Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Trecem la pct. 2 al acestei şedinţe destinat prezentării răspunsurilor la întrebările şi interpelările dumneavoastră.

Doamna ministru Puwak este foarte prezentă astăzi, începând de la susţinerea unor proiecte de lege, până la răspunsuri la interpelări. Îi dăm cuvântul pentru arăspunde la întrebarea pe care a formulat-o doamna Mona Muscă cu privire la nerespectarea unor înţelegeri cu Uniunea Europeană.

Aveţi cuvântul, doamnă Puwak.

Doamna Hildegard Karola Puwak:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş dori s-o asigur pe doamna deputat că Ministerul Integrării Europene analizează cu foarte mare atenţie şi profesionalism problemele pe care Parlamentul le ridică. Acelaşi lucru l-am făcut şi în cazul problemei sesizate de doamna deputat în legătură cu statutul ORDA şi felul în care acesta este reflectat în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9 din 2001. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, a fost trecut din coordonarea Ministerului Justiţiei în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

Din punctul nostru de vedere, înaintat prin adresa nr.544 în martie 2001 Ministerului Culturii şi Cultelor şi Comisiei de cultură a Camerei Deputaţilor, pe care îl voi anexa răspunsului scris, pe care doamna deputat îl va primi în termenul legal, am relevat că, în mod corect, potrivit practicii europene ar fi trebuit ca Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să fie trecut în coordonarea Ministerului Culturi şi Cultelor, aşa cum s-a şi procedat cu organismul cu atribuţii similare în domeniul creaţiei industriale, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care se află, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2 din 2001, în coordonarea Ministerului Industriei şi Resurselor. De principiu, în orice stat european, cele două instituţii care se ocupă de creaţia intelectuală, drepturile de autor şi drepturile de proprietate industrială se află pe poziţii similare. Cele două categorii de drepturi de creaţie intelectuală trebuie în egală măsură protejate. În consecinţă, susţinem ca Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să aibă acelaşi statut cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Întrebarea doamnei deputat Mona Muscă, pe care o considerăm corectă, în fond, pune în discuţie argumente cel puţin discutabile. Astfel, prin operarea acestei treceri din coordonarea Ministerului Justiţiei, cum a fost până în ianuarie 2001, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor nu s-au încălcat înţelegeri cu Uniunea Europeană, pentru că în realitate pe parcursul elaborării proiectului de lege şi până la adoptarea lui, în 1996, au avut loc consultări cu organisme ale Uniunii Europene pentru identificarea unor soluţii optime pentru ca legea română să fie deplin armonizată cu normele comunitare.

Apoi, în intervenţia sa, doamna deputat Mona Muscă vorbeşte despre 3 negocieri ale proiectului legii la Bruxelles. Or, potrivit Constituţiei, legile nu se negociază la Bruxelles, ci sunt adoptate de Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării.

În al treilea rând, intervenţia respectivă lasă să se înţeleagă faptul că prin subordonarea faţă de Ministerul Culturii şi Cultelor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi-a pierdut natura sa juridică, stabilită prin lege, de organ cu autoritate unică pe teritoriul României.

Vă amintesc că după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9 din 2001 nu a fost creat nici un alt organ care să aibă atribuţii în acest domeniu. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a fost şi rămâne, potrivit Legii nr.8 din 1996, autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

Rog, de asemenea, să se observe că ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9 din 2001 a fost publicată, nu întâmplător, în acelaşi Monitor Oficial, nr.35, din 19 ianuarie 2001, înaintea Hotărârii Guvernului nr.28 din 2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor. La o simplă lectură a acestei hotărâri de guvern se remarcă indiscutabil că Ministerul Culturii şi Cultelor este obligat să acţioneze, potrivit art.2 lit.d), cu respectarea autonomiei instituţiilor de cultură, deci inclusiv a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Totodată, afirmaţia doamnei Mona Muscă, potrivit căreia Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desfăşoară o activitate strict juridică este forţată, pentru că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desfăşoară o activitate cu mult mai complexă.

Doamna deputat Mona Muscă recunoaşte implicit că în legislatura precedentă, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci au fost trecute din subordinea Guvernului în coordonarea Ministerului Justiţiei, decizia primului ministru, nr.62 din 15 februarie 1999, fiind modificată printr-o altă decizie în martie 1999. Este o problemă de opţiune politică.
Actualul Guvern a apreciat că preocupările Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt cu mult mai apropiate de cultură decât de justiţie, din moment ce protejează drepturile de creaţie intelectuală. Tot astfel, drepturile de creaţie intelectuală pe care le apără Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sunt mai apropiate de Ministerul Industriei şi Resurselor, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci fiind trecut în coordonarea acestuia.

În concluzie, subliniind că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor trebuie să aibă acelaşi statut cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, am încredere că în dezbaterile din Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor şi ulterior când se va pune problema aprobării prin lege de către Parlamentul României a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9 din 2001, punctul nostru de vedere va fi reţinut, astfel încât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să fie trecut în coordonarea Ministerului Culturii şi Cultelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Pentru domnul Miron Mitrea, domnul deputat Ilie Merce are la dispoziţie un minut pentru dezvoltarea întrebării orale. Să răspundă direct?

Domnule ministru Miron Mitrea, vă rog să răspundeţi direct la întrebare.

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule deputat,

Am primit din partea dumneavoastră o întrebare referitoare la flota românească, stadiul ei, membrii care au fost în AGA sau în Consiliul de Administraţie, precum şi întrebări privind strategia ministerului în domeniu. Am să vă dau câteva date generale, sigur că problema este mult mai delicată şi ar necesita o discuţie mult mai largă decât ne permite răspunsul la o interpelare.

În 1990 flota românească avea un număr de 288 de nave, 12 petroliere, 70 de mineraliere, 188 nave de transport mărfuri generale - şi 18 nave specializate. În perioada 1990-1993, cele 3 companii de stat sau cu capital majoritar de stat Navrom Romline şi Petronim au fost gestionate în Ministerul Transporturilor, după 1993 ele au trecut în gestiunea Fondul Proprietăţii de Stat, motiv pentru care o bună parte din documentele referitoare la aceste nave nu sunt în posesia ministerului şi încercăm să ajungem la ele. Şi noi suntem foarte interesaţi, după cum aţi văzut din ultimile acţiuni pe care le-am întreprins, să vedem ce s-a întâmplat cu flota şi, mai ales, ce se poate face.

Din 1990 până în prezent, evoluţia flotei a fost următoarea: în anul 1990, după cum v-am spus, erau 288 de nave; la începutul anului 1995, în flotă rămăseseră 255 de nave; în anul 1998, flota mai avea 175 de nave; la începutul anului 2000 flota mai avea 63 de nave, iar în februarie 2000 mai există 38 de nave în flota românească, din care marea majoritate, după cum ştiţi, în companii private, cele care sunt în posesiunea statului fiind arestate în diferite porturi ale lumii sau abandonate.

Cauzele care au dus la această diminuare drastică, mai ales în anumiţi ani, a numărului de vase aflate în flora românească pot fi împărţite în două categorii. Sunt şi cauze obiective, în mod evident, referitoare la uzura fizică şi morală a navelor în momentul în care s-a produs privatizarea sau, mă rog, trecerea sub formă de societăţi comerciale a administrării navelor. Retragerea sprijinului financiar al statului a creat anumite dificultăţi la un momentdat, mai ales că în momentul în care societăţile comerciale s-au înfiinţat au existat o datorie de 29 de milioane de dolari care au grevat flota, datorie însă, ca să fim foarte oneşti, nu foarte mare, 29 de milioane de dolari faţă de flota de atunci nu era o datorie impresionantă.

Principalele cauze care au dus însă la diminuarea flotei (diminuarea este un cuvânt pe care îl folosesc pentru că teoretic mai există 38 de nave) practic aproape la dispariţia flotei româneşti au fost de ordin subiectiv. Reparaţiile navelor, efectuate în şantierele navale străine, au fost de slabă calitate, iar supravegherea acestora a lăsat de dorit.

Neefectuarea la timp de către partenerii de contract a reparaţiilor curente, de fapt, au fost luat în bare boat sau în alte sisteme navele şi nu au fost reparate de către cei care le-au primit, lucru care a dus la o degradare accentuată a navelor şi după aceea, sigur, în primul port civilizat în care au intrat, navele au fost arestate. Probabil că ştiţi că navele se arestează nu numai din motive că au datorii, ci şi dacă starea tehnică a navelor este alta decât cea prevăzută în legislaţia locală, navele sunt arestate şi, de multe ori, după un termen scurt de arestare, preţurile pentru reluarea navei, recuperarea navei devin atât de mari încât sunt netentante. Sigur şi în spatele acestor chestiuni pot apărea aranjamente referitoare la aceste arestări. Nu avem date, avem doar informaţii.

Alt motiv este lipsa unei evidenţe financiar-contabile clare privind modul de gestionare a navelor şi a creditelor obţinute prin gajarea navelor respective. Deci nu avem la ora actuală informaţii clare, evidenţe financiar contabile clare privind modul în care au fost executate contractele de bare boat sau de alte tipuri de închirieri ale navelor către diferiţi parteneri, mai mult nave care au fost luate în bare boat, din care nu erau proprietatea celui care le opera care au fost luate în operare, au fost depuse ca gaj. Şi, sigur că, neplătindu-se sumele s-au executat gajurile. Mai mult, legislaţia internaţională maritimă prevede că proprietarul navei este cel care se încarcă cu datoriile dacă cel care a luat nava sub diferite forme în operare nu poate să le plătească.

Lipsa de fermitate, alt motiv subiectiv, faţă de partenerii cu activitate neprofesională, tradus: au fost date foarte multe nave în operare unor parteneri care nu erau de meserie şi care nu au ştiut să le opereze sau, mă rog, n-au ştiut să le opereze sau au ştiut să le opereze, cum vreţi să interpretăm această frază. Nu s-a urmărit asigurarea navelor. Navele au lucrat foarte mult în marea majoritate, neasigurate.

Deşi nu pot să vă răspund la întrebarea privind componenţa AGA şi Consiliul de Administraţie, pot să vă spun că au avut competenţe mult mărite faţă de cele pe care ar fi trebuit să le aibă, mă refer la membrii AGA şi Consiliile de administraţie, în raport cu sumele, cu patrimoniul pe care l-au avut în grijă, ca să spun aşa.

După cum puteţi observa, din datele pe care le-am prezentat şi am să vă pun materialul la dispoziţie, majoritatea motivelor pentru care flota românească aproape a dispărut, sau cea care există în mâna armatorilor privaţi nu mai este sub pavilion românesc, decât în mică măsură, se leagă de modul în care contractele de operare au fost încheiate. În 1995 mai erau 255 de nave, în 1998 mai erau 175, în 2000 mai erau 63, deci au existat câteva momente înc are navele au dispărut într-un ritm mai accelerat.

Din acest punct de vedere, ministerul, punându-şi întreaga responsabilitate în domeniu, ţinând seama că navele au fost totuşi şi la Fondul Proprietăţii de Stat şi noi nu suntem nici poliţie, nici procuratură, am iniţiat o anchetă în domeniu, încercând să pun la dispoziţia organelor abilitate maximum de documente aflate în posesia ministerului pentru a se clarifica această dispariţie a societăţilor româneşti de navigaţie cu capital de stat.

Poate că nici altădată, nici acum, nu a existat cea mai bună cooperare între diferite organe ale statului. La ora actuală, ROMLINE este în atenţia noastră, este ultima firmă care a sucombat şi, după cum ştiţi, am făcut o deplasare la faţa locului, ne-am întâlnit cu cei de la ROMLINE care astăzi mai au 4 nave şi ele sunt arestate, iar poliţia a făcut intervenţii de natură să înceapă o anchetă în zonă.

Strategia ministerului se bazează pe programul de guvernare aprobat de Parlament, unde la Capitolul III-3.6 - Refacerea infrastructurii şi modernizarea transporturilor - este prevăzută ca element de strategie dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor şi instalaţiilor de transport, în vederea îmbunătăţirii calităţilor serviciilor, a siguranţei circulaţiei şi a securităţii transporturilor.

În planul de acţiune adoptat de minister, de MLPTL, pentru punerea în aplicare a acestei strategii, pentru sectorul transporturi maritime sunt cuprinse următoarele două acţiuni. Adoptarea unui program cu finanţare externă pentru reconstruirea pe baza iniţiativei private, subliniez private, a flotei maritime în şantierele navale româneşti cu aplicare în perioada 2001-2004.

Sigur că nu ne putem pune ca obiectiv să refacem o flotă de stat, pentru că nu intră în strategia şi în direcţia în care merge România astăzi, însă sprijinirea unor armatori români privaţi pentru dezvoltarea flotei intră în programul nostru de guvernare şi acordarea de facilităţi pentru operare sub pavilion de navigaţie românesc, care are ca termen trimestrul III-2001. Există probleme cu legislaţia care operează în domeniu şi aceste probleme fac ca unii armatori, majoritatea lor, să prefere să navige sub alt pavilion şi, în felul acesta, şi sub practica navelor unor armatori români nu le putem vedea acasă. Suntem preocupaţi de aceste două strategii, două puncte în strategia noastră pentru dezvoltarea, refacerea flotei româneşti la un nivel competitiv. Sunt măsuri pe care le luăm în această perioadă şi privind flota de pescuit oceanic, măcar în zona platoului maritim al Mării Negre, de unde se ridicau în jur de 20 000 de tone de peşte anual şi acum ridicăm cam 2,5 tone şi încercăm cu facilităţi pentru cei care au această flotă în administrare să-i ajutăm să-şi mărească treptate cantitatea de peşte pe care o colectează.

În programul de refacere a flotei au apărut primele acte normative, ele n-au fost puse încă în aplicare, există încă ordonanţa Guvernului care se referă la facilităţi privind armatorii privaţi români, pe care statul poate să le aprobe. Din păcate, n-am avut încă o întâlnire cu armatorii ca să le explic mai pe îndelete aceste facilităţi, deoarece, deşi ele există în legislaţie, până la ora actuală, nici un armator român nu a apelat la minister cu un program de dezvoltare, astfel încât noi să-l putem discuta şi aproba şi, eventual, sprijini sau cofinanţa.

Domnule deputat,

Am să vă înmânez răspunsul, este mai larg, mi-am permis să nu-l citesc tot, aveţi şi o evoluţie pe tipuri de nave şi modul în care ele au fost pierdute din flota românească. Sigur, eu aş putea, vă daţi seama, să fac mult mai multe afirmaţii în faţa dumneavoastră, nu pot face alte afirmaţii decât cele legate de obiectul de activitate al ministerului, restul afirmaţiilor sau restul întrebărilor, sigur, că la alt minister, care este mai apropriat, cu o responsabilitate mai mare pe alt tip de acţiuni cred că pot să vă ajute să înţelegeţi mai bine ce s-a întâmplat în flotă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumim, domnule ministru.

Pentru domnul ministru Costache Ivanov, tot domnul Ilie Merce are o întrebare. să răspundă direct, nu o mai prezentaţi? Bun.

Domnule ministru Ivanov, aveţi cuvântul.

Domnul Costache Ivanov:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule deputat,

La interpelarea formulată de dumneavoastră, înregistrată la Camera Deputaţilor, adresată Ministerului Justiţiei, prin care se cere să se prezinte un raport privind dosarele de cercetare ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, începând cu anul 1991, care se referă la afaceri cu nave privind Companiile Navrom, Petromin, Romline, Navlomar, Compania de pescuit oceanic, să se precizeze modul în care a fost executată hotărârea definitivă a instanţelor de judecată în dosarul afacerii Minerva, să se dispună procurorului general redeschiderea dosarelor cu privire la ilegalităţile comise în legătură cu flota românească, vă comunicăm următoarele: referitor la întrebările 1 şi 3, la data de 7 martie 2001, ministrul justiţiei a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să dispună măsurile de verificare în legătură cu valoarea pagubelor persoanelor vinovate şi soluţiile date în dosarele de cercetare ale Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, începând cu anul 1991 şi care privesc afaceri cu nave aparţinând Companiilor Navrom, Petromin, Romline şi Navlomar.

Întrucât activitatea de verificare se referă la o perioadă lungă de timp, realizarea acestei sarcini presupune un volum mare de muncă şi, în consecinţă, materialul solicitat nu mi-a fost trimis până la această dată.

În ceea ce priveşte întrebarea nr. 2, arătăm următoarele: prin Sentinţa Penală nr. 5 din 9 decembrie 1996, Tribunalul Constanţa, Secţia maritimă şi fluvială, în baza art. 11.2, lit. a), racordat la art. 10, alin. 1, lit. d) din Codul de Procedură Penală a achitat pe inculpaţii Sava Severina, Muşat Mariana, Dan Minerva Elena, Marinescu Cătălin Dragomir, Toanchină Virgil, Constantinescu Mihail, Posedaru Nicolae şi Boabeş Constantin pentru infracţiunile de abuz în serviciu, contrabandă, fals şi uz de fals.

Tribunalul Constanţa, prin Decizia penală nr. 2 din 8 iulie 1997 a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, prin Decizia penală nr. 1604 din 10 iunie 1998 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a casat hotărârile pronunţate şi a condamnat pe inculpaţi la pedepse între 2 şi 12 ani închisoare pentru infracţiunile reţinute prin rechizitoriu.

A admis acţiunea civilă cu privire la paguba efectivă şi a obligat inculpaţii solidari cu părţile responsabile civilmente la plata în lei a echivalentului sumei de 100.544.659 de dolari SUA, la data plăţii, către partea civilă Petromin S.A. Constanţa.

S-a trimis cauza, conform cu prevederile art. 385¹⁵, pct. 2, lit. c) din Codul de procedură penală, la Tribunalul Galaţi, Secţia Maritimă şi Fluvială, în vederea stabilirii beneficiului nerealizat.

Recursul inculpaţilor a fost respins. Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, la data de 12 august 1998, a sesizat Tribunalul Constanţa cu cererea de revizuire asupra Deciziei nr. 1604/1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, propunerea Parchetului fiind de respingere a acestei cereri.

Prin încheierea din 8 septembrie 1998, Tribunalul Constanţa a admis, în principiu, cererea de revizuire şi a ordonat efectuarea unei expertize complexe, tehnico-contabilă, maritimă.

Prin această încheiere s-a dispus suspendarea executării Deciziei penale nr. 1604/1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.

Prin sentinţa penală nr.8 din 21 iulie 2000, Tribunalul Constanţa a respins cererea de revizuire, nefiind întemeiate motivele de revizuire.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii. Prin Decizia penală nr. 3 din 9 martie 2001 Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în totalitate Sentinţa penală nr. 8 din 21 iulie/2000 şi a trimis cauza spre judecare Tribunalului Constanţa pentru citarea legală a tuturor părţilor, decizie care nu este încă redactată.

Din cele arătate rezultă că dosarul afacerii Minerva este în curs de soluţionare. Societatea Minerva Shiping este o societate constituită prin asocierea dintre Petromin şi firma greacă Ermis.

Având în vedere prevederile art. 123 din Constituţia României, în calitatea sa de instituţie a administraţiei publice centrale, Ministerul Justiţiei nu poate emite aprecieri asupra situaţiilor de fapt, ori problemelor de drept, deduse judecăţii şi nu poate influenţa cursul judecării cauzelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 18, articolul final din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în nici o împrejurare verificările efectuate de ministrul justiţiei nu pot conduce la imixtiune în desfăşurarea proceselor în curs de judecată şi nici nu pot pune în discuţie ceea ce a fost deja judecat.

Autoritatea judecătorească, potrivit principiilor constituţionale ale statului de drept este singura abilitată să hotărască în temeiul prevederilor legale şi pe baza probatoriilor administrate în cauze, asupra temeiniciei cererilor cu care a fost învestită.

Vă rog, domnule deputat, să primiţi asigurarea deosebitei noastre consideraţii, urmând ca de îndată ce vom fi în posesia datelor solicitate de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să vă comunicăm în scris răspunsul nostru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat, doriţi să interveniţi? Vă rog. Domnul deputat Ilie Merce.

Domnul Ilie Merce:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am urmărit cu atenţie răspunsul la întrebările pe care le-am adresat acum două săptămâni. Evident că această catastrofă a flotei române s-a produs în timp. Nu mă aşteptam ca domnii miniştri să vină cu nişte răspunsuri foarte documentate. Totuşi, este un fapt deosebit de grav care trebuie să ne frământe pe toţi, indiferent că suntem miniştri, parlamentari şi aşa mai departe. economia naţională, statul român a fost prejudiciat prin distrugerea flotei maritime comerciale române cu peste 3 miliarde de dolari. Nu am înţeles dacă din această sumă s-a recuperat ceva până în prezent! Nu am înţeles din răspunsurile domnilor miniştri dacă faţă de constatările care au fost făcute în decursul timpului de către Curtea de Conturi, de către Corpul de Control al Primului-ministru, de către organele de poliţie, dosarele care au fost instrumentate, dacă cineva, totuşi, are cât de cât o răspundere penală, materială şi ce s-a făcut, totuşi?!, că aceasta n-am înţeles! eu aş atrage atenţia - vă rog să mă scuzaţi că vă spun aşa -, dar eu zic că se impune să urmărim evoluţia acestei probleme în timp şi rog Guvernul să dovedeasă că are voinţa politică să se facă lumină în nişte cazuri deosebit de grave care s-au petrecut nu numai în flotă, ci şi în alte domenii ale economiei. Pentru că, altfel, degeaba facem declaraţii, degeaba dovedim bune intenţii, dacă nu avem şi dorinţa să materializăm ceea ce şi spunem.

Eu vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Victor Dobre, care are o întrebare pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Domnule deputat Dobre, poftiţi.

Domnul Victor Paul Dobre:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Întrebarea mea este adresată domnului ministru Marian Sârbu, ministrul muncii şi solidarităţii sociale.

Dacă se pot emite reglementări pentru ca pensionarii arondaţi oficiului de pensii Tecuci să poată să-şi procure bilete de tratament din oraşul respectiv, aceasta întrucât faptul că trebuie să-şi procure de la Galaţi afectează un număr de 25.000 de persoane, personal de stat, personal din agricultură, văduve, veterani de război, atât din Tecuci, cât şi din cele 19 comune din zona respectivă. Pentru a-şi rezolva problema trebuie să se deplaseze personal, trebuie să facă cel puţin două, trei drumuri pe o distanţă de peste 250 Km şi să ne gândim la starea de sănătate, ca şi la situaţia financiară a acestor oameni.

De aceea, considerăm că, prin intervenţia conducerii ministerului, această problemă ar putea fi rezolvată şi aşteptăm un răspuns pozitiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Petre Ciotloş:

Domnule preşedinte,

Stimate domnule deputat,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la întrebarea formulată de domnul deputat, cu privire la posibilitatea distribuirii biletelor de tratament pentru pensionarii din zona oraşului Tecuci, prin Oficiul de pensii Tecuci, răspunsul este afirmativ.

Conform prevederilor art.3, alin.3 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, al cărui preşedinte sunt, poate înfiinţa case locale de pensii, unde se pot soluţiona operativ o serie de probleme ale asiguraţilor din zona respectivă.

Faptul că, până la intrarea în vigoare a acestei legi, în oraşul Tecuci a funcţionat un oficiu de pensii justifică înfiinţarea unei case locale de pensii, unde, cel puţin în perioadele foarte aglomerate, pot fi distribuite şi bilete de tratament pentru persoanele îndreptăţite la această prestaţie.

Prin urmare, solicitarea dumneavoastră îşi va găsi soluţionarea odată cu înfiinţarea caselor locale de pensii, printre care, se va număra şi cea din oraşul Tecuci.

Vreau să vă asigur că am luat legătura chiar în zilele acestea cu casa teritorială Galaţi şi vom soluţiona şi până la înfiinţarea casei locale problema distribuirii biletelor prin oficiul de la Tecuci.

Vă mulţumesc.