Parliamentary debates

Domnul Ioan Ţundrea:

"Nonapel către intelectualii încremeniţi în propriul proiect"

Wikipedia ne spune că "Un intelectual este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific, a cărei îndeletnicire comportă în mod esenţial o activitate spirituală (spre deosebire de îndeletnicirile manuale) în domeniul literaturii, artei sau ştiinţei şi care cercetează, analizează şi critică fenomenele sociale şi politice, semnificaţia şi efectele ideilor unei perioade istorice, sau fenomene ale naturii/structuri abstracte, ajungând la concluzii care pot influenţa evoluţia şi dezvoltarea acestora. Poate cel mai important atribut al unui intelectual este o gândire conformă cu logica şi ştiinţa, astfel fiind mai puţin tentat să cadă în ignoranţă, demagogie sau bigotism. Un intelectual este de obicei (afară de artişti) un om în căutarea adevărului, care nu poate fi decât ştiinţific, fiind la rândul lui un om de ştiinţă. Poziţia independentă a unui intelectual este bazată pe principii elaborate exclusiv pe cale raţională şi conduce în mod necesar spre nonconformism, având curajul, spre deosebire de ceilalţi, să adopte o atitudine critică, să-şi pună întrebări, să demascheze "adevăruri" larg acceptate, care se dovedesc a fi doar dogme. Totalitatea intelectualilor dintr-o comunitate socială (localitate, ţară sau comunitate de naţiuni) formează intelectualitatea acelei comunităţi, caracterizată prin diversitate. Cuvântul "intelectual", folosit ca substantiv, referitor la "muncitorul cu mintea" care îşi asumă şi o responsabilitate politică, a fost utilizat se pare pentru prima dată de Georges Clemenceau, referindu-se la "intelectuali" ca Marcel Proust sau Anatole France, care s-au unit cu ...mile Zola în apărarea lui Dreyfus."

Această definiţie extrem de cuprinzătoare relevă, dacă mai era cazul, că această ţară are nu doar 50 de intelectuali, de altfel respectabili, ci sute de mii de specialişti care corespund deplin acestei încadrări.

Nedrept este faptul că de 17 ani aceste sute de mii de intelectuali români au rămas anonimi, inducându-ni-se ideea că aceste câteva personalităţi se substituie mentalităţii tuturor, realitate care este absolut falsă.

Am citit cu nesaţ în toţi aceşti ani publicaţiile Dilemei, 22, Idei în dialog şi a celor mai multe din scrierile apărute la Humanitas fiind un admirator al modelelor culturale autentice pe care le-am venerat, amintind aici doar pe Alexandru Paleologu, Amedeo Lăzărescu, Neagu Djuvara, Octavian Paler, Aurel Stroe, Mircea Ciobanu, Petre Ţuţea sau Bălăceanu Stolnici.

Fiind conservator, evident pleiada de modele intelectuale pe care le venerez cuprinde personalităţile care ne-au scris istoria P.P. Carp, Tache Ionescu, fraţii Rosseti, Lascăr Catargiu şi mulţi alţii.

Evident că şi continuatorii conservatorilor au intelectuali de marcă amintind aici doar pe profesorul Irinel Popescu, avocatul Sergiu Andon sau profesorul Dan Voiculescu, autor a peste 20 de cărţi despre economie.

Caracteristic tuturor acestor intelectuali este faptul că personalitatea lor a evadat din încremenirea propriului proiect, dovedind că aceasta este soluţia pentru ca generaţiile şi timpul viitor să nu te zidească în uitare şi cel mai important aspect constă în faptul că nu ne-au impus această titulatură.

Suprasaturaţia de apeluri ale intelectualilor care impun o astfel de apreciere, debutează la începutul anilor 90 cu Apelul către lichele şi se finalizează în aceste zile cu apelativul de lichelism, termen cu care preşedintele îi gratulează pe reprezentanţii Parlamentului.

În consecinţă, intelectualilor anonimi care nu ne-au impus în toţi aceşti ani dreptul de a le fi recunoscute meritele şi care nu s-au înregimentat mental unor meschine cauze politice, noi, conservatorii, le mulţumim.