Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Trecem la partea de interpelări acum.

Domnul Rus Emil. Vă rog, pe scurt, domnule Rus, pentru fericirea ambelor părţi.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am o interpelare adresată domnului Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 637/1998 s-a constituit Societatea Naţională Cai de Rasă, care are 9 subunităţi fără personalitate juridică.

În Anexa nr. 1, care cuprinde subunităţile Societăţii Naţionale Cai de Rasă şi în Anexa nr. 2 sunt nominalizate bunurile proprietate publică şi privată ale statului aflate în administrarea acestei societăţi la data de 30 iunie 1999. La poziţia nr. 1 figurează herghelia cu sediul în oraşul Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud, cu o suprafaţă de 661 hectare, din care 626 hectare teren agricol şi 35 hectare teren neagricol.

În baza legilor fondului funciar nr. 18/1991, 169/1997 şi 1/2000 la Comisia locală Beclean au fost înregistrate un număr de 449 de cereri ale cetăţenilor din localităţile: Beclean, Coldău, Figa, Rusu de Jos, Săsarm, Agriş şi Cociu, care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren pe care le au în actualul perimetru al Hergheliei Beclean.

Herghelia a fost înfiinţată iniţial pe o suprafaţă de 250-300 hectare, iar diferenţa de teren până la 661 de hectare a fost comasată de la cetăţeni din satele menţionate. în prezent, comisiile locale nu au posibilitatea restituirii în natură a acestor terenuri, deoarece ele nu dispun de teren aflat în rezerva lor, iar primăriile nu dispun de teren aflat în domeniul privat al statului, care să poată fi dat la cetăţeni.

Din aceste considerente, Primăria Beclean cu adresa nr. 2101 din 23 august 2000 a solicitat diminuarea suprafeţei pe care o deţine Herghelia Cai de Rasă Beclean, conform Hotărârii Guvernului nr. 996/1999, de la 661 hectare la suprafaţa de 235 hectare, respectiv prin diminuarea cu 426 hectare, teren care reprezintă proprietatea celor 449 de cetăţeni din localităţile menţionate.

Prefectura judeţului Bistriţa-Năsăud, cu adresa nr. 901 din 30 octombrie 2000, în baza Hotărârii nr. 798 din 27 octombrie 2000 adoptată de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, a solicitat Ministerului Agriculturii să iniţieze un act normativ.

Eu, în continuare, aş rămâne la problema estenţială, şi anume: până în prezent noi nu ştim dacă s-a iniţiat un act normativ de către Guvern pentru a se face dreptate, dar ştim că cetăţenii în cauză nu sunt repuşi în drepturi şi, mai mult, sunt ameninţaţi de conducerea hergheliei şi purtaţi prin tot felul de tribunale.

Prin urmare, domnule ministru, se reclamă realizarea unui act de repunere în drepturi a cetăţenilor în cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Rus. Nici un fel de problemă, nu, Doamne fereşte, numai să o lăsaţi în scris să o dăm la minister.

Doamna Mona Muscă, vă rog.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc frumos. Este vorba de o interpelare adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase.

Problemele cu care se confruntă Combinatul Siderurgic Reşiţa au fost pe larg mediatizate şi discutate. Ca parlamentar de Caraş-Severin sunt responsabilă, împreună cu alţi reprezentanţi politici sau din administraţia locală şi centrală faţă de situaţia deosebit de grea din Reşiţa şi din judeţul Caraş-Severin.

Vă amintesc că în judeţul Caraş-Severin sunt şi alte localităţi cu mari probleme. Este suficient să vorbesc despre Oţelul Roşu, Anina, Moldova Nouă.

În acest sens, am avut iniţiativa elaborării unei scrisori deschise, adresate dumneavoastră, domnule prim-ministru, şi semnată de toate forţele politice din judeţ care se referă la situaţia Combinatului Siderurgic, dar prezintă şi soluţii alternative pentru revigorarea judeţului Caraş Severin.

În această scrisoare, am propus ca, sub patronajul dumneavoastră, domnule prim-ministru, să aibă loc o întâlnire între toţi parlamentarii de Caraş Severin şi toţi factorii responsabili locali şi centrali, pentru a vă expune soluţiile alternative şi pentru a încerca să găsim, în urma acestei discuţii, o cale pentru a opri degradarea situaţiei din Combinatul Siderurgic Reşiţa şi respectiv din Reşiţa şi din judeţul Caraş Severin.

Cred cu tărie în posibilităţile de relansare a Combinatului Siderurgic Reşiţa. Acestea sunt bazate pe sursă energetică proprie, pe profesionalismul dobândit în cei 230 de ani ca lider în domeniul producţiei, produţie căutată încă pe piaţa naţională şi internaţională, şi nu în ultimul rând, pe seriozitatea unor oameni cum sunt bănăţenii.

Din nefericire, Combinatul Siderurgic Reşiţa are nevoie ca de aer de investiţii, în primul rând, pentru turnarea continuă, fără de care cuptoarele electrice, de curând construite, sunt inutile şi, pe cale de consecinţă, preţul de cost necompetitiv.

Guvernul nu numai că nu dispune de finanţe pentru investiţii, dar a pierdut şi ocazia de a încheia înţelegerile la timpul cuvenit, imediat după alegerile din 2000 cu investitorul american. Acest lucru a generat reţinere şi neîncredere din partea acestuia din urmă.

Între cele două tampoane, ineficienţa Guvernului şi suspiciunea investitorului, este strivit Combinatul Reşiţa şi reşiţenii. O mare parte dintre ei, împreună cu familiile lor, au trăit întotdeauna muncind, cel puţin un membru al familiei, în Combinatul Siderurgic. Din acest motiv, moartea combinatului înseamnă lăsarea a mii de reşiţeni pe drumuri, într-o situaţie umilitoare.

Având în vedere că situaţia trenează de luni de zile, fără ca cei responsabili să găsească o soluţie, având în vedere că Guvernul pe care-l conduceţi este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat până acum, dar şi pentru rezolvarea situaţiei în viitor, vă solicit, domnule prim-ministru Adrian Năstase, să daţi curs scrisorii semnate de toate forţele politice din judeţ, în acelaşi timp să ne informaţi care sunt măsurile concrete pe care Guvernul are de gând să le ia în privinţa Combinatului Siderurgic Reşiţa şi, în acelaşi timp, părerea dumneavoastră cu privire la soluţiile alternative privind judeţul Caraş Severin.

Anexez interpelării scrisoarea deschisă adresată dumneavoastră.

Menţionez, din scrisoarea deschisă, soluţiile alternative, declararea unor oraşe din judeţ ca zone defavorizate, modernizarea drumului naţional 57 şi 57 A, precum şi deschiderea punctului de frontieră Socol, declararea unui perimetru din oraşul Moldova Nouă - zonă liberă, amenajarea cursurilor albiilor din judeţ şi legea Krivoi rog.

Scrisoarea este semnată de absolut toţi parlamentarii judeţului Caraş Severin, inclusiv de cei ai minorităţilor naţionale, este semnată în acelaşi timp de prefectul judeţului Caraş Severin, preşedintele Consiliului judeţean şi toţi responsabilii judeţeni ai diferitelor sindicate. Mă refer aici la BNS – preşedintele judeţean, Cartel Alfa – preşedintele judeţean...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am înţeles.

Doamna Monica Octavia Muscă:

...CNSLR Frăţia – preşedintele judeţean.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, doamna Muscă. Nu mă pot abţine să nu spun că admir cunoştinţele dumneavoastră de procedeu tehnologic şi de turnare continuă.

Domnul Vekov Carol Ioan, vă rog.

Domnul Vekov Carol Ioan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Interpelarea mea o adresez domnului ministru Octav Cozmâncă, ministrul administraţiei publice.

Inteprelarea priveşte, pe de o parte, raportul dintre principiile generale ale unei guvernări care declară că ocroteşte valorile artistice şi morale, pe de altă parte modul de aplicare a Legii administraţiei publice locale de către primari şi forurile locale competente, inclusiv autorităţile delegate ale puterii centrale în provincie.

În mod concret, doresc să vorbesc despre cele ce se întâmplă la Cluj Napoca de luni, de fapt, de ani de zile. Provocarea unei părţi a populaţiei, anume a cele maghiare, ofensând voit valorile la care este ataşată această comunitate.

Este vorba de valori ce circumscriu identitatea naţională a comunităţii naţionale maghiare, din şi din afară de Cluj Napoca, ataşamentul ei faţă de biserică, cea catolică, respectiv faţă de valorile culturale create de înaintaşi, acum, toate călcate în picioare de primarul Clujului.

Este vorba despre acţiunile autorizate de acest primar, de a fi desfăşurate în preajma Bisericii Catolice Sfântul Mihai din Cluj Napoca: festivalul berii, caruseluri, meciuri de baschet, concerte etc., toate, se pare, pentru a deranja activitatea acestei instituţii şi de a provoca populaţia maghiară a oraşului.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Moraru.

Domnul Constantin Florentin Moraru:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Interpelarea este adresată doamnei Daniela Bartoş, ministrul sănătăţii şi familiei, şi domnului Eugeniu Ţurlea, preşedintele Casei naţionale de asigurări de sănătate.

În iunie 2001, a fost adoptată de către Guvernul României Hotărârea de Guvern nr. 561/2001 pentru aprobarea programelor de sănătate finanţate în anul 2001 din bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate, iar în luna august a fost emis Ordinul preşedintelui Casei naţionale de asigurări de sănătate nr. 450 privind organizarea şi finanţarea progrmaului de sănătate în anul 2001.

Nu mai prezint cronologic celelalte acte normative, dar vreau să precizez definiţii ale termenilor utilizaţi în cuprinsul programelor de sănătate.

"Programe": "Instrumentul prin care se realizează scopurile şi obiectivele instituţiei, asigurând transformarea indicatorilor fizici în indicatori de eficienţă şi, în final, în indicatori de rezultate, cu utilizarea în modul cel mai eficient a resurselor".

"Indicatori de rezultate": "Rezultatul final, impactul sau efectul unei acţiuni ori al unei politici legate direct de scop şi obiective. Măsoarele performanţele instituţiei, indicând gradul de îndeplinire al obiectivelor, precum şi beneficiile publice derivate din acest cesta. Oferă posibilitatea de luării de decizii asupra acţiunilor viitoare ale instituţiei."

"Scop": "Ţel general spre care instituţia îşi direcţinează eforturile, în concordanţă cu măsurile propuse prin programul de guvernare şi cu priorităţile stabilite, în funcţie de condiţiile economice, financiare şi sociale."

"Obiective": "Instrumente prin care instituţia îşi defineşte acţiunile pentru realizarea scopului propus. În formularea lor, accentul se pune pe rezultatele activităţii la finele unei perioade determinate."

Eu, personal, consider, ca medic şi profesionist, că aceste măsuri nu îşi vor atinge scopul şi obiectivul propus, iar indicatorii de rezultate vor demonstra că beneficiul public va fi minim, de fapt, în defavoarea imaginii instituţiilor sus-menţionate. Şi voi exemplifica aceste afirmaţii cu un exemplu.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 561 se alocă pentru prevenţia în diabetologie şi alte boli de nutriţie, adulţi şi copii, în speţă, diabetul zaharat, 655 de miliarde de lei. Bani proveniţi din bugetul de stat – 50 de miliarde şi din bugetul Fondului asigurărilor de sănătate – 605 miliarde de lei. Bani insuficienţi, dacă stăm să analizăm faptul că numărul bolnavilor trataţi de diabet depăşea 250 de mii, cu un cost mediu pe pacient tratat de 2,3 milioane de lei.

La art. 9 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 561, se stabilea: "Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu, în cadrul programelor de sănătate, se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor sanitare prin care se derulează aceste programe". Ordinul nr. 547/7 septembrie 2001 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei introduce termenul de "farmacii cu circuit închis", care: "Asigură asistenţa cu produse farmaceutice şi cu alte produse de uz uman bolnavilor internaţi în unităţile sanitare, spitale, sanatorii ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei, ale altor ministere cu reţea sanitară proprie şi ale altor instituţii sau asociaţii, precum şi bolnavilor care beneficiază de tratament în abulatoriu pentru bolile cronice prevăzute în programele de sănătate".

Aceste ordine şi norme metodologice aferente au dus în final la apariţia unui fenomen deloc agreat de bolnavii cronici, beneficiari ai acestor programe de sănătate. În speţă, bolnavii de diabet trataţi în ambulatoriu, dar şi bolnavii psihici, bolnavii de tbc, bolnavii cu afecţiuni cardio-vasculare sau ceilalţi beneficiari ai acestor programe de sănătate se vor aproviziona cu medicaţia atât de necesară numai de la farmaciile existente la nivelul centrelor judeţene – spitale judeţene. În această situaţie sunt sute de mii de pacienţi, care vor fi nevoiţi să se deplaseze cu mijloace proprii de transport sau să achite contravaloarea transportului (şi ştim cât de scump este transportul la ora actuală), la care se adaugă pierderea de timp şi stresul provocat de aceste măsuri.

Consider că, astfel, nu se urmăreşte decât scăderea adresabilităţii pacientului şi mă refer la un caz concret. În Argeş există în jur de 7 mii de diabetici, numai 2 medici specialişti în diabet şi boli de nutriţie, iar în zona Topoloveni, pe care o cunosc foarte bine, sunt în jur de 400 de diabetici. Aceşti bolnavi sunt obligaţi să facă între 20 şi 50 de km, deplasarea până la Spitalul judeţean Argeş, de unde îşi pot ridica medicaţia antidiabetică.

Consider că este necesară o regândire a implicaţiilor provocate de aceste măsuri şi vin cu o propunere, agreată de foarte mulţi medici specialişti, care lucrează în ambulatoriul de specialitate şi care ani de zile au urmărit transpunerea în practică a politicii de sănătate. La art. 13 din Normele metodologice privind execuţia, raportarea şi controlul programelor de sănătate în anul 2001, unde se stipulează: "Medicamentele ce se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor de sănătate se asigură prin farmaciile aparţinând unităţilor prestatoare de servicii medicale prin care se derulează programele" să fie introdus un nou alineat. Acesta să prevadă faptul că: "În centrele zonale, oraşe care nu sunt reşedinţă de judeţ sau nu au spitale judeţene, asigurarea medicaţiei să se realizeze printr-o farmacie, desemnată de casa judeţeană de asigurări de sănătate, în baza unui contract şi a avizului direcţiei de sănătate publică judeţeană".

Ar fi în interesul bolnavului, de fapt, o recunoaştere a contribuţiei fiecărui asigurat la Fondul social de asigurări sociale de sănătate. Dr. Moraru Constantin, deputat de Argeş.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc mult, domnule deputat.

Am rugămintea, pentru toţi colegii care urmează, cu tot respectul pe munca pe care o desfăşuraţi pentru a face aceste interpelări, să le faceţi pe scurt, pentru că, în rest, le dăm la ministere şi oricum sunt obligaţi să analizeze foarte atent ceea ce faceţi dumneavoastră. Oricum, puteţi să daţi la presă interpelarea, pentru că ea se înregistrează fără nici un fel de problemă.

Domnul Moisescu George.

Domnul George Dumitru Moisescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea este adresată domnului Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor publice:

Prin Legea nr. 326/2001 se prevede la art. 25 că se aplică penalităţi de 0,15% pe zi la facturile neîncasate, după 30 de zile de la emiterea acestora de către prestatorii de distribuţie apă, canal, termoficare. Prin Decizia nr. 57/11.10.1999, ANRE, prin contractul-cadru încheiat între furnizorii de energie electrică şi regiile de apă, canal, termoficare, se aplică penalităţi de 0,3% pe zi, la facturile neachitate în termen de 10 zile.

Deci, regiile de apă, canal, termoficare pot încasa penalităţi de 0,15% pe zi numai după 30 de zile de la facturare, în schimb, plătesc penalităţi duble, de 0,3% pe zi, numai după 10 zile de la facturare.

De asemenea, SC Electrica şi SC Distrigaz beneficiază şi de prevederile Legii nr. 328/2001 prin care se acordă eşalonări la plată de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni a obligaţiilor fiscale datorate şi neachitate la bugetul de stat, precum şi la scutirea de la .plată a majorării de întârziere şi a penalităţilor aferente acestora, calculate până la 31.03.2001.

Vă interpelez, domnule ministru, dacă este legal să se aplice penalităţi diferite pentru aceeaşi prestaţie, ba, mai mult, o societate fiind chiar scutită de anumite penalităţi. Consider că această inginerie economică poate conduce fie la creşterea preţurilor la apă, energie termică şi canalizare, fie la falimentarea regiilor prestatoare de servicii comunale. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Moisescu.

Are cuvântul domnul Enescu Nicolae.

Domnul Enescu Nicolae:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să-i fac o interpelare domnului Octav Cozmâncă, ministrul administraţiei publice. Obiectul interpelării este:

Solicit iniţierea unei anchete privind întreaga activitate a domnului Dragu Ionel, primar al comunei Măldăreşti, judeţul Vâlcea, unde m-am născut şi eu. Informaţiile pe care le deţin din teritoriu şi pe care vi le pot pune la dispoziţie impun de urgenţă implicarea dumneavoastră, inclusiv a Parchetului de Vâlcea, în soluţionarea acestei probleme.

Ca reprezentant în teritoriu al puterii administraţiei centrale, domnul Dragu Ionel a transferat o cantitate apreciabilă de ţeavă pentru alimentare cu apă potabilă, achiziţionată din contribuţia benevolă a cetăţenilor din comună, reprezentând o valoare cuprinsă între 150 de mii şi 200 de mii de lei de persoană, fără eliberarea, la vremea respectivă, a unor chitanţe pentru sumele încasate. Transferul a fost realizat în data de 6.10.1998, pe baza unui simplu proces-verbal de custodie, fără aviz de expediere, către firma SC Timb SRL Balş, care, ulterior, a pus în circulaţie acest bun de inventar, în interes propriu al unităţii menţionate, obţinând în această manieră profituri ilicite.

Vă rog, domnule ministru, să-mi transmiteţi în termenul legal prevăzut de lege rezultatul anchetei solicitate. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Anghel Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onorat prezidiu şi stimată adunare a Camerei Deputaţilor,

Obiectul interpelării noastre îl constituie, după părerea noastră, abuzurile săvârşite cu acordul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, respectiv Inspectoratului de Protecţia Mediului Bucureşti, şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi al Ministerului Administraţiei Publice, respectiv, Primăria Municipiului Bucureşti şi care priveşte Ferma agricolă a Institutului agronomic Bucureşti, care, în 12 aprilie 2000, a devenit, prin contract de asociere în participaţiune cu Firma Loctras SRL, ulterior botezată Băneasa Invest SA, un loc de realizare a unui nou cartier de lux în Municipiul Bucureşti.

Considerăm că pământul care a fost donat de Casa Regală în 1929, în suprafaţă de 226 de ha, trebuie să rămână în domeniul public al statului, cum specifică toate legile în vigoare, şi nicidecum nu poate fi înstrăinat.

Cerem domnului prim-ministru să-i sancţioneze drastic pe toţi cei care au întins mâna asupra patrimoniului public al statului. Ne rezervăm dreptul să dezvoltăm interpelarea săptămâna viitoare. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Anghel Stanciu.

Are cuvântul domnul Brudaşca Damian, se pregăteşte domnul Konya Hamar Sandor.

Domnul Brudaşca era numărul 2 şi l-am sărit...

Domnul Damian Brudaşca:

Eu vă mulţumesc că m-aţi "sărit", mi-aţi dat posibilitatea să admir...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Eu recunosc. Alţii, care vă sar, nu recunosc.

Domnul Damian Brudaşca:

Mă rog, nu intrăm în polemică, nu face obiectul interpelării mele, care se adresează domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României:

În toamna acestui an, printre măsurile luate în primul rând pentru îmbunătăţirea propriei imagini, Guvernul României a hotărât ca, pentru a veni în sprijinul familiilor cu venituri mici, ca şi al celor cu mulţi copii, să ofere colete cu rechizite şcolare. Valoarea oficial declarată a unui astfel de colet a fost de 200 de mii de lei pentru fiecare elev din clasele I-VIII care întruneşte condiţiile impuse de Guvern.

Mai mulţi părinţi din municipiul Cluj Napoca şi din judeţul Cluj mi-au adus la cunoştinţă că valoarea reală a coletului oferit nu depăşeşte 60 până la 70 de mii de lei. Cei în cauză sunt de părere că este posibil să asistăm la o fraudă de mari proporţii, având în vedere diferenţa dintre valoarea reală şi cea declarată oficial a coletelor distribuite.

Considerând că, în calitate de deputat, nu pot rămâne indiferent faţă de semnalele primite, aş dori, domnule prim-ministru, să elucidaţi această situaţie. În acest sens, consider că trebuie precizat dacă, într-adevăr, suma alocată de Guvernul României a fost de 200 de mii de lei pentru fiecare elev sau ea a fost modificată, fără ca acest lucru să mai fie adus în timp util la cunoştinţa opiniei publice.

Dacă suma a rămas aceeaşi, atunci se impun explicaţii, în urma verificărilor de rigoare, cine şi unde s-a subtilizat diferenţa de bani? La Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la inspectoratele şcolare judeţene?

Nu lipsit de interes ar fi de ştiut dacă dumneavoastră, în calitate de prim-ministru şi preşedinte al PSD, aveaţi cunoştinţă de această nouă inginerie financiară? V-au mai semnalat astfel de cazuri serviciile speciale sau Ministerul de Interne?

Evident, domnule prim-ministru, formulând interpelarea de mai sus, nu fac decât să exprim nedumeririle cetăţenilor şi, nu în ultimul rând, să vă semnalez cazuri, care, lăsate nerezolvate, aduc o umbră de suspiciune asupra seriozităţii demersurilor Guvernului, de combatere a fraudelor şi corupţiei. Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Konya Hamar Sandor, se pregăteşte domnul Baban Ştefan.

Domnul Konya Hamar Sandor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată primului ministru al Guvernului României, domnului Adrian Năstase, şi se rezumă la următorul obiect:

În programul Guvernului se pune un accent deosebit pe realizarea unei stabilităţi decizionale şi legislative, pe asigurarea supremaţiei legii.

Cum explică Guvernul faptul că poliţia din judeţul Cluj, cu sprijinul Inspectoratului general al poliţiei, intervine şi blochează aplicarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, vizavi de deciziile luate de consiliile locale şi intenţiile primarilor abilitaţi?

Care este competenţa forţelor de ordine publică, nereglementată în textul legii, vizând domeniul şi aplicabilitatea Legii administraţiei publice locale?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Konya Hamar.

Are cuvântul domnul Baban Ştefan, cu două interpelări.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Am să încerc să mă încadrez exact în timpul prevăzut.

Prima interpelare este adresată domnului ministru Dan Ioan Popescu, al industriei şi comerţului, şi se referă la mobila noastră românească, în care lucrează 200 de mii de români, mobilă, care, cândva, făcea faimă ţării. Şi solicit Ministerului Industriei şi Comerţului să ne spună cam ce gânduri are cu această industrie, care va aduce valută grea ţării?

A doua interpelare este adresată domnului ministru Marian Sârbu, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, în legătură cu înlocuirea convenţiilor actuale civile cu convenţii de prestări servicii. Şi solicit nişte detalii.

Depun actele la secretariat, pentru ministerele în cauză. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Popa Cornel.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Prezenta interpelare este adresată doamnei Rodica Stănoiu, ministrul justiţiei, de către deputat Valeriu Stoica şi deputat Cornel Popa, Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

În perioada 1996-2000, timp în care Partidul Naţional Liberal a participat la guvernare, una dintre priorităţile formaţiunii noastre politice a fost reformarea justiţiei româneşti. Unul dintre elementele esenţiale, pentru ca actul de justiţie să se desfăşoare în condiţii adecvate, este îmbunătăţirea condiţiilor existente în sistemul juridic românesc, atât la nivel conceptual, teoretic, cât şi din punct de vedere material.

De asemenea, partidul nostru a dorit punerea în practică cât mai grabnică a unui principiu de bază al societăţii democratice – facilitarea accesului cetăţeanului la justiţie. În timpul guvernării 1996-2000, ministrul justiţiei a alocat fonduri importante pentru finalizarea şi construcţia unor clădiri destinate actului de judecată, fiind inaugurate, pe parcursul celor 4 ani, zeci de sedii noi sau îmbunătăţite alte câteva zeci de judecătorii din toată ţara.

Astfel, la sfârşitul anului 2000, au fost finalizate lucrările de construcţie la Judecătoria din Salonta, judeţul Bihor. Inaugurarea cât mai grabnică a acestui nou sediu ar fi fost de natură să uşureze viaţa de zi cu zi a locuitorilor acestui oraş şi a celor din comunele învecinate.

Numai că, deşi finalizarea unor lucrări în interesul cetăţenilor nu trebuie să se împiedice de culoarea politică a unui Guvern, doamna Rodica Stănoiu nu a considerat ca fiind o prioritate inaugurarea sediului Judecătoriei din Salonta, ignorând trebuinţele cetăţenilor din această zonă. Astfel, locuitorii oraşului Salonta sunt nevoiţi să parcurgă zeci de kilometri până la Judecătoria Oradea, pentru a obţine un simplu aviz, ştampilă sau decizie judecătorească.

În aceste condiţii, ne întrebăm de cât timp mai are nevoie doamna ministru Rodica Stănoiu pentru a inaugura un sediu care este finalizat, aşteptând doar numirea celor care vor împărţi dreptatea în zonă?

Vă mulţumesc şi aştept răspunsul verbal şi scris.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Ionescu Marian.

Domnul Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru că suntem întârziaţi la ora aceasta, interpelările mele sunt foarte scurte şi sunt adresate domnului ministru Dan Ioan Popescu, al industriei şi resurselor:

Una priveşte condiţiile în care a fost vândut un activ de prelucrare şi pregătire a fierului vechi Secţia Titu din cadrul Combinatului de oţeluri speciale Târgovişte în anul 1997, pentru că acest activ a fost vândut, precum ar exista decapitarea unui organism viu, pot să spun acest lucru şi în calitate de specialit în metalurgie, de profesor la universitatea de metalurgie şi de om politic.

A fost un act necugetat, fapt pentru care, la ora actuală, Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte suferă de fier vechi, deci au imense staţionări de fier vechi, iar cel care l-a cumpărat, având obligaţii deosebite să livreze combinatului în continuare fier vechi, nu şi-a respectat contractul. Turcul respectiv, care a cumpărat acest combinat, livrează la ora actuală, de atunci, în continuare, fier vechi la o oţelărie de a lui, în Turcia.

Astfel, îl rog pe ministrul Dan Ioan Popescu să cerceteze şi să explice oportunitatea şi legalitatea – cu toate că nu s-a făcut în această perioad㠖 a acestei tranzacţii comerciale şi măsurile care se impun, în situaţia nerespectării condiţiilor contractuale de către cumpărătorul acestei secţii, cu precizarea responsabilităţilor.

Acest lucru vine şi în ajutorul actualei conduceri a Combinatului de oţeluri speciale, pentru a rezolva situaţia. Că, încă, se mai poate.

A doua interpelare, tot domnului ministru Dan Ioan Popescu i se adresează şi se referă la faptul că actuala Societate Petrom SA, care este subordonată Ministerului Industriei şi Resurselor, are un punct de vedere deosebit, şi anume că activităţile care se prestează către această societate nu sunt decontate absolut deloc, deci nici prin conturile bancare şi nici ca alte modalităţi.

Astfel, eu solicit să se explice ce modalităţi de achitare a datoriilor există la nivelul Companiei Petrom SA, având în vedere că, în prezent, este blocat chiar şi mecanismul de plată prin compensări cu produse petroliere. Relev faptul că există foarte multe .întreprinderi în România care lucrează actualmente pentru Petrom SA, iar de circa 4 luni de zile este absolut blocat acest dialog comercial şi de compensări cu produse petroliere, conducând astfel, în continuare, şi generând un blocaj financiar nemaipomenit în economia noastră. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Îi mulţumesc şi eu domnului Ionescu Marian. Domnul Boc Emil.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Miron Mitrea, ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, şi are drept obiect interpretarea prevederilor Legii nr. 415/2001 cu privire la instalarea microcentralelor termice de apartament.

În conţinutul acestei legi, adoptate de către actualul Parlament, se menţionează explicit faptul că: "Reparaţiile la instalaţiile interioare, la branşamentele şi la racordările exterioare de orice fel aferente construcţiilor, precum şi montarea aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumului de utilităţi nu necesită autorizaţie de construcţie". În baza acestui text legal, au existat două dispoziţii contradictorii.

Pe de o parte, este o circulară transmisă în teritoriu de către Ministerul Lucrărilor Publice, care specifică, iarăşi, expres, faptul că, atunci când este vorba de instalarea microcentralelor, nu necesită existenţa aturizaţiei de construcţie.

Iar, pe de altă parte, în 26 septembrie, la întâlnirea Asociaţiei municipiilor din România, secretarul de stat de la Ministerul Lucrărilor Publice, Ileana Tureanu, a declarat că respectiva circulară este ilegală şi nu se aplică.

În aceste condiţii, există cel puţin o confuzie la nivelul intepretării acestor prevederi legale, iar pe baza acestei confuzii, unele administraţii locale, cum este cea din municipiul Cluj Napoca, percepe în continuare o taxă de 1% din valoarea centralei termice, pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.

În aceste condiţii, solicităm un punct de vedere oficial al Ministerului Lucrărilor Publice, cu privire la necesitatea sau ne-necesitatea unui aviz, în cazul instalării microcentralelor termice de apartament.

Vă mulţumesc. Solicit răspuns oral şi scris.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Boc.

Domnul Simedru.

Domnul Coriolan Dan Simedru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să fac şi o precizare: sunt de la Grupul parlamentar naţional-liberal, să nu se mai greşească în stenogramă, altă dată, să mă treacă fără voia mea la alte partide.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Au prognozat. E o premoniţie, nu ne băgăm!

Domnul Coriolan Dan Simedru:

După dumneavoastră, domnule preşedinte de şedinţă!

Interpelarea este adresată Ministerului Administraţiei Publice, domnului ministru Octav Cozmâncă, având în vedere că se referă la aleşii locali.

Doresc să aflu punctul de vedere al domnului ministru Octav Cozmâncă în legătură cu incompatibilităţile dintre calitatea de consilier judeţean sau local şi cea de reprezentant al autorităţii locale în consiliul de administraţie al societăţii comerciale la care aceasta este acţionar unic, luând în considerare prevederile pct. 7.1-7.2 coroborate cu pct. 2.12 din Hotărârea de Guvern nr. 450/1999 şi prevederile art. 1, respectiv 5, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2001.

Menţionez că, în diverse situaţii, autorităţile administraţiei publice locale aplică preferenţial prevederile celor două acte normative, în funcţie de interes, creând confuzie şi discriminare.

Având în vedere că au apărut consecinţe grave, pe care o să le descriu la dezvoltarea interpelării, vă rog să-mi precizaţi dacă, în opinia dumneavoastră, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2001 abrogă punctele la care am făcut referire din Hotărârea Guvernului nr. 450/1999. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Simedru.

Are cuvântul domnul Lepădat Ştefan. Cred că vă dă premiu la PRM, pentru interpelări...

Domnul Ştefan Lepădat:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor deputaţi,

Interpelarea este adresată doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei şi cercetării.

În programa şcolară de educaţie tehnologică, aprobată prin Ordinul ministrului nr. 4236/23.08.1999, sunt prevăzute pentru învăţământul preuniversitar clasele V-VIII 11 module obligatorii, care, pentru mediul rural sunt ineficiente. Solicit explicaţii, dacă, în atenţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării, sunt preocupări pentru introducerea modulului "agricultură", având în vedere faptul că în majoritatea şcolilor din mediul rural există cadre didactice cu studii universitare, care au pe diplomă specializarea: "biologie, ştiinţe agricole"? Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Lepădat.

Domnul Holtea Iancu.

Domnul Iancu Holtea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Interpelarea mea se adresează domnului Joiţa Tănase, Procurorul General al României, şi doamnei ministru al justiţiei, Rodica Stănoiu:

În ultima perioadă se manifestă, în mod frecvent, fenomenul cămătăriei. Unii cetăţeni dau bani: lei sau valută, împrumut cu dobândă, dobânzi foarte mari, în baza unui act de mână între cele două părţi, semnat de către 2 martori, de regulă.

Deoarece nu se ţine nici o contabilitate, practicarea cămătăriei fiind ilegală, având din start la bază înşelătoria şi evaziunea fiscală, cămătarii reuşesc, cu ajutorul instanţelor judecătoreşti, să deposedeze cetăţenii creduli şi naivi de micile proprietăţi pe care le mai posedă, trezindu-se aruncaţi în stradă de către executorii judecătoreşti.

Chiar în momentul de faţă am doi cetăţeni din Turnu-Severin care sunt scoşi afară din apartamente, au lucrurile pe scară, ceea ce voi dezvolta în momentul în care mi se dă răspunsul.

Întrebarea mea este: ce părere aveţi de aceste practici? Unde se mai pot adresa aceşti oameni înşelaţi de către cămătari?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc mult, domnule Holtea.

Are cuvântul domnul Adrian Moisoiu. Scurt şi la obiect. Sunteţi ultimul vorbitor din această seară, domnule Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte, şi apreciez faptul că observaţi.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Deplasându-mă în teritoriu şi ajungând la limita judeţului Mureş cu judeţul Harghita, am vizitat şi oraşul Topliţa, unde am avut o întâlnire cu, în ghilimele, "minoritari" din judeţul Harghita, adică cu locuitorii români ai acelor plaiuri.

Având în vedere că din 1996 nici un minoritar român din Harghita nu a mai fost ales parlamentar, mi s-a pus mie întrebarea ce este cu raportul...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Ba da, avem un minoritar român – domnul Căşunean de la PSD.

Domnul Adrian Moisoiu:

Nu, dânsul este din Covasna.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Valer Dorneanu, tot de la PSD.

Domnul Adrian Moisoiu:

Nu ştiu, dar, în orice caz, nu din Harghita.

Ce este cu raportul Harghita – Covasna? Ce a hotărât Parlamentul după ce, în toamna anului 1991, l-a discutat? Deoarece la această întrebare nu am putut da un răspuns, la rândul meu, îl rog pe domnul prim-ministru Adrian Năstase să răspundă domnia sa la această întrebare.

Vă rog să-mi permiteţi şi să dezvolt şi să motivez această interpelare conform Regulamentului Camerei Deputaţilor, în prezenţa domniei sale. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc şi eu, domnule Moisoiu.

Declar închise lucrările şedinţei de astăzi. Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,15.