Parliamentary debates

Domnul Viorel Oancea:

"Ion Iliescu şi Legea frustrării"

Senatorul Ion Iliescu s-a lansat, nu de mult, într-o serie de critici dure la adresa Legii lustraţiei. Domnul Iliescu, folosind o limbă de lemn cu care ne-a obişnuit de 16 ani încoace, a calificat Legea lustraţiei ca fiind una antidemocratică, anticonstituţională, antieuropeană, anti-orice.

Cu o mândrie proletară, fostul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a comparat într-un mod aberant Legea lustraţiei cu legile staliniste din anii '40, când membrii fostelor partide burghezo-moşiereşti nu numai că au fost îndepărtaţi din viaţa publică, dar mulţi au fost executaţi.

Pentru domnul Ion Iliescu, Legea lustraţiei nu este decât un stalinism întors pe dos. Nu cred că are rost să-i mai explicăm senatorului Iliescu faptul că Stalin făcea lustraţie cu puşca şi nu cu stiloul.

De asemenea, nu cred că mai are nici un rost să-i explicăm care este diferenţa dintre o lege democratică, adoptată în majoritatea statelor ce au aparţinut polului sovietic, şi o lege prin care erau exterminaţi duşmanii lui Stalin. Oricum, domnul Ion Iliescu nu ar înţelege şi nici nu ar dori să înţeleagă, tocmai pentru că prin Legea lustraţiei scaunul în care s-a aşezat atât de confortabil îi este pus în pericol.

După ce a condus România timp de 16 ani şi a văzut cum înfloresc, sub aripa-i protectoare, cei mai mari corupţi ai ţării, domnia sa nu se poate obişnui cu gândul că e timpul să plece.

Ceea ce oprimaţii regimului comunist au aşteptat de zeci de ani să se împlinească, pentru Ion Iliescu este, de fapt, o ruşine naţională. Cred însă că o ruşine este faptul că Legea lustraţiei nu s-a adoptat imediat după Revoluţie, aşa cum am încercat noi, cei din Societatea Timişoara, să realizăm. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, foştii nomenclaturişti nu ar mai fi fost şi astăzi la putere.

Ion Iliescu îşi continuă cu nonşalanţă expunerea lamentabilă, povestindu-ne cât a avut de suferit în perioada comunistă când a fost trimis la reeducare şi a fost lustrat de atâtea ori. Declaraţia senatorului PSD-ist este cel puţin ilară, având în vedere faptul că a ocupat funcţii deosebit de importante în regimul comunist, precum cea de secretar în Comitetul Central al PCR.

În încheiere, Ion Iliescu subliniază faptul că încă o lustrare nici nu-l mai afectează. Atunci nu înţelegem de ce atâta înverşunare împotriva legii. Această disperare cu care unii luptă împotriva lustraţiei nu face decât să ne întărească ideea că legea nu este tardivă, ci actuală şi necesară pentru o reformă morală reală.