Parliamentary debates

Domnul Constantin Niţă:

Închidem şedinţa acum şi trecem la şedinţa consacrată răspunsurilor orale la interpelări.

Pentru domnul Adrian Moisoiu, dacă domnul secretar de stat Iulian Iancu a venit aici? Este cineva din partea Ministerului Industriei? Nu este.

Da, vă rog, domnule deputat, procedură la interpelări, nu am auzit până acum, dar ...

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să-mi exprim o nemulţumire. Am adresat o interpelare domnului prim-ministru, în urmă cu peste o lună de zile. A fost înregistrată cu nr.1421 B. din 6 aprilie 2004. Nemulţumirea mea are două aspecte. 1. Nici până acum nu am primit răspunsul. 2. Este posibil ca în perioada următoare să primesc doar un răspuns în scris, deşi eu am cerut ca răspunsul să fie atât în scris cât şi oral, astfel încât să pot da o replică.

Vă rog, domnule preşedinte, să interveniţi pentru respectarea regulamentului. Eu zic că respectarea regulamentului e problemă de procedură. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Am luat act de...

Vă rog, domnule Moisoiu, dar nu are cine să vă răspundă, îmi pare rău. De aceea, regret, dar din păcate, mai aşteptăm poate că vine domnul Iancu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Bine, aştept, domnule preşedinte, dar până atunci şi eu vreau să exprim un protest în sensul că la data de 8 martie am făcut o interpelare către domnul ministru Popescu - ministrul economiei şi comerţului, la data de 5 aprilie domnului ministru Athanasiu - ministrul educaţiei şi cercetării, solicitând răspunsuri de fiecare dată şi în scris şi oral. Dânşii s-au eschivat, mi-au dat numai răspunsuri în scris, nu sunt mulţumit de răspunsurile primite, doresc să poftească dânşii la microfon şi să dea răspunsurile aşa cum am solicitat.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Rugăm pe cei care se ocupă de acest lucru să ia act de cererea dumneavoastră.

Pentru domnul Ioan Miclea, domnul Traian Panait, secretar de stat în Ministerul Transporturilor. Este aici, da?

Vă rog, domnule Panait.

Domnul Traian Panait (secretar de stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la interpelarea dumneavoastră adresată domnului ministru Miron Tudor Mitrea şi înregistrată la Camera Deputaţilor, domnule deputat Ioan Miclea, vă comunicăm următoarele. În conformitate cu prevederile Legii nr.38 din 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, taximetriştii independenţi vor primi licenţa taxi eliberată de Autoritatea Rutieră Română în condiţiile prezentării certificatului valabil de atestare a pregătirii profesionale, eliberat de agenţiile autorităţii rutiere române, a actelor ce dovedesc proprietatea asupra autovehiculului utilizat, precum şi a cazierului judiciar.

În sensul legii, prin taximetrist independent se înţelege "persoana fizică autorizată, conform legii, care desfăşoară transportul de persoane sau bunuri în regim de taxi, cu un singur autovehicul, aflat în proprietatea sa".

Urmare a prevederilor art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, "licenţa taxi se eliberează taximetriştilor independenţi, persoane fizice autorizate să execute o activitate economică în conformitate cu prevederile Legii nr.507/ 2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice".

Faţă de cele prezentate anterior, considerăm că normele metodologice nu contravin Legii nr.38/2003. Pentru rezolvarea favorabilă a solicitării taximetriştilor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, împreună cu Ministerul Administraţiei Publice vor studia în cel mai scurt timp posibilităţile de modificare a legislaţiei în sensul de a permite unei asociaţii familiale să desfăşoare activitatea de taximetrie cu un singur autovehicul, caz în care acesta va obţine o singură licenţă taxi şi o singură licenţă de execuţie pentru vehicul, şi la două persoane fizice autorizate, soţ şi soţie, pot să desfăşoare activitate de taximetrie cu un singur autovehicul, caz în care acestea vor obţine două licenţe taxi şi două licenţe de execuţie pentru vehicul.

Menţionăm că cel de-al doilea caz implică montarea pe vehicul a două aparate de taxat distincte.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat, dacă aveţi observaţie la cele spuse?

Domnul Ioan Miclea:

Ţin să mulţumesc domnului ministru pentru că s-a aplecat la această problemă, trebuie studiată problema contorului, nu văd necesară montarea pe autoturism a două contoare, poate există o altă soluţie tehnică, ca să se poată face contorizarea separată pe ture. Oricum, răspunsul Ministerul Transporturilor corespunde cu nevoile oamenilor care se încadrează în această situaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Pentru domnul deputat Mircea Costache, Grupul parlamentar al PRM, răspunde domnul Florin Sandu, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul Florin Sandu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La interpelarea nr.1443 din 26 aprilie 2004 privind semnalarea familiei Voica Dumitru şi Voica Steluţa din Buzău, nemulţumită de modul de soluţionare a unei petiţii adresate Inspectoratului de Poliţie a judeţului Buzău prin care au solicitat cercetarea lui Miron Fănel Costin, administratorul Societăţii Comerciale NIVA - COM. SRL pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţie, vă informăm următoarele.

La 17 februarie, s-a prezentat în audienţă la conducerea Inspectoratului de Poliţie a judeţului Buzău numita Voica Steluţa din Buzău, cartier micro 14, bloc 4, apart.11 care a reclamat faptul că a fost înşelată de către administratorul S.C. Niva Com.SRL Buzău şi a fost deposedată de apartamentul proprietate personală.

Urmare a verificării sesizării s-a stabilit că soţii Voica, la 29 ianuarie 2000, prin contractul de amanet nr.336 au împrumutat de la S.C. Niva com.SRL Buzău suma de 30 de milioane de lei, urmând să restituie în termen de 30 de zile suma totală de 37 de milioane de lei. Cei doi au gajat împrumutul cu apartamentul proprietate personală.

La 25 aprilie 2000, Voica Steluţa a legalizat la biroul notarial individual Vergu Ştefan din Buzău str. Sava Gotul nr.10 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietate personală către Miron Fănel Constantin, din conţinutul actului rezultând că a primit de la acesta suma integrală de 60 de milioane de lei, urmând ca la 25 iunie 2000 să încheie contract de vânzare-cumpărare. Încheiat în aceste condiţii, contractul este unul de tip sinalagmatic perfect, exprimând voinţa liberă a părţilor, şi are putere de lege, conform principiului pacta sunt servanta.

Întrucât la data scadentă nu a încheiat contract de vânzare- cumpărare, administratorul S.C. Niva com. SRL Buzău a acţionat-o în instanţă, iar prin sentinţa civilă 5769 din 14 iunie 2002, a Judecătoriei Buzău, s-a constatat că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare dintre cei doi, intervenită la 25 aprilie 2000, are valoare de contract de vânzare-cumpărare şi că Miron Fănel Costin este proprietarul apartamentului respectiv.

La cererea cumpărătorului, prin sentinţa civilă nr. 9251 din 7 octombrie 2002, judecătoria Buzău a dispus evacuarea numitei Voica Steluţa din apartament, iar la 19 aprilie 2004, în prezenţa executorului judecătoresc Popescu Adrian Gabriel a fost adusă la îndeplinire respectiva hotârâre, în sensul că Miron Fănel Costin a fost pus în drept, întocmindu-se cu această ocazie procesul-verbal.

În timpul verificărilor reprezentantul S.C.Niva com.SRL Buzău a pus la dispoziţia poliţistului însărcinat cu verificarea reclamaţiei contractul de amanet nr.5158 din 13 februarie 2001 din care rezultă că doamna Voica Steluţa a mai contractat un alt împrumut, în valoare de 250 milioane de lei, urmând să restituie în termen de 30 de zile suma totală de 275 de milioane de lei, reprezentând suma împrumutată plus comisionul. Şi de această dată, petenta a angajat împrumutul cu apartamentul deţinut la adresa de domiciliu.

Întrucât Voica Steluţa nu şi-a achitat obligaţiile contractuale asumate în mod liber, a fost din nou acţionată în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr.202 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Buzău a fost obligată să plătească la Societatea Comercială Niva com. SRL Buzău suma de 275 milioane de lei.

Familia Voica s-a adresat domnului deputat Mircea Costache, contestând legalitatea contractului de vânzare-cumpărare şi a hotărârilor judecătoreşti. Verificarea legalităţii şi temeiniciei acestor acte nu este de competenţa poliţiei şi nici a Parlamentului României, iar conform art.162 din Regulamentul Camerei Deputaţilor nu poate face obiectul unei interpelări.

Precizăm că Ministerul Administraţiei şi Internelor, în general, şi Poliţia Română în special nu are dreptul constituţional să verifice legalitatea hotărârilor judecătoreşti sau plângerile formulate de cetăţeni împotriva acestor hotărâri, pentru că se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Petenta putea contesta legalitatea actelor cu ocazia proceselor în instanţă la care a fost citată legal, dar nu a formulat întâmpinări şi nici nu s-a prezentat, aşa cum rezultă din conţinutul sentinţelor civile menţionate mai sus.

Prin urmare, afirmaţii din interpelare, că poliţia a verificat în mod parţial şi superficial sesizări de acest fel şi că punem oamenii pe drumuri, nu au nici un temei legal.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Costache, vă rog, dacă aveţi un scurt comentariu?

Domnul Mircea Costache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Special nu am intervenit pentru a-mi prezenta obiectul interpelării, să las timp suficient domnului ministru secretar de stat pentru răspuns şi, de asemenea, să-mi rezerv şi eu timp pentru a-mi spune părerea despre răspunsul primit.

Chiar dacă la o primă vedere, verificarea documentelor arată că familia în cauză, Voica Dumitru şi Voica Steluţa au greşit semnând convenţii înrobitoare care i-au adus în situaţia de a fi evacuaţi din apartament şi de a fi traşi la răspundere pentru a mai plăti încă o sumă de 275 de milioane de lei, chiar dacă aceste verificări ar arăta că totul s-a desfăşurat legal, din punct de vedere pur şi simplu uman şi cetăţenesc, ne dăm seama că ceva nu e în regulă, nu am nimic împotriva, ştiu eu, funcţionării caselor de amanet sau a altor societăţi comerciale de acest tip, dar a ajunge de la un împrumut de 5 milioane de lei, dator cu apartamentul plus 275 de milioane de lei, înseamnă că ceva, undeva nu este în regulă. Şi, dacă toţi ne delimităm că am separat puterile şi putem să le separăm cât vrem noi, dacă se petrec asemenea anomalii, înseamnă că nu ne-am făcut pe deplin datoria nici unii, e vorba de oameni, e vorba de familii, e vorba de oameni care, ajunşi la strâmtoare financiară, apelează la fel de fel de subterfugii, mai mult sau mai puţin avizaţi în legătură cu ceva urma.

Au ajuns oamenii să împrumute suma de 5 milioane, pentru care, realmente, au fost deposedaţi de apartament. Mi se pare că din punct de vedere legislativ cineva trebuie să facă ceva. Din punct de vedere al instituţiilor fundamentale ale statului, pentru că un cetăţean care apelează la instanţă şi nu i se face dreptate, care apelează la organul de poliţie şi de la o primă răsfoire a documentelor se constată că au greşit semnând, nu ne putem considera absolviţi întru totul de faptul că se întâmplă în societatea noastră asemenea anomalii. Repet, dintr-un împrumut de 5 milioane iniţial, s-a ajuns la pierderea apartamentului şi la o datorie de 275 de milioane de lei. Eu am încercat să readuc în atenţia Ministerului de Interne şi a Ministerului Justiţiei un astfel de caz care nu cred că este singular, pentru a ajunge cu toţii la concluzia că trebuie să facem ceva şi din punct de vedere legislativ şi din punct de vedere executiv ca cetăţenii acestei ţări să fie totuşi protejaţi; dintr-o simplă necunoaştere sau dintr-o simplă strâmtorare de moment să ajungă în situaţii cu totul şi cu totul dramatice, cu copiii pe drumuri, fără apartament, fără locuinţă şi datori cu bani pe care n-or să-i aibă niciodată.

ca reprezentant ales al cetăţenilor din municipiul şi judeţul Buzău nu mă puteam delimita şi să mă mulţumesc cu răspunsul pe care mi-l dă în final domnul ministru care, până la un loc, a mers din punct de vedere tehnic şi rezonabil în tonul condescendent pe care eu îl apreciez. Dar, ca să mi se spună că nu aveam calitatea să mă implic, să ascult şi să fac demersurile care îmi stau în putinţă pentru asemenea cazuri, nu cred că este fair play. Şi nici mulţumitor şi, nici domnia sa nu cred că trebuie să doarmă liniştit din acest punct de vedere. Eu pentru partea serioasă a răspunsului îi mulţumesc, pentru cea care îmi taie aşa elanul de a mai asculta păsurile cetăţenilor, de această parte a răspunsului mă delimitez şi mă consider obstrucţionat în raporturile cu cetăţenii.

Eu sper ca din acest semnal tras toate instituţiile statului, inclusiv Parlamentul, să găsească modalitatea de a proteja cetăţenii, în măsura posibilităţilor, chiar când aceştia, în necunoştinţă de cauză sau forţaţi de împrejurări, greşesc semnând contracte, convenţii care să-i aducă apoi în situaţii dramatice. Aştept un răspuns şi de la Ministerul Justiţiei pe aceeaşi temă.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule ministru, mai doriţi să faceţi vreo precizare la cele ce s-au spus? Nu.

Domnule deputat Costache, v-aş ruga dacă doriţi să dezvoltaţi interpelarea privitoare la Ministerul Justiţiei, referitor la memoriul familiei Voica din Buzău.

Domnul Mircea Costache:

Domnule preşedinte, este vorba de acelaşi caz, care, aşa cum afirma şi domnul ministru secretar de stat de la Ministerul de Interne, a ajuns în această situaţie, a adus familia respectivă, respectiv Voica Dumitru şi Voica Steluţa, în această situaţia disperată şi prin manevre ale instanţei. Acolo sunt hotărâri judecătoreşti, unele după altele, care demonstrează că părţile n-au fost citate legal, că nu li s-a oferit dreptul la apărare şi că în judecata în sine nu a luat în discuţie şi nu a reţinut instanţa, aşa cum ar fi fost normal, folosindu-se de rolul activ al instanţei, toate datele pentru a da o judecată mai dreaptă în acest caz. Aştept răspunsul doamnei ministru de la Justiţie, după care o să-mi spun punctul de vedere în legătură cu răspunsul primit.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna secretar de stat Rodica Constantinovici.

Doamna Rodica Constantinovici (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat, la interpelarea formulată de dumneavoastră, înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.1444 din 2004, care vizează acelaşi subiect, vă comunicăm următoarele. Aspectele prezentate în interpelare se referă la o cauză care s-a aflat pe rolul instanţelor de judecată şi care a fost soluţionată definitiv şi irevocabil.

Conform prevederilor art.123 din Constituţia României, în calitatea sa de instituţie a administraţiei publice centrale, Ministerul Justiţiei nu se poate pronunţa asupra problemelor de drept sau cu privire la situaţia de fapt din cauzele deduse judecăţii. Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanţelor, iar potrivit dispoziţiilor din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, în nici o împrejurare, verificările efectuate de ministrul justiţiei nu pot conduce la imixtiuni în desfăşurarea proceselor în curs de judecată şi nici nu pot repune în discuţie ceea ce a fost deja judecat sau să dispună punerea în executare a hotărârilor definitive şi irevocabile. Controlul egalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti se poate face doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare şi extraordinare, exercitate în termenul şi pentru motivele prevăzute de lege. Aşa cum, de altfel, precizaţi şi domnia-voastră în interpelare casele de amanet funcţionează în baza unor prevederi legale privind activităţi comerciale către persoane fizice, iar condiţiile impuse de acestea se prezumă că sunt cunoscute de către cei care apelează la astfel de servicii.

Din memoriul anexat, rezultă că şi partea şi-a asumat un risc la momentul scadenţei împrumutului, neavând banii necesari pentru a-l achita. Ulterior, aceasta s-a prezentat la un notar, unde a încheiat un alt act, intitulat promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, de unde rezultă că a avut în vedere eventualele consecinţe ce ar fi putut decurge din nerespectarea clauzelor contractuale.

Din considerentele sentinţei civile nr.202 din 24 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Buzău - secţia comercială în dosarul 206/2003, rezultă că debitoarea Voica Steluţa a beneficiat de un împrumut de 250 de milioane lei, în baza contractului de amanet nr.51-58 din 13.02.2001, care urma să fie restituit în termen de 30 de zile, cu un comision de 10% pe zi, având de restituit în total suma de 275 de milioane de lei. Contractul a fost semnat de debitoare, care a luat cunoştinţă de prevederile lui şi de termenul la care era obligată să-şi achite datoria. Această materie a contractului de amanet este reglementată în codul civil şi în codul comercial, precum şi în dispoziţiile legii nr.507 din 2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.

Din analiza actelor anexate, rezultă că nu au fost încălcate prevederile legale în această materie. Diversele situaţii regretabile apărute în practică în legătură cu aplicarea cestor dispoziţii sunt determinate în parte şi de conduita părţilor şi ne propunem să le avem în vedere pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ actual.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat, dacă sunt observaţii?

Domnul Mircea Costache:

Da. Aşa cum spuneam, din verificare se constată că toate demersurile în justiţie ar fi fost în regulă, dar familia în cauză contestă semnătura, considerând-o falsă, aplicată pe cel de-al doilea contract, în valoare de 250 de milioane, cu o returnare de 275 de milioane. Se pare că atât apărătorii titularului casei de amanet, cât şi instanţa, au favorizat una din părţi în modul de a judeca. Eu ştiu că oamenii cu bani puţini, şi strâmtoraţi şi cu o poziţie socială precară nu prea au întâietate şi mă întreb dacă cumva se întâmplă ca o instanţă să dea o judecată în astfel de situaţii foarte dramatice, o sentinţă eronată cine răspunde, pentru că la căile de atac la care ne îndrumă doamna ministru înseamnă să ne întoarcem tot la instanţe, să ne întoarcem tot acolo. pentru orice lucru din lumea asta, un muncitor, dacă rebutează o piesă, răspunde, pentru orice lucru, cineva trebuie să răspundă. pentru o judecată eronată, care aduce oamenii în stare disperată, cine răspunde? Care este cadrul legal în acest sens?, mă întreb eu.

Nu cred că este cazul să ne delimităm atât de uşor şi să ne spălăm pe mâini, cum se spune româneşte, de astfel de situaţii, pentru că aceştia sunt cetăţeni ai acestei ţări care găsesc şi ei o uşă deschisă la instanţă, unde nu li se face dreptate sau unde se judecă parţial şi uneori eronat, pentru că nu este singura situaţie, de departe, de astfel de sentinţe acordate în cauze extrem de complicate. De asemenea, cetăţenii, în momentul în care la poliţie, justiţie, la alte organisme, la alte instituţii nu au găsit audienţa necesară se adresează, bineînţeles, unui om pe care ei îl creditează cu o formulă de sprijin, care îi este la îndemână în cadrul legal, unui reprezentant ales din judeţul respectiv.

În măsura în care doamna ministru a prezentat un răspuns până la un loc oficial, rece şi tehnic, în partea finală, totuşi lasă să se întrevadă că este posibil să se strecoare erori şi că într-adevăr avem cu toţii o responsabilitate în a găsi căile ca pe viitor astfel de situaţii să nu se mai petreacă în societatea românească. Eu îi mulţumesc pentru răspuns.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Domnul Adrian Moisoiu, dacă pentru Ministerul Economiei şi Comerţului doriţi să vă dezvoltaţi interpelarea?

Domnul Adrian Moisoiu:

Dacă a venit de la minister.

Domnul Constantin Niţă:

V-aş ruga să respectaţi regulamentul. Aveţi 3 minute pentru dezvoltarea interpelării.

Domnul Adrian Moisoiu:

Deci domnul Laszlo Mihai din Tg.Mureş mi s-a adresat mie în sensul că s-a plâns că hotărârea de guvern nr.1041 din 28 februarie prin care pensionarii foşti salariaţi ai sectorului energiei electrice beneficiază de acordarea unei cote gratuite de 1200 de kw pe an nu este respectată. în consecinţă, având în vedere că această hotărâre nu este abrogată, am solicitat ca Ministerul Economiei şi Comerţului să dea un răspuns. M-am încadrat în 3 minute?

Domnul Constantin Niţă:

Da. Domnul secretar de stat Iulian Iancu, vă rog să răspundeţi la interpelarea domnului deputat.

Domnul Iulian Iancu (secretar de stat, Ministerul Economiei şi Comerţului):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule deputat, aş vrea mai întâi să vă mulţumesc pentru întrebare, pentru că aş profita de acest prilej să dăm o explicaţie completă pentru a lămuri cu acest prilej şi pe acei pensionari care, probabil, nu au reuşit să intre în posesia tuturor informaţiilor, şi aş vrea să împart răspunsul meu în două părţi: respectiv, un scurt istoric al modului în care au fost dobândite aceste facilităţi şi stadiul la zi al modului de aplicare a hotărârii de guvern la care făceaţi referire.

În consecinţă, începând cu anul 1990, la solicitarea sindicatelor din sectorul energetic s-a promovat baza legală pentru acordarea unei cote gratuite de energie electrică salariaţilor şi pensionarilor din sectorul energetic. Astfel, a fost iniţiată Hotărârea de Guvern nr.279 din 1990 care a acordat unele facilităţi la consumul casnic de energie electrică salariaţilor şi pensionarilor proveniţi din unităţi aparţinând fostului minister al energiei electrice. Având în vedere că actul sus-menţionat nu a fost publicat în Monitorul Oficial, fiind astfel lovit de nulitate, acordarea facilităţilor a fost prevăzute în contractele colective de muncă ale RENEL şi ulterior CONEL. Prin Hotărârea de Guvern nr. 627 din 2000, CONEL s-a reorganizat în 4 unităţi independente, respectiv Termoelectrica, Hidroelectrica, Electrica, Transelectrica, cu bugete de venituri şi cheltuieli proprii, care şi-au desfăşurat activitatea pe principii strict comerciale.

În data de 15.08.2001 a fost semnată de către Termoelectrica, Hidroelectrica, Electrica şi Transelectrica o notă comună în vederea acordării acestui drept deja dobândit, respectiv a unei cote gratuite de energie electrică de până la 1600 kw/h, începând cu luna august 2001, pensionarilor proveniţi din unităţile desprinse din fostul Minister al Energiei Electrice, inclusiv RENEL, CONEL şi unităţile subordonate acestora. Pentru acordarea acestei facilităţi, pensionarii trebuiau să fi avut o vechime de minim 15 ani în acest sector.

De asemenea, de acest drept putea beneficia şi soţia sau soţul titularului de drept decedat, dacă acesta a lucrat minim 20 de ani într-una din aceste unităţi şi nu s-a recăsătorit. Având în vedere cele de mai sus, Ministerul Economiei şi Comerţului a venit în sprijinul pensionarilor elaborând şi promovând Hotărârea de Guvern nr. 1041 din 2003 privind unele măsuri de reglementare a facilităţilor acordate pensionarilor din sectorul energiei electrice. Totodată, pentru o mai uşoară aplicare a acestui act normativ şi pentru a nu fi private de aceste facilităţi anumite categorii de persoane pensionate din unităţi ce au aparţinut fostului minister al energiei electrice, s-a elaborat o nouă Hotărâre de Guvern, nr. 1461 din 2003, cea la care faceţi referire.

Având în vedere că prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1041 se referă în mod expres la reglementări privind acordarea facilităţilor pensionarilor din sectorul energiei electrice, vă informăm că: prima etapă de verificare a dosarelor s-a finalizat în data de 1.IV.2004, ocazie cu care s-a convenit şi repartizarea pe societăţi a numărului beneficiarilor de această cotă gratuită de energie electrică. În urma analizei făcute, dosarele depuse până la 31.I.2004 au fost împărţite în trei categorii, după cum urmează: 1. lista beneficiarilor de cotă gratuită de energie electrică, listă ce cuprinde solicitările celor care îndeplinesc toate condiţiile din Hotărârea de Guvern nr.1041 şi care cuprind toate documentele care să ateste aceasta; 2. lista potenţialilor beneficiari de cotă gratuită de energie electrică, listă ce cuprinde potenţialii beneficiari în sensul că solicitanţii pot beneficia de cotă dacă îşi completează dosarul cu anumite documente, exemplu, carte de muncă incompletă, etc.; 3. lista persoanelor care nu beneficiază de cotă gratuită de energie electrică întrucât nu îndeplinesc condiţiile din Hotărârea de Guvern nr.1041 din 2003. Exemple: o vechime de minimum 15 ani, nu sunt pensionate dintr-o unitate a sistemului energetic, sunt pensionate după 30.IX.2000 etc.

Listele nominale au fost trimise în prima săptămână a lunii aprilie 2004 la filialele, respectiv sucursalele de distribuţie aparţinând "Electrica" în vederea: 1. identificării persoanelor de pe lista 1, respectiv persoanele care îndeplinesc toate condiţiile şi au avut actele care să dovedească aceasta şi emiterea facturilor cu cotă de energie electrică inclusă. 2. identificării persoanelor de pe lista nr.2 şi anunţarea acestora în vederea completării dosarului; şi 3. anunţării persoanelor ce nu beneficiază de această cotă având în vedere că nu îndeplinesc condiţiile din hotărârea de Guvern.

Precizăm că această facilitate se acordă începând cu 1.I.2004 pentru cei ce au depus dosarul complet, în termen, conform Notei nr.160.535 din 11.II.2004, aprobată de domnul ministru de stat, domnul Dan Ioan Popescu, ceilalţi potenţiali beneficiari, lista 2, urmând să beneficieze de cota gratuită de energie electrică începând cu luna următoare a completării dosarului. În cursul lunii mai urmează să se încheie contractele între societăţile de distribuţie şi furnizare aparţinând "Electrica" şi societăţile plătitoare prevăzute în Hotărârea de Guvern nr.1041.

"Electrica" îşi va recupera contravaloarea energiei electrice consumate de beneficiar de la aceştia.

Acţiunea privind Hotărârea de Guvern nr.1041 din 2003 continuă deoarece la centrele de relaţii cu clienţii ale "Electrica" au continuat să se depună dosare şi după 31.I.2004. Aceste dosare se vor analiza în luna iunie conform notei sus-menţionate privind aprobarea metodologiei de acordare a cotei gratuite de energie electrică pensionarilor proveniţi din sectorul energiei electrice.

Sper că prezentând astfel răspunsul pe cele două părţi, cu scurta introducere privind modalitatea în care a obţinut acest drept şi faptul că astăzi, în timp ce vorbim, se aplică, se acordă acest drept deja, să fie un răspuns complet care să vă mulţumească.

Mulţumesc şi eu.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Vă mulţumesc.

Poftiţi, domnule deputat, dacă aveţi observaţii la răspunsul dat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule secretar de stat, pentru răspunsul dat. Numai o să-mi permiteţi să citez din adresa "Electrica Transilvania Sud", Sucursala Târgu-Mureş, de la data de 24 septembrie 2003, domnule secretar de stat: "Domnului Laszlo Mihai, din evidenţele noastre rezultă că în baza reglementărilor din perioadele anterioare, aţi beneficiat de o cotă gratuită de energie electrică." Deci se încadrează în istoric, aşa cum spuneaţi dumneavoastră. "Considerăm că puteţi beneficia în continuare de această facilitate - deci, să beneficieze omul în continuare, respectiv de o cotă gratuită de energie electrică de 1200 kw/oră pe an. Pentru a beneficia de această cotă, vă rugăm să vă prezentaţi până la data de 15 octombrie 2003 la sediul nostru cu actele doveditoare pentru..." şi aşa mai departe.

Ce vreau eu să spun: operativitatea în cazul dumneavoastră lasă de dorit, pentru că dacă la 24 septembrie i s-a spus că va primi, omul a fost de n ori, altfel nu ajungea la un birou parlamentar ca să-şi apere sau să-şi ceară un drept, ca pe urmă să vin eu încoace şi să vă solicit dumneavoastră acest lucru.

Sper să fie în prima tranşă şi, aşa cum spuneţi dumneavoastră în clipa de faţă, de la 1 aprilie ar fi intrat în aceasta, dar dânsul a fost la mine undeva în jurul datei de 15 aprilie, ultima oară. Rămâne de văzut.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Tot pentru domnul Adrian Moisoiu, răspunde domnul Florin Sandu, secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Domnule deputat, dacă doriţi să vă dezvoltaţi interpelarea. Pe scurt, trei minute.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea de fapt avea două aspecte: un aspect în legătură cu doamna Munteanu Alexandrina din Sighişoara care a solicitat o extindere a locuinţei sale, nu ştiu la aceasta a venit pregătit domnul secretar de stat sau la cea de-a doua. Şi la cea de-a doua. Bun! Şi care a considerat că este ilegală Hotărârea nr.8 din 2004 a Consiliului local Sighişoara privind vânzarea prin licitaţie directă a acestui spaţiu pe care dânsa îl solicită, în condiţiile în care însuşi prefectul judeţului Mureş a dispus ca spaţiul respectiv să se vândă şi hotărârea respectivă să fie completată că se vinde prin licitaţie.

Problema pe care doamna Munteanu Alexandrina o prezintă este următoarea: adică o locuinţă unde dânsa cere extindere şi care este solicitată în acelaşi timp şi de Parohia reformată din Sighişoara, care este şi rău platnic, pentru că timp de 11 luni nu şi-a plătit spezele, deci întreţinerea şi celelalte cheltuieli pe care ar fi fost datoare să le plătească, primeşte această facilitate de a cumpăra direct, prin cumpărare directă acest spaţiu, mai ales în condiţiile în care, subliniez o idee, şi nu ştiu dacă cu asta a fost informat domnul secretar de stat, şi anume că parohia nu locuieşte acolo şi după 1990 au înstrăinat, au vândut spaţii în acest imobil. Şi, bineînţeles, doamna spune că în acest caz apreciază că de fapt este un troc politic între P.S.D. şi U.D.M.R. şi ca atare, îşi doreşte ca dacă nu i se face dreptate, să se adreseze la Strasbourg.

Eu sper că răspunsul de astăzi al domnului secretar de stat, nu-l cunosc, dar cred că este corespunzător.

Vă mulţumesc. Îl aştept.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule secretar de stat Sandu, v-aş ruga să răspundeţi la interpelare.

Domnul Florin Sandu (secretar de stat, Ministerul Administraţiei şi Internelor):

Vă mulţumesc frumos.

Domnule deputat,

Cu privire la solicitarea doamnei Munteanu Alexandrina din Municipiul Sighişoara, prin Hotărârea nr.8 din 29 ianuarie 2004, Consiliul local Sighişoara a aprobat vânzarea imobilului din strada Andrei Şaguna nr.2 în baza prevederilor alin.3 al art.43 din Legea nr.10 din 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, întrucât spaţiul deţinut de către Parohia reformată Sighişoara, în baza contractului de închiriere nr.2 din 27.II.2002, la parterul imobilului, se încadrează în prevederile legii şi poate fi vândut actualului chiriaş având destinaţia de locuinţă.

În ceea ce priveşte spaţiul deţinut de Parohia reformată Sighişoara în acelaşi imobil, în baza contractului de închiriere nr.12 din 27.II.2002, compus din demisol şi pivniţă având destinaţia de spaţiu pentru activităţi social-culturale, menţionăm că nu poate fi vândută actualului chiriaş în condiţiile prevederilor alin.3 al art.43 din Legea nr.10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având altă destinaţie decât cea de locuinţă şi, prin urmare, vânzarea se poate face numai prin licitaţie publică.

Întrucât doamna Munteanu Alexandrina a atacat în contencios-administrativ hotărârea Consiliului local nr.8 din 2004, procesul fiind pe rolul instanţei de judecată, Prefectura judeţului Mureş i-a transmis petentei la data de 11 martie 2004 că are posibilitatea să solicite instanţei suspendarea punerii în aplicare a acestei hotărâri până la soluţionarea litigiului.

De asemenea, precizăm că obiectul interpelării de la pct.1 nu vizează competenţele Ministerului Administraţiei şi Internelor, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art.120 alin.1, art.121 alin.2 din Constituţia României şi în conţinutul art.2 alin.1 din Legea 215 privind administraţia publică locală, întrucât între puterea executivă centrală, respectiv Guvernul, şi autorităţile publice locale, respectiv primăria şi consiliul local, nu există raporturi de subordonare, astfel încât ministrul administraţiei şi internelor nu are competenţa să intervină în sensul celor semnalate, mai ales că litigiul a fost transpus instanţelor de judecată care urmează a se pronunţa.

Prin urmare, întrebarea dacă în România se respectă legea nu poate avea decât un singur răspuns, cel afirmativ.

Vă mulţumesc.

Dau răspunsul şi cu privire la a doua parte?

Domnul Adrian Moisoiu:

Da.

Domnul Florin Sandu:

Cu privire la motivele eliberării din funcţia de şef al Poliţiei Municipiului Sighişoara a domnului comisar şef Corman Ioan, precizăm că urmare a sesizărilor înaintate conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor de doi localnici în perioada 2-5 mai 2004, un colectiv de ofiţeri din corpul de control al ministrului administraţiei şi internelor a efectuat verificări punctuale şi un control profesional asupra activităţii manageriale desfăşurate de comisarul şef Corman Ioan.

Activităţile specifice derulate au evidenţiat gestionarea ineficientă a stărilor conflictuale create pe raza Municipiului Sighişoara de grupări ale lumii interlope, fapt ce a permis escaladarea conflictelor şi a manifestărilor violente.

Pe raza localităţii s-a desfăşurat o activitate infracţională timp îndelungat, de către persoane cunoscute pentru comiterea infracţiunilor de trafic de autoturisme de lux furate, trafic şi consum de droguri, schimburi ilegale de valută, ultraj la adresa poliţiştilor sau ultraj contra bunelor moravuri.

S-a constatat că activităţile de cercetare în lucrările şi cauzele penale cu autori neidentificaţi privind furturile din locuinţe sunt ineficiente, fapt de natură a genera neîncrederea cetăţenilor în instituţia poliţiei.

Totodată, s-a reţinut în sarcina şefului Poliţiei Municipiului Sighişoara că nu a respectat metodologia de lucru privind înregistrarea tuturor sesizărilor depuse de victimele unor infracţiuni, fiind identificate lucrări cu autori necunoscuţi şi au fost înregistrate cu mari întârzieri.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Mai doriţi să faceţi un comentariu la răspunsul domnului ministru? Da. Două minute.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc.

În legătură cu doamna Munteanu Alexandrina, pentru că pct.2 este clar şi mulţumesc domnului secretar de stat, aici problema este următoarea, să înţeleg din cele spuse de domnia sa: doamna Munteanu a atacat în instanţă Hotărârea nr. 8 din 2004 a Consiliului local. E adevărat. Dar de ce a atacat-o? Pentru că e necorespunzătoare. Să înţelegem atunci, domnule secretar de stat, că dacă doamna îşi retrage plângerea de la tribunal, imediat locuinţa va fi pusă în vânzare prin licitaţie? Acesta este obiectul. Deci, asta este problema. Cunosc faptul că Primăria Sighişoara în clipa de faţă se opune vânzării prin licitaţie şi doreşte ca să atribuie această locuinţă prin vânzare directă către Parohia reformată. Ăsta este aspectul în sine. Asta trebuie să lămurim.

Cel mai simplu, că eu pot să-i comunic petentei şi care poate că în clipa de faţă ascultă această discuţie, "Domnule, retrag plângerea de la tribunal." Şi cu asta mâine sau în câteva zile, consiliul local poate să-i vândă prin licitaţie locuinţa pe care o solicită.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule secretar de stat, trebuie să faceţi o ultimă precizare.

Domnul Florin Sandu:

Da. Conform legii, având destinaţia de alt spaţiu decât de locuinţă, în speţă activităţi social-culturale, conform legii, această vânzare se poate face numai prin licitaţie publică.

Referitor dacă doamna îşi retrage sau nu-şi retrage acţiunea în instanţă, asta este dreptul dânşii de a face sau nu acest lucru.

În condiţiile în care se face altfel decât prin licitaţie, se încalcă legea.

Domnul Adrian Moisoiu (din bancă):

Dânsa a ajuns la această soluţie când nu s-a vrut să se vândă prin licitaţie.

Domnul Constantin Niţă:

Mai discutaţi la bilaterale, ca să putem să trecem mai departe.

Mulţumesc.

Pentru domnul deputat Dan Brudaşcu răspunde doamna secretar de stat Rodica Constantinovici, Ministerul Justiţiei.

Domnule deputat, doriţi să dezvoltaţi interpelarea? Nu doriţi.

Doamna secretar de stat, vă rog să răspundeţi la interpelare.

Pentru domnul Dan Brudaşcu, nr.1459. Da.

Doamna Rodica Constantinovici:

Mulţumesc.

Domnule deputat, la interpelarea formulată de dumneavoastră înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.1459 din 2004, adresată ministrului justiţiei, referitoare la memoriul doamnei Safta Ana din Cluj-Napoca, vă comunicăm următoarele.

Analizând memoriul, am constatat că, prin sentinţa civilă nr.9574 din 1998, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, irevocabilă, a fost admisă acţiunea reclamantei Safta Ana, astfel cum a fost formulată, deci iată, justiţia a dat satisfacţie, în contradictoriu cu pârâta, Societatea Comercială "Carpimes" SA Cluj-Napoca şi a obligat-o pe aceasta din urmă să îndeplinească formele necesare încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la locuinţa petiţionarei.

Prin hotărârea judecătorească se instituie aşadar o obligaţie de afaceri în sarcina pârâtei, Societatea Comercială "Carpimes" SA Cluj-Napoca. Din păcate, o astfel de obligaţie nu poate fi executată silit cu ajutorul executorului judecătoresc, ci doar prin aplicarea dispoziţiilor art.580² din Codul de procedură civilă.

Astfel, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de afaceri, cum procedează abuziv, în opinia noastră, societatea comercială pârâtă în cauză, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa de judecată sesizată de creditor poate obliga debitorul să plătească în favoarea statului o amendă civilă de la 200.000 la 500.000 de lei pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

De asemenea, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei de afaceri, creditoarea, deci, doamna Safta Ana, poate cere obligarea debitorului la daune interese.

Am reţinut din memoriu că petiţionara a urmat o cale procedurală pentru valorificarea dreptului său consfinţit şi printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, însă nu precizează ce obiect are această acţiune. Fiind vorba de o cauză în curs de judecată, verificările efectuate de ministrul justiţiei pe cale administrativă nu pot conduce la imixtiuni în desfăşurarea acesteia, iar partea trebuie să depună toate diligenţele şi să prezinte probele în susţinerea pretenţiilor sale în faţa instanţei de judecată, singura care este abilitată legal să se pronunţe cu privire la cererea cu care a fost învestită.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat, doriţi să faceţi vreo remarcă la răspuns? Nu. Mulţumesc şi eu.

Pentru domnul deputat Paul Magheru, de asemenea răspunde doamna Rodica Constantinovici, Ministerul Justiţiei.

Domnule deputat, doriţi să comentaţi, să adăugaţi în plus la interpelare? Nu.

Vă rog să răspundeţi, doamna secretar de stat.

Doamna Rodica Constantinovici:

Domnule deputat,

La interpelarea formulată de dumneavoastră, înregistrată cu nr.1465 din 2004, referitoare la incompatibilitatea magistraţilor cu funcţii de conducere în instituţiile de învăţământ superior, vă comunicăm următoarele.

În conformitate cu dispoziţiile art.111 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată şi completată, funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Legea pentru organizarea judecătorească nu face nici un fel de distincţie între funcţiile didactice din învăţământul superior, fie că acestea sunt de execuţie sau de conducere.

Din perspectiva dispoziţiilor Legii nr.92/1992, funcţia de magistrat nu este incompatibilă cu nici una dintre funcţiile de conducere din învăţământul superior, rector, prorector, decan, prodecan, director de departament, director de colegiu sau şef de catedră.

Potrivit dispoziţiilor art.72 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată şi completată, structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de învăţământ superior sunt alese prin vot secret pe o perioadă de patru ani, conform Cartei universitare şi în condiţiile legii, iar cadrele didactice din aceste structuri şi funcţii trebuie să fie titulare în instituţia de învăţământ superior respectivă.

Din perspectiva Legii nr.128/1997, se constată imposibilitatea ocupării unei funcţii de conducere de către o persoană care nu are funcţia de bază, nu este titular la universitatea respectivă. Pe de altă parte, conform art.74 din acelaşi act normativ, funcţiile de conducere din instituţia de învăţământ superior, cu excepţia rectorului, se confirmă de către senatul universitar.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate, competenţa verificării îndeplinirii condiţiilor legale necesare numirii într-o funcţie de conducere revine în exclusivitate senatului universitar, respectiv consiliului facultăţii.

De asemenea, trebuie subliniat faptul că, potrivit art.89 din Legea nr.84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior stabilite prin lege.

În condiţiile în care un magistrat cu funcţia de bază la instanţă, ocupă şi o funcţie de conducere la o instituţie de învăţământ superior, ministrul justiţiei nu are abilitatea de a constata această stare şi nici de a dispune luarea unor măsuri în acest sens, nefiind încălcate dispoziţiile imperative ale Legii nr.92/1992, astfel cum a fost modificată şi completată.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi vreun comentariu la răspunsul primit? Vă rog, pentru două minute.

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Domnule secretar de stat,

Răspunsul dumneavoastră mă dezamăgeşte. Îl consider din păcate părtinitor pentru câteva funcţii care sunt în subordinea ministerului pe care-l reprezentaţi.

Situaţia de incompatibilitate a magistraţilor cu funcţiile de conducere în învăţământul superior este limpede ca apa de izvor. Pentru aceasta aveam doar nevoie de răspunsul dumneavoastră monosilabic, da au ba, este compatibil sau nu este compatibil şi văd că, eventual, ne trimiteţi în competenţa altor ministere sau altor instituţii, cum sunt senatele universitare.

Noi ne-am adresat pentru aceasta, pentru că voiam să fim mai bine informaţi, Consiliului Legislativ, care, se ştie foarte bine, are doar un rol consultativ, înainte de a face lucrul acesta. Având acest rol consultativ, ei ne-au comunicat exact ceea ce ştiam noi din coroborarea Legii de organizare judecătorească cu Legea învăţământului. Pentru că trebuie făcută o coroborare. Altminteri, dumneavoastră o să ne trimiteţi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dumnealor o să ne trimită la dumnealor.

Am făcut această solicitare şi ni s-a răspuns, din partea Consiliului Legislativ şi aveam nevoie de la dumneavoastră numai de greutatea şi autoritatea răspunsului Ministrului Justiţiei având în vedere că, aşa cum vă spuneam Consiliul Legislativ este doar consultativ. Uitaţi ce ne răspund dumnealor: "În conformitate cu...

Domnul Constantin Niţă:

Pe scurt, v-aş ruga, nu citiţi toată...

Domnul Paul Magheru:

Nu, nu, numai atât! O singură frază.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog!

Domnul Paul Magheru:

"În conformitate cu dispoziţiile de mai sus, art.85 din Carta universităţii din Oradea, anexată de dumneavoastră în extras, precizează că funcţiile de rector, de prorector, de decan, de prodecan şi de şef de catedră pot fi ocupate numai de profesori universitari sau de conferenţiari universitari titulari ai instituţiei, care desfăşoară activitatea în universitate şi care au funcţia de bază în universitate."

Dumneavoastră ştiţi foarte bine că aceşti magistraţi la care mă refer eu, aţi avut posibilitatea să verificaţi, nu au funcţia de bază în universitate. Neavând funcţia de bază la universitate, ei nu pot ocupa funcţii de conducere în instituţia de învăţământ superior, ei nu pot fi magistraţi, judecători, arbitrii şi în acelaşi timp să fie şi jucători, adică să aibă funcţii de conducere în instituţiile de învăţământ superior.

Ne-am adresat şi Direcţiei legislative...tot aşa, şi oficial prin Comisia de învăţământ, pentru că am vrut să facem ordine în legătură cu acest lucru. Ne-a răspuns exact la fel. Uitaţi-vă: "Având în vedere faptul că autonomia universitară pe care o invocaţi şi dumneavoastră, şi toată lumea ţine cont de ea, este reflectată în Carta universităţii, stipularea în Cartă a obligaţiei persoanelor alese în funcţii de conducere de a avea funcţia de bază şi carte de muncă la acea universitate, este în concordanţă cu dispoziţiile art.72 din Legea nr.128.

Deci, dacă se coroborează cele două legi, categoric, funcţiile de conducere ale magistraţilor în instituţii de stat, în instituţii de învăţământ superior sunt absolut incompatibile. Deci, aş fi avut nevoie din partea dumneavoastră de precizarea aceasta, pentru ca, mă rog...cu răspunsul autoritar în mână, să putem...cu atât mai mult cu cât aş vrea să vă precizez...

Domnul Constantin Niţă:

Domnule deputat, nu faceţi dialog. Vă rog, v-aţi exprimat punctul de vedere, lăsaţi-o pe doamna secretar de stat să răspundă.

Domnul Paul Magheru:

Nu, deocamdată n-am terminat, mai am o singură frază. N-am terminat că dumneaei a intervenit, şi vroiam să termin. Cu atât mai mult cu cât pentru funcţiile de conducere în învăţământul superior la această universitate, au pornit şase inşi. Patru dintre ei au înţeles această incompatibilitate, s-au retras, iar ceilalţi doi nu. Ei s-au încăpăţânat să invoce Codul muncii care este lege generală şi dumneavoastră ştiţi foarte bine că legea de organizare judecătorească o derogă pe cea generală, specialis derogă generalis.

Şi i-am rugat să înţeleagă lucrul acesta. Or, din păcate, răspunsul dumneavoastră, din păcate, va încuraja incompatibilităţi în învăţământul superior, adică în conducere, în ceea ce priveşte chiar subalternii dumneavoastră.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Doamna secretar de stat, aveţi posibilitatea să răspundeţi, să precizaţi anumite elemente ridicate de domnul deputat.

Doamna Rodica Constantinovici:

Exact acelaşi lucru am susţinut şi noi, cadrele didactice din aceste structuri şi funcţii trebuie să fie titulare în instituţia de învăţământ superior respectivă. Potrivit Legii nr.92/1992, funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Domnul Constantin Niţă:

Doamna secretar de stat, mai aveţi alte comentarii? Nu mai aveţi alte comentarii. Atunci închidem răspunsul. Dacă mai sunt observaţii, domnul deputat poate să discute cu dumneavoastră...

Doamna Rodica Constantinovici:

Nu. Din perspectiva Legii nr.92/1992, nu poate fi sancţionat magistratul care are o funcţie didactică în învăţământul superior.

Domnul Constantin Niţă:

V-aş ruga să închideţi răspunsul dacă intraţi în dialog cu sala. Mulţumesc.

Domnul Metin Cerchez lipseşte, este absent, nu se pot da răspunsurile. Pentru domnul Marian Ionescu şi domnul Ştefan Baban, domnul secretar de stat Predilă a predat răspunsurile în scris. Domnul deputat Eugen Nicolăescu lipseşte.

Pentru domnul Dan Brudaşcu va răspunde domnul secretar de stat Ion Giurescu de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Domnule deputat, doriţi să dezvoltaţi interpelarea. Nu doriţi.

Domnule secretar de stat, văl rog să răspundeţi la interpelare. Aţi primit răspunsul în scris şi sunteţi satisfăcut, domnule Brudaşcu? Da.

Pentru domnul Ştefan Baban, de asemenea, aţi primit în scris? Nu. Doriţi să dezvoltaţi interpelarea? Nu doriţi.

Domnule secretar de stat, vă rog să răspundeţi domnului Ştefan Baban.

Domnul Ion Giurescu (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei) :

Domnule preşedinte,

Domnule deputat,

Răspunsul este pe nouă pagini, am să încerc să-l sintetizez pentru că altfel va fi...

Domnul Constantin Niţă:

Trei minute aveţi pentru asta.

Domnul Ion Giurescu:

Da. Vă mulţumesc.

Combaterea fenomenului de muncă la negru se înscrie printre obiectivele prioritare ale strategiei inspecţiei muncii pe perioada 2001-2006, iar campania naţională privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale constituie una dintre principalele acţiuni stabilite prin programul-cadru al inspecţiei muncii.

De asemenea, inspecţia muncii participă la implementarea planului de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă aprobat prin HG nr.759/2002, obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul ocupării forţei de muncă, în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Controalele pentru identificarea angajatorilor care au folosit personal fără forme legale de angajare s-au efectuat inopinat atât ziua cât şi noaptea în zilele lucrătoare, dar şi în zilele de repaus săptămânal şi sărbătorile legale.

Au fost efectuate controale, deopotrivă în unităţile cu capital de stat, privat sau mixt, precum şi la organizaţiile cooperatiste sau asociaţiile fără scop lucrativ, atât unităţile mici, cât şi unităţile mari şi mijlocii.

Din constatările noastre rezultă că incidenţa muncii la negru este mai mare în societăţile comerciale mici şi foarte mici. Profilul angajatorilor depistaţi că folosesc muncă la negru fără forme legale de angajare este diversificat: agricultură, pomicultură, viticultură, silvicultură etc.

Acest fenomen este prezent şi în domeniul serviciilor pază şi protecţie, service auto, spălătorie auto, frizerie-coafură, în depozite angro, supermarketuri, precum şi în industria confecţiilor textile, marochinărie, încălţăminte.

Datele sintetice ale activităţii desfăşurate de inspecţia muncii pentru depistarea şi combaterea muncii fără forme legale în perioada 2001-2003 şi trimestrul I 2004 relevă următoarele.

Există aici un tabel unde spune numărul de angajaţi, spre exemplu numărul de angajaţi controlaţi: în 2001 a fost de 69.000; în 2002 - 78.000; în 2003 - 80.000, iar pe trimestrul I 2004 - 16.744.

Valoarea sancţiunilor porneşte de la 2001 - 60 de miliarde; în 2003 - 73 de miliarde; în trimestrul I 2004 - 18.000 aproape 19.000 de miliarde.

În anul 2002 s-au desfăşurat trei campanii naţionale direcţionate exclusiv pe depistarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale la angajatori în domeniul confecţiilor textile, construcţii, unităţi de alimentaţie publică şi turism.

În 2003, la nivel naţional s-au desfăşurat trei campanii direcţionate exclusiv pe depistarea combaterii cazurilor de muncă la negru, de muncă fără forme legale, la angajatorii din domeniul construcţiilor, silvicultură, exploatare forestieră, prelucrarea lemnului şi fabricarea mobilei, morărit şi panificaţie.

În anul 2004, inspecţia muncii a crescut frecvenţa campaniilor naţionale sectoriale, astfel încât în trimestrul I. 2004, la nivel naţional, s-au desfăşurat trei campanii direcţionate exclusiv pe depistarea şi combaterea cazurilor de muncă fără forme legale la angajatori din domeniul confecţiilor textile, sanitar (clinici şi policlinici private, cabinete de medicină), comerţul cu ridicata şi cu amănuntul.

Eficienţa activităţii de control desfăşurate de inspectorii de muncă în vederea identificării angajatorilor care folosesc muncă fără forme legale, s-a concretizat la sfârşitul trimestrului I 2004, prin încheierea unui număr de 1.618 contracte individuale de muncă pentru persoanele depistate fără forme legale la angajare.

Menţionăm că în anul 2004, un obiectiv prioritar al inspectorilor de muncă este acela de a urmări nominal încheierea contractului individual de muncă pentru persoanele depistate fără a avea forme întocmite de către angajator.

În unităţile în care s-au constatat încălcările prevederilor legale, pe lângă sancţiunile contravenţionale, aplicate pentru munca la negru, inspectorii de muncă au dispus măsuri pentru încheierea în formă scrisă a contractelor individuale de muncă.

După caz, se aplică amenzi contravenţionale pentru neînregistrarea în termen a contractelor individuale de muncă, pentru nedepunerea în termenul prevăzut de lege a actelor privind plata salariilor.

Subliniem că în activitatea de control privind depistarea cazurilor de muncă fără forme legale, inspectorii de muncă se confruntă cu obstacole importante, şi anume complicitatea, în anumite cazuri, între angajaţi şi angajatori manifestată prin reticenţa sau refuzul angajaţilor de a recunoaşte că muncesc la negru, din teama de a nu pierde această sursă de venituri.

Pe lângă amenzile contravenţionale, aplicate conform prevederilor legale, inspectorii de muncă dispun măsuri obligatorii cu termene concrete de aducere la îndeplinire pentru încheierea contractelor, determinarea angajatorilor de a înscrie în contractele individuale de muncă datele reale ale începerii activităţii, efectuarea plăţilor ş.a.m.d.

Prezentarea, v-am spus, este făcută în continuare şi cu reducerea fiscalităţii şi cu modul în care se dau anumite facilităţi pentru angajarea şomerilor, şi în general pentru a se crea muncă cu forme legale. De altfel, aţi văzut că totuşi, în ultima vreme şi prin desfiinţarea convenţiilor de muncă, a crescut numărul celor care au contracte individuale de muncă. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi vreun comentariu? Vă rog, domnule deputat Baban, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Îi mulţumesc domnului secretar de stat pentru răspunsul dat. Totuşi, aş ruga, nu ştiu ce conţine, sper să-mi dea scris răspunsul, eu făcând precizarea în interpelare că doresc să fac o centralizare a controalelor efectuate în ultimele 12 luni la nivelul judeţelor, şi să o comparăm cu o listă a firmelor care sunt înregistrate la fiecare judeţ, pentru a vedea ce surprize de proporţii vom avea, şi una dintre ele v-o pot spune chiar eu acum: unele firme sunt prea controlate, iar altele deloc. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Constat că toate răspunsurile au fost date.

Închidem şedinţa consacrată interpelărilor.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,05.