Parliamentary debates

Domnul Vasile-Florin Stamatian:

"Prevenţia în sănătate este o necesitate!"

Sănătatea este definită ca fiind o stare completă de bine, din punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu doar absenţa bolii, potrivit preambulului Constituţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, adoptată la New York după cel de-al Doilea Razboi Mondial.

După mai mult de şase decenii însă, într-o epocă modernă şi în continuă dezvoltare, starea de sănătate a populaţiei României este caracterizată drept precară - comparativ cu restul ţărilor membre ale Uniunii Europene, în urma analizării datelor colectate din unităţile sanitare publice, a datelor furnizate de studii realizate pe plan naţional şi pe baza unor colaborări internaţionale, dar şi din informaţii colectate din baza de date a Indicatorilor de Sănătate Europeană.

Sistemul de sănătate din România performează în continuare la un nivel sub optim în ceea ce priveşte sănătatea populaţiei. Conform profilului de ţară din 2019, realizat de Comisia Europeană, speranţa de viaţă la naştere în România, deşi în creştere (la 75,3 ani), este cu peste cinci ani mai scăzută decât media la nivelul Uniunii Europene.

La capitolul factori de risc, aproape jumătate din decesele înregistrate în România pot fi atribuite unor factori de risc comportamentali, care pot fi preveniţi: fumat (1 din 5 adulţi fumează zilnic), obezitate (rata de obezitate în rândul copiilor a crescut cu peste 15 procente în ultimii ani), consum de alcool (dublu faţă de media din UE).

În ţara noastră, mortalitatea evitabilă prin prevenţie este printre cele mai ridicate din UE, cu 310 decese la suta de mii de locuitori, aproape dublu faţă de media Uniunii. Este evident că planul prevăzut în acest domeniu între 2016-2020 nu a avut efectele scontate.

Romania a cheltuit pentru prevenţie 18 euro de persoană în anul 2018, adică 1,7% din totalul cheltuielilor, faţă de aproape dublu, cât este alocat la nivelul UE.

În acelaşi Raport al Comisiei Europene se concluzionează că în majoritatea programelor naţionale de politică în domeniul sănătăţii (de exemplu cel referitor la cancer sau sănătatea mamei şi copilului), locul acordat componentei referitoare la prevenţie este redus, iar accentul se pune pe îngrijirea curativă, respectiv tratare, în loc de prevenire.

În acelaşi raport se mai arată că deşi bolile cronice non-transmisibile generează până la 80% din costuri în sistemele de sănătate, doar 3% a fost destinat prevenţiei la acest capitol în 2017, şi doar 1,7% în anul 2019.

Populaţia nu dispune de acces echitabil la resurse destinate promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate. Datele disponibile de-a lungul ultimilor ani arată faptul că situaţia actuală nu a înregistrat nicio evoluţie favorabilă în ceea ce priveşte scăderea frecvenţei comportamentelor cu risc pentru sănătate în rândul populaţiei, principala cauză fiind absenţa unei legislaţii axate pe educarea cetăţenilor (de la vârsta şcolară până la maturitate), dar şi lipsa specialiştilor în sănătate publică.

Momentul în care noi, decidenţii, trebuie să tragem semnale de alarmă este periculos de întârziat de discuţii politice inutile şi contraproductive. Realitatea ne arată că în mediul şcolar se înregistrează creşteri ale comportamentelor violente, iar vârsta la care fetele rămân însărcinate este tot mai scăzută. Date oficiale ne mai relevă faptul că la 15 ani, 33% dintre băieţi şi 11% dintre fete raportează că au avut relaţii sexuale, că peste 21% dintre băieţi şi 43,2% dintre fete nu au folosit nicio metodă de contracepţie la ultimul act sexual.

Nu ne mai putem permite să abordăm probleme ca educaţia pe teme de sexualitate, de fapt educarea pentru sănătate a copiilor la capitolul "şi altele", în dezbateri aruncate intenţionat în alte subiecte ample, dar la fel de sensibile ca protecţia copilului în România, doar ca să treacă la vot politic. Educaţia pentru sănătate a copiilor trebuie făcută cu consultarea specialiştilor şi psihologilor, trebuie avute în vedere argumente obiective, legate de starea de înţelegere a copiilor şi dezvoltarea lor psihică şi fizică.

Pe măsură ce societatea evoluează, devine imperios necesară menţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, în sensul adoptării unor comportamente fără riscuri pentru sănătate, dar şi responsabilizarea autorităţilor statului, în sensul elaborării în cel mai scurt timp a unor politici publice favorabile sănătăţii şi implementării unor programe clare de prevenţie, al căror scop principal îl constituie reducerea presiunilor asupra sistemului de sănătate şi îmbunătăţirea economiei statului, în ansamblul său.

Investiţiile în domeniul sănătăţii, în special în categoria destinată programelor de prevenţie, trebuie să fie o constantă pe termen lung, nu doar iniţiative sporadice, şi sunt necesare periodic evaluări, pentru a verifica impactul politicilor şi serviciilor asupra inechităţilor din domeniul sănătăţii.