Parliamentary debates

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

O să începem şedinţa consacrată răspunsurilor, cred că sunteţi de acord să începem cu Ministerul Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Mediului.

Domnule, vă rog.

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Vreau să vă informez că nu am primit răspuns la 3 interpelări, deşi termenul prevăzut de regulament de 15 zile a fost depăşit de mult. E vorba de interpelarea 1256 b/10.02.2004 adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase, interpelarea nr.1255 b/10.02.2004, de asemenea adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase şi ultima, interpelarea nr.1317 b/24.03.2004 adresată domnului ministru Mihai Tănăsescu.

Vă rog, domnule preşedinte, să interveniţi pentru respectarea regulamentului, dar şi a Constituţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Sigur că vom face o revenire, vom cere Direcţiei tehnice să se ocupe de această chestiune.

Domnul Aurel Daraban este aici? Domnul deputat Aurel Daraban. Este în sală? Nu este.

Doamna Liana Naum? Nu este în sală.

Domnul Viorel Coifan? Nu este în sală.

Domnul Adrian Mărăcineanu? Este în sală? Vă rog, să dezvoltaţi întrebarea sau interpelarea către Ministerul Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Mediului.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În municipiul Câmpina, care în prezent are o populaţie de circa 80 de mii de locuitori, funcţionează Rafinăria "Steaua Română", poate cea mai veche rafinărie din România construită la sfârşitul secolului XIX. La vremea respectivă, se afla la marginea de nord a oraşului care nu depăşea 5000 de locuitori. În anii comunismului, în proximitatea acestei rafinării s-au construit zeci de blocuri de locuinţe de la 4 la 9 etaje. Pe un careu de aproximativ un kilometru pătrat, delimitat de bulevardul Carol şi străzile Mihail Kogălniceanu - Biruinţei, trăiesc circa 5 000 de familii, în proporţie de 95% în apartamente de bloc, care sunt expuse în măsură mai mare sau mai mică, funcţie de amplasament şi altitudine noxelor emanate de cele 12 până la 15 coşuri de evacuare. Cei care locuiesc la distanţe foarte mici de rafinărie, începând cu 150 -250 de metri în linie dreaptă, în perimetrul străzilor Cuza Vodă, Haşdeu, Calea Doftanei, adică aproximativ 3000 de persoane, respiră timp de 24 de ore un aer extrem de toxic cu efecte imediate sau tardive asupra stării de sănătate.

Aceşti oameni nu sunt cu nimic vinovaţi că locuiesc în proximitatea rafinăriei, dar sunt obligaţi să inhaleze substanţe toxice, rezultate din activitatea zilnică a acesteia, în special în a doua parte a nopţii când cantitatea de noxe eşapate creşte, potrivit unor informaţii venite chiar de la lucrătorii acestei unităţi de prelucrare a petrolului. Se profită de faptul că locatarii dorm la ore târzii şi nu pot sesiza direct cantitatea de noxe eşapate în atmosferă, doar cei care sunt treji între orele 2 şi 3 dimineaţa constatând mirosuri extrem de puternice, deseori înăbuşitoare, îndeosebi la etajele 4-9, cei de la ultimul etaj fiind mai puternic afectaţi datorită pătrunderii unei cantităţi mai mare de noxe, prin chepengurile de ieşire de pe acoperiş. Mulţi locatari sesizează efectul nociv, dar spun că nu au curajul să facă plângeri fie că au vecini care lucrează în rafinărie, fie că au convingerea că e inutil, pentru că tot nu se iau nici un fel de măsuri de stopare a poluării intense a mediului.

Conducerea rafinăriei pretinde că în aer nu sunt eşapate noxe periculoase sănătăţii oamenilor. Ba mai mult, afirmă că din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător deja se încadrează în parametrii impuşi de normele Uniunii Europene. Însă refuză să pună la dispoziţia presei pentru o informare transparentă, analizele efectuate de laboratoarele specializate spre a se şti exact compoziţia şi concentraţia acestor noxe.

Legea protecţiei mediului există, iar cei care nu o respectă trebuie aspru sancţionaţi până la stoparea activităţilor generatoare de poluare atmosferică şi care afectează grav vieţile oamenilor, cazurile de cancer, îndeosebi pulmonar sporind în ultimii ani.

Faţă de cele semnalate, rog să se facă demersurile pentru instituirea unei comisii de anchetă, cu specialişti din domeniile conexe care să elaboreze un raport corect, transparent, publicat la final în mass-media şi de pe urma căreia să se adopte o hotărâre guvernamentală de stopare a gazării unor oameni nevinovaţi. Fireşte că e vorba de câteva sute de locuri de muncă şi, mai ales, de profiturile obţinute din activitatea acestei rafinării, însă totul are o limită când în primejdie sunt vieţi omeneşti şi nimeni nu are dreptul să le suprime prematur. Măsuri tehnice şi de altă natură pot fi adoptate şi aplicate de urgenţă, astfel încât în oraşul Câmpina oamenii să respire un aer nenociv sănătăţii lor.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da, şi eu vă mulţumesc. Din partea ministerului? Vă rog să vă prezentaţi.

Domnul Adam Crăciunescu:

Mă numesc Adam Crăciunescu, secretar de stat cu probleme de păduri la Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului.

Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Adrian Mărăcineanu, înregistrată la Camera Deputaţilor, privind poluarea atmosferică produsă de către Rafinăria "Steaua Română" - Câmpina, judeţul Prahova, pentru care solicită constituirea unei comisii guvernamentale de anchetă, vă comunicăm următoarele. Societatea Comercială Rafinăria "Steaua Română" S.A. Câmpina, judeţul Prahova deţine autorizaţia de mediu nr.PH.579, emisă în data de 11.04.2003. Autorizaţia este valabilă un an de la data eliberării, efectiv până în data de 11 aprilie 2004.

La baza emiterii autorizaţiei de mediu au stat atât bilanţul de mediu, nivelul 1 şi 2, precum şi studiul de risc întocmite de S.C. Petrodesign S.A. Bucureşti, societate atestată de către autoritatea centrală de mediu pentru elaborarea acestor tipuri de lucrări.

Raportul la concluziile bilanţului de mediu nivelul 2 a fost supus dezbaterii publice în data de 18 februarie 2002. La expirarea autorizaţiei de mediu, societatea are obligaţia de a solicita emiterea autorizaţiei integrate de mediu, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34 din 2002 privind poluarea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată prin Legea nr.645 din 2002.

În baza actelor normative menţionate, titularului activităţii îi revine obligaţia de a lua toate măsurile de prevenire eficientă a poluării prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile.

De asemenea, acesta trebuie să evite producerea de deşeuri, iar în cazul în care acestea nu pot fi evitate, valorificarea lor sau neutralizarea şi eliminarea acestora, evitându-se în acest fel impactul asupra mediului.

Agenţia de protecţie a mediului Prahova prin adresa nr.22.058 din 02.03.2004 aduce la cunoştinţă faptul că în prezent Rafinăria "Steaua Română" S.A. Câmpina nu funcţionează. În cazul în care instalaţiile din cadrul rafinăriei vor fi puse în funcţiune, reprezentanţii agenţiei şi ai Gărzii Naţionale de Mediu, comisariatul judeţean Prahova, va efectua un control şi o monitorizare a emisiilor atmosferice. Considerăm inoportun în acest moment, constituirea unei comisii guvernamentale de anchetă, această iniţiativă putându-se realiza după punerea în funcţiune a instalaţiilor din cadrul societăţii în cauză, cât şi în funcţie de concluzia activităţilor de control şi monitorizare a emisiilor, realizate de autorităţile publice teritoriale sus menţionate.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat, dacă mai aveţi ceva de spus. Deci nu mai aveţi altă observaţie? Bun.

Domnul Florin Iordache, în legătură cu Ministerul Justiţiei, v-aş ruga să luaţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Interpelarea mea adresată Ministerului Justiţiei viza măsurile luate de Ministerul Justiţiei privind integrarea în Uniunea Europeană.

Vreau să vă spun că răspunsul pe care l-am primit demonstrează că pentru Guvernul Adrian Năstase şi Ministerul Justiţiei, în special, integrarea noastră în Uniunea Europeană a reprezentat şi reprezintă în continuare o prioritate şi consider eu că prin măsurile pe care le prezintă conducerea ministerului şi care vor fi luate în continuare, consider eu că în toamna acestui an România va putea încheia capitolul de negociere privind integrarea în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Pentru domnul Iulian Mincu. Este aici. Domnule deputat, vă rog să dezvoltaţi interpelarea, dar în cele 3 minute pe care le aveţi la dispoziţie, conform regulamentului.

Vă rog.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Întrucât interpelarea mea a fost dată în scris, eu nu aş mai citi-o încă o dată şi aş dori numai răspunsul ca să pot avea timpul să răspund la ceea ce se va spune.

Domnul Constantin Niţă:

E în regulă. Vă mulţumesc.

Domnul secretar de stat Pavelescu.

Vă rog.

Domnul George Pavelescu (secretar de stat, Ministerul Sănătăţii):

Domnule preşedinte,

Domnilor parlamentari,

Interpelarea domnului profesor Mincu are ca temă creşterea afecţiunilor depresive, o stare generală depresivă care se manifestă ca o tendinţă din ce în ce mai accentuată şi care în perspectivă va fi o cauză a unor boli pe noul tablou patologic din România. Aşa după cum ştim, depresia este o maladie cu implicaţii complexe, fiind determinată, în principal, de cadrul socio-economic.

Sistemul sanitar, are drept arie de competenţă doar partea curativă a acestei boli, nefiind responsabil de apariţia şi răspândirea sa în rândul populaţiei. Date raportate în dinamică, începând cu 1994 şi până în 2002 arată existenţa unei creşteri a tulburării depresive. Incidenţa maximă înregistrată pentru depresie este la grupele de vârste 35-44 de ani, aceste date însă trebuie interpretate de următoarea manieră.

În primul rând, creşterea depresiei este un fenomen care se constată la nivel mondial şi nu la nivel regional sau zonal. Creşterea depresiei este modulată de o serie de factori printre care: condiţiile socio-economice şi ritmul alert al societăţii contemporane, acurateţea depistării şi criteriologiei diagnostice, sensibilizarea corpului medical la problematică, dezvoltarea reţelei ambulatorii de asistenţă, creşterea adresabilităţii.

Ministerul Sănătăţii nu a rămas insensibil la fenomenul în cauză, depresia alături de schizofrenie, beneficiază de o susţinere materială suplimentară prin programul de sănătate al Ministerului Sănătăţii. Specialiştii apreciază că nu există nici un fel de risc ca în anul 2020 să devenim o ţară de depresivi, aşa cum nu vom deveni o ţară de diabetici, deşi incidenţa cazurilor de diabet zaharat este în creştere, nici de hipertensivi sau cardiaci, maladii, de asemenea, în creştere la nivel mondial şi european.

Este cunoscut că în ţările europene, pentru rata de mortalitate standard, deci comparabil, sunt bolile aparatului circulator, cu impact deosebit asupra aparatului circulator, boala ischemică a miocardului şi bolile cerebro-vasculare şi trebuie să recunoaştem că România este printre primele ţări cu rată mare de mortalitate. De asemenea, este incidenţa tumorilor maligne, aflată într-o dinamică crescută şi este greu de apreciat, această depinzând, în principal, de depistarea lor precoce, care în multe ţări, inclusiv în România, este deficitară.

Aparatul respirator este o altă cauză a deceselor, accentuată în Europa şi în România, afecţiuni ale aparatului digestiv, traumatisme, otrăviri, sinucideri.

Comparativ, ultimele care ar fi, şi un element cauzat de depresie, sinuciderile în Uniunea Europeană se ridică la 10 la o sută de mii de locuitori, în ţările Europei Centrale la 17 la o sută de mii de locuitori, România - 12 la o sută de mii de locuitori, iar ţările fostei Uniuni Sovietice - 29 la o sută de mii de locuitori.

Prin urmare, măsurile care vor fi luate de către toate structurile implicate în starea generală de sănătate a populaţiei, cât şi creşterea economico-socială, crearea condiţiilor care să dea încredere tinerilor, în special celor care au rămas fără un loc de muncă, sunt elemente care să contribuie la reducerea acestui factor de risc, de îmbolnăviri.

Vă mulţumesc, domnilor.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Mulţumesc domnului secretar de stat pentru răspuns şi aş vrea să explic care este situaţia la noi în legătură cu starea generală pe plan mondial.

Aş vrea să vă spun că în România s-au publicat ca date statistice că depresia este 113 la o sută de mii în anul 2003 şi respectiv 259 la suta de mii în anul 2004. OMS-ul dă pentru România în 2003 10%.

Vreau să se reţină, domnule preşedinte, că, în general, popoarele care au origine latină, este o transmitere ereditară, au stări depresive foarte rare şi foarte puţine. Deci acest 10% pe care îl dă OMS-ul m-a făcut să mă gândesc la această problemă. Mai mult OMS-ul spune că în anul 2020-2025 starea de depresie psihică va deveni a doua cauză de mortalitate după bolile cardiovasculare.

Vreau să se reţină că ţările nordice au 50-60% şi aşa este cum spune şi domnul secretar de stat.

De ce în România apare în ultimul timp o accentuare a stării depresive în rândul populaţiei generale?

În primul rând, să luăm tinerii. Cauza majoră de instalare a bolii, mai ales la tineri, este lipsa unei perspective de viaţă. Este şi motivul că 56% din populaţia de până la 29 de ani doreşte să plece din ţară. Este cauza pentru care mulţi români - 1.700.000 - lucrează în prezent în străinătate, iar cererile actuale se ridică la peste 3 milioane.

A doua cauză este nesiguranţa zilei de mâine. Românul s-a învăţat, în general, să-şi dorească puţin, dar sigur. Nesiguranţa îi aduce grave prejudicii personalităţii sale.

Şi a treia cauză majoră sunt condiţiile de trai foarte grele întâlnite la majoritatea populaţiei şi nu e nevoie să repet, sunt două lucruri care se cunosc, că dacă analizăm numai factura de întreţinere pe perioada 1990-2004 rezultă că ea a depăşit de 7 ori salariul minim pe economie.

Aş vrea să reţineţi, domnule preşedinte, că depresia duce la ieşirea individului din viaţa socială, la însingurare, la sentimentul de nulitate, la lipsa de interes pentru activitatea zilnică şi ceea ce este grav, deseori duce la suicid. Este o suferinţă biologică şi psihologică care duce la scăderea imunităţii organismului şi duce la apariţia unor complicaţii grave cum este infarctul miocardic şi accidentul cerebral. Ieşirea singură din depresie, fără tratament medical, nu e posibilă, e falsă. Or, alocaţiile financiare ale Ministerului Sănătăţii pentru această maladie în anul 2004 sunt numai de 3% din bugetul sănătăţii.

Trebuie să cunoaştem că subestimarea de către organele sanitare şi organismele sociale a acestei boli cu extindere din ce în ce mai mare poate avea în timp consecinţe foarte grave pentru populaţia ţării noastre, aşa cum, de fapt, o comunică şi organizaţia mondială a sănătăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Pentru domnul Mihai Stânişoară, nu este în sală.

Pentru domnul Andrei Chiliman.

Vă rog, domnule ministru.

Domnul George Pavelescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnul Andrei Chiliman a adresat o interpelare vizavi de situaţia existentă în plata obligaţiilor asigurărilor sociale de sănătate de către agenţii economici, persoane juridice, deficitul existent, arieratele pe care le au aceste societăţi faţă de fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi măsurile care au fost luate de către minister.

Vă aducem la cunoştinţă că în anul 2003 şi anterior acestuia, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele judeţene, a întreprins în mod constant măsuri în vederea recuperării creanţelor înregistrate la fondul naţional unic al asigurărilor de sănătate, aplicând prevederile Ordonanţei de Guvern nr.61 privind recuperarea creanţelor bancare, republicată cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Legii nr.64 privind procedura reorganizării şi a lichidării judiciare, republicată cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.

În aplicarea prevederilor actelor normative sus-menţionate, casele de asigurări de sănătate au întocmit sesizări penale în cazul persoanelor care s-au făcut vinovate pentru reţinerea şi nevirarea sumelor reprezentând contribuţia asiguraţilor, angajaţilor, la fondul naţional unic de asigurări de sănătate. Aceste sesizări au fost adresate de către organele abilitate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în vederea derulării etapelor specifice pentru aceste acte, prevăzute de legea penală.

Conform legislaţiei în vigoare, menţionăm că o parte a societăţilor comerciale care au înregistrat debite la contribuţia asiguraţilor la fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate au beneficiat de prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.40/2002 privind recuperarea arieratelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr.491/2002 şi cele ale Ordinului Preşedintelui C.N.A.S. nr.332/2002 emis în aplicarea acestui act normativ, astfel încât acţiunile de executare silită întreprinse de casele de asigurări de sănătate în vederea recuperării debitelor au fost suspendate în momentul semnării convenţiei de reeşalonare sau eşalonare la plata debitelor.

Ca urmare a apariţiei Ordonanţei de urgenţă nr.95/2003 privind preluarea de către AVAB a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate, aprobată cu modificări prin Legea nr.557/2003, debitele existente în evidenţa contabilă a caselor de asigurări de sănătate au fost gestionate etapizat către această instituţie.

Totodată, conform Ordonanţei de Guvern nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr.609/2003, creanţele la fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate au fost transferate în etape distincte către Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru documentarea completă a domnului deputat, anexez listingul tuturor societăţilor comerciale, cu datoriile pe care le au către fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate, în perioada 1999-2003 şi care este situaţia juridică a acestora.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Dacă aveţi comentarii, domnule deputat.

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Ţin să mulţumesc domnului secretar de stat pentru acest răspuns. Aş mai fi dorit să aflu şi numărul cazurilor la nivelul ţării în care Ministerul Sănătăţii, prin...în fine, CNAS-ul de fapt, a sesizat organele de urmărire penală împotriva celor care au încălcat legea, respectiv a celor care în loc să vireze sumele datorate de angajaţi către fondul de asigurări, le-au folosit în alte scopuri, şi poate că în felul ăsta am fi avut o imagine şi mai completă nu numai a societăţilor, ci şi a măsurilor efective, penale solicitate de CNAS împotriva acestor persoane.

Oricum, este un lucru normal ca ministerul, ca CNAS, care este la ora actuală sub egida ministerului, să recupereze cât mai grabnic toate aceste datorii, indiferent dacă s-au dat nu ştiu câte ordonanţe care le permit, în fine, să-şi găsească o soluţionare, o eşalonare, şi alte măsuri, pentru că banii aceştia de fapt reprezintă o sursă de cheltuială pentru sănătatea tuturor cetăţenilor ţării. Or, nu este posibil ca folosindu-se de tot felul de tertipuri, persoane să folosească aceşti bani în alte scopuri. De fapt, folosind într-un mod implicit CNAS-ul fondul asigurărilor ca pe un fel de bancă care să le crediteze lor alte afaceri, pentru că de fapt asta s-a întâmplat şi de fapt asta trebuie să încercăm să oprim definitiv ca practică în toată economia românească, nu numai în acest domeniu al CNAS-ului.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Mulţumesc.

Pentru doamna deputat Mihaela Ionescu, tot domnul George Pavelescu.

Dacă doriţi să o dezvoltaţi cumva, doamna deputat? Vă rog!

Doamna Mihaela Ionescu:

Deoarece data trecută am citit numai rezumatul, acum doresc să dezvolt.

Domnul Constantin Niţă:

V-aş ruga să vă încadraţi în trei minute.

Doamna Mihaela Ionescu:

Da, am înţeles.

Una din problemele acute cu care se confruntă ţara noastră o constituie criza de sânge în spitale, rezultat direct al faptului că România ocupă penultimul loc în Europa în materie de donatori. Majoritatea donatorilor din România au vârsta de peste 40 de ani, iar motivaţia lor de donare nu este una morală, ci pur materială, şi anume recompensa care pentru un angajat cu salariul minim pe economie, sau pentru un şomer sau pentru un om al străzii, se rezumă la un bon valoric de 200.000 de lei, la 2 zile libere plătite pentru cei care sunt în câmpul muncii, la 50% reducere din abonamentul RATB pe timp de o lună şi jumătate. Cam atât.

Lipsa totală de educaţie în favoarea donaţiei benevole, viaţa fără motivaţii morale a acestora, îi transformă în persoane cu risc potenţial, donatorii tinzând să ascundă unele informaţii despre sănătatea lor în timpul interviului medical. Implicit, calitatea sângelui donat este din cele mai îndoielnice, deoarece donatorii nu sunt întotdeauna conştienţi de riscurile donării de sânge infectat, nici nu simt vreo responsabilitate etică faţă de bolnavi.

Un chestionar din anul 2000, în care au fost interogaţi 2513 de subiecţi din toată ţara, a arătat că populaţia nu este informată în nici un fel despre nevoia de sânge. Informaţii ca 288.267 unităţi de sânge pe zi, care ar fi cererea necesară pe şase luni ale anului 2002, din care numai 75% a fost acoperită, nu le spune nimic celor interogaţi.

Statisticile tuturor donatorilor de sânge din Europa arată că în ţări ca Austria, la peste 8.000.000 de locuitori, 510.000 au donat sânge, adică 62,80‰ din populaţie; în Germania, 55,36‰ din populaţie; în Danemarca, 68‰ din populaţie, iar mai aproape de noi, în Slovenia, 51‰; în Ungaria, 42‰, iar România, la o populaţie în jur de 22 de milioane sau cât o mai fi rămas, numai 370.000 de persoane au donat în 2001, adică nici 17‰. Sub noi, în Europa, se află numai Albania.

Aceste cifre se materializează în operaţii amânate, în dificultatea chirurgilor de a asigura reuşita unor operaţii, chiar în decese, dacă este vorba de o grupă de sânge rară.

Anunţul la mica publicitate, la rubrica medicală, sună după cum urmează:"caut urgent donator de sânge uman, grupa A", de exemplu, "...obligatoriu RH negativ". Telefonul. Şi aşa mai departe.

Dacă în anul 1989 nu se simţea o criză acută de sânge, deoarece studenţii chiulangii erau donatori fruntaşi, pentru a obţine motivarea absenţelor, iar fabricile aveau plan de recoltare de sânge de la lucrători, după Revoluţie, această situaţie a asigurării necesarului de sânge s-a schimbat. Constrângerea a dispărut, ca sursă de recoltare a sângelui, şi lipsa totală a unei campanii de promovare a donării de sânge în toată ţara, a unei strategii de informare a populaţiei despre aceste lucruri, ori începutul procesului de educaţie pentru donarea voluntară şi nerambursabilă, perpetuează o situaţie de criză în domeniul medical.

Cerem Guvernului şi domnului ministru al sănătăţii să declanşeze de urgenţă o campanie de informare a populaţiei, conform poziţiei Consiliului Europei din 1993 care cerea, prin vocea doamnei Boltha Massarelli, şef-adjunct al Diviziei de sănătate a Consiliului Europei ca, în cadrul Europei, să se asigure alinierea legislativă a ţărilor din Europa Centrală cu cea a Europei Occidentale şi să se încurajeze donaţia de sânge neremunerată, alături de cea remunerată, care să garanteze stabilitatea serviciilor de transfuzie sanguină.

Cerem, de asemenea, iniţierea imediată a unor campanii de educaţie în rândul populaţiei, în colaborare cu instituţiile de învăţământ, cu ONG-urile şi cu mass-media pentru promovarea exemplelor personale ale celebrităţilor sau ale persoanelor publice care pot fi încurajate să dea exemplu personal în domeniul donării de sânge într-o campanie de la donatori sănătoşi şi conştienţi de gestul de fraternitate umană pe care-l fac.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Da. Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul George Pavelescu:

Aşa după cum este cunoscut, în România activitatea de transfuzie sanguină, cu toate etapele, este organizată sub forma reţelei naţionale coordonate de Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională din subordinea Ministerului Sănătăţii. Reţeaua este formată din 41 de centre de transfuzie sanguină judeţene şi centrul de transfuzie sanguină a Municipiului Bucureşti, structură stipulată în Legea nr.4/1995.

Pe lângă acestea, având în vedere consumul mare, nevoia mare de sânge la nivelul unor clinici universitare, în Bucureşti s-au organizat încă trei secţii de transfuzie sanguină care au aceleaşi atribuţii ca şi un centru regional, judeţean, respectiv colecta, calificarea biologică a sângelui şi stocarea. Aceste secţii funcţionează în cadrul Institutului clinic Fundeni, Spitalului clinic de urgenţă Floreasca şi Spitalului clinic de urgenţă al municipiului Bucureşti.

După cum este cunoscut, în toate ţările, cele trei categorii de donatori sunt donatori iniţiali, fidelizaţi şi ocazionali. În România, numărul donatorilor de sânge, structura lor a suferit modificări, aşa după cum menţiona doamna deputat. În prezent, aceasta reprezintă doar aproximativ 1% din populaţia ţării, iar numărul de donatori este de 17 la mia de locuitori.

Din numărul total de donatori, 74 reprezintă donatori fidelizaţi, adică donatori care donează de cel puţin 3 ori pe an. Calitatea sângelui nu poate fi pusă la îndoială, din următoarele motive: existenţa chestionarului de excludere, care precede consultaţia medicală - predonare a donatorilor, răspunsurile corecte la întrebările din chestionar însă depind de sinceritatea donatorului; consultaţia medicală, cu respectarea criteriului de eligibilitate predonare - hemoglobină, glicemie, tensiune arterială, puls şi, anual, efectuarea unui control radiologic pulmonar, iar după vârsta de 40 de ani, a unui control cardiologic şi a unui EKG; testarea riguroasă a fiecărei unităţi de sânge donată, indiferent că acelaşi donator donează de mai multe ori pe an. Testarea se referă la controlul imunohematologic, markeri pentru maladiile transmisibile prin sânge, pentru sifilis, şi controlul bacteriologic. Unităţile de sânge şi componente de sânge nu sunt eliberate pentru transfuzii decât după validarea lor, respectiv după constatarea normalităţii şi negativităţii la toate controalele efectuate, dar întotdeauna există, cum bine ştiţi, şi un risc transfuzional rezidual.

Din acest motiv, orice indicaţie de transfuzie trebuie să ia în calcul atât beneficiul pentru pacient, cât şi riscul transfuziei.

În prezent, aşa după cum cunoaşteţi, Legea nr.4 prevede la art.10 şi 11 drepturile donatorilor. Existenţa unui bon valoric alimentar la cerere, la fiecare donare de 200.000 de lei, o recompensă tot în alimente, în valoare de 500.000 lei, la a cincea donare consecutivă în cusul a doi ani, reducerea cu 50% a transportului în comun în localitatea de reşedinţă pentru o perioadă de două luni, decontarea cheltuielilor de transport între localitatea de reşedinţă şi localitatea unde se face donarea, reducerea cu 50% a costurilor biletelor de odihnă pentru persoanele cu cel puţin 15 donări în ultimii 5 ani.

Deci, există măsuri, inclusiv măsuri administrative, care să încurajeze participarea cetăţenilor la actul de donare.

Dacă centrele de transfuzii sanguine judeţene ar fi dispus de spaţii, de un personal aferent pentru a putea organiza în incinta lor mese gratuite pentru donatori, discuţiile asupra acordării bonului pentru alimente nu ar mai fi avut loc. Observăm, din activitatea curentă, că aceasta este una din condiţiile care determină participarea oamenilor la actul de donare.

Fiecare ţară are prevederi specifice în ceea ce priveşte activitatea de donare de sânge. De exemplu, în Grecia se acordă soldaţilor 6 zile libere pentru fiecare donare, implicând astfel armata ca un excelent element activ în donare. În nici o ţară asigurarea cu sânge rezultat prin donare alogenă nu este în procent de 100%, cum nici în România nu poate fi. În foarte multe ţări, o pondere mare o constituie autotransfuzia, care presupune o extrem de bună colaborare a centrelor de transfuzie sanguină cu serviciile chirurgicale şi de ortopedie, care utilizează cele mai mari cantităţi de sânge.

Datorită faptului că nu întotdeauna cererea de sânge şi componente de sânge este motivată, nu numai pentru ţara noastră, ci pentru toate ţările, OMS şi Consiliul Europei au emis un ghid de utilizare a acestor produse. Acest ghid a fost transmis de Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională şi are acordul OMS de a fi distribuit marilor utilizatori, prin reţeaua de transfuzii.

La discrepanţa între cererea de sânge şi componente sanguine şi oferta centrelor de transfuzie sanguină contribuie, pe lângă solicitările nejustificate cantitativ uneori, ca şi indicaţiile, şi următoarele cauze: imposibilitatea manevrării stocurilor de sânge în funcţie de necesităţi; reţeaua de transfuzie nu este informatizată, ceea ce face ca Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională să nu-şi poată îndeplini calitatea de dispecer în orice moment; imposibilitatea celor trei unităţi de transfuzie sanguină care funcţionează în Fundeni, Floreasca şi Municipal, în anumite perioade, de a-şi valida sângele recoltat, din lipsa reactivilor pentru markeri virali şi de imunohematologie; Dotarea insuficientă cu autovehiculele de transport speciale pentru transportul produselor sanguine de la un centru la altul.

În toată lumea există o programare riguroasă a intervenţiilor chirurgicale pentru afecţiuni cronice. Deci, nu se pune problema ca din lipsă de sânge, anumite operaţii să nu poată fi efectuate sau să fie amânate sine die. Reuşita unei intervenţii chirurgicale nu este afectată de aprovizionarea cu sânge şi produse din sânge, în condiţiile unei bune colaborări între chirurgi şi specialiştii din reţeaua transfuzională.

În cazul unor grupe rare, colaborarea cu specialiştii reţelei transfuzionale poate rezolva orice solicitare de sânge, specialiştii în transfuzii oferind soluţii compatibile de schimb.

Menţionăm că nu au fost semnalate niciodată situaţii de urgenţă în care bolnavul să-şi piardă viaţa din lipsă de sânge. Este reală scăderea numărului de donatori înregistrată în ultimul an, cu 4,8% mai puţini decât în 2002, dar s-a constatat şi o creştere semnificativă a cererilor de sânge şi componente de sânge, cereri care au depăşit uneori 25-30% pentru unele produse.

De departe cel mai mare consumator de sânge şi produse derivate este Bucureştiul, 60% din cererea de concentrat trombocitar, 40% din cererea de concentrat eritrocitar, 40% din cererea de plasmă proaspătă congelată, urmat de Iaşi, Timişoara, Cluj, Constanţa, Târgu-Mureş.

Aşa-zisa criză de sânge ce se constată în aceste centre universitare ocazional, la celelalte centre se poate înregistra criză pe anumite grupe de sânge, atunci când cererile sunt foarte mari.

Câteva din cauzele acestei scăderi constatate de noi sunt: valoarea nesatisfăcătoare pentru donatori a bonului alimentar, refuzul administraţiilor locale, a primăriilor, de a aloca fonduri suficiente pentru decontarea acestor bonuri, refuzul unor patroni de a accepta cele două zile libere pentru donare prevăzute prin lege sau de a primi echipa mobilă de colectă; lipsa posibilităţilor materiale pentru transportul donatorilor din altă localitate la centrul de transfuzii.

Există o masă de donatori cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, în condiţiile în care în fiecare an, donatorii care depăşesc vârsta de 65 de ani sunt excluşi de la donare, ceea ce impune împrospătarea şi fidelizarea acestei mase de donatori.

O dată cu îmbătrânirea populaţiei, o serie de donatori sunt ieşiţi din această activitate şi serviciile lor nu mai sunt benefice pentru activitatea de colectă de sânge sau produse din sânge.

Pentru recrutarea de donatori din populaţia tânără, este necesară implicarea, aşa cum spuneaţi dumneavoastră, în propaganda pentru donare a mai multe organisme, care în alte ţări participă constant la această activitate, Crucea Roşie, Biserica, ONG-urile, mass-media, cât şi o susţinere financiară constantă şi substanţială.

În anul 2000 a luat fiinţă Fundaţia donatorilor benevoli de sânge care, în 2002, a organizat o campanie naţională în favoarea donării de sânge, finanţată de OMS, în colaborare cu Institutul Naţional de Hematologie din Ministerul Sănătăţii.

Pentru anul 2004 s-au obţinut fonduri din fondul global în scopul organizării de către această fundaţie şi institut a unei campanii pentru donarea benevolă în rândul studenţilor. În toată această perioadă s-au desfăşurat acţiuni locale organizate în Bucureşti şi de către centrele de transfuzie judeţene. La sfârşitul anului 2003 a fost demarată o colaborare între INHT cu una din cele mai puternice organizaţii pentru promovarea donării benevole şi neremunerate din Italia - AVIS -, în scopul îmbunătăţirii activităţii româneşti în domeniu.

În concluzie, pentru îmbunătăţirea acestei situaţii şi aducerea activităţii transfuzionale naţionale la nivelul cerinţelor Directivei 2002/1998 a Consiliului Europei, care va constitui baza legislaţiei în domeniu în toate ţările membre ale Uniunii, ca şi în statele candidate, este necesară implicarea tuturor organismelor menţionate mai sus, o finanţare adecvată şi o susţinere permanentă din partea societăţii civile.

Cele recomandate în interpelarea dumneavoastră sunt pertinente şi Ministerul Sănătăţii va ţine seamă de demararea unei campanii care să conducă la creşterea numărului de donatori.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Rugămintea mea este ca la răspunsurile acestea foarte lungi, să vă încadraţi şi dumneavoastră în cele trei minute, cu o sinteză, urmând ca în scris să-i daţi domnului deputat tot răspunsul dumneavoastră, in extenso.

Vă rog, doamna deputat, dacă sunt observaţii.

Doamna Mihaela Ionescu:

Îi mulţumesc domnului ministru pentru răspuns, dar asta nu înseamnă că sunt şi mulţumită de acest răspuns, în sensul că întreaga mea interpelare a fost tocmai adresată ministerului şi consideram că Ministrul Sănătăţii trebuie să se implice mai mult, pentru că aceasta este o problemă de sănătate publică.

Deci, faptul că Bucureştiul, despre care şi dumneavoastră recunoaşteţi că este cel mai mare utilizator, s-a întâmplat să se găsească de multe ori în cazul ca numai 50% din necesar să fie satisfăcut, din sesizările numeroase pe care le-am avut că există bolnavi într-adevăr cronici care merg la operaţie şi nu-şi fac operaţia până nu îşi fac singuri rost de sânge, deci cum poate un pacient să-şi facă rost de sânge?! Chiar în familie la mine am avut un caz de operaţie la Iaşi, şi s-a alergat înainte cu o săptămână în nu ştiu câte judeţe din Moldova, să se găsească grupa de sânge.

Ne spuneţi...mă îngrijorează faptul că dumneavoastră spuneţi că nu este informatizat. Va să zică, primăria are un info chioşc, dar reţeaua dumneavoastră nu este informatizată. Deci, se face aşa cum s-a întâmplat la Iaşi, prin telefon, s-a dat telefon la Vaslui, la Galaţi, la nu ştiu unde, dumneata ce sânge ai?! Este aşa de complicat să se informatizeze această reţea? Cred că asta era elementul zero. Deci, de ce zic eu că nu sunt mulţumită, pentru că eu am întrebat ministerul când o să înceapă campania de informare şi când o să înceapă campania de educaţie? Un răspuns ca: "Aveţi dreptate, o să începem!", nu mă poate satisface. Vă rog frumos, sper ca acest răspuns teoretic să fie transformat şi în practică.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

Mai aveţi vreun comentariu scurt, domnule secretar de stat, la această chestiune? Nu.

Pentru domnul deputat Ioan Sonea. V-aş ruga, tot domnul Pavelescu. Domnul deputat Sonea, doriţi să dezvoltaţi? Vă rog.

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin interpelarea pe care am adresat-o, vroiam să atrag atenţia, chiar dacă este un caz particular privind o situaţie de neînţeles la această dată, un centru de comună în care un dispensar uman este de neconceput în modul în care este văzut la această dată, fără încălzire, fără curent electric, un bec la trei camere, o sobă la trei camere, sunt lucruri anormale. Dar vroiam să atrag atenţia prin acest caz la situaţiile care pot apărea şi în alte localităţi, dată fiind campania aceasta de constituire de noi comune.

Aşa a apărut şi această comună şi iată în ce situaţie se ajunge când lucrurile se fac mai mult sub aspect politic decât sub aspectul practic şi al necesităţilor pentru comunitatea locală.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Pavelescu, v-aş ruga să răspundeţi.

Domnul George Pavelescu:

Referitor la interpelarea dumneavoastră privind situaţia necorespunzătoare a dispensarului medical din comuna Dumitriţa, vă comunicăm: acest spaţiu cu destinaţie medicală denumit impropriu dispensar medical este doar un punct sanitar şi se află în proprietatea consiliului local Dumitriţa şi nu îndeplineşte condiţiile pentru eliberarea autorizaţiei sanitare de funcţionare. În prezent, asistenţa medicală primară este asigurată în mod regulat pentru populaţia comunei în următoarele spaţii medicale care beneficiază de autorizaţii sanitare de funcţionare: centrul medical individual dr.Marşu Alexandrina, satul Petriş, comuna Cetate, distanţă 5 km; cabinet medical individual Cristian Nicu, satul Periş, comuna Cetate, distanţă 5 km; cabinet individual Lenghel Mihaela din satul Budacu de Sus, nr.45, comuna Dumitriţa, cabinet nou înfiinţat în anul 2003 de către DSP Bistriţa Năsăud, în localitatea cea mai mare a comunei, la distanţă de numai 2,2 km de punctul sanitar din interpelare.

Iniţial, au fost analizate două locaţii pentru înfiinţarea acestui cabinet medical individual, satul Dumitriţa şi satul Budacu de Jos.

În final, în urma discuţiilor între D.S.P., primarul comunei şi reprezentantul Partidei Romilor, a fost aleasă cea de-a doua locaţie din următoarele considerente: satul Budacu de Sus este amplasat în capătul cel mai îndepărtat al văii, astfel încât medicul titular va străbate zilnic toate localităţile componente, putând fi astfel abordat; satul Budacu de Sus reprezintă zona cea mai aglomerată a noii comune Dumitriţa, 1565 locuitori, din totalul de 2588 de locuitori ai întregii comune. Satul respectiv are în componenţă o comunitate de romi care a avut accesul limitat la asistenţă medicală şi la noţiunile de educaţie sanitară, în condiţiile în care în cadrul acestei comunităţi se înregistrează cel mai scăzut nivel de trai, precum şi cea mai mare rată a infracţionalităţii.

Finalizând amenajarea acestui nou sediu de cabinet medical individual, în cooperare financiară cu medicul titular şi cu consiliul local Dumitriţa, potrivit Ordonanţei nr.70/2002, vizavi de obligaţiile consiliilor locale în legătură cu spaţiile cu destinaţie de cabinete medicale, se au în vedere în continuare lucrări de conformare convenite cu medicul epidemiolog şef al D.S.P.Bistriţa-Năsăud, pentru a se realiza parametrii minimi necesari pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare şi pentru punctul sanitar din satul Dumitriţa. Acesta va fi utilizat pentru servicii medicale pe baza unui program unanim acceptat de către cei trei medici de familie care activează în comunele Cetate şi Dumitriţa, aprobat de consiliul local, şi adus la cunoştinţa cetăţenilor acestei localităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Aveţi observaţii, domnule deputat?

Domnul Ioan Sonea:

Mulţumesc.

Din cele spuse, vreau să vă atrag atenţia că două dispensare de care vorbiţi dumneavoastră aparţin altei comune şi era vorba de a satisface necesităţile în cadrul comunei nou înfiinţate de un an de zile, şi pe locul respectiv scrie dispensar uman.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Aveţi un drept la replică? Nu.

Pentru domnul Aurel Daraban, domnul secretar de stat Adam Crăciunescu, Ministerul Agriculturii.

Domnul Adam Crăciunescu (secretar de stat, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Aurel Daraban, vă comunicăm următoarele: punerea în valoare a suprafeţelor agricole din Dobrogea a impus înfiinţarea în decursul timpului a celor patru staţiuni de cercetare pe domenii strict utile zonei. Acestea desfăşoară în prezent un amplu program de cercetare ştiinţifică şi de dezvoltare pentru atingerea obiectivelor care derivă din programul naţional de cercetare şi dezvoltare privind crearea unor noi rase de animale, soiuri şi hibrizi de plante agricole cu productivitate ridicată, corespunzător standardelor europene, bine adaptate la condiţiile de mediu din zonă, precum şi pentru conservarea germoplasmei unor populaţii aflate în pericol de dispariţie.

Unităţile de cercetare din judeţul Constanţa au susţinut preocupările Guvernului de finalizare a procesului de retrocedare a terenurilor agricole persoanelor îndreptăţite şi au predat în perioada 1990-2004 o suprafaţă de 4123 hectare comisiilor comunale şi municipale din judeţul Constanţa.

În prezent, cele 4 staţiuni au în administraţie numai suprafaţa de 3703 hectare teren agricol din domeniul public şi 193 hectare din domeniul public pe bază de contract de la Agenţia Domeniilor Statului.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "George Ionescu Siseşti" consideră că suprafaţa de 3.703 ha din domeniul public reprezintă suprafaţa minim necesară pentru menţinerea activităţii de cercetare în judeţul Constanţa.

Referitor la retrocedarea suprafeţei de 2.241 ha teren agricol din domeniul public, aflat în administrarea Agenţiei Domeniului Statului şi în concesionarea Institutului de Cercetări Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor "Palas" şi a Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Agriculturii "Valul lui Traian", respectiv a Staţiunii de Cercetare Dezvoltare Pomicolă Constanţa şi a Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare a Vinului şi Viei "Murfatlar", vă facem cunoscut că până la această dată nu avem cunoştinţă de emiterea unor proiecte de hotărâri de Guvern prin care suprafaţa susmenţionată să fie trecută din domeniul public în domeniul privat al statului, la dispoziţia comisiilor locale, pentru aplicarea legilor fondului funciar.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78, aceste instituţii se vor reorganiza, prin hotărâre de Guvern, când se vor stabili şi suprafeţele de teren agricol necesare desfăşurării activităţii de cercetare ştiinţifică, care aparţin domeniului public al statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi observaţii, domnule deputat? Vă rog.

Domnul Aurel Daraban:

Mulţumesc, domnule secretar de stat.

Atenţionarea mea este valabilă, întrucât consiliile locale deja fac presiuni asupra institutelor pentru cedarea suprafeţei de care vă spuneam, 526 la Constanţa şi 1.715 la primăria Valul lui Traian.

Problema este ca să găsim metoda pentru a stabiliza şi a consolida proprietatea celor patru staţiuni, astfel încât presiunea pe care o exercită consiliile locale asupra acestor institute să înceteze.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Ştefan Baban, vă rog, aveţi posibilitatea să vă dezvoltaţi interpelarea în trei minute.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea se referă la agricultura entuziastă, cu o producţie de grâu de 6 milioane tone pentru 2004. Acestea sunt evaluările Ministerului Agriculturii, făcute publice după ce au fost centralizate datele referitoare la starea de vegetaţie a celor 1,8 milioane de culturi însămânţate cu grâu în toamna trecută.

Semănăturile sunt într-o stare excepţională, fiind pentru prima dată în ultimii ani când acestea au răsărit aproape în totalitate în toamnă şi nu în primăvară, ca până acum. Din păcate, este singurul argument agrotehnic care stă la baza evaluării unei producţii de grâu atât de mari. De ce susţin acest lucru? Pentru că dacă ne referim la modul în care au fost asiguraţi ceilalţi factori de producţie, atunci există motive întemeiate să privesc cu îngrijorare producţia viitoare de grâu.

Admiţând faptul că în primăvară culturile vor ieşi din iarnă într-o stare bună de vegetaţie, trebuie avut în vedere faptul că mai bine de jumătate din acestea provin dintr-o sămânţă de slabă calitate. Apoi grâul a fost semănat în terenuri aproape secătuite, fertilizările chimice s-au aplicat şi se aplică pe suprafeţe mici, deoarece sunt costisitoare, iar precipitaţiile căzute până în prezent nu au reuşit să acopere deficitul unei veri călduroase şi secetoase.

Producătorii agricoli şi procesatorii de grâu, specialiştii din acest domeniu susţin că doar o natură foarte darnică ar putea să salveze ţara de la noi importuri, având în vedere că şi suprafeţele cultivate anul acesta reprezintă doar jumătate din cele cultivate în anii precedenţi.

Motivul principal al scăderii suprafeţei cultivate este reprezentat de interesul scăzut al producătorului în zonele agricole ale Moldovei şi Transilvaniei, care în urma calamităţilor naturale din anii precedenţi s-au reorientat spre alte culturi mai accesibile, dar şi mai eficiente economic.

Nu este de mirare că asigurarea pâinii până la noua recoltă se va face numai pe seama importurilor, care a şi început să întâmpine unele probleme, atât din cauza preţului grâului, care se scumpeşte de la o săptămână la alta, dar şi al zonei din care se importă, aflată la mare distanţă: S.U.A., Canada, Brazilia etc. Acestea implică automat şi creşterea preţului pâinii care s-a dublat faţă de anul trecut.

Şi fiindcă România este o ţară a paradoxurilor, aş mai vrea să amintesc doar că cea mai scumpă pâine din ţară se fabrică în judeţul Timiş, exact acolo unde anul trecut s-a obţinut cea mai mare producţie de grâu.

Domnule ministru, din datele prezentate reiese că nici anul acesta nu vom scăpa de importurile de grâu. Vă întreb cum credeţi că veţi rezolva problema pâinii şi a grâului în acest an electoral, când nu cred că majorarea preţului la aceste producţii vor încânta electoratul.

Vă mulţumesc şi aştept răspunsul.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule secretar de stat, vă rog.

Domnul Adam Crăciunescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La interpelarea formulată de domnul deputat Ştefan Baban vă comunicăm următoarele: estimarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului privind producţia de grâu din acest an s-a făcut pe baza stării de vegetaţie transmise de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene.

Condiţiile pedoclimatice din toamna anului 2003 au fost favorabile executării lucrărilor agricole la timp, asigurând o bună răsărire a plantelor şi pregătirea lor pentru iernat.

Stratul de zăpadă în această iarnă în toată ţara a fost de peste 20 cm, iar temperaturile scăzute nu au influenţat negativ culturile de toamnă.

Starea de vegetaţie a culturilor de toamnă a fost influenţată pozitiv atât de condiţiile climatice, cât şi de asigurarea celorlalţi factori de producţie, astfel suprafaţa răsărită la grâu a fost de peste 90% din suprafaţa însămânţată.

Suprafaţa înfrăţită este de 73%, iar densitatea culturii se prezintă astfel: densitate de peste 400 plante pe metrul pătrat se înregistrează pe o suprafaţă de 815.000 ha, reprezentând 45,6%, densitate de 300 - 400 plante pe metrul pătrat se înregistrează pe o suprafaţă de 521.000 ha, reprezentând 28% din suprafaţa răsărită.

Vă informăm pe această cale că în România s-au inventariat suprafeţe însămânţate în toamna anului 2003, cultura de grâu ocupând o suprafaţă de 2.002 mii ha, situându-se la nivelul suprafeţelor programate în anii anteriori.

În toamna anului 2003, la cultura de grâu s-a folosit pentru însămânţări cantitatea de 253.000 tone sămânţă certificată oficial, asigurându-se astfel necesarul pentru o suprafaţă de 1.150 mii hectare, ceea ce reprezintă 58% din suprafaţa inventariată.

Pentru fertilizarea de baze şi fazială a culturilor păioase din toamna anului 2003 s-a folosit până în prezent o cantitate de peste 110.000 tone îngrăşăminte chimice, această lucrare fiind în plină desfăşurare.

Toţi aceşti factori vor contribui la obţinerea unor producţii totale de 5.375 de tone de grâu programată pentru anul 2004, faţă de un consum anual de piaţă de 3.400 mii tone, calculat la un necesar de 151 de Kg pe an şi pe locuitor.

Referitor la asigurarea necesarului de grâu pentru panificaţie până la noua recoltă, afirmaţiile făcute nu sunt susţinute de realitate.

Importurile de grâu se derulează în conformitate cu graficele de livrare stabilite prin contracte de import, chiar dacă zonele de provenienţă sunt în principal în America de Sud, Statele Unite ale Americii sau Canada.

Preluarea grâului la danele de descărcare din porturile Constanţa şi Constanţa Sud Agigea se desfăşoară în condiţii bune, fiind asigurate suficiente capacităţi de depozitare, de transport pe calea ferată şi auto.

În ceea ce priveşte preţul de import al grâului, acesta nu a crescut pe ultima perioadă, dimpotrivă, se constată în luna februarie 2004 o scădere cu circa 2%, comparativ cu ianuarie, unde era preţul grâului la 208 dolari pe tonă, faţă de 210.

Ca o consecinţă, preţul de vânzare al pâinii nu a înregistrat modificări semnificative în primele două luni ale anului 2004.

Considerăm că pentru anul 2004 există premisele realizării unei producţii de produse agricole vegetale, care să asigure necesarul de consum intern, pentru consumul uman, furaje şi să creeze suficiente resurse de materii prime pentru industriile alimentare şi industriile adiacente.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Aveţi observaţii, domnule deputat? Vă rog.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Să dea Dumnezeu să fie aşa cum a prezentat domnul ministru socotelile aici. Eu am informaţii că preţul la grâu a crescut, cel adus din import, şi am avut dovada că a ajuns la 210 dolari pe tonă, 208 - 210 dolari pe tonă şi nu mi s-a răspuns, totuşi, ceva foarte clar: dacă asigurăm grâul pentru panificaţie şi dacă preţul la pâine pentru muritorul de rând creşte sau rămâne acelaşi.

Dar, mă rog. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Pentru domnul deputat Ioan Sonea sunt două răspunsuri. Dacă domnul Sonea are ceva obiecţii sau doreşte să dezvolte cele două interpelări? Nu mai aveţi probleme, da? Mai sunt probleme? E lămurit. Bun. Vă rog să spuneţi dacă sunteţi mulţumit sau nu.

Domnul Ioan Sonea:

La prima interpelare s-a reglementat situaţia printr-o ordonanţă şi a doua am înţeles că o să se rezolve pe parcurs.

Mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

La Ministerul Educaţiei şi Cercetării s-a solicitat amânarea, deci domnul Baban, domnul Mihnea şi domnul Iulian Mincu vor trebui să mai aştepte o săptămână.

Mergem la Ministerul Administraţiei şi Internelor. Pentru domnul Mircea Costache va răspunde domnul secretar de stat Mircea Alexandru. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Costache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Constat că puterea, pe mine cel puţin mă protejează, face eforturi mari de a mă proteja, de a mă feri de presă, de televiziuni şi chiar şi staful nostru tehnic, programându-mă ultimul la răspunsuri. M-a ferit de data aceasta şi de pericolul de a mă expune radioului şi prin aceasta electoratului.

Intrând în obiectul interpelării, m-am adresat domnului ministru al administraţiei şi internelor, cu o serie de aspecte cu totul şi cu totul îngrijorătoare, pe care mi le-au adus la cunoştinţă cetăţenii, fie la biroul parlamentar, fie în cadrul unor adunări cetăţeneşti în comunele judeţului Buzău.

Între abuzurile pe care le-am semnalat aş aminti în special câteva, care sunt opera primarului comunei Boldu, din judeţul Buzău, din nefericire un intelectual, un învăţător, Marian Mărgărit, care este în funcţie de 14 ani şi care, în ultima vreme, prin presiunile pe care le face asupra unor cetăţeni face să ne determine pe noi să tragem cuvenitele semnale de alarmă.

Ne-a fost relatat cazul unui cetăţean, Ion Bogdan, care a fost ameninţat şi apoi bătut în centrul comunei, în chip demonstrativ, pentru că are altă opţiune politică decât a primarului, a viceprimarului şi a altor acoliţi ai săi.

De asemenea, tânărul Tănase Ionel a fost ameninţat cu bătaia şi după aceea i s-au comandat nişte controale, a fost târât prin instanţe până când a fost nevoit să părăsească comuna, numai pentru faptul că intenţiona să constituie o organizaţie P.R.M. în comună.

De asemenea, cetăţeanul Morogan Ion, pentru vina de a fi membru P.R.M., a fost pedepsit într-o măsură originală. Când s-au tras gaze în comună, pe uliţa numitului Morogan, conducta a mers până în apropierea locuinţei acesteia, la vreo sută de metri distanţă, iar de acolo i s-a spus să-şi tragă singur.

La fel de abuziv s-a comportat primarul şi cu cetăţeanul Cireaşă Dumitru, un om respectat în sat, un om în vârstă, bolnav de inimă şi operat de inimă, care pentru vina de a fi membru P.R.M. a fost pedepsit prin nepietruirea uliţei în dreptul casei sale, lăsându-l înconjurat de noroaie.

Alt cetăţean care intenţiona să candideze la alegerile locale a trebuit să se retragă, pentru că deja a început să primească ameninţări cu represalii asupra unor membri ai familiei şi chiar cu bătaia.

Sunt atât de flagrante, în legătură cu aşa-zisa democraţie şi cu integrarea noastră în lumea civilizată, încât m-am adresat cu bună credinţă Ministerului Administraţiei Publice şi nu numai cu cazuri din Comuna Boldu, altă dată şi cu cazuri similare din comuna Balta Albă, din comuna Râmnicelu, din comuna Grebănu, din alte localităţi, unde oamenilor li se administrează un tratament cu totul şi cu totul nefiresc pentru vremurile pe care le trăim.

Am mai menţionat cazul unor cetăţeni din Râmnicu Sărat care au fost disponibilizaţi, puşi pe lista disponibilizaţilor cu prioritate, pentru apartenenţa lor politică.

În localitatea Grebănu, primarul de data aceasta nu neapărat cu conotaţie politică neglijează satul Plevna, un sat numeros şi cu tradiţie, unde nu există iluminat public, nu există un punct medical, bătrânii trebuind să meargă pe jos kilometri întregi până la centrul de comună, pentru o simplă trimitere de la doctor sau pentru o reţetă.

De asemenea, tot bătrânii satului care prin lege sunt scutiţi de paza obştească, atunci când n-au bani sunt puşi să facă paza obştească şi nu în satul lor, ci să păzească centrul de comună.

Sunt atât de multe şi de nefireşti lucrurile, încât a trebuit să ne adresăm printr-o interpelare Ministerului Administraţiei şi Internelor şi de la care aştept măsuri ferme pentru curmarea unor astfel de lucruri.

Aştept răspunsul, domnule ministru.

Domnul Constantin Niţă:

Vreau să vă spun că nu internţionat aţi ajuns la finalul listei, nu eu am făcut această programare, ci este o listă care a venit făcută după ordinea intrării răspunsurilor. Îmi pare rău că apreciaţi aşa.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru:

Mulţumesc mult, domnule preşedinte.

Legat de aspectul care excede interpelării şi pus în discuţie de domnul deputat fac precizarea că eu, în calitatea de secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, am avut activităţi şi în plenul Senatului, care s-au terminat la ora 18,30. Sigur, nu este o scuză, dar aceasta este situaţia şi probabil că este foarte posibil să se repete şi în alte situaţii.

N-am ştiut că această activitate parlamentară este o activitate radio-difuzată, nici nu mă interesează pe mine personal prea mult această chestiune. Ministrul administraţiei şi internelor formulează răspuns în afara aspectului mediatizat, neurmărind nici un fel de capital politic şi mai mult decât atât neîncercând să se eschiveze, mai ales la acele interpelări unde are într-adevăr de formulat un răspuns concret şi corect la aspectele care s-au pus în discuţie.

Am onoarea să prezint răspunsul formulat de domnul ministru al administraţie şi internelor, Ioan Rus.

Stimate domnule deputat, în referire la interpelarea dumneavoastră înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr. 1.320/B din 2004, prin care sesizaţi: "unele abuzuri ce capătă accente grave circumscrise sferei terorismului", între care exemplificaţi pe cel al primarului comunei Boldu din judeţul Buzău, domnul Mărgărit Marian, care l-a bătut crunt pe cetăţeanul Ion Bogdan, precum şi altele la care voi răspunde punctual, am onoarea să vă comunic următoarele:

1) În comuna Boldu, judeţul Buzău, nu există nici un cetăţean cu numele Ion Bogdan, ci numai un cetăţean cu numele Bogdan Tudorache, care în prezent se află plecat în Spania din vara anului 2003 şi nu are nici o legătură cu aspectul pus în interpelare.

2) Referitor la cetăţeanul Tănase Ionel, despre care se pretinde că a fost ameninţat cu bătaia de către viceprimar, vă comunicăm că acesta are domiciliul de aproximativ 10 ani în Râmnicu Sărat, str. Costieni, bloc B4 şi nu spun restul de date, pentru că are dreptul la protecţia datelor personale şi nu locuieşte în comuna Boldu. A avut, însă, deschisă Societatea Comercială "Tatiana" COM S.R.L. din Boldu, formată dintr-un bar şi un magazin care funcţionau în casa părinţilor săi din această comună.

Organele de poliţie au efectuat la data de 12.11.2002 un control la această societate, ocazie cu care s-a constatat că administratorul Tănase Ionel nu a înregistrat în evidenţele contabile un număr de 8 facturi şi a introdus mărfuri alimentare şi nealimentare de la diverşi furnizori, fără documente legale de provenienţă, nu însă şi calculatoare pentru distracţia copiilor, aşa cum se spune în interpelare, însuşindu-şi sumele rezultate din vânzarea lor, ceea ce constituie infracţiune.

Aceste aspecte au făcut obiectul dosarului penal nr. B 30/2002 al postului de poliţie Boldu, în sarcina sus-numitului reţinându-se comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de 49.908.000, reprezentând T.V.A. şi 4.205.000 reprezentând impozitul pe profit, dosar ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea la data de 7 februarie 2003, cu propunerea de întocmire a rechizitoriului.

Cercetarea sus-numitului nu are nici o legătură cu partizanatul său politic, care nu interesează pe nimeni.

"Ameninţarea acestuia de către viceprimar" cu bătaia trebuia reclamată, dacă a existat, într-adevăr, organelor abilitate să facă cercetări şi acestea sunt conform Codului de procedură penală, instanţele de judecată, nu ministrul administraţie şi internelor.

3) Semnalarea nemulţumirii cetăţeanului Morogan Ion, constând în aceea că nu s-a putut racorda la reţeaua de gaze pentru că acesta este membru P.R.M. este neîntemeiată, deoarece lucrările au fost sistate din cauze obiective, respectiv lipsa de fonduri, urmând a fi continuate în anul 2004, iar cetăţeanul nu a făcut nici o reclamaţie în acest sens, fapt rezultat şi dintr-o declaraţie a acestuia, luată cu ocazia verificărilor, în care susţine şi faptul că nu este membru de partid.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Asta e tot terorism că luaţi declaraţii!

Domnul Mircea Alexandru:

Ne susţinem - şi acum fac o paranteză, pentru că m-a întrerupt şi aş ruga să mi se permită...

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog să continuaţi, lăsaţi-l!

Domnul Mircea Alexandru:

În ceea ce priveşte "cazul abuziv" semnalat în legătură cu pietruirea uliţei pe care locuieşte Cireaşă Dumitru, menţionăm că lucrările s-au executat cu mai mulţi ani în urmă, iar în iarna anului 2003 - 2004 s-a făcut o completare acolo unde situaţia a impus, lucrarea fiind efectuată şi în dreptul locuinţei acestuia.

În altă ordine de idei, locuinţa domnului Cireaşă Dumitru este amplasată la intersecţia drumului naţional 22 Buzău - Brăila cu uliţa ce duce către satul Ghergheasa, accesul în curtea numitului făcându-se din strada principală, care este asfaltată. Nici domnul Cireaşă Dumitru nu este membru P.R.M. şi după cum rezultă din situaţia de fapt, nu a fost pedepsit în nici un fel sau agresat verbal pe criterii politice de către organizaţia P.S.D. Boldu, după cum domnia sa susţine într-o declaraţie scrisă.

4) Din verificările efectuate a rezultat că domnul Iacob Costel a fost salariatul S.C. Fermit S.A. până în anul 2002 şi nu al S.C. Aquater S.A., aşa cum se susţine în interpelare, a fost disponibilizat în urma restructurării societăţii, împreună cu alţi 70 de muncitori şi a beneficiat de ajutor de şomaj şi de salarii compensatorii, după cum este stipulat în contractul colectiv de muncă, iar S.C. Fermit S.A. este o întreprindere cu capital exclusiv privat. Prin urmare, nu se poate pune în discuţie o acţiune abuzivă.

Doamna Iacob Ileana a lucrat ca infirmieră la Spitalul Municipal Râmnicu Sărat până la 28.02.2003, când i s-a desfăcut contractul de muncă, în conformitate cu 130 lit. e) din Codul Muncii.

Referitor la refuzul unor diriginţi de poştă de a distribui revista "România Mare", aspectul nu se confirmă, deoarece afirmaţia nu este susţinută de vreo dovadă. Ar fi fost necesar să se indice măcar o persoană, dacă nu mai multe, care să fi fost refuzate de salariaţii poştali.

În urma discuţiei cu salariatul poştal responsabil de la ghişeul exterior Boldu, nu se confirmă existenţa vreunei reclamaţii, scrise sau verbale, referitoare la refuzul de a contracta abonamente de la o anumită publicaţie.

Mai mult decât atât, precizăm că din informaţiile primite, în primul trimestru al anului 2004, în judeţul Buzău există doar 39 de abonamente la revista "România Mare".

Precizăm, de asemenea, că la începutul anului 2004 şi până în prezent, în centrul comunei Boldu nu a avut loc nici un scandal, iar la postul de poliţie din localitate nu s-a înregistrat nici o plângere de lovire sau avătămare corporală, plângere care, în conformitate cu prevederile legale, trebuia să se adreseze poliţiei, pentru a fi declinată judecătoriei.

În concluzie, "aspectele grave circumscrise terorismului", invocate în interpelare, nu se confirmă.

Cu deosebită stimă, ministrul adminsitraţiei şi internelor, Ioan Rus.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog, domnule deputat, observaţii.

Domnul Mircea Costache:

După cum se vede, aveţi răspuns la toate, domnule ministru, şi nu dumneavoastră, ci cei care l-au formulat şi cei care au verificat.

Vă învederez faptul că la locuinţa lui Cireaşă Dumitru am constatat realitatea incidentului, în legătură cu nepietruirea uliţei şi nu a asfaltului, împreună cu un senator şi împreună cu un vicepreşedinte al Consiliului judeţean Buzău. Lucrurile erau de domeniul evidenţei. Dumneavoastră n-aţi bătut uliţele şi nici satele şi nici nu vă doresc, lăsaţi aceasta celor care se mai încăpăţânează să candideze şi să slujească interesul public de o altă manieră decât o faceţi dumneavoastră.

Şi, de asemenea, dacă treceţi cu aşa mare uşurinţă peste nişte lucruri numai din inadvertenţe de nume, fără să vedeţi fondul problemelor, s-ar putea ca într-o bună zi ciomăgaşii de odinioară, mai ales în perioadele fierbinţi electorale să reapară şi, ştiu eu, la înghesuială, aşa, sau în vreo întâmplare când mai mergeţi şi dumneavoastră pe la ţară să vă confunde cineva, să vă aplice şi dumneavoastră o corecţie, ca să vedeţi că unele lucruri nu sunt chiar aşa fanteziste, cum vi s-au părut dumneavoastră.

Domnul Constantin Niţă:

Cred că nu puneţi corect problema, domnule deputat! Cred că altfel trebuie pusă problema într-o asemenea instituţie... Eu cred că domnul secretar de stat v-a răspuns la obiect. Aprecierea mi se pare puţin incorectă.

Domnul Mircea Alexandru:

Vă mulţumesc pentru dreptul la replică, domnule preşedinte.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog, foarte scurt.

Domnul Mircea Alexandru:

Vreau să precizeze faptul că am fost personal în judeţul Buzău, am fost şi la poliţie, şi la prefectură şi sunt în posesia unei declaraţii olografe pe care o pun la dispoziţie oricui.

Două alineate: "Subsemnatul Cireaşă Dumitru din comuna Boldu, judeţul Buzău declar: nu sunt membru al P.R.M., nu am fost pedepsit în nici un fel sau agresat verbal de către organizaţia P.S.D. Brebu. Din contră, sunt în relaţii foarte bune cu primarul şi viceprimarul din comună. Iar în faţa curţii am un asfalt la şosea şi am piatră suficientă din şoseaua ce duce spre Ghergheasa, foarte bună.

În respectarea adevărului, dau prezenta declaraţie pe care o semnez. 2 martie 2004". Este semnătură, este olografă.

Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea (din sală):

A candidat în alegerile din 2000!

Domnul Constantin Niţă:

Consider încheiată această dispută. Mai aveţi o interpelare, domnule Costache, la abuzuri şi neglijenţe ale unor primari din judeţul Buzău.

Domnule Costache, mai aveţi încă o interpelare!

Domnul Costache Mircea (din sală):

Asta e dovada terorismului! Aţi scos sub presiune declaraţii de la oameni!

Domnul Constantin Niţă:

Vă mai susţineţi cealaltă interpelare?

Domnul Costache Mircea (din sală):

Nu mai susţin nimic!

Domnul Constantin Niţă:

Am înţeles.

Domnul Dan Brudaşcu nu este aici. Mergem la domnul Eugen Lucian Pleşa.

Vă rog, domnule Pleşa, doriţi să vă dezvoltaţi?

Domnul Eugen Lucian Pleşa (din sală):

Răspunsul!

Domnul Constantin Niţă:

Răspunsul.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Mircea Alexandru:

Stimate domnule deputat, în legătură cu interpelarea dumneavoastră, înregistrată sub nr. 1.331/B, prezentată în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 23.02.2004, prin care solicitaţi analizarea modului de soluţionare a reclamaţiilor formulate de către acţionarii S.C. Recorom Dorobanţi S.A, la Poliţia Capitalei şi la Secţia 3, am onoarea să vă aduc la cunoştinţă următoarele: verificarea aspectelor la care faceţi referire în interpelare privind profesionalismul poliţiştilor angajaţi în activitatea de soluţionare a reclamaţiilor sus-amintite, au evidenţiat interesul de ordin personal, manifestat de către dumneavoastră, în legătură cu desfăşurarea cercetărilor din acest caz.

Din documentele aflate în Lucrarea penală nr. 70.246/2003, rezultă că multe din acestea sunt semnate chiar de dumneavoastră, în calitate de director general al S.C. Recorom Dorobanţi S.A.

Menţionăm că, potrivit dispoziţiilor Regulamentului Camerei Deputaţilor: "Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe".

Având în vedere că demersul dumneavoastră nu vizează, aşa cum am arătat, problematica amintită, ci o plângere formulată în nume personal, precum şi faptul că cercetările în acest caz se află în desfăşurare, vă rog să constataţi că modalitatea aleasă pentru a vă informa în legătură cu stadiul verificării reclamaţiilor nu se înscrie în cadrul legal invocat.

Mai precizăm şi fatul că, chiar în condiţiile expuse, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a înaintat plângerea formulată împotriva actelor de urmărire penală, cu Adresa nr. 647.572/20.11.2003, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, căruia, potrivit dispoziţiilor art. 275-276 din Codul de Procedură Penală, îi revine competenţa de a o soluţiona.

Subliniem că ministrul administraţiei şi internelor, Inspectorul General al Poliţiei Române sau Directorul General al Poliţiei Municipiului Bucureşti nu au dreptul să se implice, să controleze sau să dispună cu privire la întocmirea actelor de urmărire penală într-un dosar, aceasta fiind de competenţa exclusivă a procurorului. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule deputat Pleşa, v-aş ruga să...

Domnul Eugen Lucian Pleşa:

Domnule preşedinte,

Domnul ministru Mircea Alexandru,

Am înţeles din răspunsul dumneavoastră... (dumneavoastră, o persoană, pe care, fac sublinierea, o respect), faptul că cineva doreşte să ascundă nişte grave abuzuri, grave violenţe, nişte acte care reprezintă o ruşine pentru România de azi! Dacă la o interpelare, făcută de la înălţimea tribunei Parlamentului, se răspunde în acest fel, ocolitor, dacă pentru o situaţie săvârşită acum 7 luni, respectiv, folosirea unei ştampile false, care a generat acte de corupţie, care a generat fraudă, şi dacă pentru acte de violenţă petrecute acum 6 luni, Ministerul Internelor nu are responsabilitate, dacă pentru toate acestea, eu am greşit adresa, eu îmi cer scuze şi vă promit că voi face aceste reclamaţii, dezvăluiri, forurilor internaţionale care se ocupă şi care văd peste tot că îi interesează corupţia din România.

De ce? Pentru că în cazul acesta e vorba de un nume, al unui fiu al unui fost general, acum în rezervă, care săvârşeşte aceste fapte!

Nu se poate să oferi actele, cu proba, cu dovada unor ştampile false, din data de 20 august (este o adresă către domnul Tutilescu); alta, de pe data de 8 octombrie, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1. Deci, se arată aici, sunt extrase din legi care nu pot fi încălcate!

Dacă, la o adresă, alta, făcută procurorului pe data de 30.10, şi încă una, pe data de 3.11, toate, dau în mod explicit texte prin care se arată: "Confecţionarea unei ştampile false cu nr. 1, folosită pe actele făcute pe data de 1 august", poliţia îmi răspunde: "Da, respectivul şi-a făcut comandă pentru ştampilă pe data de 5 august"?

Stimaţi domnii, suntem la filme cu proşti sau suntem în România? Vreţi să fim oameni serioşi? Nu se poate tolera o asemenea stare! Eu sunt, efectiv, revoltat, n-am cuvinte să apreciez această manieră de a rezolva o sesizare făcută, repet, de la înălţimea tribunei Parlamentului!

Aţi menţionat că o fac în interes personal. Stimat auditoriu, vreau să vă reamintesc faptul că Legea nr. 161/2003 impunea renunţarea la funcţia respectivă de la 1 iulie. Or, eu vorbesc de aspecte ale încălcării legii petrecute înainte de treaba aceasta şi acte de violenţă după 1 iulie, eu având în continuare calitatea de acţionar. Pentru că, "în prostia mea", am înţeles să îmi depun cupoanele mele şi ale familiei la societatea "la care lucram de 24 de ani.

Deci, suntem furaţi pe faţă! Pe 23 septembrie, vin, prin violenţă, sparg uşa la instituţia aceea, cu barosul, au expertiză făcută pe asta, şi dumneavoastră spuneţi că nu s-a întâmplat nimic, totul miroase a trandafiri!

Domnilor, vă amintesc, suntem în România anului 2004! Consider o bătaie de joc, consider o asociere la ceea ce s-a întâmplat, a căror victime sunt salariaţii acestei instituţii, în favoarea unuia care se numeşte Ignatiadis, un grec, şi un român, care ştiţi foarte bine cum se numeşte, nu vreau să-i spun numele, pentru că tatăl lui a fost la un moment dat consilier al preşedintelui Ion Iliescu. Este o ruşine!

Domnule ministru secretar de stat, repet, acuzaţiile pe care le spun de la această tribună nu vă sunt adresate dumneavoastră! Încă o dată, am avut dialog cu domnul general Tutilescu, am avut dialog cu domnul director Smochină (ştiţi, din Poliţia Capitalei), mi-a cerut să-i dau reclamaţie special pentru asta, nu ştiu pentru care motiv nu se priveşte către infracţiune, către infractor şi se analizează dreptul celui care reclamă. Dacă are sau nu dreptul să se plângă de faptul că a fost tâlhărit! Asta este tema!

Nu ştiu dacă se vrea, de fapt, aplicarea legii sau guvernarea legii junglei? Ca să ştim! Barem, să ne spună asta şi vom proceda în consecinţă! Dar numai după ce vă spuneţi punctul de vedere în această temă! Sunt total nemulţumit!

Şi, încă o dată, pentru ceea ce s-a petrecut, de 7 luni, cu ştampila falsă, mi se pare inadmisibil! Pentru ceea ce s-a întâmplat în 23 septembrie, cu spargerea uşii sediului, de 6 luni de zile, iarăşi, este inadmisibil!

Şi promit că voi face toate formele de protest care sunt legale, voi scrie la forurile internaţionale, să se vadă, de fapt, că la noi este o poveste, ceea ce se caută, să se ameţească oamenii aceştia, cu corupţia! Nu ştiu cine sunt corupţii pe care îi arată poliţia, de unde îi creaţi! Eu v-am dat fapte reale, v-am făcut fotografii, v-am oferit amprentă de ştampilă falsă, folosită, care s-a dat la Registrul Comerţului, la Banca Comercială şi peste tot! Este o ruşine!

Îmi cer scuze faţă de dumneavoastră, nu trebuia să ascultaţi asemenea lucru, dar, pentru mine, este o problemă de viaţă! Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule secretar de stat, pentru 2 minute, aveţi un drept la replică. Dar foarte sintetic, ca să închidem şedinţa.

Domnul Mircea Alexandru:

Foarte sintetic.

Fac precizarea, încă o dată: faptul că Ministerul Administraţiei, poliţia, în fond, că aici e vorba de Poliţia Capitalei, nu ascunde adevărul în legătură cu această treabă şi nu vrea să ascundă adevărul îl constituie tocmai demersul pe care l-a făcut, de a înainta plângerea împotriva actelor de urmărire penală făcută de domnul deputat la magistrat, respectiv, la parchet, care, prin lege, este abilitat să continue actul de urmărire penală. După cum ştiţi foarte bine, şefii ierarhici ai poliţiştilor nu mai au dreptul să intervină în dosarele de urmărire penală, tocmai ca, prin autoritatea lor, să nu influenţeze cercetările. Este dreptul magistratului şi este obligaţia lui să controleze actele de urmărire penală.

Prin urmare, prin acest demers, care este şi legal, nu se poate pune problema că poliţia încearcă să mătrăşească, nu găsesc altă expresie, sau să ascundă adevărul în legătură cu această chestiune.

Celelalte aspecte fac obiectul unor dosare penale, care sunt în lucru în momentul de faţă la Poliţia Capitalei.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc, închidem şedinţa.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,35.