană, şi nu numai. Escaladarea presiunii te duce către măsuri extreme, hilare şi ridicole (vezi Legea lustraţiei, condamnarea comunismului, reapariţia stafiei Securităţii.)

La 16 ani de la apariţia speranţei, într-o lume democratică, bazată pe principiile scrise în Carta europeană a drepturilor omului, încă bântuim ameţiţi pe culoarele viitorului nostru.

În urma introducerii unor principii europene de organizare şi funcţionare, clasa politică românească a reuşit un salt înainte. Obligatoriu, dar nu suficient! Există încă o mare nebuloasă cu privire la resursele financiare alocate partidelor politice, candidaţilor, la presiunea pe care politicul o face asupra economicului (şi nu viceversa, cum ar trebui). Tot felul de oligarhi născuţi peste noapte îşi fac apariţia în zona politicului, îşi realizează propriile interese prin interpuşi, având impresia că nu există capacitatea (din partea organelor statului) de a descoperi frauda efectuată. Viaţa publică din aceste luni este cutremurată zilnic de scandaluri referitoare la structuri complexe care au eludat legile pentru câştiguri imediate.

Atât societatea civilă cât şi clasa politică au încercat, de-a lungul timpului, să asigure o transparenţă normală a fondurilor alocate de afacerişti lumii politice şi totuşi, legislaţia românească, aşa cum recunosc chiar şi politicienii, lasă de dorit.

Cu respect, cu hotărâre şi cu diplomaţie este momentul să constituim un grup de lucru care să promoveze o lege a lobby-ului după principiile europene. Nu este posibil ca, în anul de graţie 2006, să avem încă firme desprinse din "misterele comuniste" şi care să-şi afle încă sediul în cadrul unor ministere. Mai nou, chiar şi firmele de consultanţă îşi găsesc un mic spaţiu în clădirile "ordonatorilor principali de credite", motivând necesitatea unei strânse colaborări cu beneficiarul.

Oamenii politici taie panglici, donează obiecte, fac campanii mediatice al căror cost se ascunde fie în amanetarea viitorului lor politic într-o funcţie sau demnitate publică, fie a partidului, sau chiar a filialei pe care-l conduc. Apoi, constatăm că anumite contracte "babane", anumite ordonanţe ale Guvernului sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, sunt cu dedicaţie specială. Transformarea acestor resurse cheltuite ca publicitate de anumite companii în acţiuni de lobby pentru interesele unor bresle profesionale este obligatorie şi urgent necesară. Ea va avea cel puţin trei avantaje:

1. apariţia unor structuri lucrative, reprezentative, ale patronatelor din anumite domenii, ce vor lupta pentru o legislaţie predictibilă şi stabilă;
2. stabilirea unor relaţii instituţionale între clasa politică şi cea economică;
3. apariţia acţiunilor de lobby ale politicienilor prin interesele unor bresle peste interesul unui grup politic.

Acest model va dezvolta capacitatea patronatului de a se lupta pentru interesele angajatorilor şi angajaţilor, susţinând deschis financiar campaniile unor partide politice sau politicieni care le apără interesele. Pe de altă parte, politicienii vor deveni mai profesionalizaţi dar, în acelaşi timp, vor scăpa de spectrul traficului de influenţă, învăţând că pot suna, dar cum, când şi în ce fel la o instituţie, autoritate guvernamentală. Probabil, în timp, vor dispărea sau se vor reduce astfel resursele financiare necontabilizate care circulă în zona politică românească.

Concluzionând, o astfel de acţiune nu poate să reuşească decât dacă motorul acţiunii este un om care creează un grup credibil de lucru. Întreaga clasă politică trebuie să se implice în realizarea acestui proiect, de succesul lui depinzând, în mare parte, evoluţia ulterioară a relaţiilor care se leagă între două din cele mai importante clase ale societăţii româneşti, cea politică şi cea economică.