Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Doamna Bîzgan este?

Da, vă rog.

Doamna Bîzgan.

Se pregăteşte domnul Petreţchi, apoi doamna Burciu Cristina, apoi domnul Mihai Weber.

Vă rog.

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral (prin audioconferinţă):

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Un tânăr influencer din România a reuşit să scandalizeze opinia publică, relatând cum ar viola o adolescentă care s-a îmbrăcat cu fustă "prea scurtă". Cuvinte greu de reprodus au fost folosite în descrierea explicită pe care tânărul a justificat-o ulterior ca pe o glumă. O faptă deosebit de gravă a fost tratată ca o glumă, într-o societate în care victima oricărui tip de abuz este considerată vinovată - pentru că "avea fusta prea scurtă", pentru că "s-a îmbrăcat provocator", pentru că "sigur a făcut şi ea ceva ca să provoace agresorul".

Nu! Responsabilitatea faptei aparţine de fiecare dată şi în întregime agresorului. Şi nu vorbim doar despre fapta în sine, ci şi despre instigarea şi perpetuarea unui astfel de comportament.

A venit momentul să înţelegem că abuzul de orice tip asupra unei persoane lasă urme adânci pe trupul şi în sufletul victimei, iar drumul către vindecare este unul lung şi greu de parcurs. Nu se poate glumi pe astfel de teme, cum nu se pot face glume despre experienţele prin care au trecut victimele, indiferent de condiţii.

Vorbind despre responsabilitate, ea aparţine fiecăruia dintre noi - de la a vorbi despre aceste lucruri şi până la a lua atitudine atunci când vedem ce se întâmplă. Nu mai putem rămâne indiferenţi la astfel de situaţii. Nu când zeci, sute de femei şi copii sunt anual victime ale abuzului, iar atunci când cer ajutor, cei la care apelează le blamează din nou sau închid ochii şi le lasă singure în mâinile agresorilor.

Este adevărat, există situaţii când lucrurile pe care le putem face par neînsemnate, dar este important să fim prezenţi şi să discutăm cu ceilalţi. Să ne argumentăm punctul de vedere, să atragem atenţia şi să ne educăm, pe noi şi pe toţi ceilalţi, pentru a acorda credit şi sprijin victimelor, şi nu agresorului sau celui care instigă, indiferent de popularitatea sau de statutul acestuia.

Cât timp va mai dura până când vom înţelege că violul sau actul sexual cu un minor sunt infracţiuni? Câte femei şi câţi copii vor mai fi abuzaţi în timp ce noi stăm şi asistăm cu impresia că nu avem ce face?

Avem ce face. Putem creşte pragurile minime ale pedepselor pentru infracţiunile sexuale, astfel încât persoanele care comit astfel de fapte să nu mai poată primi condamnări cu suspendare. Iniţiativa legislativă care prevede acest lucru este încă la Comisia juridică, de unde aşteaptă raport, pentru ca mai apoi să poată primi votul final, aici, în plen.

Vă invit, dragi colege şi dragi colegi, să acordaţi acestei iniţiative şi acestui subiect atenţia de care au nevoie, pentru a ne asigura că agresiunile sexuale sunt tratate într-un mod corespunzător şi că toţi copiii sunt în siguranţă.

Vă mulţumesc.

Oana Bîzgan, deputată independentă.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă mulţumesc şi eu.